vineri, octombrie 31

citate (XXXII)

"Cu cat judeci mai mult, cu atat iubesti mai putin."
- Honore de Balzac

luni, octombrie 27

full time dreamer

ce-ar fi viata mea daca eu n-as visa? ce fel de om as fi eu daca n-as visa? habar n-am!
nu vad cum altfel as putea fi...asta e natura mea, sa visez cu ochii deschisi, sa-mi alerg imaginatia peste tot ce vad si ce nu vad cu ochii, peste tot ce aud si nu aud cu urechile, peste tot ce simt si, mai degraba, peste tot ce nu simt cu sufletul. acolo unde simturile mele n-au ajuns ori nu ajung eu imi trimit visurile sa vada si sa simta ele pt mine.

asa se face ca azi visam ca prostu' de am ajuns sa rad de mine de cat de tembel pot fi :))
o colega de la serviciu are o fata frumoasa. si interesanta. mi-a tot povestit maicasa despre fata ei pana mi-a trezit interesul si m-a facut sa visez la ea. doar de doua ori m-am vazut cu ea, o data ne-am si vorbit (asta pana s-a bagat mama ei de maicasa intre noi si ne-a intrerupt), dar asta nu m-a impiedicat sa visez la ea. si visez si ma gandesc si-mi imaginez si fac planuri de-mi sta mintea-n loc cand realizez pana unde pot sa ajung. spre exemplu, azi am ajuns sa spun "si-mi fac casa acolo in padure si ma mut cu fata asta". LOL si iarasi LOL, mult lol =))
asta e concluzia la care am ajuns, doar varful aisbergului. mi-e mie lene acum sa scriu toate cele cate am gandit ca sa ajung la concluzia asta...am zis si ca o sa vanda maicasa apartamentul ca sa facem casa, ca mama o sa se mute cu mamaie si vindem si apartamentul nostru ca sa avem si mai multi bani pt casa. imi dau seama acum ca nu m-am gandit unde o sa stea mama ei dupa ce-si vinde apartamentul. lol =))
pana si eu raman prost cand imi dau seama de mine si de visurile mele si de imaginatia mea pana unde pot sa ajunga.

si pt ca pe 23 noiembrie vreau sa ma duc la Madama Butterfly la Opera, ghici cine visez eu ca o sa ma insoteasca?! hahaha :))

duminică, octombrie 26

Restul e tacere (2007)

Restul e tacere (2007)

cel mai bun film romanesc pe care eu l-am vazut in viata mea. EXCEPTIONAL!!!

nu-mi vine sa cred ca acesta este un film romanesc, facut in Romania de catre un roman cu actori romani... este pur si simplu fantastic. scenariu, replici, actori, personaje, imagine, sunet, decoruri, costume...totul este la superlativ.
niciodata un film romanesc nu a fost atat de stralucitor. si sa dea Domnu' sa ia Oscarul pt cel mai bun film strain.

i-am dat nota 10 cu aplauze! uraaaaa

Haiducii lui Saptecai (1970)

Haiducii lui Saptecai (1970)...film romanesc de actiune cu Toma Caragiu si Florin Piersic si neregizat de Sergiu Nicolaescu. ce altceva ar mai fi de spus despre el? mai nimic...acelasi montaj prost, aceleasi actiuni neverosimile, aceeasi nelinearitate in desfasurarea actiunii. ce-l face sa fie bun? pai...Toma Caragiu, muzica, Piersic, scenariul, costumele si jocul actorilor. cam putin pt a face un film bun, dar indeajuns pt a-l face vizionabil.
i-am dat nota 8! mai mult din respect pt Toma Caragiu

Bom yeoreum gaeul gyeoul geurigo bom (2003)

nu prea stiu ce sa spun despre Spring, Summer, Fall, Winter... and Spring (2003). nu e un film ca toate celelalte care se fac acum in lume. este poate o fabula budista cu invataminte spirituale menite sa-l faca pe om mai bun. este poate o incercare artistico-muzicala de a moraliza intr-un fel viata omului contemporan, de a evidentia adevaratul sens al vietii...habar n-am...
fiecare intelege ce vrea din acest film, fiecare vede ce vrea si ce simte. de-a lungul filmului eu m-am gandit la conditia mea de om ce-si traieste viata in plin secol XXII, in plina criza financiara, in plina incalzire globala si in plina deziluzie sentimentala. m-am gandit la rostul acestei vieti si la toate chestiile complicate menite a-mi face viata mai simpla. sunt convins ca noi oamenii traim iluzii ale fericirii, dar suntem prea chiori ca sa ne dam seama de asta.
as fi vrut ca filmul sa fie mai liric, mai sublim, mai poetic, mai artistic...sa fie in deplina concordanta cu scopul lui. prima jumatate m-a plictisit teribil, ma gandeam sa adorm, dar am rezistat totusi in virtutea dorintei de a duce filmul pana la capat. l-am dus pana la urma si tare m-am bucurat cand am vazut ca de la jumatate incolo incepe sa fie cam ceea ce se vrea a fi.
i-am dat nota 8!

how I wish you were here


(Pink Floyd - Wish You Were Here)

de cateva zile tot ascult melodia asta. o ascult in masina, o ascult la calculator over and over again. mi-am dat seama ca de data asta n-o mai ascult cu gandul la ea, pe altcineva imi doresc eu sa am acum alaturi de mine, pe cineva mai important decat orice gagica de pe lumea asta, pe cineva care e acolo sus si ma iubeste.
am avut saptamana asta parte de niste faze norocoase, in care doar norocul m-a salvat sa nu ma ia radaru' ori sa lovesc masina. si ma gandeam "cineva acolo sus ma iubeste :)", iar de data asta chiar este cineva acolo sus :(
ma oftic atunci cand atunci cand ajut pe careva, cand fac vreun serviciu unuia cu masina si imi dau seama ca pe tata nu l-am ajutat niciodata, n-am avut ocazia. puteam sa-i duc si lui paleti, sa mergem cu masina la vie, sa facem tuica si tot felu' de chestii, sa-i iau cate o scula de la firma ca sa-si faca si el treaba mai usor. tot felu' de chestii puteam sa fac pt el, dar daca atunci n-am avut ocazia, acum nu mai am pt cine.
ma feresc acum sa spun exact lucrurilor pe nume. n-o fac pt ca asta nu mi-ar aduce decat tristete. eu stiu exact despre cine vorbesc si de ce vorbesc si nu mai am nevoie sa intru in detalii. n-as face decat sa rascolesc sarea de pe rana.
ata ete...

ta ta ta tatatataaa how I wish, how I wish you were here, we're just two lalala lala la lala:-"

sâmbătă, octombrie 25

Bucurshitesti

cum ar fi dac-ar fi sa ma mut eu la Bucuresti si sa lucrez acolo?
pe de-o parte n-as putea, pe de alta n-as vrea, iar pe de o alta parte ar fi fain...

