se pare ca demisia mi-o ia inainte si ma trage vertiginos de mana spre momentul debarcarii. am cam intrat intr-un rahat din care iesirea nu pare a fi decat demisia.
din cauza unor proiectoare lipsa, in valoare de aproximativ 1000 de euro, sefa mia zis ori sa le scot de pe unde le-am lasat ori sa demisionez. nu mi-e de demisie, nu mi-e de bani, nu mi-e de nimic cat ma oftic ca nu stiu ce naibii s-a intamplat cu proiectoarele...
ieri cand le-am luat au iesit toate la numar, numai ca azi cand colegii mei le-au descarcat nu au mai gasit 6 de un fel. 3 oameni le-am numarat ieri la depozit, au iesit fara nici o problema, iar azi cand le-au descarcat astia m-au sunat disperati ca unde sunt 6. dup'aia a sunat si sefa sa se puna cu gura pe mine. relaxat si fara sa intru in panica m-am dus la depozit sa lamuresc situatia. si oamenii d'acolo cu care am numarat cutiile sustin acelasi lucru ca si mine: ca cele 3 pozitii de pe aviz au iesit la numaratoarea pe care am facut-o noi iar pe unul dintre paleti erau chiar 20 de cutii. paletu' asta buclucas e cheia rezolvarii problemei, ori noi am numarat gresit 20 de cutii (18 cutii puse pe 3 randuri a cate 6 cutii plus alte 2 deasupra) ori colegii mei au pierdut 6 dintre ele. am facut rost si de hartiile cu care au venit paletii la depozit, am refacut asezarea acestora in masina, am vizualizat in minte toti paletii si toate cutiile, am facut calcule in functie de dimensiuneile acestora si de volumul pus pe fiecare palet...ce sa mai, mi-am strofocat creierii sa-mi dau seama daca pe paletu' buclucas au fost intr-adevar 20 de cutii sau 14 cate au gasit colegii mei. calculele imi dau dreptate, memoria la fel, insa nu vreau sa bag mana-n foc pana nu vad si inregistrarea de pe camera de la garajul nostru. mintea imi mai poate juca feste, da' ce a inregistrat camera e sfant frate!
si daca e ca mine tare cred ca dupa ce se linistesc apele o s-o intreb pe sefa "demisia o scriu eu de mana sau o rog pe secretara sa o printeze? ca si-asa aveam de gand sa plec".
cam nasol a picat momentu' asta, si cu demisia de gat. dammit!
asta-i viata, nu poate fi albastra tot timpul. bine de mine ca nu ma cramponez de rahaturi d'astea si merg curat in continuare. in schimb ma impiedic de chestiile de corazon, ca am realizat eu ca 83% din toate posturile mele au legatura cu dragostea.
joi, octombrie 9
nasol moment. ale naibii cutii
scris de 1307 la ora 10:59:00 p.m.
tag-uri: d'ale vietii, job