sa va ia gaia de tigani ce sunteti

cu toata bunavointa mea si cu toate ca nu-mi doresc deloc acest lucru, eu o sa incep sa urasc tiganii/rromii (sau ce denumire poarta acesti oameni). nu mi s-a nazarit mie sa am ceva impotriva lor, doar ca ma tem pt siguranta mea si a bunurilor mele intr-atat incat sa nu vreau sa mai am de-a face cu genu' asta de oameni.

picatura care a umplut paharul a curs astazi.
eram eu cu bicicleta prin centru. mergeam frumos pe langa ea, ca n-am voie sa ma dau cu bicicleta p'acolo, si din fata vine un smecheras d'asta la mine. habar n-am de unde venea si unde se ducea, ca eu ma uitam la bicicleta, dar m-a intrigat faptul ca dupa ce s-a bagat in seama cu mine nu si-a mai continuat drumul si a intrat intr-un bar ce se afla oleaca mai in spate. asadar, omu' asta venit intentionat la mine pt ca m-a vazut cu o bicicleta smechera si d'aia s-a bagat in seama cu mine, nu ca era in trecere si voia sa faca conversatie. cred chiar ca a iesit intentionat din baru' ala, ca asa cum am putut vedea eu desi eram aplecat cu privirea asupra bicicletei, el din directia aia venea.
inainte sa apara tipu' asta alti doi au trecut pe langa mine si i-am vazut cum amandoi erau cu capul intors dupa mine si bicla. ceva ma face sa cred ca astia doi i-au facut aluia semn sa iasa din bar si sa vina la mine. credea probabil ca sunt vreun strain sau turist ca aveam si rucsacul in spate. nu m-a intrebat decat "cu bicicleta?", suficient cat sa ma faca suspicios in legatura cu intentiile lui. dupa ce i-am raspuns ca "da" am trecut pe langa el si nu l-am bagat in seama. deja mi se facuse teama ca o sa puna mana pe bicicleta, ca vrea si el sa se plimbe si chestii. altfel nu-mi puteam explica de ce a intrat in vorba cu mine. m-a mai intrebat el "nu aveti voie cu bicicletele prin centru?" si i-am raspuns fara sa ma mai intorc la el, dupa care am plecat repede.
desi individul nu a fost deloc periculos pana la urma, pe mine tot m-a pus pe ganduri intentia lui de a vorbi cu mine...

m-am saturat de faze d'astea in care oameni dubiosi se baga in seama cu mine. ma enerveaza la culme tiganii care stau aiurea pe strada si te saluta dupa care te intreaba ce mai face nu stiu cine, de parca m-ar cunoaste si nu m-au mai vazut de mult timp. ii tratez cu dispret de fiecare data cand ma saluta.
odata am intrat in jocul lor la o faza d'asta, eram mic si nu stiam de smenu' asta al lor. tipul care m-a interceptat atunci era alb si avea o privire docila, asa ca nu mi-a inspirat teama. "ce mai face taicato, pe unde mai lucreaza?" m-a intrebat el, iar eu i-am raspuns in inocenta mea. mai era cu un baiat care incerca sa-i schimbe bani unui nene, iar nenea nu credea ca bancnotele pe care ala voia sa i le dea sunt adevarate. asta m-a rugat ca sa scot eu niste bani de la mine ca sa-i arate lu' nenea. cand am vazut ca se lasa cu scos banii la iveala am inteles care-i treaba si am plecat fara sa le mai raspund ceva, fir-ar mama lor de pungasi.
o singura data am fost pacalit de tigani pe strada. eram si mai mic decat la faza precedenta si tot cu "ce mai face X" am fost interceptat, si tot de un alb. dupa ce m-a intrebat albu asta la ce liceu sunt si chestii a aparut si un tigan care mi-a spus direct sa-i dau toti banii de pe mine. fricos cum eram n-am tipat si nici n-am fugit, doar mi-am vazut de treaba inainte. astia s-au tinut dupa mine pana la un stand cu casete. i-am platit vanzatorului si tiganu' i-a luat banii din mana ca ii schimba el. bineinteles ca nu i-a mai dat si dup'aia am stat sa ma cert cu vanzatorul, ca aia erau cu mine si rahaturi d'astea.
iar acum cateva luni era sa raman fara bicicleta tot in "compania" unor astfel de oameni. de atunci umblu cu spray-ul paralizant in rucsac...

nu sunt deloc rasist, nu judec oamenii dupa culoarea pielii, dar atunci cand o anumita culoare de oameni isi bat joc de mine si incearca sa-mi puna libertatea in pericol, pai atunci nu mai am nici in o retinere in a mai fi corect si cinstit cu ei.
daca tigani sunt, tigani le zic si eu...

nu-mi place sa stau in defensiva si sa ma feresc de oamenii de pe strada. nu asa se traieste intr-o tara civilizata, nu cu frica trebuie sa te plimbi prin oras, ci cu respect si bun simt! iar cand un om te saluta ori te intreaba de vorba tu sa-i raspunzi cuviincios si nu sa fugi de el pt ca intentiile lui iti pot fi periculoase. doar suntem oameni si traim in civilizatie, nu animale din jungla care se vaneaza toata ziua unele pe altele.

ma mai gandeam ca din cauza lor a aparut smecheria in Romania, ca doar ei sunt pe locul intai la smecherie in tara asta. daca romanii nostri prosti au vazut ca lor le merge treaba s-au gandit sa adere si ei la smechereala ca sa fie in top. asa imi explic eu succesul manelelor (ca doar acolo se canta despre smecherie, despre "arta" de a fi cel mai cel), fitelor, pitipoancelor si altor rahaturi care ne fac viata maro.
apropo de romani prosti care au ca ideal in viata smecheria, ce perla au scos retarzii de Buzdugan si Morar in timp ce vorbeau despre o fetita foarte desteapta: "nu conteaza coeficientul de inteligenta, ci coeficientul de smecherie"...

io Superman

doi super-eroi mi-ar placea sa fiu: Omul Invizibil sau Superman.

dac'as fi invizibil as face numai chestii perverse. nu e cazul sa intru in amanunte :D
dac'as fi Superman i-as bate numai in gura pe toti idiotii care-mi intra in cale. am vazut azi o groaza de focuri pe A1 si A2 si mi-a fost jena sa mai sun la 112 ca sa reclam cele cinspe mii de focuri. mi se pare aiurea sa-i pun pe pompieri pe drumuri pt ca idiotu' de Mucea a dat foc la gluga de coceni. ala e numar pt urgente nu pt prostiile unor dobitoci.
d'aia imi doresc sa fiu Superman, ca sa-i bat la dinti pe toti prostii de pe lumea asta. numai cu pumnu' in gura si-n nas le-as da. sa se invete odata minte!