si chiar ar fi fain daca as sta sa analizez mai bine situatia. as avea un salariu de 2 ori mai mare decat cel actual, as avea un job exact asa cum imi doresc (iar asta conteaza foarte mult pt mine), as fi in buricul targului, in mijlocul evenimentelor si m-as duce si eu la teatru, la concerte si alte manifestari, m-as putea plimba cu bicicleta prin parcuri, as putea in sfarsit s-o invit la un suc pe fata unei colege de serviciu ca asa frumoasa e si interesant mi-a descris-o maicasa de m-a facut sa-i pun gand rau :P. din punct de vedere al activitatilor sociale ar fi numai bine pt mine.
dar Bucurestiul e poluat, e aglomerat, e zgomotos, e infect, e scump. e buna viata sociala, dar e buna si linistea iar aerul curat e excelent, mai ales pt un asmatic ca mine.
nu pot sa uit experienta pe care am avut-o odata cu tata cand, aflandu-ne acum cativa ani in intersectia de la Universitate si mergand cu masina cu geamurile deschise, pe mine m-a apucat criza din cauza prafului inhalat. sa tot fie 5-6 ani de la faza asta. daca atunci era praful cum era, daramite acum...

joi, octombrie 23

nu

azi (i-)am spus nu.

a fost mult mai greu decat credeam. mai simplu mi-ar fi fost sa spun da, decat s-o refuz si sa-i spun nu.
dar am stat sa ma gandesc inainte...la ce bun sa accept sa mergem impreuna? la ce bun sa ma agit sa ma invoiesc de la serviciu, sa gasesc cu ce sa ajungem pana acolo, sa fiu atent sa iasa totul ok si ea sa se simta bine? la ce bun atata efort?! nu mai bine stau eu acasa si ma uit la filme decat sa ies cu ea si sa ma simt prost, si la propriu si la figurat?! e mult mai corect si mai sanatos asa...

sunt sictirit si prea obosit acum ca sa continui sa scriu.

miercuri, octombrie 22

miroase a viata virtuala

in fiecare seara ma grabesc sa ajung cat mai devreme acasa. pana acum ceva vreme, asta era ceva anormal la mine. nu ma deranja sa stau plecat in cursa, insa acum pe langa faptul ca nu-mi mai face placere ma mai si cuprinde asa un dor de casa.
s-au adunat multe chestii care ma trag de maneca inspre casa, unele mai bune altele mai rele.

per ansamblu, dorinta e de confort. nu mai vreau sa stau la serviciu peste program pt ca vreau confort.
confortul pe care l-as vrea eu si care nu-mi e la indebrat (de la indemana) il simt adesea atunci cand ma prinde seara prin Bucuresti si ma uit la oameni cum se plimba, cum se forfotesc de colo colo. mi-ar placea si mie sa fiu printre ei, nu singur, si sa ma duc pe la vreo manifestare cultural-artistica ori sa ma plimb prin vreun parc. in lipsa de asa ceva, ma refugiez in confortul blogului, internetului si al muzicii, confortul vietii virtuale.
iar mie asta nu-mi place cum suna...

marți, octombrie 21

ingropa-mi-as timiditatea la 13 metri sub pamant

e misto asa sa flirtezi, sa vanezi privirea unei femei, s-o vezi cum se uita la tine si rusinoasa isi retrage ochii atunci cand vede ca o prinzi :)
dar ce te faci cand trebuie sa treci la urmatoarea etapa de dupa flirt, cand trebuie sa te bagi in seama cu femeia? eheee...aici e buba ma baiatule!

cu buba asta am avut azi de-a face. am intalnit pe santier, la Calarasi, o tanti draguta care avea o faina expresie de delicatete pe fata. am admirat-o vreme de cateva secunde pana cand m-a suprins si s-a uitat fix in ochii mei. fusesem descoperit! a urmat apoi incitantul si clasicul joc de-a soarecele si pisica cu privirile...cand se uita ea dupa mine, cand eu dupa ea, si tot asa pana s-a ajuns la punctul in care trebuiau sa apara si vorbele in acest joc al privirilor, ca doar n-o fi sa te uiti intr-una unu' la altu'. devine patetic la un moment dat. din fericire pt mine ea a fost cea care a spart gheata, insa situatia a fost de asa natura incat un dialog in acel moment nu a fost posibil. si nici dupa, caci a trebuit sa plec.
s-ar putea sa ma mai duc si maine. poate am norocul si o vad din nou :)

concluzia: rusine, rusine, rusine sa imi fie!

io Superman

doi super-eroi mi-ar placea sa fiu: Omul Invizibil sau Superman.

dac'as fi invizibil as face numai chestii perverse. nu e cazul sa intru in amanunte :D
dac'as fi Superman i-as bate numai in gura pe toti idiotii care-mi intra in cale. am vazut azi o groaza de focuri pe A1 si A2 si mi-a fost jena sa mai sun la 112 ca sa reclam cele cinspe mii de focuri. mi se pare aiurea sa-i pun pe pompieri pe drumuri pt ca idiotu' de Mucea a dat foc la gluga de coceni. ala e numar pt urgente nu pt prostiile unor dobitoci.
d'aia imi doresc sa fiu Superman, ca sa-i bat la dinti pe toti prostii de pe lumea asta. numai cu pumnu' in gura si-n nas le-as da. sa se invete odata minte!

luni, octombrie 20

vai de...alea ale mele

vai de mainile mele adica :D
in decurs de 24 de ore mi-am facut minunatiile astea de bube. ma dor cand bag mainile in buzunare, ma doare degetul mare de la mana dreapta cand dau space (l-am bulit cu o teava), ma doare degetul mic de la mana stanga atunci cand ma scarpin in nas :P (mi l-am prins sub un tablou), ma doare degetul aratator de la mana dreapta cand ma spal (am facut basica de la taiat cu bonfaierul).
again, m-am pizdit. circ cu mine :))


I, A, O, D


(Queen - You Don't Fool Me)


patru litere mi se perinda acum prin cap: I, A, O si D. se alearga de nebune una pe alta incercand sa se puna intr-o ordine, insa pana acum n-a iesit nimic concret din agitatia asta a lor.

eu am multa rabdare asa de felul meu si incerc sa fiu cat mai corect si empatic. de aceea si sunt de acord cu citatul de mai jos. oamenii nu sunt rai pt ca asa s-au nascut ei, ci pt ca odata candva un ac i-a intepat, a ramas in trupul lor si-i jeneaza de fiecare data cand se misca intr-o directie opusa cu varful acului. nu ma deranjeaza sa acord circumstante atenuante si nici nu ma supar atunci cand oamenii nu pricep din prima ca eu sunt bun cu ei...dupa putintele fiecaruia. dar cand vad ca unii nu pot nici dupa cinspe mii de bun-uri, pai atunci cred ca sunt pe deplin indreptatit sa ma enervez si sa-mi bag picioarele. mai da-o-n pizda masii de treaba ca doar nu m-oi apuca acuma sa fac ulcioare d'alea incasante doar de dragul de a fii bun si de a se spune despre mine ca ulcioarele mele merg de multe ori la apa. no way dudette!

duminică, octombrie 19

citate (XXXI)

"N-ar trebui niciodata sa spunem ca oamenii sunt rai, ar trebui doar sa cautam acul."
- filosoful francez Alain (din "Eseuri de indragostit" de Alain de Botton)

wallpapere (VII)


prin bunavointa lui Doru, acesta este noul meu wallpaper.
sta acolo pe desktop si ma oftica si ma face sa-mi smulg parul din cap pt ca eu n-am mai ajuns anu' asta la munte.
imi place la nebunie fotografia pt ca-mi vine sa intru-n monitor sa pun mana dreapta pe gard sa-l sar dintr-o data si apoi, tinandu-ma cu ambele maini de curelele rucsacului, sa merg in fata fluierand si cu degetul mintii sa arat varful muntelui spre care ma vor indrepta ochii si picioarele.
sunt momente in viata in care n-as da muntele pe o femeie. as trece muntele ca sa ajung la o femeie, dar sa renunt la el pt una...nu prea-mi vine. iar acum, in sufletul meu se intampla un astfel de moment.

