2008 - al 25-lea an de viata

chiar daca anu' asta va ramane in istorie ca primul an fara tata, a fost totusi un an bun si as minti daca as spune ca a fost altfel.

2008 a fost al doilea meu an de libertate.

acum, cand el mai are putin si se termina, ma gandesc la intregul an si din pacate il vad doar ca pe un burduf de acordeon strans. habar n-am cand a trecut...iar cand ma gandesc la el imi vin in minte numai cateva momente din cele trei sute cincizeci si ceva de zile ale lui pe care le-am trait. dar daca ma apuc sa cant la acordeonul respectiv si sa-i intind burduful, melodia care astfel iese este una destul de lunga si cu diverse tonalitati, caci am avut parte de multe de-a lungul acestor zile.

- am slabit. cred ca mai potrivit ar fi sa spun ca m-am micsorat, caci de la marimea M cat purtam inainte am ajuns sa port S si cateodata si S sa-mi fie mare si sa fie nevoie sa mai fac cateva ajustari hainelor.
- am iesit din tara. pt prima data in existenta mea, romanul de mine a pasit in afara granitelor tarii. din pacate n-am scris despre asta decat un ciot de insemnare, asa ca singurele amintiri ale acestei experiente raman in memoria mea si in pozele facute cu telefonul. am trecut prin Ungaria (unde am vizitat Budapesta), prin Austria (aici m-am indragostit de Viena) si prin Germania (unde am vazut Munchen si un minunat oras de tara, ca satuc nu prea-mi vine sa-i zic). am dormit numai in masina, cu genunchii la gura, in cele mai imposibile pozitii, dar al naibii sa fie daca atunci nu m-am odihnit cel mai bine pe anu' asta :D de acolo mi-am cumparat masina si frane hidraulice pe disc pt bicicleta.
- am cumparat masina. da, in fata blocului exista un Golf III cu numele meu pe acte :D masinuta e buna, merge bine si nu am investit multi bani in ea. ar trebui sa-i schimb sistemul de distributie si placutele de frana, dar o mai las pana la anul ca oricum nu prea ma plimb cu ea. mai des calaresc masinile de la serviciu decat p'a mea.
- am upgradat calculatorul. in sfarsit am cumparat harduri, ca de prea mult timp visam la asta si nu se mai implinea. si ca sa fie treaba treaba am mai luat si o placa de sunet si ventilatoare. pt la anul as vrea un hard de peste 500 gb pe care sa-mi trec filmele.
- am luat camera foto. in rate, de la Emag, Canon PowerShot SX 100 IS. n-am avut ocazia de a face multe poze cu ea, insa cele pe care le-am facut nu prea m-au incantat. ori nu stiu eu s-o folosesc pe modul AUTOMAT, ori am pretentii prea mari de la ea, ori camera e slaba. ei i-am mai luat gentuta, carduri si acumulatori.
- m-am facut elegant. anu' asta mi s-a pus pata sa devin elegant si tot anu' asta s-a si intamplat, adica am devenit gorgeous. palton, cizme, camasi, pantaloni. pata mi s-a pus la nunta lu' N & E, unde am fost gorgeous pt prima data-n viata si am realizat cat de fain e sa te imbraci elegant si cu haine croite pe tine.
- am fost cavaler de onoare. si am participat astfel la a doua nunta din viata mea. in ritmu' asta n-o sa am decat 13 invitati la nunta :))
- n-am mai fost la munte. aveam de gand sa fac traseul de coasta al Fagarasului, insa pt ca n-am mai avut bani de echipament n-am mai plecat nicaieri. nu stiu ce-o sa fie la anul, ca daca e sa nu-mi mareasca salariul pe motiv de criza, trebuie sa strang serios din cur ca sa fac bani pt echipament. la anu' trebuie neaparat sa ma duc!
- am ramas fara rucsacuri. saracutele de ele au luat foc pe undeva prin Ungaria :( pe unul dintre ele l-am inlocuit deja, mai ramane cel mare, piesa de rezistenta a arsenalului.
- am facut sex, cat n-am facut eu in toti anii de pana acum.
- am vazut multe filme. peste 100, probabil cate si anul trecut.
- mi-am luat dvd player. cred ca e cea mai buna investitie pe care am facut-o anu' asta intru fericirea mea.
- m-am dezindragostit. un an am fost indragostit si un an mi-a luat sa inchei dragostea.
- nu am cunoscut oameni noi si nici nu mi-am facut prieteni, decat virtual. din punct de vedere social anu' asta mi-a fost oarecum slab. din a doua jumatate a anului am mutat socializarea in virtual, unde am vazut eu ca imi e mai bine.
- am luat lectii de dans :D am invatat salsa, bachata si cha cha. din pacate le-am uitat mai repede decat le-am invatat. cursurile s-au intrerupt prin iunie din lipsa de participanti. a fost fain ca m-am distrat si pt cateva luni am stiut si eu sa invart fetele :P
- am scapat de cosuri. dar nu definitiv, din pacate. chiar daca m-am tratat cu cel mai cel medicament de cosuri (pe care am cheltuit in final vreo 900 de lei), tot imi mai apar :( asa ca mai apelez din cand in cand la Unidox, pana cand probabil o sa usuc si ficatul, nu doar cosurile :))
- am plans. nu mi-am dorit sa existe respectiva ocazie ca sa fac asta, dar ideea e ca dupa multi ani in care m-am abtinut, am reusit sa plang si sa ma linistesc.
- am fost la opera. pt prima data :) am ales Madame Butterfly, din motive de "Un bel di vedremo", pt acest eveniment. spectacolul a fost ok, insa ideea de opera ma fascineaza in continuare si mi-ar placea sa ma mai duc.
- mi-am bulit nasul. de doua ori. prima data am intrat intr-o usa, iar a doua oara intr-o masina, lovitura in urma careia am ramas cu o mareata cicatrice, in forma de munte :))
- am scris pe blog. asta a fost primul meu an de blogging. am scris vrute si nevrute, prostii, despre filme muzici si placeri muzicale, nebuneli, suparari, despre dragoste si dezamagire. spre surprinderea mea, lumea s-a aratat interesata de insemnarile mele si de mine, iar de la o medie de 10 citiori/zi cati erau pe la inceputul anului acum s-a ajuns la 20/zi. am fost linkuit de bloggeri cunoscuti si mai putin cunoscuti, unii m-au pastrat in blogroll iar altii m-au sters mai apoi, cu unii am devenit mai apropiat. blogul mi-a fost printre cele mai mari placeri ale acestui an, mi-a oferit spatiu de refulare, spatiu de reflectare, de manifestare si desfasurare...exact ce aveam nevoie :)
- m-am barbierit mai rar. de la 1 saptamana am ajuns la 2 si chiar la 3 saptamani de stat cu barba :D
- nu am schimbat jobul. in 2007 mi-am spus ca in 2008 o sa schimb jobul. prima data n-am putut din motive de deces, apoi pt ca n-am fost lasat sa plec, apoi ca n-am gasit unde si, intr-un final, din cauza crizei. mi-au cam pierit gandurile de plecare, ma gandesc sa nu fac vreo mutare gresita si sa ajung apoi in curu' gol, ca naibii ma mai angajeaza pe mine cand toti angajatorii dau afara.

*************

la anu' vreau asa:
- sa nu ma ingras si sa ajung un buhait
- sa continui sa scriu pe blog
- sa-mi ajut mai mult familia
- sa vad si mai multe filme despre care sa scriu si mai bine
- sa-mi cumpar tot echipamentul de munte si sa plec in Fagaras
- sa-mi iau o geaca de piele cum avea Accio in Mio fratello e figlio unico si cum purtau italienii prin anii '70
- sa-mi iau un hard cat mai mare si sa transfer filmele si muzicile pe el ca sa le tin in siguranta
- sa schimb placutele de frana ale masinii si cureaua de distributie cu intreg mecanismul
- sa fac sa functioneze cum trebuie franele de la bicicleta
- si sa calatoresc cat mai mult.

dupa cum se poate observa, dorintele mele sunt mai mult materiale decat spirituale.
m-am gandit ca e mai bine sa nu-mi doresc chestii de genu' "sa ma indragostesc, sa ma insor, sa am un copil". nu ca n-as vrea, da' prefer sa nu disper dupa asa ceva si sa ma intristez pt ca nu se intampla, asa ca cel mai bine e sa se intample de la sine si eu sa fiu placut surprins de ele.

oricum...de fericirea mea, am eu grija!
chiar daca...

desigur ca au mai ramas chestii si impresii nespuse, doar asta mi-e stilul, insa sper sa mi le amintesc ca sa le consemnez si pe ele.