mama voastra de prosti idioti ,,|,,

azi de dimineata mi-am dat seama ce ma enerveaza cel mai mult pe mine, ce ma scoate din pepeni si ma irita si ma transforma in Hulk.
prostia, frate...prostia omeneasca si oamenii prosti!
nu pot sa suport atunci cand vad un om prost ca debiteaza. ma apuca toti nervii si daca n-ar fi ilegal si imoral pe cuvantul meu ca l-as juca in picioare pe prostul care se desfasoara in fata mea si i-as da pumni in fata si suturi in burta sa taca odata din gura ca ma scoate din sarite cu prostia lui.

azi de dimineata ascultam emisiunea lu' Dobrovolschi si Craioveanu de pe Guerilla, si au ei o actiune d'asta impotriva functionarilor enervanti si spagari. si suna un dobitoc sa spuna ca "pe mine ma enerveaza functionarii de la Primarie pt ca au aprobat ca sambata trecuta sa se desfasoare un maraton in Bucuresti blocand astfel orasul in singura zi din saptamana cu trafic lejer. n-am mai putut astfel sa-mi plimb baiatul cu bicicleta".
cand am auzit asemenea ineptie m-au apucat dracii. am inceput sa urlu in masina (bine ca eram singur) si sa-l injur pe dobitoc de morti de raniti de mama de neam si de toate cele ale lui. i-am bagat in gura tot ce se putea, l-am spurcat pt toata viata si parca tot nu ma saturam sa-l injur cand il auzeam ca el ii da in continuare cu prostiile lui. la inceput am crezut ca asta vorbeste la misto, ca nu poate sa fie atat de imbecil incat sa spuna ca mai bine nu se tinea maratonul ca sa se plimbe el, dar era cat se poate de serios si continua sa vorbeasca in timp ce cuvintele mele deveneau din ce in ce mai porcoase. cred ca nici celor doi realizatori nu le-a venit sa creada ce vorbeste animalu' ala pt ca dintr-o data li s-au schimbat vocile, au ingaimat cateva cuvinte incercand sa-i tina o usoara teorie boului, asteptand probabil ca ala sa spuna "v-am pacalit cu nasu' prajit!". dar nu, muistu' ala a fost cat se poate de serios, "cum naibii de tocmai atunci au facut ei maraton? ca nu asa se promoveaza sportul si sanatatea, ca d'aia au facut sali de sport ca sa faca lumea sport in ele si nu sa alerge pe strazi si sa nu ma pot eu plimba cu fimio".

i-as juca in picioare pe oamenii ca dobitocu' asta. pur si simplu nu pot sa concep cum de un om poate sa afirme asemenea lucruri, cum de un om poate sa fie atat de insolent, de puturos, de batut in cap incat sa nu-si dea seama de rostul unui maraton si de actiunea benefica a sportului asupra organismului si a bucurestenilor intoxicati de poluare si fast-food. numai cu pumnii in nas l-as fi batut p'ala, ca sa se uite bine la el apoi si sa-si vada lungul nasului si alta data ori sa gandeasca ori sa taca din gura.
pun pariu ca asta e bizon d'ala care parcheaza masina pe trotuar, care arunca gunoiul de la geam si pe care il doare in cur de ceilalti. altfel nu-mi dau seama cum ar putea fi un om care gandeste ca el...mama lui de dobitoc idiot si prost

bagamias ceva in ea de viata

e prima data cand imi vine sa urlu si sa nu-mi fie rusine sa spun "bagamias pula in ea de viata!"

bagamias pula in ea de viata! de ce a trebuit sa fie asa? de ce a trebuit sa ramana acasa doar eu si cu mama si sora-mea la Bucuresti? ma uit la rucsac si-mi dau seama ca il am degeaba, ca eu nu mai pot pleca nicaieri sau daca plec musai sa ma intorc repede. mama nu poate sa ramana singura acasa iar sora-mea nu stiu inca daca o sa se poata tina singura la facultate. cum naibii sa mai plec eu acum si sa le las singure? bagamias pula!

Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga si-n sac

am mai stat azi de vorba cu colegele despre viata, despre sanatate si despre "ce-si face omu' cu mana lui se cheama lucru manual". imi spune una dintre ele ca viata nu ti-o faci singur si ca de cand te nasti Dumnezeu iti scrie ceva in frunte si ca ala ti-e destinul. hai nu zau?! daca mie in frunte imi scrie ca la 33 de ani o sa devin miliardar pai sa fie sa frec menta de pe acum in asteptarea banilor, nu?! cata minte iti trebuie ca sa stai pur si simplu si sa-ti lasi viata in mana destinului si sa faca ala ce vrea din ea?
si am adus vorba de tata si de cum a stat el sa bea apa si sa se plimbe prin casa asteptand sa i se linisteasca inima... iar o colega mi-a raspuns ca daca ti-e dat sa mori, mori oricum indiferent ce ai face, ca stie ea oameni care au trait sanatos toata viata lor si au murit din senin.

cat de destept tre' sa fie ma un om ca sa scoata asemenea aberatii? adica indiferent ce as face eu, viata mea va fi la fel no matter what? uite, mamaie n-a mai stat sa bea apa si sa se plimbe prin casa pana-i inceteaza palpitatiile, ne-a dat repede telefon, am chemat salvarea si in 1 minut i-a scazut pulsul, iar acum de fiecare data cand ma duc la Severin opresc pe la ea ca sa-mi dea sa mananc...
imi vine sa injur si sa blestem si sa tip cand aud asemenea ineptii, dar ma linistesc si-mi zic "lasa-le ma, ca sunt si ele femei". sunt femei si mai sunt si in varsta, adica ar trebui sa aiba o experienta de viata si niste sfaturi decente. si uite ce ma invata ele, ca daca mi-e dat sa mor, mor oricum. pai sa fie s-o iau pe fieta la pula si sa i-o trag pana nu mai pot, ca daca tot mi-e dat sa mor no matter what cel putin s-o fac cu stil, nu?! Doamne cat de mult ma poate enerva acest subiect!!!!!!!

una e sa mori pt ca ti-a dat unu' in cap pe strada si alta e sa mori ca n-ai avut grija de sanatatea ta. in primul caz se cheama ghinion iar in al doilea se cheama prostie. iar Dumnezeu n-are deloc a face cu prostia, SA FIE CLAR!!! Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga si-n sac!

uite, sa zicem ca pe mine ma doare acum un picior. ce ar fi mai bine, sa ma rog si sa spun Tatal Nostru pana imi dispare durerea ori sa ma duc imediat la un doctor? oare cum ma ajuta pe mine rugaciunile, vine Duhul Sfant peste mine si ma vindeca? hai s-o vad si p'asta!
data viitoare cand ma va durea ceva ma voi ruga pana va disparea orice urma de durere. sa vad eu atunci cate rugaciuni trebuie sa zic, cat de intens trebuie s-o fac si ce anume trebuie sa spun ca sa vina Duhul Sfant peste mine si sa-mi ia durerea. tare sunt curios... si parca mai curios sunt daca ma si voi vindeca in acest fel, ca daca nu merge si ajung sa-mi taie piciorul pt ca nu m-am tratat la timp, ce-o sa mai zic atunci? cu ce rugaciune imi va creste piciorul la loc? o sa zic ceva de genu' "Dumnezeu nu exista pt ca uite nu mi-a vindecat piciorul?" in niciun caz n-o sa spun asemenea prostie pt ca eu cred in Dumnezeu, dar faza e ca nu cred ca prostul.