Blood Diamond (2006)

tuturor celor care nu inteleg rostul filmelor de actiune le recomand sa vada Blood Diamond (2006), pt ca asta e un film de actiune de la care poti avea si pretentii. si poti face asta pt ca actiunea filmului, povestea lui, are si multa drama in ea. adica filmu' asta iti arata impuscaturi si chestii d'astea, dar te mai si atinge la corazon si inca in doua puncte diferite.
Blood Diamond chiar este un film frumos si bun. are de toate...are actiune, are dramatism, are love story, e si amuzant pe alocuri. actiunea se desfasoara in mod gradual, mana-n mana cu drama, totul culminand intr-un punct culminant cu care multi nu vor fi de acord. adica incepe usor, simplu, si se dezvolta putin cate putin pana ajungi sa fii complet captivat de film, pana ajungi sa-ti pese de personaje si sa te implici afectiv. iar asta e o calitate de luat in seama.
i-am dat nota 8!

Bangkok Dangerous (2008)

si pt ca ieri incepusem ziua cu un film de actiune am continuat-o in acelasi spirit, la cinematograf de data asta ca sa vad Bangkok Dangerous (2008).
fata de Wanted, asta e slab. nu e atat de elaborat, e mai simplist, prea plin de clisee, iar Nicolas Cage e prea tragic si arata ca o maimuta cu paru' ala. Bangkok asta e exact la fel ca filmele alea de duzina pe care le facea Van Damme cand era el tanar. diferenta e ca Nicolas Cage nu stie karate si nu e atat de amuzant pe cat era Van Damme, ca la filmele lui mai si radeai printre doua batai, pe cand cu N. Cage te apuca mila si plansu' cand il vezi cat sufera.
el asa nu e un film prost, da' nici nu te simti mai implinit dupa ce il vezi.
i-am dat nota 6!

Wanted (2008)

Wanted (2008) chiar e ok in ciuda tuturor parerilor negative pe care le-am auzit despre el. asta nu e un film facut sa fie inteligent si intrigant si dilematic, e facut sa incante ochii si adrenalina. iar oamenii care nu inteleg acest lucru si au pretentia de a vedea o capodopera dintr-un film realizat cu scopul vadit de a atrage cat mai multi spectatori si de a creste vanzarile la popcorn, ei bine acesti oameni sunt acei frustrati care il blameaza si spun "vai dom'ne ce film prost e".
nu e deloc asa, Wanted chiar e un film de actiune bun. are efecte speciale, are impuscaturi never ever seen in other movies, are masini smechere, are si oleaca de misticism, are adrenalina la fiecare 3 scene, o are pe Angelina (chiar si goala :X). ce poti vrea mai mult de la un film de actiune?
cat de naiv trebuie sa fii ca sa ai pretentii mari de la un film care incepe cu "acum 1000 de ani un clan de ţesători a format o societate secreta de asasini" :))
i-am dat nota 7!

dileme mari

si pt ca azi tot e ziua dilemelor, am mai dat peste una sau, mai bine zis, doua dileme mari. primind newsletter-ul de la situ' de matrimoniale pe care sunt inscris (dar pe care nu activez) am observat si profilul unei foste colege de liceu. iar dilema e...sa ma bag sau nu in seama cu ea?
sanse ar fi sa am pt ca in liceu ii cam placea de mine, dar pt ca mie nu mi-a placut de ea atunci nu am incercat nimic, iar acum am acelasi sentiment. nu-i genul meu, asta-i faza, ca asa ea e o fata dulce, blonda cu ochi albastri precum apa marii de primprejurul insulelor exotice si cu cristalinul inflorat. si cu sani mari cat casa. cu unul dintre ei am facut cunostinta in timpul unei ore de engleza cand, frig fiind in sala, am incercat s-o acopar cu geaca mea si s-o cuprind de mijloc insa mana mea s-a dus undeva mai sus :P

au trecut vreo 24 de ore de cand am inceput aceasta insemnare si pe care n-am avut posibilitatea s-o termin la timp. au trecut 24 de ore si odata cu ele si dilema mea daca s-o contactez sau nu. NU! nu simt nici un imbold de a intra in legatura cu ea, nici macar marimea sanilor ei nu ma impresioneaza intr-atat incat s-o invit in oras. degeaba e ea dulce daca e moale si nu ma incanta.

de ce nu pot fi si eu un barbat normal?

sâmbătă, octombrie 18

dilema verde

sunt pus in fata unei dileme morale...padurea sau banii, aer curat sau bani, copaci sau hartie imprimata cu valoare, defrisare sau bunastare personala? mda...

tata lu' mama a retrocedat o ditamai padurea, 13 mii [ treispe :)) ] de metri patrati in intravilanul orasului, si acum vrea s-o lase mostenire lu' mama si lu' fi-so. toata viata n-a avut treaba de cei doi copii ai lui (ca d'aia l-a si lasat mamaie) si s-a gandit abia acum sa se revanseze, lasandu-le mostenire o padure care valoreaza cateva miliarde. un lucru bun, sa fie primit, mai bine mai tarziu decat niciodata.
iar aici apare dilema...ce facem noi cu padurea? o vindem pe bani frumosi la unu' care o sa aiba apoi dreptul sa faca orice vrea cu ea, inclusiv s-o defriseze?