Away from Her (2006)

am fost cu mintea tulburata cat m-am uitat la Away from Her (2006), asa ca nu stiu daca am reusit sa-l vizionez in deplinatatea lui. filmul e scris si regizat de Sarah Polley.
o femeie se imbolnaveste de Altzheimer si impreuna cu sotul ei, cu care este impreuna de 44 de ani, hotaraste sa se interneze la o clinica pt oameni in varsta. chiar daca ii vine foarte greu sa se desparta de sotie, barbatul va accepta acest lucru intrucat este mai bine pt ea. dar curand boala i se va accentua si el va simti cu durere cum sotia lui nu-l mai recunoaste si cum dupa patruzeci si patru de ani in care au stat tot timpul impreuna ea nu mai stie cine este el. si nu numai ca l-a uitat, dar in acea clinica si-a gasit si un alt barbat asupra caruia sa-si reverse afectiunea. barbatul intelege si lucrul acesta, caci daca ea e fericita atunci si el este fericit, dar mai intelege si ca oricand o poate lua de la inceput.
subiectul s-ar fi pretat pt o capodopera, dar eu nu am vazut filmul ca fiind una. oricum, el asa e placut, frumos si delicat in sinea lui. te pune pe ganduri, te lasa cu intrebari si este un film din acelea despre care sa discuti cand iesi din sala de cinema ori cu prietenii dupa un movie party.
i-am dat nota 8!

de ce nu m-ai facut mama mai devreme?

(Sepultura - Refuse-Resist)

de ce naibii sunt eu intotdeauna in contratimp?
spre exemplu:

nu puteam si io sa am 20 de ani pe cand Sepultura erau in forma si Max canta cu ei si toata lumea ii asculta si existau rockoteci and all the shit (si bineinteles, sa si stiu de ei) ?!!!?

dar-ar Domnu' sa vina Soulfly in martie la Polivalenta, asa cum s-a anuntat. YESSSSSSS!!!

=============================================

ce tare! dupa John Mayer imi veni asa de Sepultura :))
pai cum sa nu-mi vina cand vad ca oamenii sunt tristi? si eu stau pe langa ei cu sufletul pregatit sa-i ajute...

ce mi-a adus mie Mosu'

ca de obicei, eu sunt un intarziat si fac poza cu cadourile abia la 4 zile dupa Craciun, asa ca unele ciucalati sunt desfacute :P
bine...Mosu' nu mi-a adus atatea dulciuri, da' am mai pus eu de la mine ca sa am amintire cu my biggest secret stash of chocolate :))

sssttt...sora-mea nu stie de ea :D

ar mai fi fost si o bluza si o pereche de pantaloni de corp, din Polartec (Power Dry), dar p'alea nu le-am mai bagat in poza ca dadeau urat.

ceai & cafea vs. naut

n-am fata sa beau ceai ori cafea. n-am bani de asa ceva, sunt prea sarac, prea fraier sa ma delectez cu asemenea delicatese.
...pana una alta, ca sa nu uit cum se ridica o cana, voi bea naut.

asta ascult acum si-mi face placere (X)

(Holly Golightly - There Is An End)


(Holly Golightly and The Greenhornes - There is An End)

imi place foarte mult sound-ul vintage al melodiilor.
si mai mult de atat, imi place sa le dansez...in my own special way :)

The Big Bounce (2004)

The Big Bounce (2004) este ceea ce se cheama o laba de film. adica un film facut ca sa fie si el acolo, ca vorba aia "faci nu faci film, pelicula se usuca".
asta e un film prostut, oleaca amuzant si destul de proaspat si colorat. dar placut el asa pt ca actiunea se desfasoara in Hawaii si ai astfel ocazia sa mai vezi o mare, un nisip, un soare, o gagica.
filmu' ar da bine ca fundal la o partida de carti sau rummy cu prietenii, ca e relaxant sa mai vezi si ceva colorat nu doar albul cartilor sau al pieselor. mai tragi o carte, mai vezi o mare, mai faci o bascalie si trece vremea mai frumos.
el asa n-ar fi un film de ocolit, doar ca e slabut (nu slab) si ai sentimentu' ala ca faci ceva inutil.
i-am dat nota 6!

The Secret Life of Words (2005)

The Secret Life of Words (2005)...un film dramatic despre doi oameni suferinzi, unul cu sufletul iar celalalt si cu sufletul si cu trupul, o ea si un el. fiecare are motivele lui de suferinta, fiecare are cicatricile lui, fiecare are propriul fel de a-si trai drama.
subiectul filmului, doi oameni cuprinsi de durere, este unul delicat, delicat pt ca este dramatic si depresiv. se pot castiga bani frumosi exploatand sensibilitatea oamenilor in fata dramei, insa acest film a ales sa nu faca asta, sa nu smulga lacrimi precum o telenovela trista, precum un film dramatic plin de clisee lacrimogene. are toate atuurile posbile ca sa te faca sa plangi pana iti rupi hainele de pe tine, insa nu se foloseste de ele decat foarte putin, atat cat sa te inmoaie si sa simti compasiune pt personaje. as zice ca asta e un lucru bun, ca nu-ti exploateaza sensibilitatea, chiar daca eu as fi preferat sa-mi rupa sufletul in doua.
ar fi putut fi mai lacrimogen decat este, am spus-o, insa nu stiu daca asta nu s-a intamplat pt ca asa a vrut regizoarea sau pt ca nu a reusit... filmul e frumos de la inceput pana la sfarsit, insa nu tot timpul merge ceas, se mai impiedica pe ici colo, se mai intampla faze si replici de umplutura, actorii mai dau cate un mic chix. dar aceste amanunte pot fi usor trecute cu vederea si povestea poate fi savurata cu placere.
filmul este unul placut, sensibil, linistit, frumos. poate avea acelasi efect ca un ceai de tei cald intr-o zi geroasa de iarna.

filmul a fost facut sub supravegherea lui Pedro Almodovar, si ma intreb acum daca asta e motivul pt care la un moment dat doi barbati se saruta, asta ca tot vorbeam de faze de umplutura.
cel mai frumos aspect al filmului este insasi actrita principala, Sarah Polley, o femeie frumoasa si foarte credibila in rolul ei de fata indurerata, pesimista, singuratica. o sa mai caut sa vad filme cu ea sau regizate de ea, caci si scrie si face filme care sunt apreciate de public. asa ca...jos palaria in fata unei asemenea femei.

i-am dat nota 8!

in few words about fucking

a fuck without words it's all I need, but fucking with words it's all I want !

Burn After Reading (2008)

imi este din ce in ce mai clar ca lumea s-a intors cu susul in jos si ca ne indreptam spre o pandemie de prostie. ce chestie, acum mi-am dat seama...cand te intorci cu susul in jos, tot rahatul din fund iti vine in cap. hmmm...

pai cum naibii sa spui despre un film slab ca The Dark Knight ca este o capodopera, iar despre un film inteligent ca Burn After Reading (2008) ca este prost ?!!?
fratii Coen sunt inteligenti, asta mi-e clar acum! si mai clar imi e ca Burn After Reading a fost catalogat drept un film prost de acei oameni care nu sunt in stare sa guste umorul negru si glumele subtile, inteligente. se spune ca simtul umorului este apanajul inteligentei...
chiar ma pregateam sa vad un film prost marca Coen, insa pe masura ce actiunea se desfasura si eu nu eram deloc dezamagit mi-am dat seama ca cei care au vorbit filmul de rau sunt niste incompetenti.
nu numai ca este inteligent facut si reuseste sa tina bine in frau toate planurile in care actiunea se desfasoara, dar filmul mai are parte si de actori care joaca foarte bine. nu mi-a venit sa cred cat de bine poate Brad Pitt sa fie un idiot, reuseste sa fie chiar savuros. nu cred ca are rost sa mai scriu despre film. cuvinte cheie precum "umor negru", "umor subtil", "inteligent" si "Coen" sunt de ajuns.
i-am dat nota 9!

