multe traieste cel care se scoala de dimineata

nu stiu daca asta inseamna sa-ti traiesti viata, dar mie imi place cand seara imi aduc aminte ce am facut dimineata si simt ca asta s-ar fi intamplat cu multe zile in urma, nu doar cu 13-14 ore inainte. simt astfel ca am avut o zi plina, iar cand imi aduc aminte cate evenimente notabile mi s-au intamplat sau cel putin cate chestii am facut de-a lungul zilei, ma simt foarte incantat :)
luni, spre exemplu, am luat la ocazie un german care venise sa viziteze Romania. avea doar un rucsacel in spinare, un dictionar de conversatie germano-roman si dorinta de a vedea Constanta. vreo ora cat am stat cu el i-am povestit despre romanii nostri badarani, despre Delta, Sighisoara, Sibiu, Cluj. nu mi s-a mai intamplat un astfel de lucru pana acum, asa ca il trec la categoria evenimente notabile. asta s-a intamplat pe la miezul zilei, ca ziua e lunga si nu se terminase inca. seara am reusit sa-mi calc pe principii, sa experimentez de dragul experimentului, sa fac niste ochi sa rada si altii sa planga.

concluzia e ca viata e al naibii de frumoasa si chiar traiesti ceea ce iti oferi.

gata! la serviciu cu mine :(

gata! s-a terminat concediul medical, s-a terminat statul acasa, s-a terminat cura de filme :(
mi-am scos firele dar nasul meu nu e inca recuperat 100%, insa arata mai bine decat acum o saptamana. cicatricea o sa-mi ramana sub forma unui V intors. mie imi place sa spun ca va arata precum un munte :D

oricum nu mai sunt decat 3 saptamani de munca pe anu' asta 8->

ale naibii cutii cum asteptau ele sa fie numarate cum trebuie

n-am mai demisionat pana la urma, n-a mai fost nevoie caci au fost gasite cele 6 cutii lipsa. de fapt, nici macar n-a fost nevoie sa fie cautate ci doar numarate bine. asa ca eu am avut joi o zi infecta pt ca cei doi colegi ai mei n-au fost in stare sa numere bine 68 de cutii. toata ziua m-am stresat sa-mi dau seama ce s-a intamplat cu cutiile, am facut calcule, am facut scenarii, m-am luptat tot timpul cu sentimentul de angoasa pe care il ai atunci cand nu poti face ceva intr-o anumita problema doar pt ca esti prea departe de ea, si asta pt ca astia doi n-au fost in stare sa numere bine si nici nu s-au stresat sa se verifice atunci cand au observat ca nu le iese socoteala.
pt ei a fost mult mai simplu sa dea vina pe mine decat sa se duca inca o data la depozit si sa verifice. a trebuit sa ma sune pe mine sefa la Bucuresti si sa ma ameninte cu demisia daca nu-i aduc cutiile, cand ele erau sub nasul lor si asteptau frumos in depozit sa fie numarate asa cum trebuie. dar nu, hai sa-l sunam p'ala la Bucuresti, ca sigur el e de vina, si noi sa stam sa ne scarpinam in cur ca poate asa apar cutiile si firma nu mai intra in cacat pt ca n-a fost in stare sa livreze o comanda.
eu unu' stiu ca atunci cand ai o problema te apuci frate si ii dai singur de cap, nu stai ca vaca si astepti sa ti-o rezolve altul. de la 12:30, cand m-au sunat ei sa-mi spuna ca lipsesc cele 6 cutii, si pana la 16:00, cand se inchidea depozitul, aveau timp berechet sa le si rasnumere, sa le dea foc ori sa le vopseasca in roz ori sa le faca orice le trecea lor prin cap. si daca se duceau pe jos la depozit si tot aveau timp ca in cele 3 ore si jumatate sa descopere ca au gresit si unde. cand am ajuns a doua zi cu ei la depozit si am descoperit ca ei de fapt numarasera prost mi-am dat seama ca era de ajuns doar sa bage capul pe usa, sa se uite la ele, sa le numere in minte si sa realizeze ca sunt exact cate trebuiau sa fie. si asta fara sa mai puna firma pe jar si pe mine pe un stres inutil.
ca in filmele cu prosti a fost faza...cica 4 (patru!) insi au numarat cutiile alea si tuturor le-au iesit 6 in minus. astia mai mult au stat sa se prosteasca unii pe altii decat sa le numere cum trebuie.