de bani e intotdeauna nevoie, mai ales acum. tata nu mai e, mama are o pensie mica, sora-mea trebuie tinuta la facultate, iar eu castig cat sa ma tin pe mine. si daca as castiga mai mult tot pe mine m-as tine, ca trebuie sa-mi fac si eu un rost, sa ma insor, sa fac copii, sa am casa mea. normal era sa fie tata care sa aiba grija de mama si de sora-mea iar eu sa ma arunc in viata si sa-mi fac traiul. dar uite ca n-a fost sa fie asa...
banii ar fi bineveniti in acest caz. asa as putea sa stau si eu linistit ca daca e sa ma insor maine am bani cu care sa fac nunta :)) am avea si pt cei trei ani de facultate ai lu' sora-mea si cativa dupa. ar fi tocmai bine.
dar eu ma gandesc si la padurea aia, ce se va intampla cu ea dupa ce o vindem. noi o sa stam linistiti cu banii in banca iar ea o sa tremure saraca la auzul drujbelor :( de vandut o s-o vindem, ca bani s-o intretinem n-avem. iar cel care o va cumpara in mod sigur o sa taie copaci din ea, ca inca n-am auzit de oameni care sa cumpere padure doar ca s-o tina in viata. ma gandesc sa punem o clauza in contract care sa nu-i permita sa taie mai mult de un sfert din ea, adica sa taie doar pe o suprafata care sa-i ofere spatiu sa-si ridice casa si atat.
misto ar fi s-o tinem noi si sa o vindem abia cand om fi la stramtoare. poate intr-o zi o sa facem o casa d'asta si tare fain o sa fie atunci ca n-am vandut padurea. dar in acest caz tre' s-o imprejmuim, sa platim paza si impozit la ea, care e o caruta de bani :(

miercuri, octombrie 15

mama voastra de prosti idioti ,,|,,

azi de dimineata mi-am dat seama ce ma enerveaza cel mai mult pe mine, ce ma scoate din pepeni si ma irita si ma transforma in Hulk.
prostia, frate...prostia omeneasca si oamenii prosti!
nu pot sa suport atunci cand vad un om prost ca debiteaza. ma apuca toti nervii si daca n-ar fi ilegal si imoral pe cuvantul meu ca l-as juca in picioare pe prostul care se desfasoara in fata mea si i-as da pumni in fata si suturi in burta sa taca odata din gura ca ma scoate din sarite cu prostia lui.

azi de dimineata ascultam emisiunea lu' Dobrovolschi si Craioveanu de pe Guerilla, si au ei o actiune d'asta impotriva functionarilor enervanti si spagari. si suna un dobitoc sa spuna ca "pe mine ma enerveaza functionarii de la Primarie pt ca au aprobat ca sambata trecuta sa se desfasoare un maraton in Bucuresti blocand astfel orasul in singura zi din saptamana cu trafic lejer. n-am mai putut astfel sa-mi plimb baiatul cu bicicleta".
cand am auzit asemenea ineptie m-au apucat dracii. am inceput sa urlu in masina (bine ca eram singur) si sa-l injur pe dobitoc de morti de raniti de mama de neam si de toate cele ale lui. i-am bagat in gura tot ce se putea, l-am spurcat pt toata viata si parca tot nu ma saturam sa-l injur cand il auzeam ca el ii da in continuare cu prostiile lui. la inceput am crezut ca asta vorbeste la misto, ca nu poate sa fie atat de imbecil incat sa spuna ca mai bine nu se tinea maratonul ca sa se plimbe el, dar era cat se poate de serios si continua sa vorbeasca in timp ce cuvintele mele deveneau din ce in ce mai porcoase. cred ca nici celor doi realizatori nu le-a venit sa creada ce vorbeste animalu' ala pt ca dintr-o data li s-au schimbat vocile, au ingaimat cateva cuvinte incercand sa-i tina o usoara teorie boului, asteptand probabil ca ala sa spuna "v-am pacalit cu nasu' prajit!". dar nu, muistu' ala a fost cat se poate de serios, "cum naibii de tocmai atunci au facut ei maraton? ca nu asa se promoveaza sportul si sanatatea, ca d'aia au facut sali de sport ca sa faca lumea sport in ele si nu sa alerge pe strazi si sa nu ma pot eu plimba cu fimio".

i-as juca in picioare pe oamenii ca dobitocu' asta. pur si simplu nu pot sa concep cum de un om poate sa afirme asemenea lucruri, cum de un om poate sa fie atat de insolent, de puturos, de batut in cap incat sa nu-si dea seama de rostul unui maraton si de actiunea benefica a sportului asupra organismului si a bucurestenilor intoxicati de poluare si fast-food. numai cu pumnii in nas l-as fi batut p'ala, ca sa se uite bine la el apoi si sa-si vada lungul nasului si alta data ori sa gandeasca ori sa taca din gura.
pun pariu ca asta e bizon d'ala care parcheaza masina pe trotuar, care arunca gunoiul de la geam si pe care il doare in cur de ceilalti. altfel nu-mi dau seama cum ar putea fi un om care gandeste ca el...mama lui de dobitoc idiot si prost

cum gandeste mintea mea...

...sau cat de prost sunt eu :))


vorbim noi pe mess, eu ii arat ei o poza cu o tanti draguta pe bicicleta si, la schimb, ea imi arata mie poza asta, urmata apoi la ceva timp de altele cu mancaruri.
si ce gandeste mintea mea cand vede asemenea chestii?
1) mmm...cookies =p~
2) iote, imi arata poze cu inimioare :x

ce pot eu sa mai spun in aceasta situatie cand, vazand niste prajiturele in forma de inimioara, eu ma gandesc ca de fapt ea imi trimite inimioare si ca wuv si chestii? :))
rasu' lumii cu mine :-j

nu degeaba am notat eu citatul de mai jos, "my mind's made up by the way that I fell".

marți, octombrie 14

citate (XXX)

"My mind is made up by the way that I feel."
Wet Wet Wet - "Love Is All Around"

mama voastra de piromani ,,|,,

mi-am facut un obicei din a suna la 112 de fiecara data cand sunt pe autostrada si vad cum arde vegetatia. bine...nu sun ca sa dau alarme false, ci sa le spun pompierilor pe unde arde.
de vina pt deranjul lor sunt idiotii care locuiesc in satele de pe langa autostrada, care au pamant in zona si care din mosi stramosi dau foc paielor in loc sa le stranga. daca pe mosii lor ii durea la caciula de poluare si incalzire globala, p'astia ar trebui sa-i doara rau de tot intregul corpul pt ca in inconstienta lor produc tone de CO2 "omorand" si putinul aer curat care ne-a mai ramas.
azi erau 2 focuri destul de mari si pompierii prezenti la cel mai mic dintre ele. cand i-am sunat nu stiau de focul cel mare dar sper totusi sa se fii dus la fata locului si sa-l fii stins. odata am sunat de 3 ori in aceeasi zi pt 3 focuri diferite, 2 pe A1 si 1 pe A2.
eu unu' sper ca de fiecare data dupa ce sun la pompieri ei sa se si duca sa stinga focul si sa nu-l lase sa arda in speranta ca se stinge singur. poate ca se stinge, da' produce o groaza de CO2 de care nu avem nevoie daca nu e stins la timp.

absurditati cu bani

daca tot a aparut criza asta financiara ca urmare a lispei banilor lichizi, de ce nu se tiparesc altii in locul celor lipsa? stiu ca asta ar duce la inflatie, dar puii mei, banii tot hartii sunt pana la urma si pot fi creati la fel de usor pe cat pot fi distrusi.
cum ar fi daca pt fiecare banca falimentara in parte s-ar printa exact suma de bani de care are nevoie pt a supravietui? ai fost proasta, n-ai stiut sa tii de bani, uite ca ti-am facut noi altii noi ca sa te joci din nou, insa cu mai multa responsabilitate.
stiu ca din punct de vedere economic e absurd ce spun eu aici, dar banii tot niste hartii sunt pana la urma. au disparut banii, hai sa facem altii, adica sa-i printam! sa redai banii unei banci falimentare mi se pare mai usor decat sa redai viata unui om care a murit.
sa zicem ca familia X a facut credit sa-si ia apartament cu 2 camere ca sa doarma confortabil toti cei 5 membri ai familiei. n-ar fi mai simplu sa se stearga datoria acestei familii printand niste bani, platindu-le datoria la banca si lasandu-i sa-si vada in continuare de viata?