iarasi ma apuca nervii cand ma gandesc la discutia purtata cu colegele mele si cum incerca cea mai breaza dintre ele sa ma convinga ca asa e ca ea. eu am tacut din gura si n-am comentat, ca era vizibil faptul ca nu-mi accepta parerea. iar ea e femeie matura, a trait mai multi ani decat mine si stie mai bine, iar eu un mucos nu pot sa-i spun ei cum stau treburile... cam asta era atitudinea ei si daca as fi continuat sa-mi sustin parerea si s-o argumentez, in mod sigur s-ar fi lasat cu scandal.

faza de azi e un bun exemplu din categoria "eu nu mai am incredere in nimeni". iar oamenii astia maturi care zic ca le stiu pe toate se uita ciudat la mine, cand le spun asta, si imi spun ca sunt un tip mediocru.

oare cum o fi in alta tara?

de ceva vreme am un gand pe care nu-l aveam pana acum si despre care credeam ca n-o sa rasareasca niciodata in mintea mea, si anume, ma gandesc ca mai bine ar fi sa plec intr-o alta tara.
pt mine, patriot convins si iubitor de tara, e ciudat si totodata frustrant sa gandesc asa ceva, sa am asemena dorinta. dar daca stau sa ma gandesc ce m-a impins spre asta imi dau singur dreptate si nu mi se mai face rusine cu un asemena gand.
nu stiu daca in strainatate e Raiul pe Pamant, daca acolo banii se castiga mai frumos decat aici, dar stiu ca acolo exista civilizatie si bun simt. poate ca oamenii sunt mai reci decat ai nostri, poate ca n-o sa reusesc sa ma adaptez la cultura lor, la specificul vietii lor, dar parca altfel ti se pare viata atunci cand esti tratat ca om si vezi ca e ok sa ai bun simt.
asa mi-e ciuda cand vad ca aici in tara oamenii ma iau la misto atunci cand incerc sa fiu corect, sa fiu drept si sa fac lucrurile conform valorilor morale, incat imi vine sa-mi iau lumea in cap si sa ma duc unde-o fi, numai sa nu mi se spuna ca sunt prost atunci cand nu vreau sa insel pe cineva. nu cred ca asta e un semn de slabiciune, dar pur si simplu simt nevoia sa mi se dea dreptate atunci cand incerc sa fiu onest, sa mi se spuna "da' ma, e ok" si sa am in continuare convingerea ca nu eu sunt diferit, ci ceilalti, ca ei sunt cei denaturati care s-au indepartat de la legea normala si dreapta a firii, ei sunt cei care au luat-o pe aratura.

la serviciu ma contrazic cu colegii asupra importantei donarii de sange. eu le spun ca nevoia de sange este acuta, ca sangele tau poate salva un om, si ei imi spun ca nu li se pare normal sa dea sange pt altul. in schimb or sa doneze atunci cand o ruda sau cineva apropiat va avea nevoie. fata unei colege d'a mea are grupa sanguina AB4, o grupa foarte rara, dar chiar si asa mama isi indeamna fiica sa nu doneze. "cum sa-si dea ea sangele?", imi spune.
isi mai motiveaza gestul si prin lipsa de profesionalism a cadrelor medicale romanesti si prin exemple de genul "stiu oameni bolnavi de nu-stiu-ce care s-au dus sa doneze sange si nu au fost verificati" sau "sunt cazuri in care donatorii s-au imbolnavit de SIDA". in acest caz o inteleg, caci nici eu nu m-as duce sa fac un gest nobil si apoi sa mor din cauza asta. as fi un prost si nu un erou. astfel ii dau dreptate si n-o mai bat la cap ca s-o lase pe fie-sa sa doneze. cand vine vorba de spitalele romanesti, de doctorii si de asistentele din ele tre' sa fii cu mare bagare de seama. mai rau te imbolnavesc in loc sa-ti faca bine. si cum naibii sa nu-ti vina sa pleci din astă tara unde poti muri cu zile prin spital pt ca nu te baga nimeni in seama?!
d'aia spun ca incep sa-i inteleg pe oamenii care pleaca d'aici. am crescut si eu mai mare, m-am mai maturizat, am devenit mai rational si mi-am dat seama ca dragostea de tara nu poate fi chiar oarba incat sa ma fac ca nu vad toate rahaturile care se intampla. aceste rahaturi ma afecteaza si pe mine in mod direct si nu pot chiar asa ca iubirea de glie sa ma omoare la propriu.

e frumos in Romania, e distractiv, ai ce vedea, ai ce fute, ai ce manca. dar si frumusetea asta te incanta pana la o limita atunci cand lucrurile sunt prea serioase pt a fi tratate superficial, cum ar fi sanatatea, educatia, libertatea.
m-am uitat adineauri la un filmulet despre Lacul Bicaz. toata suprafata apei este acoperita de PET-uri. este sinistru sa vezi ca un lac poate arata in asemenea hal, dar mai sinistru mi se pare sa ma gandesc la oamenii care au aruncat alea acolo. ma apuca groaza cand ma gandesc ca aia sunt romani, oamenii printre care traiesc, oamenii cu care viata mea se intersecteaza.

spuneam mai sus de doctori si de spitale. mie imi este o frica teribila de astia, cu groaza ma gandesc la clipele cand voi avea nevoie de spitalizare.
ca mi-am adus aminte...prima ambulanta care a venit la tata n-avea tot ce-i trebuia la ea, nici doctor si nici echipament de resuscitare. am mai asteptat nitel pana sa vina cea de-a doua cu tot ce-i trebuia. bine, totul era pierdut demult, dar asa ca idee "ambulanta nepregatita corespunzator"...

ma gandeam pana acum la solutii, la ce ar trebui sa facem ca lucrurile in tara sa fie mai bune. gandurile astea imi mai tineau aprinsa dragostea de tara, imi mai dadeau sperante, dar cand am vazut eu cam cum sta treaba p'aici nici macar gandurile alea nu mai impresionau.
nu stiu ce va urma...

