thou shalt not listen to nobody

am ajuns eu la concluzia ca cel mai bun lucru pe care-l poate face un om este sa nu asculte de nimeni.

sa nu asculte de nici un om ci doar de el insusi, sa asculte doar de sufletul lui, de ratiunea si instinctele lui. e plina lumea de oameni "binevoitori" si atotstiutori care iti pot spune oricand si la orice ora pe ce drum sa o apuci in viata, dar NICI UNUL din acesti oameni nu va tine cont de tine in momentul in care te va sfatui.
nu conteaza ca in fata lui esti tu sau X ori Y, el aceleasi sfaturi le va da indiferent de om...iar asta mi se pare un mare rahat! nu suntem masini sau roboti astfel incat sa functionam toti dupa aceeasi schema, suntem oameni si fiecare in felul lui e unic. asa ca omul care spune "fa ca mine ca eu stiu mai bine" e cel mai mare mincinos din lume.

zilele astea am tot avut parte de discutii d'astea, in care oamenii imi spuneau ca ce fac eu nu e bine si ca o sa ajung la vorba lor. ca la ce-mi trebuie mie munte, ca ce fac eu cu bicicleta, ca dupa ce o sa ma insor o sa uit eu de toate astea, n-o sa-mi mai stea mintea decat la rate, copii si chestii familiale.
primul instinct a fost sa-i cred pt ca ei sunt oameni insurati si deci parerea lor e avizata.
dar am stat eu dup'aia sa cuget asupra lor, cine sunt ei oamenii care ma invata pe mine de bine. pai eu sunt diferit de oamenii astia, eu nu sunt ca ei iar ei nu sunt ca mine...avem alte valori, alte placeri, alte scopuri in viata iar intensitatea o masuram diferit.
hai sa zic totusi ca o sa ajung si eu ca ei dupa ce o sa incep sa impart viata cu cineva si o sa creez una noua. habar n-am, pun si eu raul inainte :) dar...am vazut ca exista oameni care nu s-au schimbat dupa ce si-au facut familie, am vazut cu ochii mei o familie cu copilul in varsta de 2 ani pe munte, am auzit de oameni care in continuare s-au ocupat de pasiunile lor.
asa ca oamenii astia de ce pot si eu nu as putea? de ce sa-i ascult pe ceilalti cand vad foarte clar ca se poate si altfel?

sa ma scuteasca toti cei cu sfaturi si indicatii pretioase, sa-si traiasca ei vietile lor asa cum cred de cuviinta, caci pe viata mea eu sunt stapan.

turning into a little chinese

tocmai am infaptuit un record personal...am dormit 15 ore! :|||
daca pana acum dormeam maxim 8 ore, acum am dormit 15. m-am culcat ieri pe la 5 si m-am mai trezit azi de dimineata pe la 8...

si m-am trezit bine, caci mi s-a umflat si ochiul drept de arat acum ca un chinez. astept sa se invineteasca si asta, asa cum a facut-o ochiul stang. ca ieri de dimineata in decurs de 2 ore s-a umflat si s-a invinetit. pe la 5 dimineata n-aveam nimic, pe la 6 se umflase iar pe la 7 era deja vanat :D

cum am ajuns eu in halu' asta? pai am ajuns ridicandu-ma de pe asfalt dupa ce m-a lovit masina. atunci am observat ca-mi curge sange din nas si am realizat ce mi s-a intamplat. asta a fost punctul culminant, ca faza incepuse de mai demult.

dupa o noapte de distractie ca niciodata in viata mea, dupa o noapte de betie cu bere si tequilla, am mai plecat s'acasa. langa bar/pub/club (ce naibii o fi ala, ca habar n-am...are pe pereti desene cu Kurt Cobain, Ozzy, Jim Morrison, Bob Marley, dar acolo se danseaza pe orice muzica numai pe a astora nu)...deci, langa baru' asta unde am fost noi e o shaormerie. iar acolo la shaormerie stateau si mancau 4 baieti ametiti si cu figuri in cap. baiatu' asta al meu, ametit, infometat si cu figuri in cap si el, se duce sa-si ia o shaorma. noi ceilalti eram in masina, care masina era parcata chiar in fata astora 4. eu ii vad ca ei se dau la vorba si nu intr-un mod amiabil, asa ca ma dau jos sa vad ce se intampla, asa ametit cum eram (foame nu-mi era si nici figuri in cap nu aveam :D).
il recunosc pe unul dintre baieti, caci fuseseram colegi de liceu, si il intreb ce se intampla. aia toti incep sa tipe, sa gesticuleze, sa injure ca de ce nu pot ei sa manance un sandvis in liniste, ca cine e ala de se ia de ei si basini d'astea. io stand de vorba cu fostul meu coleg nu prea am observat si nici n-am auzit micile detalii care au dus la declansarea conflictului, ca dintr-o data vad cum ceilalti 3 se napustesc asupra masinii in timp ce prietenu' asta al meu dadea sa plece ca sa scape de nebuni. pana la urma pleaca, dar se opreste 100 de metri mai incolo ca sa ma duc si eu.
astia toti dupa el. il prind din urma si incep sa dea cu pumnii si picioarele in masina. in acel timp eu ma ocupam cu aplanarea conflictului, ca asa-mi place mie sa ma bag intre oameni nervosi si sa-i calmez. si stateam eu si vorbeam cu aia si ii rugam sa nu se mai certe, sa-l scuze pe prietenul si sa ne lase in pace sa plecam. eu eram cu spatele la masina, vorbeam cu aia pe care-i prinsesem si ma mai uitam si la masina si la ceilalti sa vad ce mai fac. si vad ca astia loveau masina de zor, unul dintre ei reusind sa sparga si luneta...moment in care s-a declansat amocul.
nervos ca i-a spart luneta, nebunu' asta al meu a dat puternic cu masina in spate hotarat sa-i imprastie pe ceilalti nebuni...