ce putere fantastica pot avea banii astia! niste hartii care ajung sa controleze lumea, vietile oamenilor si fericirea lor.

oare cati bani costa o bancnota, indiferent de valoarea ei?

luni, octombrie 13

dreptul la cuvant

simt nevoia de a-i da si ei dreptul la cuvant. bine, eu sa fiu reprezentantul ei ca doar n-o fi s-o invit sa scrie aici :))
ma gandeam asa ca daca cineva care ar citi tot blogu' asta, si astfel tot ce am scrie eu despre ea, ar putea avea o reactie de genu' "ce rea e asta, uite cat tine asta la ea si ea nimic" si reactia sa fie cat se poate de pertinenta si de intemeiata. asta asa e si chiar cred ca asa ceva reiese din ce-am scris.

DAR...dar ea mi-a zis mie ca niciodata n-o sa fie nimic intre noi, mi-a spus ca nu se simte atrasa de mine, mi-a spus ca daca s-ar fi intamplat asta mi-ar fi aratat-o intr-un mod evident si nu intr-unul incert si nesigur, asa cum am crezut ca s-a intamplat. mi-a spus clar asta doar ca eu n-am vrut sa o cred si mi-am asumat riscul de a ma intalni in continuare cu ea si de a pune botul la semnalele ei, care semnale au fost cateodata atat de diferite de tot ceea ce-mi transmisese ea pana atunci incat am crezut ca am de-a face cu Dr. Jekyll & Ms. Hyde sau Estella, cum mi-a placut mie sa-i spun. si acum cred asta, doar ca Dr. Jekyll m-a enervat la culme si nu vreau sa mai fiu bun cu el.
deci...asta-i baiul, ea mi-a spus sa nu beau otrava iar eu n-am ascultat-o si am baut. vina e a mea si astfel nimeni nu poate fi invinovatit in acest caz.

Veronica Guerin (2003)

m-a intristat Veronica Guerin (2003). sa vezi un film intreg stiind tot timpul ca la final eroul principal moare, e cam nasol. si nu numai ca stii ca moare, dar si vezi cat de extraordinar este el, cat e de curajos, de integru, de ajungi astfel sa tii la el chiar daca stii ca va muri. si e trist sa vezi cum cineva la care tii, moare.
asa cum reiese din film, Veronica Guerin a fost o femeie cu balls. nu stiu daca in realitate ea a procedat exact cum arata filmul, dar oricum ar fi iti trebuie foarte mult curaj si determinare ca sa te lupti cu mafia drogurilor. chiar ma intrebam cat mai e pana si-o ia, ca prea se baga pe unde nu-i fierbea oala si era evident ca p'acolo trebuia sa-si gaseasca si nasul. de aceea m-am si uitat la film oarecum cu sufletul la gura "sa vezi ca acum si-o ia! nuuu".
i-am dat nota 8!

duminică, octombrie 12

Le notti bianche (1957)

Le notti bianche (1957)
un film frumos, asa cum se faceau odata. imposibil de reprodus de catre societatea contemporana.
i-am dat nota 9!

citate (XXIX)

"Nu iubesti o femeie pentru ca este frumoasa, ci este frumoasa pentru ca o iubesti tu."
- gasit pe net

citatu' asta e mana-n mana cu ce zicea Cabral odata despre exclusivitate. d'aia "tu a mea" e una dintre cele mai frumoase propozitii din lume.

asta ascult acum si-mi face placere (VI)


(Aria Urbana - Doruri)

sunt smecheri rau de tot baietii astia de la Aria Urbana. geniala piesa!
pt mine piesa asta e cel mai bun energizant, mai bun decat Red Bull, mai bun decat cafeaua, mai bun decat ciocolata. imi dau astfel seama ca energia din mine se trezeste atunci cand creierul e stimulat si nu cand materia mea se amesteca cu alte materii si fluide ce contin substante electrizante.

sâmbătă, octombrie 11

ale naibii cutii cum asteptau ele sa fie numarate cum trebuie

n-am mai demisionat pana la urma, n-a mai fost nevoie caci au fost gasite cele 6 cutii lipsa. de fapt, nici macar n-a fost nevoie sa fie cautate ci doar numarate bine. asa ca eu am avut joi o zi infecta pt ca cei doi colegi ai mei n-au fost in stare sa numere bine 68 de cutii. toata ziua m-am stresat sa-mi dau seama ce s-a intamplat cu cutiile, am facut calcule, am facut scenarii, m-am luptat tot timpul cu sentimentul de angoasa pe care il ai atunci cand nu poti face ceva intr-o anumita problema doar pt ca esti prea departe de ea, si asta pt ca astia doi n-au fost in stare sa numere bine si nici nu s-au stresat sa se verifice atunci cand au observat ca nu le iese socoteala.
pt ei a fost mult mai simplu sa dea vina pe mine decat sa se duca inca o data la depozit si sa verifice. a trebuit sa ma sune pe mine sefa la Bucuresti si sa ma ameninte cu demisia daca nu-i aduc cutiile, cand ele erau sub nasul lor si asteptau frumos in depozit sa fie numarate asa cum trebuie. dar nu, hai sa-l sunam p'ala la Bucuresti, ca sigur el e de vina, si noi sa stam sa ne scarpinam in cur ca poate asa apar cutiile si firma nu mai intra in cacat pt ca n-a fost in stare sa livreze o comanda.
eu unu' stiu ca atunci cand ai o problema te apuci frate si ii dai singur de cap, nu stai ca vaca si astepti sa ti-o rezolve altul. de la 12:30, cand m-au sunat ei sa-mi spuna ca lipsesc cele 6 cutii, si pana la 16:00, cand se inchidea depozitul, aveau timp berechet sa le si rasnumere, sa le dea foc ori sa le vopseasca in roz ori sa le faca orice le trecea lor prin cap. si daca se duceau pe jos la depozit si tot aveau timp ca in cele 3 ore si jumatate sa descopere ca au gresit si unde. cand am ajuns a doua zi cu ei la depozit si am descoperit ca ei de fapt numarasera prost mi-am dat seama ca era de ajuns doar sa bage capul pe usa, sa se uite la ele, sa le numere in minte si sa realizeze ca sunt exact cate trebuiau sa fie. si asta fara sa mai puna firma pe jar si pe mine pe un stres inutil.
ca in filmele cu prosti a fost faza...cica 4 (patru!) insi au numarat cutiile alea si tuturor le-au iesit 6 in minus. astia mai mult au stat sa se prosteasca unii pe altii decat sa le numere cum trebuie.