Broken Flowers (2005)

Broken Flowers (2005)...hmmm...muzica faina, Bill Murray incantator, roz and some 40+ hot chicks.
nu am ramas cu multe dupa ce am vazut filmu' asta...adevaru' e ca nici nu prea stiu ce sa cred despre el. in 2005 a primit Marele Premiu al Juriului de la Cannes iar acum eu nu prea inteleg de ce i l-au dat. probabil e ceva care mie imi scapa la filmu' asta si din cauza caruia eu nu reusesc sa-l vad la adevarata lui valoare. el asa este un film incantator, ca are femei frumoase, flori pe masura lor, muzica faina si decoruri dragute...dar care e treaba cu filmu' asta?
Bill Murray il joaca foarte frumos pe un tip afemeiat, Don, care intr-o zi primeste o scrisoare roz din care afla ca este tata. scrisoarea este din partea unei femei cu care el a avut o legatura in urma cu 20 de ani si care il anunta ca are un fiu de 19 ani care a plecat in cautarea lui. Don este un tip foarte calm si linistit care nu se lasa impresionat de o asemenea veste. insa are un vecin care se crede Sherlock Holmes si care il impinge de la spate ca sa plece in cautarea mamei si sa afle adevarul: este sau nu tata si cine sunt mama si copilul. astfel ca batranul Don Juan pleaca sa-si reintalneasca fostele iubite de acum 20 de ani, cu speranta ca va afla cine i-a trimis scrisoarea.
subiectul este interesant, este asa "de viata" si presarat ici colo cu umor negru. cica tot filmul ar fi facut din umor negru si scene de viata, insa mie nu mi s-a parut ca aceasta coca sa fii crescut suficient de mult incat sa iasa un cozonac delicios. a iesit un checulet, totusi.
filmul e scris si regizat intr-un mod pretentios, original si cu amprenta de autor pe el. adica se stie clar ca asta e un film scris de X si regizat de Y, nu unul oarecare. insa, marele pacat al filmului e ca nu-ti ofera nici un raspuns la intrebarile si dilemele pe care si le pune. cel putin asta e parere mea. nu e suficient de puternic incat sa-ti insufle o idee, o teorie, o concluzie...ceva acolo. din punct de vedere al mesajului, filmul mi s-a parut a fi plat. inteleg ca e fain sa pui lumea la mirare, dar trebuie sa le oferi oamenilor si ceva asupra caruia sa se mire.
oricum...filmul nu e prost si nici de ratat. merge foarte bine ca un film tampon intre doua capodopere sau ca un pahar de apa dupa un tort foarte dulce.
i-am dat nota 7!

homosexualii sunt fraieri. am zis!

acu' pe bune...homosexualii sunt cei mai fraieri barbati din lume.
pai cum frate sa nu-ti placa femeile??? cum sa nu inebunesti cand vezi o femeie minunata? cum sa nu-ti doresti sa-ti plimbi mainile pe pielea unei femei? cum sa ramai impasibil in fata unei zeite si sa ti se scurga ochii dupa un...barbat? bleah!

homosexualilor...sunteti fraieri baaaaa!!! ascultati voi aici la mine ce va spun, ca ma uit la TV la Oana Cuzino si-mi vine sa ma bat cu pumnii in cap caci nu-mi vine sa cred cat de frumoasa poate sa fie aceasta femeie, SUNTETI FRAIERI ba baietilor !!!

ce cruda e viata si ce frumoasa ce feminina si eleganta e Oana Cuzino :(((((((

faza cu gagica la spalatorie si Gina

faza tare azi!
eram eu in masina cu domnul ginere si intram in curtea unei spalatorii ca sa-si aranjeze Skodita. nu intram noi bine ca si pune ochii pe mine o blonda dintr-un Peugeot care astepta impreuna cu gagicul sa bage masina inauntru. io o stiam pe gagica asta din vedere, insa nici acum nu reusesc sa-mi dau seama de unde.
si intram noi cu masina in curte, asta cu ochii pe mine. si nici macar nu se vedea cat de gorgeous eram, ca ma vedeam doar de la umeri in sus. trage asta masina, ne dam jos, io gorgeous ma invarteam p'acolo si cu coada ochiului o vedeam p'asta cum se uita la mine. si nu avea pe fata expresia aia pe care o au oamenii atunci cand vad pe cineva cunoscut, ca sa zici ca d'aia se uita la mine.
baga gagicu' ei masina, o baga si domnul ginere p'a lui si ne refugiem toti in cafeneaua spalatoriei, ca afara era prea frig. ferestrele cafenelei erau inspre spalatorie, astfel ca puteai sa vezi de dinauntru cum iti spala aia masina. la fereastra era o tejghea unde puteai sta frumos pe scaune d'alea de bar. si ne-am asezat asa: gagicu' astia, ea, io si domnul ginere.
eu radeam cu asta, faceam glume si gagica se intorcea la noi si zambea. (cand o gagica e cu al ei gagic eu nu ma uit dupa ea nu-i fac bezele nu nimic. fata e cu baiatul ei si nu se cade ca eu sa ma dau la fata altuia). insa magia s-a terminat in momentul in care eu am facut imprudenta sa iau o revista cu femei si sa ma uit pe ea :))
erau acolo pe o masa mai multe reviste si mi s-a parut fain sa rasfoiesc o revista cat timp asteptam. ma uit eu peste reviste ca sa-mi aleg una si dau peste ultimul nr FHM, cel cu Gina Pistol (Gina...mmmmmmm =p~) ). iau eu revista si exclam incantat la vederea Ginei "o sa mai vin aici, au si FHMmmm :X" imediat ce mi-am terminat cuvintele gagica a si intors scaunul spre al ei gagic si si-a indreptat atentia asupra lui. de ce n-o fi facut asta de cand s-a asezat acolo, nu stiu... :))

asa mi-am adus eu aminte ca fetelor nu le place ca baiatul sa se uite la alte fete :D in schimb, ele se pot uita linistite, ca ele are voie =))
acu' nu stiu daca admiratia mea verbala pt Gina a facut-o pe tipa sa se intoarca ori chiar atunci era momentul ca ea sa-i acorde iubitului atentia ei, insa prea s-au potrivit momentele si eu nu puteam sa nu ma gandesc la mai mult decat o simpla coincidenta. de atunci si pana cand a plecat tipa nu mi-a mai acordat atentie.

femeile astea...

====================

acu' daca tot am pomenit de Gina, sa fie sa-mi aduc aminte si de faza cand am vazut-o.

eram eu tot cu domnu' ginere, insa pe vremea aia era domnisor si nici macar nu-si cunostea consoarta, si eram noi la o cafea in cea mai chic si singura cafenea din oras. foarte fain era acolo, pacat ca s-a desfiintat. inauntru era asa semi-intuneric si nu prea vedeai cine ce si cum. insa asta nu a impiedicat ochii mei de vultur miop sa zareasca la masa din stanga lui o frumoasa domnisoara ce parea a fi Gina Pistol. si ma uitam eu asa discret incercand sa nu par nesimtit si ca ma uit ca bou', in timp ce-l intrebam pe domnisor "ma, da' asta e Gina ma???". asta "ma...ca parca ar fi, da' nu prea sunt sigur ca nu i se vede bine fata"
dar a venit si un moment oportun ca noi sa elucidam misterul...atunci cand frumoasa domnisoara s-a dus la toaleta :D mi-am zis ca atunci ori niciodata e ocazia mea sa aflu daca e sau nu cine credeam eu, si cum Gina era in centrul dilemei mele trebuia sa fac orice imi statea in putinta ca sa aflu (chiar daca io de felu' meu nu abordez femeile asa din senin...sunt prea rusinos :P) asa ca mi-am luat inima-n dinti si m-am dus si eu la toaleta dupa ea, toaleta fiind mixta :) am asteptat un pic pana sa fac asta deoarece nu voiam sa bata la ochi ca ma duc special pt ea.
ma duc frumos, intru in cabina, stau ce stau si ies. ma duc la chiuveta sa ma spal pe maini si cu apa curgand astept sa iasa ea. cand in sfarsit iese ma mai frec de doua ori pe maini si ii fac loc. intre timp, ea isi lasase geanta fix sub uscatorul de maini. eu baiat finut si bine crescut observ ca apa dupa maini mele pica fix pe geanta ei atunci cand le bag sub uscator, asa ca gasesc astfel momentul potrivit sa deschid gura:

- poti, te rog, sa muti geanta ca sa nu ti-o ud?
- da, imediat.
(mutandu-si geanta a reusit sa se puna intr-o lumina favorabila mie pt a o vedea mai bine)
- auzi...am si eu o intrebare. tu esti Gina Pistol?
- da...eu sunt :)

nu stiu cat de penibil am fost sau cat de cretin aratam, da' ideea e ca ea mi-a raspuns...si chiar ea era! :D a urmat o scurta conversatie amabila dupa care am iesit de la toaleta si m-am dus la masa. nu voiam sa prelungesc momentul intrucat gagica avea gagic si unui gentleman ca mine nu i se cade sa se dea la femeia altuia. la masa i-am povestit repede domnisorului ce si cum s-a intamplat la toaleta.
Gina nu a mai stat mult, si-a luat prietenul si a plecat. iar in drum spre iesire m-a salutat, mi-a spus "la revedere! ;;)", lasandu-l uimit pe gagicul ei :))

acesta a fost singurul meu moment de glorie maculina, ca de atunci si pana acum nu mi s-a mai intamplat asemenea lucru, sa abordez eu o fata asa din senin. evident ca intamplarea a ramas in istoria noastra personala si de fiecare data cand sunt cu domnul ginere si apare si Gina in peisaj e musai sa ne ducem aminte si sa facem cate o gluma pe treaba asta :)
din pacate, am ramas un pic dezamagit dupa aceasta intalnire, caci Gina era prea machiata pt gustul meu si nu mi s-a mai parut la fel de frumoasa pe cat o vedeam eu in reviste. daca era sa ma cheme pe la ea sa ne pupam nu cred ca mi-ar fi facut placere, ca trebuia sa inghit mult fond de ten si asta nu place la mine.
oricum...Gina ramane The Gina si unica blonda pt mine, ca eu sunt fan brunete :)

Craciun fericit!

(Jingle Bells turkish version)

tuturor celor care ma citesc, tuturor celor care imi viziteaza blogul, tuturor celor care imi doresc binele si nu numai, tuturor celor care au vreo legatura virtuala cu mine si tuturor oamenilor de pe planeta asta, ce sa mai...tuturor le urez

Craciun fericit!

sa fiti fericiti mai oamenilor mai, sa radeti si sa va simtiti bine de Sarbatorile astea!
sa fiti iubiti, sa iubiti si sa doriti bine la toata lumea!
sa aveti bani, femei/barbati bune/buni, bauturi d'alea fine si mancaruri delicioase!
sa aveti stomacul si ficatul suficient de rezistente, sa aveti putere in voi ca sa va petreceti!
sa aveti liniste in suflet si caldura in ganduri!

sa fiti fericiti si la anul tot mai buni!!!

si inca ceva:

frumusetea sa va impresoare, fericirea sa va imbete
si dragostea sa va dezmierde!

interesanta observatie

(Stereophonics - Maybe Tomorrow)

ce tare! :)
acum o saptamana pe vremea asta eram cu ea la teatru, iar acum habar n-am ca asta s-a intamplat, mi-am adus aminte deruland blogul pana jos de tot si observand insemnarea de acum o saptamana :P imi pare a fi trecut vesnicie in aceste sapte zile scurse d'atunci...parca nici n-ar fi avut loc, parca nici n-ar conta :))

So maybe tomorrow,
I'll find my way home
na na na na na
So maybe tomorroooowww I'll find my waaaaay hooooooome na na na...

concediu ma!

maine e ultima zi de munca pe anu' asta. urmeaza aproape 2 saptamani de concediu, de vazut filme si de stat in casa.
ha ha ha :))

ce s-ar supara tata pe mine daca m-ar auzi ca spun asta, ca in loc sa ma duc dupa fete io o sa stau sa vad filme.
mda...

Premiera (1976)

filmul Premiera (1976) are in centru o premiera, evident, a unei piese de teatru proaste si incerte, spectatorii si nici macar actorii nu stiu daca aceasta e o comedie sau o drama. si exact la fel este si filmul, la fel ca piesa pe care isi creeaza povestea. piesa este proasta pt ca actorii nu isi inteleg rolurile si pt ca mintile lor sunt in alta parte, iar filmul pt ca a fost facut in Romania comunista, ca asa el nu este un film rau.
si acest film, ca mai toate filmele romanesti vechi, sufera de boala aia care ii face pe actori niste simpli roboti care isi recita rolul iar pe regizor un neindemanatic manuitor de scenariu si actori. si, din pacate, filmul a fost facut in perioada comunista si asta se simte din plin. cenzura se vede cu ochiul liber si daca ar fi sa storci filmul ai putea chiar sa speli un wc intreg cu cenzura care se scurge din el. eu unu' m-am saturat de cate adresari cu "tovarase" am auzit...m-au exasperat!
dar chiar si asa, filmul reuseste sa fie unul ok. inca de la inceput m-a impresionat prin scenariu si ideea povestii. personajele aveau replici haioase si pline de talc, filmul parea a deveni o comedie savuroasa, iar ideea de a pune un actor sa joace intr-o piesa despre viata lui ratata, si el sa nu realizeze asta decat la sfarsit, mi s-a parut interesanta. din pacate filmul s-a stricat pe parcurs si, la fel ca si piesa de teatru, a dat-o din comedie in drama. lucrul acesta ar fi fost unul de efect daca regizorul ar fi stiut sa puna in valoare scenariul pe care l-a avut la indemana, caci scenariul este cel care pana la urma da valoare filmului.
si evident ca marii actori emeriti ai neamului nostru sunt cei care fac filmul digerabil: Dem Radulescu, Toma Caragiu, Carmen Stanescu (she was a fox =p~), Radu Beligan. mi-a mai placut si de nenea care l-a interpretat pe sufleur, insa nu stiu cum il cheama. dar, chiar daca actorii sunt buni si isi demonstreaza valoarea, sunt momente in care parca personajele lor sunt din alte filme si nu din asta. o fi probabil din cauza amestecului de comedie cu drama din care e facut filmu'.
i-am dat nota 8!

femei frumoase (IV)

Carmen Stanescu

plecat-au inspiratiunile

a venit soramea acasa.
...si cu aceasta ocazie, inspiratiunile mele au plecat :D

wallpapere (VIII)

inca unu' de la Doru, de iarna :)

bună dimineaţa!

bagamias! ceasul meu biologic a luat-o inaintea aluia universal, asa ca m-am trezit cu o juma' de ora inainte sa sune ceasul. ce vigilent e el dom'ne! (ceasul biologic adica)

totusi e bine, ca asa am timp sa consemnez o alta faza care mi s-a intamplat ieri si despre care (evident ca) am uitat sa scriu...si de care mi-am adus aminte aseara cand ma pregateam sa adorm. de data asta nu am mai primit bani gratisi de la oamenii luati la ocazie, de data asta le-am dat eu bani :)
am luat un baiat cu mult bagaj si tulei pe fata. imediat m-am prins ca tipul e vreun bisericos, si dupa ce mi-a spus unde vrea sa ajunga mi s-a si confirmat treaba asta. saracu' de el, il facusera baietii la buzunare si nu mai avea nici bani si nici acte la el. tocmai de la Arad venise si mergea la o ruda. era genu' ala de om un pic prea naiv si inocent pt vremurile astea, nu stia nici ca muzica aia de se auzea din boxe era jazz (Stan Getz). voiam sa-i pun si niste Soulfly, da' am zis sa nu-l sparii (de la "a speria") pe bietul baiat :D
cum mai ramasese doar cu 2 lei, l-am ajutat si eu cu un ban acolo ca sa nu ramana baiatul pe drumuri. am "scapat" astfel de tot maruntul care imi umfla portofelul, vreo 3 lei, si i-am mai dat si vreo 2 bancnote de 10 lei. cu ce mai avea el erau suficienti pt un bilet de autobuz si maxi-taxi pana unde voia el sa ajunga.
mi-a multumit bucuros si mi-a zis ca o sa ma dea in acatist :)

asa ca, ieri chiar am avut parte de o zi interesanta.
sunt curios cum o sa fie asta de azi...