totul a durat o fractiune de secunda...
el s-a dus cu masina in fata, astia i-au spart luneta, el a bagat-o in marsarier ca am vazut cum s-a aprins becu' ala alb, a dat puternic in spate, a sarit peste bordura, s-a apropiat mult de peretele cladirii langa care negociam cu aia (ma mir cum de nu l-a lovit) si s-a oprit fix in mine. POC!
...ca un filosof si ganditor si cerebral ce sunt, eu in momentu' ala gandeam =)) : "ma...da' ce are asta de gand? ca ia uite cum a sarit cu spatele peste bordura si strica naibii masina si nici nu e a lui e de la firma, si iete ce aproape e de zid, sa vezi cum intra prostu' cu masina in zid ca la viteza care o are sigur n-o sa se opreasca la timp...si ce cauta asa aproape de mine???... poc buf ouch sange"
m-a trantit la pamant si am cazut pe genunchiul drept. imediat m-am dezmeticit si m-am ridicat. atunci mi-am simtit nasul umed si vedeam cum pe jos cad picaturi de sange. aia toti tipau in jurul meu "ca uite frate cum l-a lovit pe tovarasul lui, ca sunati la politie, sa vina politia ca uite ce a facut asta." eu simtindu-ma ok mi-am pus batista la nas si am inceput iarasi negocierile. de data asta ma si certam cu ei.
frumoasa imagine...eu lovit de masina, cu nasul plin de sange, stateam sa negociez si sa ma cert cu aia :)) "duce-ti-va acasa si lasa-ti-ne in pace. nici unul dintre voi n-a patit ceva asa ca n-aveti de ce sa comentati. plecati odata!". chiar daca imi curgea sange din nas eu ma simteam bine, adica nu ma durea nimic, aveam toate simturile in regula si nici nu ma gandeam sa ma duc la spital. sora lu' nebunu asta al meu a venit cu ideea sa ma duca la spital, ca asa eu ma gandeam ca tin batista la nas si sangerearea o sa se opreasca. cand am auzit-o de spital am zis sa exploatez treaba asta "ba, lasa-ti-l p'asta sa ma duca la spital ca altfel eu mor aici si va fi numai din cauza voastra. plecati odata pt ca eu ma simt rau si trebuie sa ajung la spital" lol :))
pana la urma cearta s-a incheiat, n-a aparut nici politia si toata lumea s-a intors acasa. pe mine m-au dus la spital parintii prietenului meu, pe el si pe ceilalti i-a dus acasa varul lui.

later edit:
am uitat sa spun si ce mi-a facut taietura aia pe nas. ochelarii dom'ne, tot aia care ma mai pizdisera odata. in momentu' in care masina m-a izbit, ca m-a lovit full frontal, rama ochelarilor s-a plimbat pe nasul meu scrijelindu-mi carnea. si ai naibii ochelari nu s-au rupt si nici n-au cazut de pe ochi. buni ai naibii! :D

=================================================================

la spital a fost ca la spital, ca nu degeaba cea mai mare teama a mea e sa ma imbolnavesc si sa ajung la spital.
chiar daca eram cu nasul in batista, cu sange pe blugi si cu ochii in lacrimi, medicii mi-au spus sa ies afara din camera de urgente ca sa ma linistesc si sa ma calmez. si nu m-au inteles nici cand le-am spus ca m-am calmat pe loc si nici nu mi-au oferit un raspuns de bun simt.
adevaru' e ca trebuie sa fii un om foarte nesimtitor si rece ca sa rezisti ca medic de urgente; ai de-a face cu toate nenorocirile de pe lumea asta si daca le mai si pui la suflet clachezi automat. eu ii inteleg pe medici ca trebuie sa fie nesimtitori pt a supravietui, dar nu vad si de ce trebuie sa fie nesimtiti si lipsiti de tact. probabil pt ca sunt romani.
cand i-am spus unui doctor ca prima ambulanta care a venit la tata n-avea nici macar aparat de resuscitare (si nici macar medic, ci doar o asistenta si un sofer) el a raspuns ironic "ce oameni...". as fi vrut sa-i spun ca mai intai sa i se intample si lui asa ceva si dup'aia sa comenteze, dar m-am abtinut pt ca eu am bun simt chiar si atunci cand sunt rupt de beat, spre deosebire de el care nu-l are nici atunci cand e treaz.
de plans am plans pt ca am vazut pe targa o fata care se zbatea intre viata si moarte. de cand cu tata am devenit si mai sensibil la imagini d'astea si la sunetul sirenei ambulantei.
cand m-a cusut medicul de la ORL am vrut sa-l intreb daca ma coase cu ata d'aia made in China, dar m-am abtinut pt ca eram practic la mana lui si daca-l enervam cine stie ce naibii i se nazarea. cu doctorii astia trebuie sa fii mai mult decat smirna, ca nu poti stii cum li se pune pata pe tine si te lasa sa mori cu zile. ei sunt stapanii, din pacate.

prima noapte de clubbin', ultima noapte de gorgeous

in mod sigur asta a fost prima mea noapte, sau inca e prima mea noapte caci inca nu s-a incheiat.
a fost prima noapte cand eu m-am clubbin' si m-am dansat cu adevarat pt prima data in viata mea? a fost, dar acest argument nu e suficient de puternic.
a fost prima noapte cand am baut tequila, chiar 3 sau 4 shot-uri? a fost, dar si acest argument nu este suficient de puternic, chiar daca e foarte important.
a fost prima mea noapte cand am fost gorgeous all the way si toata lumea m-a laudat pt asta? da, a fost...dar pacat ca s-a intamplat in aceasta noapte.
a fost prima data cand am aflat despre ea ca iubeste la nebunie (dar nu pe mine) si ca dragostea nu ii este implinita? da...azi am aflat ceva detalii despre ea...
a fost prima data cand am fost lovit de o masina? da, a fost.
a fost prima data cand am fost cusut de catre un doctor? da...a fost!