iar nu mai am incredere in nimeni

eu am mai spus-o ca nu mai am incredere in nimeni...
unul dintre motive e ca m-am saturat ca lumea sa-mi vorbeasca din teorii si din experientele lor personale care NU SUNT ale mele. mai fratilor, noi oamenii nu suntem la fel, nu gandim la fel, nu simtim la fel, nu avem perceptii la fel. eu si cu tine ne uitam la acelasi lucru si tie ti se pare ca e bun iar mie ca e prost. cum e lucru ala pana la urma, e bun sau e prost? care dintre noi are dreptate? cum putem noi stabili asta? pai nu prea putem stabili pt ca daca tu spui ca e prost asta nu inseamna ca ai si dreptate (asta fiind valabil si pt mine), pur si simplu acel lucru e bun sau prost in functie de perceptie. cam orice perceptie de pe lumea asta e relativa. pana si scurgerea timpului e relativa, daramite perceptia asupra unei chestii.
d'asta nu mai am eu incredere in oameni, pt ca fiecare vorbeste dupa bunul lui plac si al judecatii sale. poate ca atunci cand emite o parere omul nu se gandeste si la aspecte la care eu m-am gandit si care sunt la fel de bune ca si cele folosite de el, si astfel el imi spune mie decat jumatate de adevar, nu adevarul intreg, nu descrierea completa a chestiei despre care imi vorbeste.

o faza d'asta mi s-a intamplat astazi in timp ce eram testat la drive. mi-a spus gagica testatoare ca am o pozitie prea relaxata, lejera la volan, ca nu tin mainile la 10:10, ca genunchii ar trebui sa stea nu stiu cum...
bai cucoana, nu ca as fi eu soferu' lu' peste, da' am facut zeci de mii de kilometri si am condus sute de ore, stiu si eu in pana mea cum sa ma asez confortabil la volan. de ce sa stau incordat si crispat cand pot sa stau relaxat, lejer si fara sa ma stresez? adica io conduc ore intregi, sute de kilometri fara sa ma opresc si matale imi spui sa stau cu genunchii mai stransi, cu mainile inclestate pe volan si asa si pe dincolo. da, stiu ca pozitia corecta la volan si prevazuta de lege e aia pe care mi-ai descris-o matale, da' aia e teorie cucoana, aia nu e practica. ia sa conduci matale de la Oradea la Pitesti fara oprire numai in pozitia aia corecta si apoi sa mai vorbesti. chiar nu ma cred un sofer bun, dar de la atatia kilometri cati am la bord mi-am creat si eu anumite reflexe care ma ajuta sa am o experienta la volan cat mai placuta si fara urmari grave.
pozitia aia corecta de care imi vorbea mie cucoana e pozitia corecta pt ea, ca pt mine alta e pozitia, aceeasi pozitie in care am stat de fiecare data cand am condus si in care nu am facut niciun accident.
chiar mi se pare aiurea sa-i spui unui om "stii, esti prea degajat". cum poti sa-i reprosezi unui om ca e prea degajat, ca e prea relaxat? cum se stabileste starea de spirit pe care trebuie sa o ai intr-o anumita situatie? de ce trebuie sa ai o anumita stare?
in faze d'astea nu cred ca exista stari de spirit mai bune sau mai proaste, pozitii corecte sau incorecte. atata timp cat conduci masina astfel incat sa nu provoci accidente, poti sa conduci si cu limba. sofer bun e ala care nu face accidente, nu ala care merge repede, care nu incalca legea, care sta corect la volan. asa si cu muistu' ala care a intrat in mine pt ca vezi domne el avea prioritate si d'asta n-a incetinit.

cate ceva despre pelerinaj dar si bun simt & significant other

tare mult imi doresc sa am si eu parte de un pelerinaj d'asta cum a trait Zully. sa merg cat ii ziua de lunga, sa ma lupt cu mine, cu drumul, cu vremea, cu oamenii si cu ce s-o mai ivi si la final sa ajung mai puternic ca sa traiesc mai bine. nu ca acum n-as fi multumit de viata mea si nu m-as simti bine in pielea mea...dar pur si simplu simt nevoia de a fi o vreme departe de toti si toate, sa fiu eu acolo pe drum singur de capul meu si sa nu cedez nicio clipa si sa ajung pana la finish si de acolo pe culmile fericirii. imi venea sa spun "pe culmile gloriei", da' pe mine nu ma intereseaza cariera si nici gloria ca n-am nimic de demonstrat la nimeni.

daca sefa nu ma lasa sa plec la nenea ala, cred ca pe la anu' o sa-i fac bucata. plec pe Camino a 2-a zi dupa ce mi-am depus demisia. fara niciun anunt in prealabil, fara nimic. ii intorc spatele si plec sa fiu fericit si sa ma băs pe ea de cariera. pana prin luna mai-iunie anu' viitor imi vad linistit de treaba, muncesc, strang bani dupa care "pa si pusi!".
daca ma lasa sa plec, ma duc la nenea asta si fac treaba ca sa-mi iasa banu' si sa-mi asigur si eu viitorul. probabil ca in acest caz o sa fiu nevoit sa aman plecarea cu un an daca n-o sa aiba pe cine sa puna in locul meu. sau plec in Brazilia ca tot mi-am promis eu sa ajung acolo pana in 2010 (inclusiv).

anu' asta nu voi avea concediu decat 2 saptamani. ele ar fi de-ajuns pt ceva gen oarecum un fel de Camino. dar cum "fericirea e reala numai cand e impartasita", nu-mi vine deloc sa plec singur. ma tot gandesc la experienta din Maramures de anu' trecut, cand simteam ca nu mai pot de dorul ei, ca vreau sa ajung acasa si sa nu mai stau singur p'acolo. simteam chiar ca nu mai am niciun ţel, niciun obiectiv, nimic pt care sa-mi continui calatoria. pe Camino ar fi altfel, plec acolo pt a porni la drum. aici in tara as plec doar ca sa am de unde ma intoarce. stiu ca totul se rezuma la perceptie, dar eu in capul meu asa am ideile, ca aici aproape nu m-as simti ca acolo departe.
de aceea m-am si gandit sa o iau cu mine, sa nu fiu si eu singur. adevaru' e ca acolo, departe, m-as simti alt om, mai puternic si ma altfel pt a putea supravietui, pe cand aici acasa, printre ai mei, parca n-as avea acelas fior si deci m-as concentra mai mult pe singuratatea mea decat pe siguranta.
iar am sunat-o azi si iar i-am nu mi-a raspuns. pt ca nu vreau sa tot insist cu telefoanele si sa nu mi se raspunda, i-am trimis un sms in care i-am dat mici marunte detalii despre pelerinajul pe care vreau sa-l fac si la care as vrea sa ia si ea parte. au trecut vreo 2 ore de la expediere si nici pana acum n-am primit vreun raspuns. mai astept pana maine si dup'aia cred ca o sa-mi bag pula.
pai da-o in pizda masii de treaba... eu tot timpul am crezut ca ea se preface, ca de fapt poseda si ea bun simt doar ca nu vrea sa mi-l arate. dar chiar asa sa nu-mi raspunda la apeluri si mesaje si invitatii si alte cele?! n-am fost nici ala insistent, nici ala enervant, nici ala nesimtit, nici ala mai stiu eu cum. dar e prea de tot sa nu-i raspunzi frumos omului care se poarta frumos cu tine, oricat de mult te-ar enerva ori deranja existenta lui. stiu cum e sa fii acum in situatia ei, ca si eu sunt nevoit sa refuz o fata care se poarta foarte frumos cu mine dar cu care nu vad niciun viitor. da' cel putin eu am bunul simt sa comunic frumos cu fata respectiva oricat de mult m-ar deranja prezenta ei si oricat de mult nu mi-ar placea de ea fizic. dar...asta e pana la urma, "de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere". las' ca o sa ajunga ea la 30 de ani si daca n-o sa fie singura probabil ca o sa fie cu unu' care n-o s-o iubeasca asa cum am facut-o eu. sper totusi sa nu se intample asa, dar la cum o vad eu, spre acolo se indreapta. macar de-ar fi priceput ceva din ce a mai scris Zully pe blogu' ei ala vechi.