acu' ma duc sa mananc, sa ma pornesc la drum si sa-mi irosesc viata prin traficul bucurestean :D

bună zâua!

cica ziua buna se cunoaste de dimineata, insa si ziua zbuciumata, ziua interesanta :)

inca de cand am ajuns la serviciu azi de dimineata mi-am dat seama ca o sa am o zi interesanta, impiedicata si amuzanta. ma invarteam de colo colo prin firma, cam ca un coi in caldare, si parca nimic nu iesea din zbaterea aia a mea. ma duceam sa fac un lucru, pe drum uitam si ma apucam de altceva si tot asa. ma gandeam sa mai fac ceva, uitam si-mi aduceam aminte abia cand era destul de tarziu. pana la urma le-am rezolvat pe toate, insa ce-am mai alergat...
cred ca am pierdut si 10 lei cand am fost sa platesc gazele, ca nu mai stiu daca am bagat banii in portofel sau in buzunar. in buzunar nu i-am gasit atunci cand i-am cautat, iar in portofel mai aveam cateva bancnote de 10 lei, asa ca nu mi-am putut da seama care e cea cu pricina. io zic totusi ca am bagat banii in portofel, ca pareau a fi mai multe bancnote decat stiam eu.
pe urma am fost la sora-mea sa-i iau bagajul si cand am plecat am facut dreapta pe unde nu trebuia, am zis sa incerc un traseu nou, si astfel m-am pierdut. dar n-am regretat, caci asa am avut parte de cea mai frumoasa experienta a zilei.
cu un fundal sonor asigurat de Stan Getz, m-am plimbat pe niste strazi bucurestene pe care nu mai fusesem pana atunci, strazi inguste cu cladiri vechi si frumoase, fermecatoare si in mod sigur pline de povesti. din pacate, unele dintre ele erau in demolare sau in paragina. Bucurestiul ar fi frumos el asa daca ar avea parte de un arhitect-sef mai cu bun gust si bun simt. e oribila alaturarea de termopane si alucubond cu zidarie, lemn si arhitectura vintage. exact dampulea arata orasu' asta, nu are un stil urbanistic, o linie arhitecturala de la un capat la altul al unei strazi. trist...
prin zona strazii Buzesti am fost mai exact, asta fiind singurul reper cunoscut pe care l-am putut lua. am mai vazut pe drum o "zona" in care erau numai magazine d'ale lu' Matache macelaru'. pana la urma am reusit sa ies in Piata Victoriei, exact de unde plecasem :))
mai apoi, in timp ce-mi legam marfa, am reusit de mi-am scrantit degetul aratator de la mana dreapta, cel cu care greu dau SPACE acum. bine, nu cred ca l-am scrantit in adevaratul sens al cuvantului, insa l-am fortat pana l-am dat mult pe spate, iar acum ma doare. cu incidentu' asta am incheiat seria traznailor pe ziua de azi, insa am reusit astfel sa-i pun capac :D

maine o sa plec de foarte de dimineata la Calarasi, iar la intoarcere o sa ma apuc de inventar :((
as renunta la o zi de concediu numai sa nu particip la inventar. il urasc! si eu nu prea urasc chestii...

ma simt tare obosit. as vrea sa scriu despre anu' asta care in curand se va incheia, sa-i fac recensamantu', balanta si sa trag linie, dar imi fug toate gandurile atunci cand ma apuc de scris. daca totusi nu voi apuca sa fac asta, sa consemnez totusi ca am avut un an bun, chiar daca a fost primul fara tata.

later edit:
nu m-a lasat mama pana nu mi-a pus cireasa pe tortul zilei de azi, caci m-a luat sa-i urc plapomele pe sifonier :))
are si ea un fix, in fiecare iarna scoate plapomele pe balcon la aerisit, apoi le face sul, baga naftalina in ele si ma pune pe mine sa le asez pe sifonier. nu urasc treaba asta, dar in mod sigur ma scoate din sarite :D

de tinut minte

(Gaz pe foc - Adio)

de cand asteptam sa ascult melodia asta aici... :)
cred ca-i una din cele mai frumoase melodii pe care le-am ascultat vreodata. atat de calma si de cristalina... inainte imi doream sa nu mai fiu cu ea doar ca sa pot asculta melodia asta si s-o fredonez cu drag :))

azi, pe drum, am tras concluziile astea doua pe care vreau sa le notez ca sa nu le uit:
- ne asemanam dar nu ne potrivim
- comportamentul tau ostil (...)

asta ascult acum si-mi face placere (IX)

(Placebo - Without You I'm Nothing)

mi se intampla cateodata sa pun o melodie pe repeat si s-o ascult in nestire pana efectiv ajunge sa vibreze in mine.
de data asta in mine vibreaza Without You I'm Nothing de la Placebo. nu, nu are legatura cu ea...sau nu cu ea in mod special.

o ascult ca sa-mi aduc aminte de vremea cand voiam sa ma fac pt totdeauna cavaler Jedi, acolit al lui Darth Vader intru' dark force. the dark force used to be strong in me those days.
optimistu' de mine era fatalist pe vremea aia :))
ce vremuri, ce ganduri, ce suspine, ce melodii...

si poate ca n-o ascult doar ca aducere aminte, o ascult si pt ca asa cum am spus, ea vibreaza in mine, ca tare vibrante sunt corzile chitarii in melodia asta.
si vibreaza a betie de alcool si de cuvinte si filosofii, a suflete dezgolite pe covoare curate, a par ondulat printre degetele mele, a stare de gratie.

canta Molko, canta ca altfel nu stiu ce nu-ti fac! ...probabil o sa te spun lu' Did :D

all that I want is stillnes of heart

(Lenny Kravitz - Stillness of Heart)

sunt obosit, asa ca nu-mi arde de scris. vreau doar sa tin minte de melodia asta, ca am ascultat-o azi in masina.

I'm out here on the street
There's no one left to meet
The things that were so sweet
No longer move my feet
But I keep trying
I keep on trying

All that I want is
Stillness of heart
So I can start
To find my way
Out of the dark
And into your heart

I got more than I can eat
A life that can't be beat
Yet still I feel this heat
I'm feeling incomplete
What am I buying?
My soul is crying

All that I want is
Stillness of heart
So I can start
To find my way
Out of the dark
And into your heart

Where is the love?
What is this world we live in?
Where is the love ?
We've got to be more giving
Where is the love ?
What happened to forgiving ?
Anyone ?