astfel...as putea spune ca asta a fost prima data in viata mea cand am fost gorgeous all the way, cand m-am dantuit din toti rarunchii, prima data cand am baut tequila si prima data in viata mea cand am fost lovit de o masina si am fost cusut de doctor.

chiar daca am baut eu tequila si bere si m-am dantuit, nimic din astea nu are a face cu cele 2 copci pe care le am in acest moment pe nas. nu conteaza cine m-a lovit, nu conteaza ca-mi e prieten, nu conteaza ca e prost de gura si eu am sarit sa calmez spiritele. conteaza ca eu in acest moment in care scriu aceste cuvinte, eu am un pansament pe nas, din nas imi curge sange si am pielea cusuta de 2 ori.

poate ca Dumnezeu ma vrea gorgeous, dar uite ca Universu' nu ma vrea, caci acum am ditamai pizda pe nas cusuta de 2 ori si care evident ca o sa lase o cicatrice pe nasul meu, si asa mare. voi spune la lume ca m-am batut cu unu' fioros si ca l-am rapus, lasandu-mi in schimb acest semn al infrangerii lui ca sa ma scot si eu in fata gagicilor.

sunt ametit in acest moment, caci am baut 4 beri si 3 shot-uri de tequila, sunt ametit caci am fost gorgeous si m-am dansat si am fost hot dar am fost lovit de masina si mi-am bulit nasul de mi-a curs o groaza de sange pe blugii mei noi, sunt ametit caci am fost la urgente si am vazut ca la Urgente in Romania nu e ca la E.R. sau in orice alt serial de televiziune, sunt ametit pt ca inaintea mea au fost 5 tineri care au suferit un grav accident de circulatie, sunt ametit pt ca la vederea pe targa a unei fete implicate in accident mi-am adus aminte de tata si am inceput sa plang :((, sunt ametit pt ca in cateva ore eu am bilet la Madame Butterfly dar si un ditamai pansamentu pe nas, sunt ametit pt ca inca nu-mi vine sa cred tot ce s-a intamplat.

in timp ce eram gorgeous eu gandeam...gandeam ca sunt gorgeous, gandeam ca gandesc, gandeam ca ma uit dupa gagici si ele ar vrea sa ma danseze. iar acum ma gandesc ca imi vine sa vomit, ceea ce ma voi duce sa fac...

o sa fie vai de curu' si de tara noastra

incepe sa-mi fie frica de criza ce va sa vina. incep sa tremure chilotii pe mine...

si cel mai frica imi e din cauza celor care conduc tara, ca sunt cu totii niste imbecili si astia or sa ne bage si mai rau in cacat atunci cand va fi sa supravietuim crizei. noi o sa ne zbatem sa scoatem capu' la lumina iar astia, in loc sa ne ajute, mai rau or sa ne infunde. crize au mai fost si nimeni n-a murit din asta, strangem din buci si mergem inainte pana o scoatem la capat. dar politicienii astia ai nostri or sa duca tara de rapa incat n-o sa mai iesim noi la lumina nici cu motoare turbo la picioare.

suntem pe locu' 146 (din 181) in lume in ceea ce priveste usurinta platii taxelor. mi se pare si normal ca investitorii straini sa plece din tara ori sa nu mai vina deloc la noi. vorba aia, ca sa plateasca 1 leu ei trebuie sa cheltuie 4 lei. asa ca ii inteleg si le dau dreptate cand ne catalogheaza drept o tara de cacat. asa ca, daca nici astia n-or sa mai vina sa investeasca la noi, atunci cine o sa ne mai scoata pe noi din mocirla?

a venit azi la noi un grec sa cumpere niste lampi. si-a deschis si el o fabrica de confectii sau ceva de genu' asta si acum se lupta cu birocratia romana. ma uitam la el si mi s-a facut mila cand l-am vazut cat de speriat era sa nu greseasca indicatiile pe care i le-au dat pompierii. tot timpul ne intreba daca lampile sunt aprobate de pompieri, daca au certificari si chestii d'astea. ii era teama la modul cel mai serios ca daca greseste ceva astia ii vor inchide fabrica. ne-a spus ca l-au pus pompierii sa-si cumpere suporturi pt stingatoare, iar asa ceva nu se gaseste pe piata. nici macar la firmele de profil. i-a intrebat pe pompieri de unde sa-si cumpere dar nici ei n-au stiut si nici ca l-ar fi inteles ca n-are de unde sa-si cumpere. el a zis ca si le fabrica singur dar buba e ca n-o sa aiba certificari pt produs. futere pe utere, ce sa mai!
saracu' de el...cine naibii l-o fi pus sa vina aici in tara noastra?

uitandu-ma la el, gandindu-ma la toate efectele crizei care se intampla acum la noi, la marirea salariilor profesorilor si efectele acesteia asupra economiei, la stirile recente despre ratingul de tara, la babilonia care e acum in tara cu ocazia alegerilor, gandindu-ma la mine ca vreau sa-mi schimb jobul in plina criza financiara mondiala...m-a apucat frica.