am tacut din gura si n-am reprosat nimanui nimic. nu-s ca alti oameni sa ma cert, sa ma razbun si sa-i fac de cacat p'aia care m-au facut sa ma stresez. eu nu eram vinovat cu nimic si asta imi era de ajuns. nu ma intereseaza sa le scot ochii pt ca au gresit intr-un mod de-a dreptul prostesc si demn de rasul curcilor, ei oricum au realizat cat au fost de penibili si pt mine asta face mai mult decat sa le fii scos ochii apoi. cu ochii lor n-aveam ce face, pe mine ma interesa sentimentu' ala de liniste pe care il ai atunci cand scapi curat ca lacrima dintr-un scandal.
imi mai spunea un coleg ca sunt fraier pt ca nu ma iau de ei in fata lu' sefa, care oricum si-a dat seama de cum a stat toata treaba si fara sa-i povestesc. nu ma ocup eu cu rahaturi d'astea! eu vreau sa am sufletul impacat, sa ma culc linistit seara, sa ma intereseze mai mult femeile si copii decat prostii d'astea.

trebuia totusi s-o intreb pe sefa, care mi-a zis ca ori ii duc cutiile ori demisia, "doamna, acum ca nu v-am adus cutiile (deoarece n-aveam cum pt ca ele erau sub nasul vostru), va mai aduc demisia?" muhahahaha.
dar mie nu-mi place sa fiu rau >:)

nasol moment. ale naibii cutii

se pare ca demisia mi-o ia inainte si ma trage vertiginos de mana spre momentul debarcarii. am cam intrat intr-un rahat din care iesirea nu pare a fi decat demisia.
din cauza unor proiectoare lipsa, in valoare de aproximativ 1000 de euro, sefa mia zis ori sa le scot de pe unde le-am lasat ori sa demisionez. nu mi-e de demisie, nu mi-e de bani, nu mi-e de nimic cat ma oftic ca nu stiu ce naibii s-a intamplat cu proiectoarele...
ieri cand le-am luat au iesit toate la numar, numai ca azi cand colegii mei le-au descarcat nu au mai gasit 6 de un fel. 3 oameni le-am numarat ieri la depozit, au iesit fara nici o problema, iar azi cand le-au descarcat astia m-au sunat disperati ca unde sunt 6. dup'aia a sunat si sefa sa se puna cu gura pe mine. relaxat si fara sa intru in panica m-am dus la depozit sa lamuresc situatia. si oamenii d'acolo cu care am numarat cutiile sustin acelasi lucru ca si mine: ca cele 3 pozitii de pe aviz au iesit la numaratoarea pe care am facut-o noi iar pe unul dintre paleti erau chiar 20 de cutii. paletu' asta buclucas e cheia rezolvarii problemei, ori noi am numarat gresit 20 de cutii (18 cutii puse pe 3 randuri a cate 6 cutii plus alte 2 deasupra) ori colegii mei au pierdut 6 dintre ele. am facut rost si de hartiile cu care au venit paletii la depozit, am refacut asezarea acestora in masina, am vizualizat in minte toti paletii si toate cutiile, am facut calcule in functie de dimensiuneile acestora si de volumul pus pe fiecare palet...ce sa mai, mi-am strofocat creierii sa-mi dau seama daca pe paletu' buclucas au fost intr-adevar 20 de cutii sau 14 cate au gasit colegii mei. calculele imi dau dreptate, memoria la fel, insa nu vreau sa bag mana-n foc pana nu vad si inregistrarea de pe camera de la garajul nostru. mintea imi mai poate juca feste, da' ce a inregistrat camera e sfant frate!
si daca e ca mine tare cred ca dupa ce se linistesc apele o s-o intreb pe sefa "demisia o scriu eu de mana sau o rog pe secretara sa o printeze? ca si-asa aveam de gand sa plec".
cam nasol a picat momentu' asta, si cu demisia de gat. dammit!

asta-i viata, nu poate fi albastra tot timpul. bine de mine ca nu ma cramponez de rahaturi d'astea si merg curat in continuare. in schimb ma impiedic de chestiile de corazon, ca am realizat eu ca 83% din toate posturile mele au legatura cu dragostea.