Piti, lasa-ne frate-n pace si canta la alta masa!

no fututi mortii matii Piti!

uite asa imi vine sa zic cand ma gandesc ca Romania nu mai e la Euro 2008. fir-ai tu sa fii Piti cu tot cu strategia ta! nu inteleg de ce lumea il cocoloseste in continuare pe nenea asta cand el e principalul vinovat pt esecul nostru. cum e posbil ca in meciul cu Olanda, meci decisiv pt viitorul nostru la Euro, echipa noastra sa joace un joc defensiv, sa se apere?! sa se apere de ce? ce trebuia sa apere Romania atunci ca pe bune daca inteleg... nici macar matematica nu ne oferea o sansa sigura de calificare ca sa zici ca echipa a incercat sa apere aceasta sansa.
era clar ca Italia si Franta aveau sa joace pt victorie si sa-si doreasca cu inversunare un rezultat pozitiv. doar jucau pt o calificare in sferturile Campionatului European de fotbal, varful competitiilor de fotbal la nivel european. intr-o astfel de situatie motivatia tre' sa fie la cote maxime si sa lupti pana la pieire pe terenul de fotbal.
romanii nostri in frunte cu Piti au luat pula-n mana in loc sa lupte. Olanda n-avea niciun interes sa atace dar totusi noi ne-am aparat. cat de prost trebuie sa fie un antrenor ca sa vada pe teren 2 echipe care se apara si sa nu ia decizia atacului??? doar Piti stie raspunsul...
jucatorii nostri au jucat cat de cat bine, doar asezarea din teren i-a defavorizat. Chivu trimitea pase spre Mutu si Mutu era in alta parte... :| si in plus d'asta, ce plm putea sa faca Mutu de unu' singur in atac? fotbalu' se joaca pe goluri iar golurile trebuiesc marcate. cum naibii putea Mutu sa inscrie in conditiile in care era singurul atacant?

pana n-o sa vina la echipa un antrenor strain, nationala noastra o s-o tot suga p'acolo pe unde se va duce. offf...

muie la cocalari

simt cum ma apuca apoplexia cand ma uit pe cocalari.com :|
Doamne cata prostie...si sunt romani, viitorul tarii :((

ce-am mai visat, ce-am mai cumparat, ce-am mai vazut

am dormit de ieri dupa-amiaza de la ora 18 pana azi dimineata pe la 8. de mult timp n-am mai dormit eu atat de mult... n-am avut un somn d'ala lung, fara intrerupere, ci m-am mai trezit pe parcursul noptii, am mai schimbat visele si pozitia.
interesant a fost ca am visat ca a batut la usa si ca s-a intors d'acolo de unde nimeni nu se mai intoarce. desi stiu ce s-a intamplat, mie tot nu-mi vine sa cred. am vazut, am auzit si am simtit in bratele mele dar mie tot nu-mi vine a crede si ma astept cateodata sa se intoarca, sa spuna ca a fost o gluma si sa ne reluam viata aia pe care o stiam si pe care eu mi-o pregateam. realitatea n-o cred, in schimb am crezut visul. parea real si m-am complacut in el desi simteam ca ceva e in neregula. nu mai stiu ce s-a intamplat la final, dar cerebral cum sunt mi-am dat seama ca nu e logic ceea ce se intampla si m-am trezit. abia atunci am dat cu nasul de realitatea adevarata, caci visul parea foarte real si chiar ajunsesem sa-l cred.

ieri a venit instalatorul si ne-a montat bateriile la bucatarie, baie si dus. in sfarsit am pus si noi baterii d'alea cu maneta (nu stiu care e denumirea lor tehnica) ca sa putem economisii apa mai bine. asta a fost un alt vis d'al meu :) abia astept sa compar consumul pe iunie cu cel de pe mai.

luni mi-am luat si DVD player, E-Boda. am mai incercat eu placa video, am vazut ca tv-outu' nu vrea sa mearga de nicio culoare, asa ca m-am dus hotarat la magazin sa-mi iau ceva cu care sa vad filme. sunt multumit de jucarie si in curand o sa-i iau si un flash usb de 2 gb ca sa nu mai stau sa scriu dvd-uri.

mai e o luna pana la nunta si eu nu mi-am luat costum, camasa si pantofi. joi am fost prin oras si m-am uitat la pantofi. m-a apucat plansul :( sunt INFECTI, urati cu spume, ca pt cel mai ordinar cocalar. ajunsesem sa vorbesc singur prin magazine si sa-mi plang de mila ca n-o sa am cu ce ma incalta la nunta. chiar daca vreau eu un outfit de unica folosinta (ca nu stiu cand l-as mai putea purta), totusi vreau sa arat si bine, ca doar sunt cavaleru' de onoare :>

arta. caine. moarte artistului!

oi fi eu stapan peste ARTA, da' artistului asta imi vine sa-i trag la muie pana o muri inecat. asa sunt eu, mai sadic, mai salbatec si mai nerusinat cand am de-a face cu neoameni.
pai ce om sa fie asta, daramite artist, care leaga un caine intr-un muzeu si-l tine nemancat pana moare? ce sa mai vorbesc de vizitatorii muzeului care au admirat "opera de arta" expusa de cacatu' asta?!

nu stiu ce rezultate poate avea semnarea unei petitii, da' trebuie facut ceva pt ca acest asa-zis artist sa moara in chinuri...sau cel putin sa inceteze cu ceea ce face.