banii nu aduc fericirea, dar o intretin si o distreaza

eu stiu de ce n-am noroc in dragoste...pt ca am noroc de bani, d'aia!
ca parca asa se spune, aia care au noroc de bani nu au noroc de dragoste. stiu vorba asta de cand am jucat odata Monopoly si aveam multi bani si cineva care se oftica pe treaba asta mi-a spus si care-i reversul.
cum necum, banii trag la mine. nu sunt magnat cu afaceri de milioane de euro care incepe o afacere cu 1300 de euro si in 3 luni castiga 13000 de euro. io am pur si simplu soarta sa primesc bani gratisi ori sa nu raman in pana de ei, de bani in general. ori cheltui eu putin, ori stiu sa-mi planific cheltuielile, cert e ca rar mi s-a intamplat sa fiu stramtorat cu banii. si in plus d'asta mai si dau peste bani asa din senin.
ieri spre exemplu, la Zara, tipu' de la casa s-a pacalit la mine cu 1 leu. in loc de 1 ban el mi-a dat rest 1 leu. nu e o suma mare, dar faza de a fi primit 1 leu ma incanta peste masura. apoi la Cora mi-am luat eu niste Mon Cheri de la Ferrero, le-am mancat cat am stat la coada si i-am dat lu' tanti de la casa ambalajul cu codul de bare ca sa-l scaneze si sa-mi ia banii. chiar i l-am si aratat sa nu zica apoi ca o fentez. a scanat ea cutia de bomboane, ciocolata cu menta dar nu si codul de bare de la cirese. si uite asa am mancat Mon Cheri pe gratis :)
si banii de mi dau oamenii pe care ii iau la ocazie tot bani gratisi sunt. ca eu nu le cer nimic, dar daca ei imi dau eu nu pot sa-i refuz. primind acesti bani eu nu mai sunt nevoit sa cheltui din salariul meu si ma descurc doar cu astia toata luna. salariul il tin ca sa-mi iau lucruri importante iar cu banii gratisi imi iau marafeturi, ciocolate si iaurturi ca sa mananc la serviciu.
in ultima vreme mi se intampla destul de des sa gasesc pe jos monede de 10 bani si ma gandesc atunci "uite ba, ca am si eu noroc de bani".
bani gratisi mai scot si din paleti. saptamana asta am facut vreo 60 de lei din ei :D biletu' la opera cum ar veni.
adica eu muncesc, iau salariu, ma duc la opera dar nu cheltui nici un leu din salariu. super! sau mananc o shaorma ori o ciorba de burta si cand ajung apoi acasa vad ca am in portofel chiar mai multi bani decat aveam de dimineata, si chiar daca am mancat si m-am omenit. asta pt ca imi dau oamenii la ocazie :P
ca vorbeam de soarta de bani. mi-am luat palton chiar mai ieftin decat ma asteptam eu. deci acum am in portofel mai multi bani decat ma asteptam inainte sa plec la cumparaturi. ceea ce e minunat :))

in prima zi a anului, cand m-am intors acasa de la revelion, am gasit pe jos o bancnota de 1 leu. si conform traditiei, iata ca am avut noroc de mai multe bancnote d'astea de-a lungul anului. iar ca sa fie treaba treaba, de revelionu' asta vreau asa: sa fac dragoste cu o fata minunata dintr-un alt oras (sau chiar si alta tara), la ea acasa, in patul ei, iar asternutul sa ne fie din bancnote si de undeva din camera sa se auda o muzica frumoasa. iar dupa ce terminam noi minunatia sa ne uitam la un film frumos. si cand s-o face sa ma intorc acasa sa ma ia la ocazie unu' cu motocicleta...sau unu' cu masina cu remorca si cu o motocicleta in ea, ca mi-e frica sa merg cu altcineva pe motor iar iarna pe zapada e si mai nasol.

===================================================

cautand eu cum se scrie Mon Cheri am dat peste o chestie interesanta.
deci americanii sunt cei mai prosti oameni care exista pe fata pamantului asta. in tara aia a lor de unde vine criza si toate prostiile de pe lumea asta si Bush, in tara aia a lor Mon Cheri e cu alune, nu e cu cirese =)) deci americanii astia sunt prosti ingramaditi batuti in cap idioti. cum naibii sa faci Mon Cheri cu alune??? LOL
la ce naibii le mai spune Mon Cheri daca tu le faci cu alune? sau americanii sunt sensibili si ei nu pot manca bomboane de ciocolata cu lichior in ele? ce mai ma...americanii astia sunt retardati rau de tot. imi aduc aminte ca la ei, in tara aia a lor, nici oua Kinder cu surprize nu se vindea, pt ca vezi dom'ne, la ei nu se poate sa vinzi mancare si jucarii in acelasi ambalaj. retarzi rau, ce sa mai...

iar McCain asta care s-a batut cu Obama pt a-i lua locul lui Bush a declarat ca el nu e impotriva portului de arma, asta in conditiile in care americanii se impusca zilnic intre ei, in conditiile in care a existat masacrul de la Columbine si multe alte random shots d'astea. iar nenea asta a candidat la presedentia tarii avand-o ca vice presedinte pe Sarah Palin, care la o intalnire in camera ei de hotel cu niste politicieni/ziaristi, i-a intampinat pe acestia imbracata cu un prosop infasurat in jurul trupului si cu un altul in jurul parului...tocmai iesise de sub dus mititica. iar ea voia sa fie vice presedintele SUA. lol

el aici, ea acolo | eu cu mine

pe mine ma doare cand prietenii mei sufera. iar acum astia doi trebuie sa se separe. ea va pleca in alt oras sa munceasca un job fain iar el va ramane la locul lui. sau va pleca si el dupa ea. lucru care m-ar intrista si mai mult, ca e nasol sa ai prietenii la mare distanta de tine.
si beau bere si ma oftic pt ei acum. si ma pun in pielea lui si traiesc ce traieste si el, ca sa simt si eu cum e viata. iar asta ma oftica in plus. de parca nu-mi era d'ajuns ca ma gandeam la cum or sa mearga ei d'acum incolo, cum or sa se certe, cum or sa se mai iubeasca si cat...
sunt prietenii mei si ma doare cand vad ca sufera. dar ma doare si pt ca strica ceva ce eu nu am dar pretuiesc. sunt si eu un pic egoist...
ma gandesc ca asta va fi un test pt ei si o buna ocazie de a invata sa comunice. daca distanta ii va despartii inseamna ca sunt slabi ori ca nu sunt facuti unul pt altul. cel putin asa imi spune mie ratiunea, ca simtirea nu stie cum e cu astea.

fluturele are in continuare doua aripi, doar ca acum bate numai din una

eu am crezut ca daca tanti nu a mai zis nimic de prietenul fetei insemna ca nu-l mai are si ca drumul catre ea e liber. da' uite ca nu e asa, ca ea inca e cu el si d'aia nu poate sa mearga cu mine la opera.
ata ete...