ziua de munca are 17 ore

dupa 17 ore de cand am plecat la serviciu, dupa 725 de km parcursi, dupa 12 ore de stat cu volanul in maini, dupa ce am fost la Bucuresti-Calarasi-Ianca-Buzau-Bucuresti, m-am intors si eu acasa.
da' cel putin stiu ca am facut 80 de lei la ocazie :D

astora la job le e rusine sa vorbeasca cu mine

maine ar fi trebuit sa plec la Cluj la niste traininguri cu inca doi colegi...asa cum am fost si anul trecut, asa cum am stabilit de acum 3 saptamani.
dar nooo...Catalin trebuie sa munceasca si sa taca din gura, in loc sa plece la Cluj el trebuie sa se duca maine la Bucuresti ca n-are cine altcineva sa se duca, el trebuie sa faca ore suplimentare dar fara sa se astepte ca va primi vreun ban pt asta, el trebuie sa se duca la serviciu si in timpul lui liber ca sa nu se supere cei care-l roaga si chiar daca el e nesemnificativ in firma si foarte usor dispensabil.
cum ar fi daca eu maine m-as duce si mi-as depune demisia? luati la mumu ca eu v-am lasat! habar n-am unde plec, da' stiu ca plec de la voi!!!
nu ma deranjeaza ca nu ma mai duc la Cluj, oricum n-as fi fost prea incantat. doar ca ma plimbam pana acolo si mancam si beam pe gratis, atat mi-ar fi placut de la faza asta. oricum maine ma voi vedea cu prietenii, printre care va fi si un personaj ochelarist ce citeste superficial na ca ti-am facut-o ce tare si smecher sunt, si poate o sa vina si ea cu noi si tocmai d'aia in fund o sa ma doara pe mine ca n-am mai plecat la Cluj.
ma deranjeaza in schimb faptul ca nu am fost anuntat. chiar am fost intrebat in mod expres acum 3 saptamani daca vreau sa ma duc si le-am raspuns ca da, pt ca oricum nu mai plecam in concediu, iar acum nici macar nu-mi spun ca nu ma mai duc. nu ma suparam, pt ca nu comentez astfel de masuri in care se renunta la distractie in favoarea muncii, ca doar suntem la serviciu nu la discoteca, dar puteau totusi sa-mi spuna in fata "maine trebuie sa pleci la Bucuresti si din aceasta cauza nu mai poti merge la Cluj". simplu si la obiect!
eu cred ca astora le e rusine sa vorbeasca cu mine si sa-mi spuna in fata ca ma asupresc, pe bune :))

las' ca vine ea ziua cand in dinti voi tine demisia =))

jobbing frate

s-a terminat concediul, deci am inceput serviciul. adica n-o sa mai scriu mult pe blog, o sa-mi lipseasca substanta, concentrarea iar mood si modjo nu prea voi avea.

mai devreme am fost la psiholog. de data asta pt a-mi discuta viata si activitatea profesionala, ca asta ma freaca si ma supara pe mine rau acum. anu' trecut si oleaca din anu' asta am cheltuit milioane doar ca sa vorbesc despre ea, acum m-am dus sa discut despre job.
m-am maturizat nene, am inceput sa fiu mai interesat de viata profesionala mai mult decat pana acum. ma gandesc serios sa-mi schimb jobul si chiar domeniul de activitate. vreau sa castig multi bani, vreau un job in care doar eu sa fiu limita. adica sa pot face cam orice si doar de mine sa-mi depinda reusitele. daca-s bun sa castig cat merit, daca nu-s bun sa nu castig nimic. simplu! daca eu vreau 1500 de euro salariu pai sa-l obtin dom'ne, muncesc si-mi scot banii. asa, daca raman la firma asta pot eu sa ma dau peste cap de cinspe mii de ori si sefa sa ma plateasca asa cum trebuie, ca peste o anumita suma nu-mi poate mari salariul.

om trai si om vedea!

noi la job ne tundem parul

ca tot am vorbit de timpi morti la serviciu, ieri am omorat niste timpi d'astia intr-un mod foaaarte interesant...
mi-am tuns colegii, asta am facut. ma rugase unul dintre ei sa-i aduc masina mea de tuns si daca a vazut ca e super oferta si se tunde moka s-a mai anuntat un musteriu. pana la urma s-au tuns unu' pe altu' si eu doar le-am retusat frezele.
era misto daca venea unul din sefi si sa-l vada pe el stand pe scaun si pe mine cu masina de tuns pe capu' lui :))