scriere strecurata prin fisura unui dop

m-am prostit de tot. nu ca as fi fost eu foarte inteligent, dar de data asta chiar ma simt prost. nu mai reusesc sa leg doua cuvinte cu noima pe blogu' asta, nu mai reusesc sa-mi focusez atentia doar pe una dintre temele care-mi trec prin cap de-a lungul zilei. faza e ca nu reusesc sa mai mai adun, sa ma regasesc. de obicei, in momentul in care ma asez la calculator cu intentia de a mai scrie ceva, toate gandurile mele sunt vraiste, fiecare printr-un colt al mintii mele. dar stiu subiectul, stiu ideile generale pe care le-am gandit despre un anume lucru si odata ce-mi gasesc intimitatea si-mi creez pofta de a scrie, imi vine usor sa-mi aduc aminte toate gandurile, sa le adun si sa le dau o forma cat de cat ok. insa, acum, nu prea mai reusesc sa-mi adun gandurile. ma trezesc ca scriu cu spor despre un subiect si dintr-o data imi dau seama ca nu mai am cuvinte, ca nu mai stiu ce sa scriu, chiar daca eu aveam in cap tot postul.
ma oftica treaba asta! ma oftica deoarece pt mine scrisul e important...asa cum reusesc eu s-o fac, bine - rau, frumos - urat, bun - prost, cel putin o fac si-mi place ceea ce iese. acum nici nu prea o mai fac, nici nu-mi mai iese si nici nu prea mai imi place.

cred ca pt prima data simt ca exista adanc ascunsa in sufletul meu o problema pe care eu nu reusesc s-o numesc, careia nu reusesc sa-i gasesc geneza, factorii care o declanseaza si "medicamentul" care o vindeca. cred despre mine si sustin cu tarie ca ma cunosc foarte bine, ca stiu din ce "ingrediente" sunt facut, cum au fost ele combinate si care e reteta pt a gati ceva fain din acestea. se pare ca de data asta nu mai stiu nimic.
adevaru' adevarat e ca m-a dat peste cap noua mea postura in cadrul familiei. nu-mi doream asta, nu aveam nevoie de ea si nici nu prea vreau sa-i fiu credincios. tocmai cand incepusem sa-mi castig independenta, sa devin si eu un om liber, sa-mi pun visurile in aplicare, a trebuit sau am fost nevoit sa-mi schimb prioritatile. eu nu prea mai sunt o prioritate pt mine. mama si cu sora-mea ma intereseaza acum mai mult, mai ales mama.
cred totusi ca "dopul" asta care s-a pus in mine si care nu-l mai lasa sa iasa la suprafata pe eu-l meu interior, e de fapt un dop facut din bani. suna aiurea ca eu sa nu mai pot iesi la lumina din cauza banilor, dar cam asa este. sunt singurul salariat al familiei, singura sursa de venit...asta pana o sa inceapa mama sa primeasca pensie si sora-mea o sa plece la Bucuresti, unde probabil o sa se angajeze ca sa-si produca singura banii. pe de o parte incerc sa-mi fac si poftele mele, pe de alta parte incerc sa fac si poftele familiei (facturi, mancare) si mai incerc si sa pun un ban de-o parte. treaba asta din urma nu prea-mi iese mai deloc.
chiar daca au trecut abia cinci saptamani de cand ma aflu in aceasta noua postura, ma tot gandesc cu groaza la urmatoarele saptamani ce or sa vina. "daca pierdem banii pe care-i avem?", "daca mama n-o sa ia pensie?", "daca sora-mea n-o sa se angajeze?" sunt intrebari pe care mi le pun tot timpul si la care mai mereu gasesc raspunsuri negative. incerc sa fiu realist, sa nu ma pierd cu firea si cu visarea, si aceste raspunsuri sunt rezultatul incercarii mele. stiu ca nu-mi face bine sa ma gandesc la toate astea deoarece mai mult imi fac rau si ganduri negre, pt ca n-am eu de unde sa stiu cum o sa fie viitorul si ce-or sa faca fetele astea...dar, n-am cum sa nu ma gandesc la asa ceva. inevitabil imi aduc aminte de acele intrebari pomenite mai sus in momentul in care intru pe usa, acasa. cred ca atunci se produce acea explozie care-mi arunca in toate partile ideile si gandurile pe care mi le facusem de-a lungul zilei.

aseara am visat cu bratele. le-am avut tot timpul strans incolacite pe trupul ei. ii mangaiam capul, o sarutam pe crestet si o strangeam puternic la pieptul meu ca s-o simt aproape si cumva s-o zidesc in mine ca sa nu mai plece si sa fim tot timpul impreuna. poate mai frumos decat ceea ce se intampla in sufletul meu in acel moment, cand in sfarsit ma simteam fericit, erau zambetele pe care le primeam, acceptarea pe care i-o citeam in ochi, siguranta pe care mi-o oferea trupul ei ce se mula pe bratele mele si le lasau sa-l ocroteasca.
am spus acum ceva vreme ca "ochii care n-au stiut sa ma priveasca se uita", dar se pare ca ironia sortii a facut sa fie exact pe invers de cum ma asteptam sa se intample. nu trece ora sau chiar minut fara sa nu ma gandesc la intamplari frumoase cu acei ochi si la ceea ce eu am vazut in ei. poate ca si in lipsa de altceva ma gandesc la ei, cine stie...

meteorologi nasoi

bine, nu mai e cazu' acum pt ca vine primavara, dar asta iarna tare m-au enervat astia de la radio, din ziare si de la TV, astia de prezinta vremea... NUMAI IDIOTI! imi vine sa-i injur si sa-i strang de gat! mor cand ii aud spunand ca "vremea va fi mai buna. se incalzeste". cum naibii sa fie mai buna? cum naibii sa fie vremea asta mai buna cand avem temperaturi de primavara in miezul iernii, iar la vara o sa murim cu limbile scoase din cauza caldurii?!!? cum poti sa fii atat de ipocrit incat iarna sa te bucuri ca e cald si vara sa spui ca e atat defierbinte afara incat e mai bine sa stai in casa unde e racoare? cum poti sa fii atat de imbecil incat iarna sa te bucuri ca exista incalzire globala si vara s-o scuipi in bot pt ca te frige?
intr-un fel, e corect sa te bucuri cand de la rece treci la cald, dar au trecut vremurile cand intre frig si caldura exista un echilibru si te bucurai de amandoua in proportii oarecum egale.
nu e de ajuns ca astia se bucura, da' ii si mai invata pe altii ca e bine sa fie temperaturi de 15 grade in miezul iernii. deci, sa-i dam in continuare cu poluarea, sa hranim incalzirea globala ca sa fie cat mai cald iarna, sa ne fie bine, ca noi suntem niste sensibili si nu putem suporta temperaturi normale de 0-3 grade. mi-e sila! in loc sa-i invete pe oameni ce e aia incalzire globala, de ce iarna nu mai e atat de frig pe cat era normal, de ce vara e seceta, meteorologii nostri se bucura si spun ca vremea e frumoasa. e frumoasa pe naibii! cu cat e mai cald acum, cu atat ne va fi mai cald la vara.
eu unu' nu ma bucur deloc cand aud cat de frumoasa va fi vremea :(