dar amuzant mi se pare mie ca maicasa n-a vorbit despre ea ca si cum ar fi deja luata. eu stiam ca fata are gagic, si ca purtam acelasi nume, dar daca n-a mai pomenit de el si a mai si prezentat-o ca fiind disponibila eu am zis ca momentul e oportun pt a incerca ceva. doar e maicasa, trebuia sa stie ca fata ei are pe cineva si sa-mi spuna de la inceput ca nu se poate. ea mi-a spus doar ca e posibil sa nu se poata din cauza deplasarilor pe care fata le are de facut, nicidecum din cauza prietenului ei :D cine stie...poate tanti ma si vedea ginerele ei, ca si-asa ne intelegem noi foarte bine :P

cine naibii m-ar iubi pe mine?

acum doua trei zile, in timp ce coboram o panta intorcandu-ma cu masina la serviciu, mi-a trecut prin cap o intrebare: "ce fata s-ar indragosti de mine? ce fata m-ar iubi pe mine?". raspunsul a venit cat se poate de repede si natural...NICI UNA! pana am coborat panta stiam si motivele pt care asta se intampla si eram impacat cu ideea. nu e c-as fi intr-o faza depresiva ori ca sunt eu pesimist din fire (dimpotriva) de mi-am dat un asemenea raspuns, ci m-am analizat la rece, realist, si asa mi-a dat: nu sunt de indragostit, I'm not loveable.

who the fuck would love me?

eu daca as fi fata, eu nu m-as uita la mine (bine...eu dac'as fi fata, as fi lesbi :D). cum naibii sa ma uit eu ca femeie la un barbat ca mine?!
sunt timid si rusinos, uneori posac, sunt nesigur pe mine (mai bine spus "nesigur pe reusita actiunilor mele"), neindemanatic, lipsit de mandria aia care ii face pe barbati sa fie cocosi, nu-mi place sa agat si sa spun vorbe dulci femeilor cu scopul de a le vraji si ademeni in bratele mele, pot fi usor catalogat ca un om bleg si prostanac, sunt copilaros, nu sunt cult (lumea are impresia ca eu as fi inteligent, dar de fapt eu stiu multe si nimic cu adevarat...sunt un diletant, cu alte cuvinte), nu am chestii pe care sa le povestesc ori spune pt a intretine atmosfera, sunt plictisitor, nu eman masculinitate, testosteron, nu am un job serios, sunt prea sincer si ingenuu pt secolu' asta, sunt puturos, necurajos, nepriceput si cate si mai cate.

probabil ca va urma...

how I wish you were here

(Pink Floyd - Wish You Were Here)

de cateva zile tot ascult melodia asta. o ascult in masina, o ascult la calculator over and over again. mi-am dat seama ca de data asta n-o mai ascult cu gandul la ea, pe altcineva imi doresc eu sa am acum alaturi de mine, pe cineva mai important decat orice gagica de pe lumea asta, pe cineva care e acolo sus si ma iubeste.
am avut saptamana asta parte de niste faze norocoase, in care doar norocul m-a salvat sa nu ma ia radaru' ori sa lovesc masina. si ma gandeam "cineva acolo sus ma iubeste :)", iar de data asta chiar este cineva acolo sus :(
ma oftic atunci cand atunci cand ajut pe careva, cand fac vreun serviciu unuia cu masina si imi dau seama ca pe tata nu l-am ajutat niciodata, n-am avut ocazia. puteam sa-i duc si lui paleti, sa mergem cu masina la vie, sa facem tuica si tot felu' de chestii, sa-i iau cate o scula de la firma ca sa-si faca si el treaba mai usor. tot felu' de chestii puteam sa fac pt el, dar daca atunci n-am avut ocazia, acum nu mai am pt cine.
ma feresc acum sa spun exact lucrurilor pe nume. n-o fac pt ca asta nu mi-ar aduce decat tristete. eu stiu exact despre cine vorbesc si de ce vorbesc si nu mai am nevoie sa intru in detalii. n-as face decat sa rascolesc sarea de pe rana.
ata ete...

ta ta ta tatatataaa how I wish, how I wish you were here, we're just two lalala lala la lala:-"

miroase a viata virtuala

in fiecare seara ma grabesc sa ajung cat mai devreme acasa. pana acum ceva vreme, asta era ceva anormal la mine. nu ma deranja sa stau plecat in cursa, insa acum pe langa faptul ca nu-mi mai face placere ma mai si cuprinde asa un dor de casa.
s-au adunat multe chestii care ma trag de maneca inspre casa, unele mai bune altele mai rele.

per ansamblu, dorinta e de confort. nu mai vreau sa stau la serviciu peste program pt ca vreau confort.
confortul pe care l-as vrea eu si care nu-mi e la indebrat (de la indemana) il simt adesea atunci cand ma prinde seara prin Bucuresti si ma uit la oameni cum se plimba, cum se forfotesc de colo colo. mi-ar placea si mie sa fiu printre ei, nu singur, si sa ma duc pe la vreo manifestare cultural-artistica ori sa ma plimb prin vreun parc. in lipsa de asa ceva, ma refugiez in confortul blogului, internetului si al muzicii, confortul vietii virtuale.
iar mie asta nu-mi place cum suna...

ingropa-mi-as timiditatea la 13 metri sub pamant

e misto asa sa flirtezi, sa vanezi privirea unei femei, s-o vezi cum se uita la tine si rusinoasa isi retrage ochii atunci cand vede ca o prinzi :)
dar ce te faci cand trebuie sa treci la urmatoarea etapa de dupa flirt, cand trebuie sa te bagi in seama cu femeia? eheee...aici e buba ma baiatule!