am tacut din gura si n-am reprosat nimanui nimic. nu-s ca alti oameni sa ma cert, sa ma razbun si sa-i fac de cacat p'aia care m-au facut sa ma stresez. eu nu eram vinovat cu nimic si asta imi era de ajuns. nu ma intereseaza sa le scot ochii pt ca au gresit intr-un mod de-a dreptul prostesc si demn de rasul curcilor, ei oricum au realizat cat au fost de penibili si pt mine asta face mai mult decat sa le fii scos ochii apoi. cu ochii lor n-aveam ce face, pe mine ma interesa sentimentu' ala de liniste pe care il ai atunci cand scapi curat ca lacrima dintr-un scandal.
imi mai spunea un coleg ca sunt fraier pt ca nu ma iau de ei in fata lu' sefa, care oricum si-a dat seama de cum a stat toata treaba si fara sa-i povestesc. nu ma ocup eu cu rahaturi d'astea! eu vreau sa am sufletul impacat, sa ma culc linistit seara, sa ma intereseze mai mult femeile si copii decat prostii d'astea.

trebuia totusi s-o intreb pe sefa, care mi-a zis ca ori ii duc cutiile ori demisia, "doamna, acum ca nu v-am adus cutiile (deoarece n-aveam cum pt ca ele erau sub nasul vostru), va mai aduc demisia?" muhahahaha.
dar mie nu-mi place sa fiu rau >:)

Journey to the Center of the Earth (2008)

m-am dus sa vad Journey to the Center of the Earth (2008) doar pt ca e primul film 3D pus pe ecranele din Romania, ca asa n-aveam de ce sa ma uit la el. nici macar nu l-am downloadat, daramite sa mai si platesc sa-l vad.
nu m-a interesat foarte tare filmul cat m-a incantat experienta vizionarii unui film 3D. face toti banii senzatia de realitate pe care ti-o ofera un astfel de film. 3D-ul asta te transpune in film, te pune umar langa umar cu personajele si te face sa simti pe propria-ti piele sentimentele pe care le au acestea de-a lungul desfasurarii actiunii, iar sa te si sperii si sa sari din scaun atunci cand ceva se napusteste asupra lor, e nemaipomenit :D
filmul e destul de ok, e bun pt pusti, dar eu nu m-as fi uitat la el daca nu era 3D.
i-am dat nota 7!

grea e viata de barbat printre atatea femei

am fost la Plaza cu doi prieteni sa vedem un film 3D.

mai frate ce de femei sunt in mallu' ala, ce de bunaciuni sunt in Bucuresti!!! bineinteles ca toate sunt adunate de prin tara, deci tot in provincie sunt fete frumoase :D
e greu, e tare greu sa fii barbat, sa fii inconjurat de atatea femei si sa nu-ti pierzi mintile. de aceea spun eu ca in ziua de azi femeile tre' sa tina bine de barbatii care le iubesc si le sunt fideli si sa aiba mare grija de ei. acesti barbati merita tot ce e mai bun pe lume pt ca nu-si pierd capul dupa alte femei si continua sa tina la cele de care s-au indragostit.
cand vezi atatea bunaciuni la un loc, cum am vazut eu la mall, NU TE POTI ABTINE sa nu te uiti si sa nu te gandesti "ce i-as mai trage-o aleia". iar cand vezi ca fata asupra careia ti-ai aruncat ochii iti intoarce privirea si-ti zambeste, e ca si cum toti muntii din lume s-ar pravali peste tine pt ca tu ca barbat te uiti la bunaciunea aia, ea la tine si tu nu poti sa-i faci nimic pt ca ai pe cineva...
eu n-am pe cineva dar is timid, asa ca e cam acelasi rahat :))

cum spuneam aici si aici si aici...e greu, e tare greu sa fii barbat! offf...

joi, octombrie 9

nasol moment. ale naibii cutii

se pare ca demisia mi-o ia inainte si ma trage vertiginos de mana spre momentul debarcarii. am cam intrat intr-un rahat din care iesirea nu pare a fi decat demisia.
din cauza unor proiectoare lipsa, in valoare de aproximativ 1000 de euro, sefa mia zis ori sa le scot de pe unde le-am lasat ori sa demisionez. nu mi-e de demisie, nu mi-e de bani, nu mi-e de nimic cat ma oftic ca nu stiu ce naibii s-a intamplat cu proiectoarele...
ieri cand le-am luat au iesit toate la numar, numai ca azi cand colegii mei le-au descarcat nu au mai gasit 6 de un fel. 3 oameni le-am numarat ieri la depozit, au iesit fara nici o problema, iar azi cand le-au descarcat astia m-au sunat disperati ca unde sunt 6. dup'aia a sunat si sefa sa se puna cu gura pe mine. relaxat si fara sa intru in panica m-am dus la depozit sa lamuresc situatia. si oamenii d'acolo cu care am numarat cutiile sustin acelasi lucru ca si mine: ca cele 3 pozitii de pe aviz au iesit la numaratoarea pe care am facut-o noi iar pe unul dintre paleti erau chiar 20 de cutii. paletu' asta buclucas e cheia rezolvarii problemei, ori noi am numarat gresit 20 de cutii (18 cutii puse pe 3 randuri a cate 6 cutii plus alte 2 deasupra) ori colegii mei au pierdut 6 dintre ele. am facut rost si de hartiile cu care au venit paletii la depozit, am refacut asezarea acestora in masina, am vizualizat in minte toti paletii si toate cutiile, am facut calcule in functie de dimensiuneile acestora si de volumul pus pe fiecare palet...ce sa mai, mi-am strofocat creierii sa-mi dau seama daca pe paletu' buclucas au fost intr-adevar 20 de cutii sau 14 cate au gasit colegii mei. calculele imi dau dreptate, memoria la fel, insa nu vreau sa bag mana-n foc pana nu vad si inregistrarea de pe camera de la garajul nostru. mintea imi mai poate juca feste, da' ce a inregistrat camera e sfant frate!
si daca e ca mine tare cred ca dupa ce se linistesc apele o s-o intreb pe sefa "demisia o scriu eu de mana sau o rog pe secretara sa o printeze? ca si-asa aveam de gand sa plec".
cam nasol a picat momentu' asta, si cu demisia de gat. dammit!

asta-i viata, nu poate fi albastra tot timpul. bine de mine ca nu ma cramponez de rahaturi d'astea si merg curat in continuare. in schimb ma impiedic de chestiile de corazon, ca am realizat eu ca 83% din toate posturile mele au legatura cu dragostea.

miercuri, octombrie 8

ai avut dreptate desteapto

da, ai avut dreptate! chiar ma alintam, desteapto...

desi n-am vrut sa recunosc asta cand am raspuns la mail, stiam in adancul sufletului ca are dreptate si ca eu nu am curajul s-o recunosc. e oarecum dampulea sa te alinti cu niste invective, da' uite ca eu am facut-o =))
:(
nu mai intru in detalii pt ca mi-e rusine :P

acu' o sa ma duc sa mananc, sa ma spal, sa iau masina, s-o incarc si dup'aia sa ma trezesc pe la 3 ca sa plec la 4 la Bucuresti. si dupa ce termin toate alea ma intalnesc cu sora-mea, ii dau ce-i trebuie si ma intorc acasa. si acasa o sa fac la fel, o sa mananc, o sa ma spal si o sa stau nitel la calculator inainte de a pica obosit...si in tot acest timp o sa astept sa mi se iveasca ocazia sa-i spun "nu, nu am chef azi".