timpi morti in campul muncii

aflandu-ma azi pe la sefa in birou, m-a intrebat "n-ai mai plecat dincolo? mi-a zis mamaie ca te-ai plans la ea cum ca nu te-am fi lasat noi. nu e adevarat".
a trecut atata vreme de cand am fost la ea sa-i spun ca vreau sa demisionez, incat am uitat de subiectu' asta. am vorbit pana la urma si cu nenea la care voiam sa plec si mi-a zis ca sefii mei n-au mai fost de acord cu plecarea mea, chiar daca in prealabil sefa spusese ca n-o intereseaza ce fac eu si unde ma duc. adevaru' e undeva la mijloc si pe mine putin ma mai intereseaza. oricum, "demisia" apare acum destul de des prin gandurile mele >:)
imi si imaginez momentul in care o sa ma duc la sefa in birou si o sa-i pun pe masa demisia mea. trebuie sa am mare grija cum il premeditez pt ca vreau sa-l savurez pe deplin. nu cred ca va exista vreo marire de salariu care sa ma motiveze sa raman si chiar daca va fi o voi refuza cu mare placere si cu dintii la inaintare: "neah! :D"

ca mi-am adus aminte...azi m-a blocat unu' cu masina pe santier. avea de descarcat neste chestii si treaba parea sa dureze destul de mult. si-a cerut scuze omu' pt ca ma tinea din treaba dar mi-a zis "stai linistit, banii tot aia sunt". si chiar asa e, de ma spetesc de nu ma spetesc banii tot aia sunt la sfarsit de luna. asa ca azi mi-am luat libertatea de a pierde vremea cu gratie in timpul serviciului. intr-un an si jumatate de activitate cred ca e prima oara cand fac chestia asta. asa ca am stat in masina vreo jumatate de ora pana sa-si termine ala masina de descarcat. apoi am fost cu Jumperu la service unde am pierdut si p'acolo cam o ora. daca pana acum chemam vreun coleg sa vina sa ma ia ca sa ma intorc la serviciu si sa nu stau degeaba, astazi n-am mai facut-o. dupa ce am terminat cu masina m-am si plimbat nitel prin oras cu mirii, pe unde aveau ei treaba.
si uite asa eu m-am intors la serviciu pe la ora 12 sau 13.

spre uimirea mea am observat saptamana asta ca in timpul programului nostru de 10 ore exista multi timpi morti.
de fiecare data cand ma intorc de pe unde sunt plecat imi spun colegii "vai ce nebunie a fost astazi". uite ca saptamana asta am avut ocazia sa observ mai bine cum decurge aceasta nebunie. si cum sa decurga? un aflux mare de clienti vreme de 1 ora sau 2, marfa de descarcat si receptionat cam intr-o ora si atat. iar de la ora 16 si pana la 18 relaş cat cuprinde. ieri spre exemplu ne uitam pe situri de cazare in Sinaia si o colega suna sa afle tarifele ca sa se duca in week-end.
iar saptamana trecuta eu am fost plecat in deplasari de luni pana joi si am mai si facut ore suplimentare. iar eu la volan nu-mi permit sa am timpi morti, ca daca-i am ii am pt totdeauna.
timpi morti mai au si oamenii din atelier, ca astia fumeaza cate o tigara pe ora. si de fiecare data isi iau pauza pt a face asta. se opresc din lucru, se invita la fumat si ies toti afara. 5-10 minute/ora tot le stau degeaba ca sa fumeze. iar la un program de 10 ore se aduna cam multi timpi morti. si cand e vorba sa faca ore suplimentare stramba din nas. stramba din nas, trag cate o tigare si beau un bidon de bere ca asa e obiceiul in atelier, dupa ce s-a terminat programul de lucru si incep orele suplimentare se da si drumul la dezmat.

in mod sigur cel mai greu job e cel pe care-l faci tu cu mainile si cu capul tau, si cati oameni atatea joburi grele. asa ca eu n-am niciun drept sa ma dau mai breaz decat colegii mei dar cand vad ca eu alerg de dimineata pana seara de n-am timp si loc sa mananc, parca ma apuca oleaca de nervi. in magazin e racoare pe canicula asta pe cand in masina e atat de cald de ma doare si capu' de la caldura reflectata de bord. iar de la cat am transpirat s-a albit naibii scaunu' de la Jumper de se vad astfel pe el niste dungi albe ce-mi inconjoara picioarele atunci cand ma asez.

eu sa fiu sanatos si fericit... :D