cu buba asta am avut azi de-a face. am intalnit pe santier, la Calarasi, o tanti draguta care avea o faina expresie de delicatete pe fata. am admirat-o vreme de cateva secunde pana cand m-a suprins si s-a uitat fix in ochii mei. fusesem descoperit! a urmat apoi incitantul si clasicul joc de-a soarecele si pisica cu privirile...cand se uita ea dupa mine, cand eu dupa ea, si tot asa pana s-a ajuns la punctul in care trebuiau sa apara si vorbele in acest joc al privirilor, ca doar n-o fi sa te uiti intr-una unu' la altu'. devine patetic la un moment dat. din fericire pt mine ea a fost cea care a spart gheata, insa situatia a fost de asa natura incat un dialog in acel moment nu a fost posibil. si nici dupa, caci a trebuit sa plec.
s-ar putea sa ma mai duc si maine. poate am norocul si o vad din nou :)

concluzia: rusine, rusine, rusine sa imi fie!

dileme mari

si pt ca azi tot e ziua dilemelor, am mai dat peste una sau, mai bine zis, doua dileme mari. primind newsletter-ul de la situ' de matrimoniale pe care sunt inscris (dar pe care nu activez) am observat si profilul unei foste colege de liceu. iar dilema e...sa ma bag sau nu in seama cu ea?
sanse ar fi sa am pt ca in liceu ii cam placea de mine, dar pt ca mie nu mi-a placut de ea atunci nu am incercat nimic, iar acum am acelasi sentiment. nu-i genul meu, asta-i faza, ca asa ea e o fata dulce, blonda cu ochi albastri precum apa marii de primprejurul insulelor exotice si cu cristalinul inflorat. si cu sani mari cat casa. cu unul dintre ei am facut cunostinta in timpul unei ore de engleza cand, frig fiind in sala, am incercat s-o acopar cu geaca mea si s-o cuprind de mijloc insa mana mea s-a dus undeva mai sus :P

au trecut vreo 24 de ore de cand am inceput aceasta insemnare si pe care n-am avut posibilitatea s-o termin la timp. au trecut 24 de ore si odata cu ele si dilema mea daca s-o contactez sau nu. NU! nu simt nici un imbold de a intra in legatura cu ea, nici macar marimea sanilor ei nu ma impresioneaza intr-atat incat s-o invit in oras. degeaba e ea dulce daca e moale si nu ma incanta.

de ce nu pot fi si eu un barbat normal?

dilema verde

sunt pus in fata unei dileme morale...padurea sau banii, aer curat sau bani, copaci sau hartie imprimata cu valoare, defrisare sau bunastare personala? mda...

tata lu' mama a retrocedat o ditamai padurea, 13 mii [ treispe :)) ] de metri patrati in intravilanul orasului, si acum vrea s-o lase mostenire lu' mama si lu' fi-so. toata viata n-a avut treaba de cei doi copii ai lui (ca d'aia l-a si lasat mamaie) si s-a gandit abia acum sa se revanseze, lasandu-le mostenire o padure care valoreaza cateva miliarde. un lucru bun, sa fie primit, mai bine mai tarziu decat niciodata.
iar aici apare dilema...ce facem noi cu padurea? o vindem pe bani frumosi la unu' care o sa aiba apoi dreptul sa faca orice vrea cu ea, inclusiv s-o defriseze?

de bani e intotdeauna nevoie, mai ales acum. tata nu mai e, mama are o pensie mica, sora-mea trebuie tinuta la facultate, iar eu castig cat sa ma tin pe mine. si daca as castiga mai mult tot pe mine m-as tine, ca trebuie sa-mi fac si eu un rost, sa ma insor, sa fac copii, sa am casa mea. normal era sa fie tata care sa aiba grija de mama si de sora-mea iar eu sa ma arunc in viata si sa-mi fac traiul. dar uite ca n-a fost sa fie asa...
banii ar fi bineveniti in acest caz. asa as putea sa stau si eu linistit ca daca e sa ma insor maine am bani cu care sa fac nunta :)) am avea si pt cei trei ani de facultate ai lu' sora-mea si cativa dupa. ar fi tocmai bine.
dar eu ma gandesc si la padurea aia, ce se va intampla cu ea dupa ce o vindem. noi o sa stam linistiti cu banii in banca iar ea o sa tremure saraca la auzul drujbelor :( de vandut o s-o vindem, ca bani s-o intretinem n-avem. iar cel care o va cumpara in mod sigur o sa taie copaci din ea, ca inca n-am auzit de oameni care sa cumpere padure doar ca s-o tina in viata. ma gandesc sa punem o clauza in contract care sa nu-i permita sa taie mai mult de un sfert din ea, adica sa taie doar pe o suprafata care sa-i ofere spatiu sa-si ridice casa si atat.
misto ar fi s-o tinem noi si sa o vindem abia cand om fi la stramtoare. poate intr-o zi o sa facem o casa d'asta si tare fain o sa fie atunci ca n-am vandut padurea. dar in acest caz tre' s-o imprejmuim, sa platim paza si impozit la ea, care e o caruta de bani :(

