de pe culmile disperarii inapoi la vale

pana in urma cu cateva minute eram aproape de culmile disperarii.
le tot urcam incet incet si chiar ma gandeam ca am mai fost p'acolo, stiu cum e, si de aceea urcusul n-ar trebui sa mi se mai para greu. dar nu e chiar asa usor sa urci pe culmile disperarii! odata pt ca stii deja traseul si dupa ce l-ai urcat de o groaza de ori te plictiseste teribil si te enerveaza sa o iei tot timpul pe acolo, si apoi pt ca traseul nu e tocmai usor. chiar daca ai urcat pe acolo de atatea ori drumul nu e deloc batatorit si mai dai de bolovani, de gropi, de limbi de foc si tot felu' de rahaturi d'astea de care te impiedici si cazi si-ti strici sanatatea si-ti pierzi parul si faci ulcer si blestemi.
deci nu e deloc usor sa urci pe culmile disperarii, dupa ce ca e plictisitor mai e si dificil. pt ca am mai facut traseul asta de cateva ori pana acum si de fiecare data am coborat teafar, stiu din start ca odata ce m-am apucat de urcat o sa-mi fie greu, dar o sa fiu linistit dupa ce termin. ajung in varf si d'acolo ma arunc direct in marea linistii unde imi trag sufletul si ma pregatesc pt o noua ascensiune, atunci cand va fi cazul.

ziceam ca pana in urma cu cateva minute eram aproape de culmile disperarii. cateodata, eu fac acest urcus in stilul melcului, adica urc ce urc si apoi alunec incet la vale ceea ce echivaleaza cu o usoara stare de liniste. daca acum cateva minute urcam croit spre culmile disperarii, acum am alunecat undeva pana pe la jumatatea drumului.
si asta pt ca am vorbit cu ea la telefon.
am vorbit, ca n-am mai facut-o de mult, am aflat ce gen de filme ii plac si inca ceva despre felul ei de-a fi. imi place de ea ca e directa si spune lucrurilor pe nume, dar sa o faca cu mai mult tact. si i-am spus asta si mi-am sustinut punctul de vedere chiar daca ea nu era de acord si mie imi era teama sa nu-mi inchida, ca asta e una dintre cele mai mari temeri ale mele, sa nu-mi taie macaroana si sa ne certam iarasi. dar am ramas prieteni si cred ca a si inteles ce i-am explicat, chiar daca nu i-a convenit ce i-am spus.
cateodata imi vine sa rad cand ma gandesc dupa curul cui m-am apucat sa stau si de cata rabdare si putere de munca e nevoie pt a vedea si fata, nu doar curul. chiar daca oamenii nu-s de acord cu treaba asta, mie asa mi se pare normal sa procedez cu cineva la care tin, mai ales ca persoana asta e si cea mai dificila din cate am cunoscut.