All that I want is
Stillness of heart
So I can start
To find my way
Out of the dark
And into your heart

placute sa-ti fie ale mele cuvinte

lectura placuta! :)

o noapte nefurtunoasa

ma bucur ca am fost sa vad teatru si tare placut m-a bucurat piesa. am ras strasnic, ca sa-i spun asa, insa nu am ras totusi la adevarata capacitate a rasului meu. n-ar fi fost frumos din partea mea sa-mi dau drumul la ras ca apoi incepea sala sa rada de rasul meu iar actorii sa-si piarda concentrarea. am fost eu odata la un film la care am ras pana n-am mai putut si pana la urma cei din sala n-au mai avut nici o treaba cu filmul si s-au pus pe ras de rasul meu :))
carevasazica, m-am simtit bine la piesa si m-am distrat. mi-au placut toti actorii, in special Mircea Rusu, caci toti au fost naturali si amuzanti. nu-mi amintesc sa fii citit piesa lui Caragiale asa ca nu stiu cat de fidel i-a fost scenariul, dar mi-a placut asa cum a fost...cu umor caragialesc si umor contemporan. a fost un mix reusit care doar pe cei mai pretentiosi din fire si scrobiti ii poate dezamagi.
evident ca vedeta a fost doamna Maia Morgenstern (i-as putea spune simplu Maia, insa ea ca femeie ma indeamna la respect). a jucat bine, evident, insa nu cred ca rolurile de comedie sunt atuul ei. nu pot spune ca nu m-a facut sa rad si sa ma simt bine (si inca cum), insa pe fata ei scrie seriozitate, scrie roluri dramatice de compozitie. corpul ei a fost mai comic decat fata-i, iar prezenta scenica mai amuzanta decat vocea-i. ma uitam la ea si imi doream ca publicul sa amuteasca, ceilalti actori sa se transforme in stane de piatra, luminile sa se stinga inafar' de una singura si ea sa recite cu patos o poezie ori sa fie un personaj d'al lui Shakespeare. ea este o femeie joviala si plina de viata si un actor talentat, insa mie mi-ar placea de ea mai mult intr-o drama decat intr-o comedie.
ce m-a disperat cel mai mult a fost publicul aplaudicios. de n-au aplaudat oamenii pana m-au scos din sarite. la orice chestie mai de ras cum incepeau sa bata din palme si sa intrerupa spectacolul. /:)

spectacolul a fost intr-adevar furtunos, insa intalnirea n-a fost deloc asa, a fost calma. ne-am vorbit de parca ieri ne-am fi vazut ultima data si nu acum un anotimp.
nu voi mai scrie nimic pt ca nu vreau sa trezesc amintirile si sa ma bantuie, in special amintirea lucrurilor tinute in frau. PUNCT.



cat de dus cu capul pot sa fiu! totul e numai si numai in capul meu, in spatele ochilor si nu in fata lor!
ce bine ca-i noapte si in curand ma voi culca. sa vina somnul si sa-mi spele capul!
dar sufletul nu vrea sa se culce, nu vrea el al naibii si tot cauta amintiri si melodii asortate lor.
si totul din cauza lucrurilor tinute in frau, ca daca drumul le-as fi dat poate altfel ar fi stat lucrurile.
dar nu, n-ar fi stat! ca se loveau de zidul ei si se rupeau in mii de bucatele si aschii care mi-ar fi intrat adanc in carne.
si d'aia ma doare pe mine capul acuma pt ca ma dau cu el in zidul ei. BUF! BUF! BUF!

la ataaac!

(Sepultura - Attitude)

Feel your soul and
Shape your mind to warfare,
It's all for real!

Give me blood,
Give me pain,
These scars won't heal...

The only way
To get away,
Kill your pride!

So in the end
I want to see some respect.
You better show some respect
...Attitude and RESPECT!

Actorul si salbaticii (1974)

cat de frumoase pot sa fie filmele trase pe pelicula...culori vii, calde, naturale si parca mai frumoase decat in realitate. mi-am incantat deci ochii cu un film tras pe pelicula, cu un film romanesc, cu Actorul si salbaticii (1974) si cu Toma Caragiu.
pt mine cutremurul din '77 inseamna un singur lucru: el l-a omorat pe Toma Caragiu :( il regret si imi pare rau ca acest mare actor nu mai exista. de fiecare data cand il vad, cand il aud, raman uimit in fata geniului si a farmecului lui. niciodata nu voi inceta sa-l respect si sa-i admir fiecare aparitie. una dintre dorintele pe care i le-as cere pestisorului de aur ar fi sa ma duca la un spectacol de-al lui. pana atunci, ma uit la filmele cu el.
iar filmu' asta, Actorul si salbaticii, e un film care se merita vazut nu doar pt ca Toma Caragiu este cap de afis, caci filmul chiar este bun si din cate stiu eu este si un film de referinta al cinematografiei noastre. filmul reuseste sa fie bun prin scenariu, prin prestatia catorva actori si datorita decorurilor si a muzicii. regizoral, filmul e ok pt un film romanesc, dar nu si pt un film.
din pacate, nici acest film nu a scapat de acel "blestem cinematografic romanesc", ca altfel nu stiu cum sa-i spun, care ii face pe actori niste simpli roboti care isi recita rolul iar pe regizor un simplu sofer care ii duce pe actori din punctul A in punctul B. parca e ceva cu actorii si filmele romanesti vechi, le lipseste patosul si logica liricii rolului, adica daca rolul iti cere sa plangi tu nu te uzi cu apa la ochi, suspini de trei ori si gata ai interpretat rolul, ci plangi pana ies si plamanii din tine, plangi pana vine unu' din platou sa te intrebe daca ti-a murit mama. din pacate, mai toate filmele romanesti sunt facute dupa aceeasi reteta: regizorul le spune actorilor ce au de facut, acestia isi spun rolurile asa cum ii taie pe ei capul, se trag scenele, dupa care se lipesc una de alta si gata filmul. nici un pic de implicare emotionala nu se simte in treaba asta, totul parca e facut mecanic de catre roboti.
o alta chestie care nu mi-a placut la film e amestecul de genuri pe care incearca sa le fie. habar n-am daca filmu' asta e comedie, drama ori film politist sau politic. din toate apare cate ceva, insa nu intr-un mod categoric astfel incat sa poti spun "dom'ne, filmu asta e X". daca pe la inceput zici ca e comedie, mai incolo oleaca ai impresia ca e politist, dupa care hop o da in drama ca mai apoi sa se incheie politic. dar asta e un amanunt care tine de rafinamentul filmului si de cursivitatea lui, ca asa poate nu sunt multi cinefili pretentiosi la mine.
insa muzica...muzica din acest film e absolut minunata. nu stiu daca pe vremea aia, prin anii '40 adica, se canta asa ceva (nu prea mi s-a parut veridic la faza asta), insa muzica si spectacolul de revista din film sunt cat se poate de frumoase. cel putin pe mine m-au captivat si mi-au aprins dorinta de a vedea oameni care danseaza pe scena. vorba aia, nici nu zici ca muzica ar fi fost facuta de un roman...atat e de frumoasa :)
cu uimire si placere l-am urmarit pe Mircea Daneliuc, care mi-a facut o impresie buna cu rolul lui. a fost simpatic si carismatic. iar de Toma Caragiu nici nu are rost sa mai vorbesc, doar e un geniu!
i-am dat nota 8!

maine-i ziua cea mare!

(Soulfly - Inner Spirit)

Can you feel
That this armmagideon is near?

Can you feel
The final armmagideon is near?...

Wealth of their world
Have no meaning in what's coming after.
Things of this world
Have no meaning,
Things of this world
Have no meaning in what's coming after.
Things of this world
Have no meaning...

muhahahahaha!!!

The Day the Earth Stood Still (1951)

ce mi-a placut cel mai mult la The Day the Earth Stood Still (1951) e aspectul vintage. doar e facut in '51 si e normal sa fie vintage, insa nu pot totusi sa nu ma minunez de el si sa ma bucur ca am vazut un film curat, nemachiat. asa se faceau filmele odata si tare frumoase mai erau.
daca stau sa ma gandesc bine, noi romanii eram un popor predominant agrar pe vremea cand la Hollywood se facea filmu' asta cu etxraterestrii. chiar daca acum, dupa ce am vazut Alien si Star Wars, filmu' asta mi se pare complet banal si rudimentar, trebuie totusi sa tin cont ca a fost facut acum 57 de ani, si zic eu ca pt acea perioada a aratat destul de bine. lasand la o parte aspectul, filmul este unul bun care isi interpreteaza rolul cum trebuie, ca sa zic asa. adica nu am vazut nimic gresit in film, nimic nu este in plus ori prost asezat. si pe langa faptul ca sta bine la toate capitolele, mai este si un film cu morala menita a-i domoli pe oameni si a-i face sa se tempereze.
i-am dat nota 8!

io vreau bani

in timp ce-mi faceam ghetele cu crema am realizat ce-mi doresc eu de la viata, ce vreau eu de la 2009, ce-mi doresc eu de la viitor...SA AM BANI!