vorba cantecului "cred c-am adunat vreo 300 de ieri"...

marți, octombrie 7

flori trimise la birou

daca adineauri am scris la ora 19:00 despre cum ma uit eu la ceas numai la fix, postu' asta il scriu la 20:00 :))

rasfoind folderul cu pozele pe care le-am facut cu telefonul, am dat si peste asta:


pe 17 septembrie anul trecut eu cumparam aceste flori. si multumirile au sunat in felul urmator: "te rog sa nu-mi mai trimiti niciodata flori la birou!" :))

asta ascult acum si-mi face placere (v) - stepping stone


(Duffy - Stepping Stone)

noua mea melodie preferata! imi place, as asculta-o over and over again.
fara nicio legatura cu versurile, asociez melodia cu o plimbare facuta noaptea tarziu pe o alee luminata cu lumina galbena si plina cu frunze cazute si uscate. si afara e frig si eu port palton iar ea se cuibareste in bratele mele si mergem asa peste frunze, calcandu-le si ascultandu-le cum se crapa, amandoi avand in suflet o atmosfera calda, linistita si domoala, asa ca melodia si asa cum bratele mele o simt pe ea.

fredonez piesa asta de vreo cateva zile si abia acum imi dau seama si ce spun versurile.
...acelasi zambet ironic rasare acum pe fata mea :D

I remember way back, way back when
I said I never wanna see your face again
And I knew, oh yes, I knew I couldn't control myself

But I will never be your stepping stone,

Take it all or leave me alone.
I'm standing upright on my own!

You used to call me up from time to time
And it would be so hard for me not to cross the line,
The words of love lay on my lips just like a curse
And I knew, oh yes, I knew they'd only make it worse.

And the less you give, the more I want so foolishly.

e fix! ma iubeste cineva :))

cand eram eu mic circula o superstitie cum ca daca te uiti la ceas la fix te iubeste. cine, nu stiu, da' important e ca te iubeste.
daca ceasul biologic a inceput sa-mi sune, ceasul "social" (ca altfel nu stiu cum sa-i zic) merge ca uns. din 18 ore cate le stau treaz pe zi, 10 tot le vad cand incep. nu stiu cum naibii reusesc dar de fiecare data cand ma uit la ceas e fix, hh:00. cred eu ca ceva in mine ticaie si cand se apropie de 3600 de ticaieli da drumu' la alarma.
acu'...io am priceput cam care-i faza de ma uit eu la ceas numai la fix, da' oare ma si iubeste cineva? hmmm...

duminică, octombrie 5

A Room with a View (1985)

n-am putut sa vad A Room with a View (1985) pana la capat. atat e de prost incat mi s-a facut sila de el. povestea in sine e frumoasa (asta cred eu, pt ca filmul nu mi-a insuflat deloc aceasta idee) si decorurile sunt faine iar costumele bine lucrate. cam atat m-a atras la filmu' asta, ca in rest totul suge. muzica apare atunci cand e mai putin cazul, actiunile personajelor nu sunt suficient motivate, in sensul ca un personaj face ceva, are un anumit comportament insa filmul nu-i ofera si motivele pt care el face ce face. asta m-a enervat cel mai tare la film plus unele defecte regizorale. parca pasaje aleatorii din carte au fost luate, ecranizate si puse pe pelicula pt a face acest film. nu exista logica intre scene, montajul parca e facut dupa o noapte de betie si din dorinta de a termina cat mai repede cu el pt a mai putea trage o dusca.
singurul lucru cu adevarat bun din film este jocul actoricesc al lui Daniel Day Lewis. incredibil cat de mult se poate transforma acest om pt a juca un rol.
cum am spus, nu am putut vedea filmul pana la capat. unele scene le-am vazut pe fast forward in speranta ca filmul se va termina cat mai repede si voi putea totusi spune ca l-am vazut pe tot. dar chiar si asa, nu am putut! acum vad ca a mai fost si nominalizat la Oscar, chiar la mai multe categorii. nu le-a castigat decat pe cele care n-au nicio legatura cu arta cinematografica in sine, adica a luat premii pt decoruri :)), dar si pt scenariu adaptat, care in opinia mea e de tot rahatu'.
i-am dat nota 6!

mama voastra de cosuri ,,|,,

mi-au reaparut cosurile :(
sunt din nou hidos :((

am terminat tratamentul cu Roaccutane, care trebuia sa fie the ultimate shit in fighting pimples, si iata ca n-a avut niciun efect. am cheltuit cate 150 de roni/luna vreme de 6 luni (150x6=900 !!!) ca sa ajung de unde am plecat. e drept ca pe toata durata tratamentului pe fata mea nu a mai rasarit niciun cos si am avut tenul as clean as baby ass si am fost frumos si mi-am tras ocheade cu o groaza de gagici, dar trebuia naibii ca efectul sa tina si dup'aia, nu sa dispara dupa 2 luni de la incetarea tratamentului :((
dammit!!! *&^%$#@&%*$#&* ,,|,, olo /:)
tocmai ce m-am barbierit si am fata de parca as fi bolnav de pojar :(((((

sâmbătă, octombrie 4

the thrill is gone


(B.B. King - The Thrill is Gone)

asta ascult eu acum, singur, la ceas de seara...caci vorba cantecului, when you're born into trouble you live the blues.

nu pot totusi sa nu remarc versurile melodiei, directia in care se indreapta, ironia acestora, ironia sortii si ironia zambetului ce tocmai a rasarit pe fata mea b-)

The thrill is gone, the thrill is gone away,
You know you done me wrong,
And you're gonna be sorry some day.

The thrill is gone, it's gone away from me,
I know I'll still go on,
Some way.

The thrill is gone, the thrill is gone for good,
And someday I'll be over you,
Just like a good man should.

I'm free, free, free, I'm free from your spell,
And now that it's all over, baby,
All I can do is wish you well.

that's what I'm saying now, but I dont't know if the thrill is gone for good...

bagamias ceva in ea de viata

e prima data cand imi vine sa urlu si sa nu-mi fie rusine sa spun "bagamias pula in ea de viata!"

bagamias pula in ea de viata! de ce a trebuit sa fie asa? de ce a trebuit sa ramana acasa doar eu si cu mama si sora-mea la Bucuresti? ma uit la rucsac si-mi dau seama ca il am degeaba, ca eu nu mai pot pleca nicaieri sau daca plec musai sa ma intorc repede. mama nu poate sa ramana singura acasa iar sora-mea nu stiu inca daca o sa se poata tina singura la facultate. cum naibii sa mai plec eu acum si sa le las singure? bagamias pula!