smoke up your life

intr-o ora si ceva o sa "trebuiasca" sa ies in oras. vine un prieten din Bucuresti, cu gagica, si vrea sa ne vedem. parca n-as iesi, parca as mai vedea un film, ca s'asa n-am mai facut-o de mult. dar, cum nu e bine sa stai mult in casa, cred ca o sa ies.
insa nu-mi face deloc placere cand ma gandesc ca o sa mergem intr-un bar plin de fum. mi-e sila de fumul de tigara si de duhoarea pe care o imprima in haine. mi-e scarba si de pielea de pe mine, de parul din cap, de batista din buzunar si de chilotii din cur, ca pana si aia put a tigari, dupa o seara in oras.
poate ca as fi iesit mai des, poate ca viata mea sociala ar fi fost mai activa daca nu ar fi existat tigarile si duhoarea lor. poate ca nu as mai fi pierdut o prietena din cauza lor, prietena care nu a mai venit sa ne vedem pt ca nu putea fuma pe tren. pe langa faptul ca fumul de tigara imi face rau, ma mai si impute pana ajung sa nu ma mai suport eu pe mine.
nu-i inteleg pe fumatori cum se suporta, cum pot sta cu hainele pe ei dupa ce trag un pachet pe zi. au haine de unica purtare? masina lor de spalat merge non-stop?

ce bine ca tigarile or sa se faca 2 euro! poate asa vor fi mai putini fumatori...sau mai multi viciosi slabi de inger, de care sa rad ca-si iau tigari in loc de paine muhahaha >:)

citate (XII) si mult misoginism

"Iti multumesc mama ca nu m-ai facut fata!"
- asa imi place sa zic atunci cand imi dau seama ca e mai bine sa fii baiat

"Femeia e cea mai a dracu' creatura de pe fata pamantului."
- asa zicea tata cand avea de-a face prea mult cu o femeie

de fiecare data cand mama vorbeste cu o femeie, aia trebuie s-o faca pe mama sa planga. n-am pomenit cat de insensibile pot fi...chiar sadice! au o curiozitate in ele de-a dreptul nesimtita, de-ti spun si te intreaba lucruri care n-au cum sa nu te rascoleasca si sa te stoarca de lacrimi. se vaita la tot felul de lucruri importante sau chiar neimportante, de ajungi sa le crezi ca oricat de mult efort ai depune totul va fi in zadar.
vorbesc aici despre alea batrane, ca fetele astea mai tinerele sunt parca mai cu capu' pe umeri.
...si eu ma mai mir de ce pe crucile din cimitir am vazut aproape numai barbati, iar la tara sunt o groaza de vaduve...tocmai pt ca femeile au daru' asta de a te bate la cap pana nu mai poti.

oricat de mult mi-ar placea mie femeile, nu ma pot abtine sa nu fiu misogin si sa nu le inghit unele rautati si capricii.

later: si, ca sa fie treaba treabă, tocmai am incheiat pe mess o discutie cu o fata care incerca sa-mi aline durerea (pe care credea ea ca o simt). intentiile ei au fost bune, dar tot incerca sa ma lumineze despre starea de soc in care ma aflu si despre cat de greu o sa ne fie. nu zic ca nu asa o fi si ca asa o sa se intample...dar de ce trebuie sa stiu eu asta? la ce imi ajuta? de ce trebuie sa stau tot timpul cu gandul la ziua cand o sa inceapa sa ne mearga rau? ce folos are sa fac asta?
inteleg ca e in natura femeilor sa se planga si sa spuna ce au pe suflet, dar de ce nu au si ele un pic de tact si de intelepciune atunci cand fac asta? atunci cand un om e mai trist decat tine, nu e deloc frumos sa pui tristetea ta peste a lui si sa-i spui lucruri deprimante.
le inteleg pe femei atunci cand se plang si au impresia ca viata e grea, dar nu pricep de ce trebuie sa-mi inoculeze si mie aceasta idee... oare ele nu-si dau seama ca in astfel de momente starea mea de spirit trebuie sa fie una optimista si nu de resemnare, asa cum reiese din plansetele lor? oare chiar nu realizeaza ca atunci cand ii spui unui om "sa vezi tu ce greu o sa-ti fie" nu-i faci deloc bine ci, dimpotriva, ii retezi aripile cu care el se chinuie sa se ridice si sa treaca peste tristetea momentului? poate asa gandesc ele, ca daca se plang la tine si te avertizeaza despre cum o sa suferi mai tarziu cand o sa-ti revii din soc, vorbele astea iti vor deschide ochii asupra realitatii...care realitate oricum e nasoala, de ce sa o faci si mai nasoala?

mai da-o in puii mei de treaba ca am ajuns sa vorbesc mult si prost, exact ca unele dintre ele.

imi iubesc tara, dar ii urasc locuitorii

mai toti locuitorii Romaniei au prostul obicei sa spuna la nervi injuraturi de genu' "sa-mi bag pula-n ea de tara", "fuck you Romania", "fir-ar ea a dracu de tara cu cine a facut-o".
oare ce vina o avea tara noastra / patria / glia stramoseasca / Romania, ca locuitorii ei sunt idioti? ce vina are ea de o ponegrim in fel si chip? tara asta in care locuim e tot pamantul pe care calcam noi cand suntem intre granitele ei, e toata ţărâna pe care o respiram atunci cand bate vantul, e toti muntii, apele si dealurile pe care le poluam atunci cand mergem in natura, tara asta nu e locuitorii ei!
sunt de acord ca romanii reprezinta Romania, dar cand ei sunt peste masura de nesimtiti cu ea cred ca e cazul ca "romani" si "Romania" sa devina doua unitati care sa fie definite separat. Romania e mult prea frumoasa ca sa o mai punem in acelasi context cu romanii.

stau si ma intreb cat de idioti pot sa fie unii cand isi injura tara. oare cum o fi sa-ti bagi pula, la propriu, in pamant, in sarma ghimpata ce separa hotarul nostru de al vecinilor, in râul si ramul pt care s-au luptat si au murit oameni? tare idioti tre' sa fie...
adevaru' e ca argumentatia mea de mai sus e cam lame, insa imi face placere sa ma iau de ce-i care n-au pic de respect pt tara in care s-au nascut. asta e, am si eu rautatile mele pe care mi le mai permit din cand in cand :P

acu' serios vorbind...tara asta n-are nicio vina, pur si simplu nu merita sa o luam la pula de fiecare data cand nu ne convine ceva. Romania e doar o bucata mare de pamant pe care noi romanii ne ducem traiul, fericirea si tristetea. mi se pare absurd sa injuri o bucata de pamant atunci cand iti merge prost. oricat de mult as personifica tara tot nu ma pot convinge ca oamenii sunt indrepatiti sa vorbeasca de rau despre Romania, ca o referire generala la ceea ce se intampla pe teriroriul romanesc.