bani frate, BANI...bani ca sa-mi cumpar tot ce vreau, bani ca sa-mi iau motocicleta si sa-mi plimb sufletul in lung si-n lat, bani ca sa-mi iau echipament si sa ma duc la munte sa-i arat sufletului cat de frumos e in varf, bani ca sa-mi iau TV si sistem audio-video smechere si dvd-uri & cd-uri originale ca sa-i arat sufletului filme si muzici, bani ca sa mananc mancare d'aia buna, bani ca sa-mi iau haine frumoase si parfumuri pe masura
un lucru n-o sa-mi pot cumpara cu banii...sanatatea. ori cu bani, ori fara bani io tot sanatatea aia o s-o am, asa ca mai bine sa fiu cu bani in buzunar ca sa-mi pot permite medicamente si tratamente, decat sarac si milog in fata doctorilor.
banii conteaza cu adevarat in viata asta, ca fara bani n-ai nimic. degeaba iti place sa citesti si sa-ti gasesti fericirea printre pagini scrise daca n-ai bani sa-ti iei carti, spre exemplu.

si ce daca banii n-aduc fericirea?! cel putin o intretin!
iar banii n-aduc fericirea alora prosti care cred ca banii pot cumpara un suflet de om; in mod sigur vor cumpara trupul dar nu si sufletul. asa ca eu iubitei mele nu-i voi cumpara sufletul cu banii (n-ar mai fi iubita mea daca asta s-ar intampla!!!), ci ma voi folosi de ei ca sa umplu rezervorul motocicletei cu care ma voi duce pana la ea, ca sa-i cumpar flori si ce mai vrea ea.
banii nu aduc fericirea oamenilor prosti care cred ca doar prin simpla lor posesie vor fi mai fericiti.

pt bani nu mi-as vinde sufletul, ca altfel ce rost ar mai avea sa am bani daca n-as mai avea suflet, ci poate doar trupul (si asta numai femeilor :D). fie ca banii sa-mi vina de la loto, dintr-o mostenire, dintr-un job mai bun sau din cer. nu conteaza, bani sa fie!

Auf der anderen Seite (2007)

The Edge of Heaven (2007) este un film pretentios, dar sunt de parere ca nu poate sa emita pretentii.
povestea in sine, impleticeala de destine si firul narativ sunt ok, insa realizarea, punerea lor in scena, cam lasa de dorit. astfel ca scenaristul a fost mai bun decat regizorul, chiar daca sunt una si aceeasi persoana.
si in acest film am vazut scene d'alea care exista pt ca asa trebuie si nu pt ca intr-un mod cursiv acolo a dus actiunea. prima jumatate a acestuia e presarata cu multe astfel de momente si abia de la jumatate incolo filmul incepe sa devina cu adevarat interesant si pretentios. pretentios pt ca destinele oamenilor implicati in poveste se vor impletici intr-o maniera artistica si eleganta, insa de la jumatate incolo dupa cum am spus. iar aceasta maniera artistica de impleticire a destinelor si implicatiile pe care le are vor da filmului putere si frumusete.
n-as putea spune ca m-a dat pe spate, insa nu este un film de ocolit.
i-am dat nota 7!

asta ascult acum si-mi face placere (VIII)

[Glen Hansard and Marketa Irglova - Falling Slowly (Once ost)]

de pe soundtrack-ul lui Once:

Take this sinking boat and point it home,
We've still got time.
Raise your hopeful voice you had a choice,
You've made it now.
Falling slowly sing your melody
I'll sing along...

Once (2006)

mie nu prea imi plac musicalurile, filmele in care actorii canta si joaca si se scalambaie. alea nu prea-s filme pt mine. in schimb, imi plac foarte mult filmele cu muzica, caci ce poate fi mai fain decat sa vezi o poveste frumoasa cu un soundtrack pe masura?
iar Once (2006) este un astfel de film. un film sincer si plin de viata si frumos si cu o muzica pe masura. ce-i drept, muzica conteaza cel mai mult din filmu' asta, insa ansamblul e destul de ok. filmul in sine, partea de film adica, nu-i foarte cizelat si pe ici pe colo mai are niste faze care nu prea-si gasesc rostul in film sau care nu sunt suficient de bine definite ca sa se priceapa ceva din ele. asta-i cel mai mare defect al filmului, caci daca ar fi avut un fir liric cat mai coerent altfel l-as fi perceput si mi-ar fi placut si mai mult. actorii sunt frumosi si sinceri si chiar daca nu sunt profesionisti, asta simtindu-se pe alocuri, reusesc sa se faca placuti si adorati.
dar pana la urma sufletul conteaza, iar filmu' asta are un suflet bun si frumos si chiar daca e nitel nătâng tot reuseste sa-ti ajunga la inima, sa te impresioneze si sa-ti puna sare in lacrimi (tu plangi pt ca ceea ce vezi in film te induioseaza iar el te ajuta sa plangi si mai bine completandu-ti lacrimile si facand din ele unele adevarate, sarate...ca asa sunt ele lacrimile, sarate)
acum ascult melodiile din film...frumoase, sensibile, dragute. insa ele nu mi se par a fi complete, parca ceva le lipseste...si acel ceva e tocmai filmul.
i-am dat nota 8!

poate ca atunci cand plangem ochii strang toata apa din corp si in drumul ei spre moara de lacrimi apa trece peste ranile noastre, le spala si strange sarea de pe ele...si poate d'aia lacrimile sunt sarate...

io, cainele elefant

daca acu' ar fi sa vina la mine o vrajitoare rea sie sa ma transforme intr-un animal, in mod sigur m-ar face un elefant ori un caine. alt animal nu cred ca ar iesi din mine.

daca m-ar face un elefant, in mod sigur m-ar face un elefant d'ala de magazin cu portelanuri, ca la cat de neindemanatic sunt cateodata as putea fi cu succes un astfel de animal.
am fost mai devreme sa intreb de cizmele mele dezlipite si duse inapoi la magazinul de unde le-am cumparat. si vorbeam eu cu bunaciunea d'acolo de la magazin si gesticulam cand dintr-o data ii dau cu mana stanga peste monitorul de la calculator de era sa-l imprastii pe jos. doar ce l-am mutat un pic de pe pozitie ca daca era sa-l intind prin magazin nu mai luam nici cizmele si mai lasam si diferenta ca sa acopar costurile neindemanarii mele. iar pe langa asta am mai fost si balbait, ca in loc sa-i zic "am dus cizmele lu' sora-mea la cizmar sa le coasa" i-am spus ca le-am dus la croitor :))
asta n-ar fi prima faza de genu' asta, ca la cate lovituri accidentale am pe maini si picioare, sa fiu eu sanatos si bucuros ca nu mi-e mai rau :D iar de lovit chestii mi s-a intamplat de nenumarate ori.

intotdeauna am crezut despre mine ca eu intr-o viata anterioara am fost caine. asta pt ca acum, ca om, sunt la fel de credincios, de fidel, de jucaus si de saritor la os precum un catel. dar si la fel de sexos...caci de ceva vreme catelusa firmei, Sena, a inceput sa simta o atractie speciala pt mine si sa-mi faca avansuri. eu ma joc cu ea, o las sa ma traga de sireturi si cand colo, vaca ce e, se suie pe piciorul meu si incepe sa ma calareasca si sa-si presteze instinctele sexuale. se pare ca sunt singurul din firma cu care face astfel de chestii, iar o colega mi-a spus ca asta se intampla pt ca ii miros a mascul...

lol

a naibii creatura

am ramas prost azi...interzis, fara cuvinte, fara vlaga si cu picioarele tremurand...

...am vazut-o pe fata cu care voiam sa ma duc la Madame Butterfly.