ale naibii cutii cum asteptau ele sa fie numarate cum trebuie

n-am mai demisionat pana la urma, n-a mai fost nevoie caci au fost gasite cele 6 cutii lipsa. de fapt, nici macar n-a fost nevoie sa fie cautate ci doar numarate bine. asa ca eu am avut joi o zi infecta pt ca cei doi colegi ai mei n-au fost in stare sa numere bine 68 de cutii. toata ziua m-am stresat sa-mi dau seama ce s-a intamplat cu cutiile, am facut calcule, am facut scenarii, m-am luptat tot timpul cu sentimentul de angoasa pe care il ai atunci cand nu poti face ceva intr-o anumita problema doar pt ca esti prea departe de ea, si asta pt ca astia doi n-au fost in stare sa numere bine si nici nu s-au stresat sa se verifice atunci cand au observat ca nu le iese socoteala.
pt ei a fost mult mai simplu sa dea vina pe mine decat sa se duca inca o data la depozit si sa verifice. a trebuit sa ma sune pe mine sefa la Bucuresti si sa ma ameninte cu demisia daca nu-i aduc cutiile, cand ele erau sub nasul lor si asteptau frumos in depozit sa fie numarate asa cum trebuie. dar nu, hai sa-l sunam p'ala la Bucuresti, ca sigur el e de vina, si noi sa stam sa ne scarpinam in cur ca poate asa apar cutiile si firma nu mai intra in cacat pt ca n-a fost in stare sa livreze o comanda.
eu unu' stiu ca atunci cand ai o problema te apuci frate si ii dai singur de cap, nu stai ca vaca si astepti sa ti-o rezolve altul. de la 12:30, cand m-au sunat ei sa-mi spuna ca lipsesc cele 6 cutii, si pana la 16:00, cand se inchidea depozitul, aveau timp berechet sa le si rasnumere, sa le dea foc ori sa le vopseasca in roz ori sa le faca orice le trecea lor prin cap. si daca se duceau pe jos la depozit si tot aveau timp ca in cele 3 ore si jumatate sa descopere ca au gresit si unde. cand am ajuns a doua zi cu ei la depozit si am descoperit ca ei de fapt numarasera prost mi-am dat seama ca era de ajuns doar sa bage capul pe usa, sa se uite la ele, sa le numere in minte si sa realizeze ca sunt exact cate trebuiau sa fie. si asta fara sa mai puna firma pe jar si pe mine pe un stres inutil.
ca in filmele cu prosti a fost faza...cica 4 (patru!) insi au numarat cutiile alea si tuturor le-au iesit 6 in minus. astia mai mult au stat sa se prosteasca unii pe altii decat sa le numere cum trebuie.

am tacut din gura si n-am reprosat nimanui nimic. nu-s ca alti oameni sa ma cert, sa ma razbun si sa-i fac de cacat p'aia care m-au facut sa ma stresez. eu nu eram vinovat cu nimic si asta imi era de ajuns. nu ma intereseaza sa le scot ochii pt ca au gresit intr-un mod de-a dreptul prostesc si demn de rasul curcilor, ei oricum au realizat cat au fost de penibili si pt mine asta face mai mult decat sa le fii scos ochii apoi. cu ochii lor n-aveam ce face, pe mine ma interesa sentimentu' ala de liniste pe care il ai atunci cand scapi curat ca lacrima dintr-un scandal.
imi mai spunea un coleg ca sunt fraier pt ca nu ma iau de ei in fata lu' sefa, care oricum si-a dat seama de cum a stat toata treaba si fara sa-i povestesc. nu ma ocup eu cu rahaturi d'astea! eu vreau sa am sufletul impacat, sa ma culc linistit seara, sa ma intereseze mai mult femeile si copii decat prostii d'astea.

trebuia totusi s-o intreb pe sefa, care mi-a zis ca ori ii duc cutiile ori demisia, "doamna, acum ca nu v-am adus cutiile (deoarece n-aveam cum pt ca ele erau sub nasul vostru), va mai aduc demisia?" muhahahaha.
dar mie nu-mi place sa fiu rau >:)

nasol moment. ale naibii cutii

se pare ca demisia mi-o ia inainte si ma trage vertiginos de mana spre momentul debarcarii. am cam intrat intr-un rahat din care iesirea nu pare a fi decat demisia.
din cauza unor proiectoare lipsa, in valoare de aproximativ 1000 de euro, sefa mia zis ori sa le scot de pe unde le-am lasat ori sa demisionez. nu mi-e de demisie, nu mi-e de bani, nu mi-e de nimic cat ma oftic ca nu stiu ce naibii s-a intamplat cu proiectoarele...
ieri cand le-am luat au iesit toate la numar, numai ca azi cand colegii mei le-au descarcat nu au mai gasit 6 de un fel. 3 oameni le-am numarat ieri la depozit, au iesit fara nici o problema, iar azi cand le-au descarcat astia m-au sunat disperati ca unde sunt 6. dup'aia a sunat si sefa sa se puna cu gura pe mine. relaxat si fara sa intru in panica m-am dus la depozit sa lamuresc situatia. si oamenii d'acolo cu care am numarat cutiile sustin acelasi lucru ca si mine: ca cele 3 pozitii de pe aviz au iesit la numaratoarea pe care am facut-o noi iar pe unul dintre paleti erau chiar 20 de cutii. paletu' asta buclucas e cheia rezolvarii problemei, ori noi am numarat gresit 20 de cutii (18 cutii puse pe 3 randuri a cate 6 cutii plus alte 2 deasupra) ori colegii mei au pierdut 6 dintre ele. am facut rost si de hartiile cu care au venit paletii la depozit, am refacut asezarea acestora in masina, am vizualizat in minte toti paletii si toate cutiile, am facut calcule in functie de dimensiuneile acestora si de volumul pus pe fiecare palet...ce sa mai, mi-am strofocat creierii sa-mi dau seama daca pe paletu' buclucas au fost intr-adevar 20 de cutii sau 14 cate au gasit colegii mei. calculele imi dau dreptate, memoria la fel, insa nu vreau sa bag mana-n foc pana nu vad si inregistrarea de pe camera de la garajul nostru. mintea imi mai poate juca feste, da' ce a inregistrat camera e sfant frate!
si daca e ca mine tare cred ca dupa ce se linistesc apele o s-o intreb pe sefa "demisia o scriu eu de mana sau o rog pe secretara sa o printeze? ca si-asa aveam de gand sa plec".
cam nasol a picat momentu' asta, si cu demisia de gat. dammit!

asta-i viata, nu poate fi albastra tot timpul. bine de mine ca nu ma cramponez de rahaturi d'astea si merg curat in continuare. in schimb ma impiedic de chestiile de corazon, ca am realizat eu ca 83% din toate posturile mele au legatura cu dragostea.

ai avut dreptate desteapto

da, ai avut dreptate! chiar ma alintam, desteapto...