oamenii care il locuiesc sunt de vina, romanii, nu biata tara care si asa indura prea multe din cauza noastra. o vindem, o murdarim, o exploatam, o abandonam, o futem de o gasesc toti dracii si noi tot pe ea o injuram...vorba aia, si fututa si cu banii luati :(
injuratii fratilor pe cei care va fac rau, spurcatii pe dobitocii care-si bat joc de voi, de noi si de orice forma de bun-simt. aratati-i cu degetul (mijlociu) pe cei care va fac sa spuneti "fuck you, Romania". intrati in miezul problemei si injurati problemele pe nume.
nu mai stiu pe ce blog am citit un post foarte acid, nemaipomenit de lucid si cu o fluenta a invectivelor de mi se facuse mila de fata respectiva si sila de romanii cu care a avut de-a face. titlul postului ei era "Fuck you Romania".
later edit: l-am gasit, Lulutza. merita un buchet de flori care sa-i umbreasca intamplarea prin care a trecut.

e greu sa traiesti in Romania, printre romani. dar nu Romania ne face viata grea, ci oamenii cu care avem de-a face zi de zi. romanii sunt cauza nenorocirilor noastre, nu tara asta care ne suporta cu stoicism. o vindem si o rasvindem si ea nu se mai termina...
suntem un popor de nesimtiti, de egoisti, de pupicuristi, de prost-crescuti s.a.m.d. noi si numai noi romanii suntem cauza nenorocirilor prin care trecem zi de zi, nenorociri cu care o sa ne confruntam multe generatii de acum incolo.

avem o tara foarte frumoasa in care am putea duce un trai de la decent in sus. dar noi nu vrem asta. noi romanii suntem prea ocupati de capra vecinului si de bunastarea in exces.

offf...daca am avea un pic de bun-simt...

muie filmelor XXX

la Oceania am vazut pt prima data poza de mai sus. e o pictura intitulata "Eros" si e opera lui Roman Tatolici.

vineri seara am avut placerea sa vad pe PrimaTV un film erotic. de mult nu mai facusem asta. cam de acum 3 ani cand am luat calculatorul si m-am conectat la net. am renuntat atunci la RTL, la M6, SAT1, PrimaTV si Antena1. ce nevoie mai aveam de TV cand pe internet gaseam sex mult mai explicit, neintrerupt de reclame, la orice ora si in orice cantitate? am renuntat asadar sa mai urmaresc filmele erotice difuzate la TV. ca orice barbat imi placea sa ma uit la acestea. mai ales ca erau in week-end, dupa o intreaga saptamana de scoala. aveam actrite preferate ca Shannon Tweed si Shauna Obrien, ma familiarizasem cu plot-urile, cu decorurile, observasem cam toate cliseele. dar tot nu ma plictiseam de ele, tot continuau sa ma incante cu ceva, chiar daca le vedeam in reluare (Prima avea acest prost obicei).
vineri, in timp ce ma uitam la filmu' ala, mi-am dat seama cat de misto sunt filmele erotice si cate de proaste pot sa fie cele porno. am ajuns la concluzia asta observand starea de excitare care ma cuprinsese. filmele XXX nu ma mai impresioneaza deloc, in schimb, acel film erotic a trezit muuulte ganduri in mine.
mi-am dat seama si de ce, pt ca femeile d'acolo erau imbracate. da, o femeie imbracata m-a excitat mai mult decat una goala! e normal sa te exciti cand vezi o femeie sexy (nu mai stiu ce mare scriitor reusea sa ejaculeze doar uitandu-se la o femeie, folosindu-se de puterea imaginatiei sale), dar mai normal mi se pare sa te exciti atunci cand o vezi asa cum iti doresti, goala.
bine, filmele porno nu pot fi comparate cu cele erotice, dar la altceva vreau eu sa ajung, o observatie mai veche d'a mea. un alt bun exemplu al declinului omului contemporan.

filmele cu sex explicit din ziua de azi si-au pierdut orice urma de erotism.
in aceste filme nu mai exista notiunea de preludiu, de mangaiere, de sarut, de placere reciproca. sexul a devenit pur si simplu un act mecanic. mai toate scenele de sex se intampla in felul urmator: barbatul vorbeste cu femeia vreo 2 minute maxim dupa care ea il desface la pantaloni si-i ofera un blow-job de 6-7 minute, apoi el o penetreaza si restu' pana la 30-40 de minute, cat dureaza o scena, e sex in toate pozitiile. sex vaginal primele 10 minute dupa care numai sex anal. scena trebuie sa se termine obligatoriu cu cumshot. atat! asta e sexu' din filmele porno de astazi.
am vazut pronuri si de pe la inceputurile genului dar si mai recente ('90). si in ele scenele de sex urmeaza aceeasi reteta, dar parca era mai multa pasiune atunci. barbatul dialoga ceva mai mult cu femeia, practic o agata si femeia isi dorea sa si-o tragea cu el pt ca asta o vrajise, nu pt ca ea e si-o trage cu toata lumea. sexul nu era atat de brutal ca cel contemporan in care femeia e stransa de gat si de nas ca sa se sufoce, un act sexual avea o durata mai rezonabila, femeile aveau haine pe ele si iti doreai sa le dea jos numaidecat iar filmele erau mai lucrate, aveau decoruri, figuranti, aveau plot ca sa se bucure si creierul ca are si el ce rumega.
acu'...plot nu mai exista, decorurile au fost rezumate la o camera si un pat iar de erotism nici nu mai poate fi vorba. filmele XXX europene parca sunt mai frumoase, mai atragatoare, mai sexy, mai incitante, pe cand cele americane sunt lipsite de orice urma de pasiune: sex cat cuprinde, sex cat mai mult, mai adanc si mai lipsit de interes. vorba aia, "futeti baieti, numai futeti". filmele porno americane, ca astea sunt cele mai multe, sunt cele mai mecanice si lipsite de personalitate filme din cate circula acum pe net. si reteta cred ca incepe sa fie copiata. deci, cu alte cuvinte, de la americani ni se trage aceasta "saracie".

acu'...nu pot sa spun ca le-am vazut pe toate si nici reteta actului sexual de acum nu e chiar atat de diferita fata de cea de atunci, cum cred ca am lasat sa se inteleaga. insa un lucru am observat cu siguranta pt ca se vede de la prima vedere, sexul de azi nu mai are pasiune. eros-ul, asa cum reiese el din pronurile actuale, a fost redus numai la actul fizic, care e cat mai mecanic si brutal.
eros-ul in care traim acum e foarte bine redat in pictura de mai sus: mult sex si cat mai anal, femei chinuite, perversitate (acel ochi) si lipsa de interes pt placerea actului (mainile negricioase, murdare).
fiecare poate sa vada ce vrea in pictura de mai sus. eu asta am vazut si nu cred ca ma insel deloc cand spun ca pasiunea a murit, dragostea nu mai e romantica si erotismul poetic a disparut :(