in fiecare seara ma grabesc sa ajung cat mai devreme acasa. pana acum ceva vreme, asta era ceva anormal la mine. nu ma deranja sa stau plecat in cursa, insa acum pe langa faptul ca nu-mi mai face placere ma mai si cuprinde asa un dor de casa.
s-au adunat multe chestii care ma trag de maneca inspre casa, unele mai bune altele mai rele.
per ansamblu, dorinta e de confort. nu mai vreau sa stau la serviciu peste program pt ca vreau confort.
confortul pe care l-as vrea eu si care nu-mi e la indebrat (de la indemana) il simt adesea atunci cand ma prinde seara prin Bucuresti si ma uit la oameni cum se plimba, cum se forfotesc de colo colo. mi-ar placea si mie sa fiu printre ei, nu singur, si sa ma duc pe la vreo manifestare cultural-artistica ori sa ma plimb prin vreun parc. in lipsa de asa ceva, ma refugiez in confortul blogului, internetului si al muzicii, confortul vietii virtuale.
iar mie asta nu-mi place cum suna...
miercuri, octombrie 22
miroase a viata virtuala