vineri, octombrie 3

placerile zilelor

singurele mele placeri au ajuns sa fie intoarcerea acasa de la serviciu, scrisul pe blog si cititul din "Eseuri de indragostit".
dupa o zi de munca nu vreau decat sa ma odihnesc, sa scriu pe blog pt ca in sfarsit am parte de conditiile optime pt a face asta, si sa mai citesc despre cum traiesc doi oameni indragostiti. cel putin din carti sa aflu si eu cum e. nu degeaba i-am spus eu atunci lui C ca mai bine sa aiba cu cine sa se certe decat sa nu aiba pe nimeni.

imi pare rau!

simt nevoia sa-mi cer scuze si aici, nu ca asta ar putea remedia cumva situatia.
nu trebuia deloc sa te sun, cu atat mai putin avand acel motiv. probabil ca ti-am facut ceva ce eu in mod sigur urasc sa mi se intample. imi pierdusem mintile pt o clipa dar mi-au revenit in momentul in care ai raspuns si mi-am dat seama ca am gresit.
injura-ma pana nu mai poti, caci o merit!

joi, octombrie 2

de pe culmile disperarii inapoi la vale

pana in urma cu cateva minute eram aproape de culmile disperarii.
le tot urcam incet incet si chiar ma gandeam ca am mai fost p'acolo, stiu cum e, si de aceea urcusul n-ar trebui sa mi se mai para greu. dar nu e chiar asa usor sa urci pe culmile disperarii! odata pt ca stii deja traseul si dupa ce l-ai urcat de o groaza de ori te plictiseste teribil si te enerveaza sa o iei tot timpul pe acolo, si apoi pt ca traseul nu e tocmai usor. chiar daca ai urcat pe acolo de atatea ori drumul nu e deloc batatorit si mai dai de bolovani, de gropi, de limbi de foc si tot felu' de rahaturi d'astea de care te impiedici si cazi si-ti strici sanatatea si-ti pierzi parul si faci ulcer si blestemi.
deci nu e deloc usor sa urci pe culmile disperarii, dupa ce ca e plictisitor mai e si dificil. pt ca am mai facut traseul asta de cateva ori pana acum si de fiecare data am coborat teafar, stiu din start ca odata ce m-am apucat de urcat o sa-mi fie greu, dar o sa fiu linistit dupa ce termin. ajung in varf si d'acolo ma arunc direct in marea linistii unde imi trag sufletul si ma pregatesc pt o noua ascensiune, atunci cand va fi cazul.

ziceam ca pana in urma cu cateva minute eram aproape de culmile disperarii. cateodata, eu fac acest urcus in stilul melcului, adica urc ce urc si apoi alunec incet la vale ceea ce echivaleaza cu o usoara stare de liniste. daca acum cateva minute urcam croit spre culmile disperarii, acum am alunecat undeva pana pe la jumatatea drumului.
si asta pt ca am vorbit cu ea la telefon.
am vorbit, ca n-am mai facut-o de mult, am aflat ce gen de filme ii plac si inca ceva despre felul ei de-a fi. imi place de ea ca e directa si spune lucrurilor pe nume, dar sa o faca cu mai mult tact. si i-am spus asta si mi-am sustinut punctul de vedere chiar daca ea nu era de acord si mie imi era teama sa nu-mi inchida, ca asta e una dintre cele mai mari temeri ale mele, sa nu-mi taie macaroana si sa ne certam iarasi. dar am ramas prieteni si cred ca a si inteles ce i-am explicat, chiar daca nu i-a convenit ce i-am spus.
cateodata imi vine sa rad cand ma gandesc dupa curul cui m-am apucat sa stau si de cata rabdare si putere de munca e nevoie pt a vedea si fata, nu doar curul. chiar daca oamenii nu-s de acord cu treaba asta, mie asa mi se pare normal sa procedez cu cineva la care tin, mai ales ca persoana asta e si cea mai dificila din cate am cunoscut.

miercuri, octombrie 1

de la ce am plecat si unde am ajuns

simt asa un gol in stomac si ma cam si doare burta. probabil o fi de la prajiturile pe care le-am mancat asta seara in loc de mancare.
si simt golu' asta pt ca as vrea sa scriu si mai multe qestii p'aici, sa ma afund si mai adanc in sufletul meu si sa scot tot ce gasesc p'acolo si sa insir aici intr-o actiune nebuna de provocare si de acceptare a sortii si a rusinii, dar din pacate nu pot pt ca ceva ma tine. cred ca e vorba de orgoliul meu masculin si de timiditatea si paranoia mea nativa.

am pornit acest blog din dorinta de a scrie cat mai sincer si mai mult despre mine. sincer am fost dintotdeauna, dar de forat in mine asa cum voiam nu prea am facut-o. nu pot chiar asa sa ma insir p'aici. mi-e rusine ca ma citeste lumea si apoi ma arata cu degetul. nu ca mi-ar fi rusine cu qestiile despre care as vrea sa scriu ori ca as mentiona niste lucruri atat de abominabile incat as avea probleme daca le-as scrie, dar pur si simplu nu ma simt eu bine sa stiu ca oameni despre care n-am habar ajung sa stie despre mine niste qestii.
as putea inchide blogul, comentariile la posturile noi le-am inchis deja, dar nu prea imi face o asa mare placere incat sa merg pana la capat. sunt oarecum cu un pas pe pamant si unul in prapastie. imi place sa vad statisticile, sa vad cum intra lumea aici si citeste si revine, imi creeaza o senzatie de usurare, de liniste, ceva gen "uite ma ca nu esti prost si ca sunt oameni carora chiar le place de tine". e bine sa stii ca lumea te place si te accepta asa cum esti si te exprimi.
dar pe de alta parte as vrea si sa scriu niste qestii pe care sa nu le citeasca nimeni ori sa stiu eu ca nu le citeste nimeni. d'aia am si scris cu negru pe negru, tocmai ca sa fie greu de citit.

mi-e rusine sa recunosc ca sunt un prost pt ca m-am indragostit de ea si continui s-o fac, mi-e rusine sa recunosc ca intodeauna am trait in contratimp cu viata, ea inainte si eu in urma ei recuperand, mi-e rusine sa scriu si astfel sa recunosc adevaratele mele lipsuri, mi-e rusine sa recunosc cand sunt paranoic ori cand simt eu niste chestii si apoi nu pot sa mi le exprim din cauza aceleiasi rusini. probabil ca ai mei m-au facut din dragoste si rusine.

bine cel putin ca nu mi-e rusine sa recunosc faptul ca imi doresc foarte mult sa fiu tatic.
hmmm...oare mi-o suna ceasul biologic?

this is my new baby :X

asta e noul meu rucsac mic. l-am cumparat in locul celui care acum se odihneste in Raiul rucsacurilor. l-am luat de la Craimont si e fabricat de HiMountain. are 30 de litri, 2 compartimente, plus unul cu plasa, cu foarte multe locasuri pt tot felu' de rahaturi, catarame si fermoare YKK, husa de ploaie si destule chingi pe el. e mult mai smecher decat celalalt. vreun cusur nu i-am gasit pana acum. sa-l scot la plimbare si atunci vad eu ce si cum.
pana una alta, cand nu ma pozez cu el prin casa sau il tin in spate in timp ce ma dau pe net, l-am pus la loc de cinste in fotoliu :))