desi n-am vrut sa recunosc asta cand am raspuns la mail, stiam in adancul sufletului ca are dreptate si ca eu nu am curajul s-o recunosc. e oarecum dampulea sa te alinti cu niste invective, da' uite ca eu am facut-o =))
:(
nu mai intru in detalii pt ca mi-e rusine :P

acu' o sa ma duc sa mananc, sa ma spal, sa iau masina, s-o incarc si dup'aia sa ma trezesc pe la 3 ca sa plec la 4 la Bucuresti. si dupa ce termin toate alea ma intalnesc cu sora-mea, ii dau ce-i trebuie si ma intorc acasa. si acasa o sa fac la fel, o sa mananc, o sa ma spal si o sa stau nitel la calculator inainte de a pica obosit...si in tot acest timp o sa astept sa mi se iveasca ocazia sa-i spun "nu, nu am chef azi".

vorba cantecului "cred c-am adunat vreo 300 de ieri"...

mama voastra de cosuri ,,|,,

mi-au reaparut cosurile :(
sunt din nou hidos :((

am terminat tratamentul cu Roaccutane, care trebuia sa fie the ultimate shit in fighting pimples, si iata ca n-a avut niciun efect. am cheltuit cate 150 de roni/luna vreme de 6 luni (150x6=900 !!!) ca sa ajung de unde am plecat. e drept ca pe toata durata tratamentului pe fata mea nu a mai rasarit niciun cos si am avut tenul as clean as baby ass si am fost frumos si mi-am tras ocheade cu o groaza de gagici, dar trebuia naibii ca efectul sa tina si dup'aia, nu sa dispara dupa 2 luni de la incetarea tratamentului :((
dammit!!! *&^%$#@&%*$#&* ,,|,, olo /:)
tocmai ce m-am barbierit si am fata de parca as fi bolnav de pojar :(((((

placerile zilelor

singurele mele placeri au ajuns sa fie intoarcerea acasa de la serviciu, scrisul pe blog si cititul din "Eseuri de indragostit".
dupa o zi de munca nu vreau decat sa ma odihnesc, sa scriu pe blog pt ca in sfarsit am parte de conditiile optime pt a face asta, si sa mai citesc despre cum traiesc doi oameni indragostiti. cel putin din carti sa aflu si eu cum e. nu degeaba i-am spus eu atunci lui C ca mai bine sa aiba cu cine sa se certe decat sa nu aiba pe nimeni.

am ajuns la varsta insuratorii

mai devreme, cand am venit din oras, m-am intalnit la scara cu o vecina care isi legana nepotelul in carucior. am vorbit despre copilas dupa care m-a intrebat "pe tine cand o sa te vad cu copil?"
.............

mda...ca sa am copii trebuie mai intai sa ma insor, iar ca sa ma insor trebuie mai intai sa am cu cine.

se pare ca am crescut, ca sunt destul de mare, ca prea ma intreaba lumea cand ma insor. 2 persoane m-au intrebat azi daca sunt insurat si probabil ca de acum incolo or sa ma intrebe si de copii.
in mod sigur am ajuns si eu la o varsta. desi nu simt deloc asta, desi nu prea constientizez, in mod sigur am ajuns la varsta la care oamenii se aseaza la casele lor. mie imi vine sa rad cand scriu asta caci nu-mi vine a crede de mine ca am ajuns la varsta aia la care oamenii incep sa se casatoreasca, sa-si faca casa si copii si familie. eu sunt inca in copilarie, copilaresc si cred in continuare in Mos Craciun si in pasarelele care canta atunci cand te saruti cu fata pe care o iubesti. chiar daca incet incet incep eu sa-mi dau seama cum stau lucrurile cu viata asta si incerc sa ma aliniez ordinii mondiale parca tot un copil raman in adancul sufletului.
adevaru' e ca la varsta mea tata era insurat demult. iar majoritatea prietenilor mei ori sunt casatoriti ori sunt cu un picior in fata ofiterului Starii Civile.

sincer sa fiu, mi-ar placea sa fiu insurat...sa vin seara acasa si sa-mi puna nevasta de mancare, sa ma joc cu copii, sa ma uit cu familia la filme. tre' sa fie misto sa ai cu cine-ti imparti viata...
mai ales ca mi s-a ghicit in palma ca eu ma voi casatori din dragoste. mi s-a mai ghicit ca voi avea o cumpana nu stiu cand. eu zic ca am avut-o, asa ca urmatoarea chestie pe lista e insuratoarea :))

mai bine cu rau decat fara rau

am ramas cu un gust amar dupa intamplarea de azi. ma simt de parca eu as fi fost fiecare dintre ei in parte, de parca eu as fi dat in ea, de parca eu plangeam de frica sa nu raman pe nu stiu unde. pe bune de nu-mi vine mie sa plang pt ce s-a intamplat, ma simt de parca as vrea sa fiu tinut in brate cu toate ca eu n-am nicio treaba :( poata ca asta e si problema, ca n-am nicio treaba...
azi de dimineata pe la 5, intr-un refugiu de pe A2, ii desparteam pe copii astia sa nu se bata. el racnea la ea, ea plangea si-l tragea de par si-l musca de maini. doi prosti care nu stiu sa comunice, o proasta complexata care nu stie sa taca din gura atunci cand trebuie, un prost care face glume de cacat, care nu stie sa-si asculte femeia si s-o inteleaga. numai de-ar fi vorbit pe rand si ar fi spus fiecare ce are pe suflet si le-ar fi fost mult mai bine decat sa stea se certe ca prostii :((
cel mai mult ma oftica stupiditatea in care astia doi se scalda. de 3 ani sunt impreuna si pt fiecare dintre ei relatia lor e cea mai importanta din cate au trait. si nu stiu ma sa aiba grija de ea, nu vor sa renunte la orgolii, nu vor sa-si puna problemele pe masa si sa le disece impreuna :(( offf...

mai bine cu rau decat fara rau. cel putin asa te iei cu raul la tranta si ai activitate si simti ca traiesti...