Doamne cat de frumoasa e femeia asta, nu-mi vine sa cred! cand a intrat azi pe usa magazinului am ramas efectiv ca prostu', si cu gura cascata. nu stiam ca o sa vina si m-a luat astfel prin surprindere, pe loc transformandu-ma intr-un idiot.
am indrugat eu cateva cuvinte acolo insa fara a primi vreun feedback din partea ei.
in schimb, a naibii creatura de femeie ce e ea, era fara stare si se tot fataia nervoasa prin magazin sub privirile mele si uimirea-mi fara de margini in fata unei femei frumoasa. bine ca nu mi-a cazut limba peste chitanta pe care o scria maica-sa ca ma faceam naibii de ras, caci efectiv nu-mi venea sa-mi cred ochilor si scoteam sunete de uimire si cu voce tare mi se plimba limba-n gura printre cuvintele de admiratie la adresa ei. iar maicasa era chiar in fata mea :)

ce sa mai ma...zici ca n-ai avut noroc pe lume cand vezi o astfel de femeie cum se desfasoara pe sub ochii tai...trasa prin inel, trup in forma de clepsidra, bruneta cu parul ondulat, ochi energici, fundulet obraznic...exact genu' ala de femeie in fata careia eu sunt un neputincios cu genunchii moi.

luni ma duc peste maicasa si ii spun "cucoana, matale sa n-o mai aduci pe fieta aici ca ma bagi in boala! tu asculta bine la mine ca eu nu stiu ce fac daca o mai vad si apoi ma ai pe constiinta!" :D
ferice de ala care o are!

nema Mos Craciun anu' asta

anu' asta nu ma mai simt Mos Craciun si nici nu-mi mai vine sa ma dau drept el, asa cum am facut-o anul trecut.
e drept ca n-au venit sarbatorile si zapada, da' nu ma mai simt la fel ca anul trecut cand spiritul Craciunului era prezent in sufletul meu. anu' asta ma simt mai gol pe interior si mai singur in casa asta goala.nu-mi mai vine sa impodobesc casa, bradul si sa fac pe Mosul...

am baut o bere si astfel gandurile pe tema asta s-au dus si ele odata cu berea-n stomac si nu mai stiu tot ce voiam sa scriu, ca de ceva zile ma tot gandesc de ce nu mai am eu chef de Sarbatorile astea...

si oricum, din cauza cicatricei de pe nas nu mai pot sa fac pe Mosul ca p'asta n-am cum s-o ascund si imediat s-ar prinde smecherii aia mici cum sta treaba :D

citate (XXXVI)

apropo de prietenii astia ai mei care ma vor de Revelion si pe care eu i-am refuzat, mi-am adus aminte de un citat (al carui autor nu-l cunosc):

"Toti imi vor binele, dar eu nu mi-l las luat."

daca voi ma vreti, eu nu va vreu

trei grupuri de prieteni ma vor de Revelion. unii la Rasnov, unii in Bulgaria si altii prin Europa. insa eu nu vreau pe nicaieri.
nu, nu-i vorba ca nu-i vreau pe ei (titlul l-am scris asa doar ca sa dea bine), ci pur si simplu n-am chef sa ma trambalez pe undeva. prefer sa stau linistit acasa, sa dorm si sa ma uit la filme. ce naibii atata tamtam pt o noapte?
nu ma duc nici pt ca nu vreau sa-mi cheltui banii aiurea pe plimbari deloc relaxante facute doar asa ca sa fiu in randul lumii si sa sarbatoresc cea mai overrated zi a anului (din punctul meu de vedere). anul trecut am fost cu oamenii care ma vor la Rasnov si chiar daca a fost fain eu nu m-am simtit bine. n-am gasit pe nimeni cu care sa stau intins pe covor, cu o bere in mana si cu mintea brambura si sufletul dezvelit. asa ca ce rost are sa ma mai trambalez si anu' asta pt ca oricum nu simt ca ceea ce vreau eu s-ar putea implini?!

io sunt lame

(Aerosmith - Cryin')

aoleo ce somn imi e...

ieri mi s-a parut ok sa-i accept invitatia la teatru; dar azi nu mi s-a mai parut chiar asa. oricum, biletele le-am cumparat asa ca vreau nu vreau trebuie sa ma duc.
m-a certat doamna mireasa si s-a suparat pe mine de-mi venea sa-mi bag picioarele in el de teatru si sa nu ma mai duc nicaieri.
acum nici nu stiu de ce am acceptat, de ce am raspuns afirmativ. adevaru' e ca n-am nimic de pierdut, insa am spus ca n-o sa mai am de-a face cu ea si iata ca nu ma tin de cuvant. pai ce fel de om sunt eu daca una spun si alta fac?! de chestia asta mi-e cel mai rusine si ciuda ca am acceptat, pt ca astfel arat cat de neserios pot sa fiu.
in primul rand am acceptat pt a avea ocazia de a-i arata in fata ca imi merge bine si fara ea, ca m-am lecuit de ea, ca si eu pot fi gorgeous si ca domnul Cartarescu a avut dreptate cand a spus ca "acolo unde e o femeie minunata, e si unul satul de ea". am mai scris eu despre sentimentul de razbunare care zace in mine insa mi-e lene sa caut si sa fac linkuri.
ma duc sa ma razbun si sper din tot sufletul sa-mi iasa. bine, nu va fi o razbunare in adevaratul sens al cuvantului, ca nu-s un om rau, ci mai degraba o impunere de personalitate.

chiar acum simt asa o lehamite de ea si chiar un mic regret ca n-am refuzat-o asa cum imi promisesem ca voi face cu prima ocazie. din pacate, e in firea mea sa fiu bun si n-am ce-i face.

ce chestie...nu ne-am mai vazut de 3 luni (un anotimp intreg), niciunul nu si-a mai aratat interesul pt celalalt (eu cel mai mult, ca asa ea a mai dat un mail, un offline), insa luni vom merge la teatru, intalnire planificata exclusiv pe sms. sunt mai mult decat sigur ca pana atunci vom mai schimba maxim 2 sms-uri in care sa stabilim ora si locul intalnirii :))

later edit:
chiar ma gandeam ieri ce melodie ar merge cu aceasta faza si uite ca ea n-a intarziat sa apara, chiar azi in timp ce ascultam Guerilla. io n-am mintit cand am spus ca melodiile au ceva cu mine...

in puii mei, la naiba!

eram convins, eram sigur, eram precis, puteam sa jur ca asa se va intampla...ca eu ii voi spune ei adio si apoi ea va vrea sa ne vedem.
asa e dat sa fie, sa vrea sa ne vedem atunci cand lumea mea imi e mai draga. la fel s-a intamplat si cand mi-am luat bicicleta si m-a certat tata. imi reprosa el ca n-o sa ma mai vad cu lumea, ca o sa ma izolez din cauza bicicletei pt ca o sa stau tot timpul plecat cu ea si printre oameni ioc. chiar s-a suparat pe mine atunci, doua saptamani nu mi-a vorbit si nici nu-mi raspundea la salut. si dupa ce m-a certat pe mine tata ca de ce mi-am luat bicicleta si ca o sa devin un pustnic, dupa asta am primit un sms de la ea in care ma invita la un ceai. cam ca acum, imi scrie exact atunci cand e sa fie cu mai mare insemnatate ale ei cuvinte si invitatii.
de data asta vrea sa mergem la teatru. am primit mesajul in timp ce intram pe autostrada. m-am uitat repede peste mesaj, am remarcat cuvintele "vrei, teatru, furtunoasa, luni, la ce ora, costa biletul, sa mai fie", mi-am trecut ochii si peste numele destinatarului dupa care am iesit si am pus telefonul la locul lui.
primul instinct mi-a fost sa-i scriu inapoi ca "Da!", dar nu prea puteam ca trebuia sa conduc masina. primul meu instinct asta a fost, in puii mei, sa-i spun ca vreau sa merg chiar daca eu ei i-am spus adio, chiar daca ea m-a jignit si nu poate sa ma faca fericit. pur si simplu nu pot sa fiu rau cu oamenii care nu sunt rai cu mine in momentul respectiv. neavand de unde obtine un feedback negativ era cat pe ce sa-mi dau un petec si sa-l scot la inaintare pe pozitivul de mine. dar norocul meu a fost ca trebuia sa fiu atent in alta parte ca altfel stateam cu telefonul in mana si-i stergeam tastele de tot pana ii scriam ceva.
insa asa a trebuit sa stau cu sufletul mic si respiratia grea pana am ajuns acasa. imediat ce i-am vazut numele in capul mesajului mi s-a pus un nod in piept si am inceput sa respir mai greu si sa casc datorita lipsei de aer. tot drumul m-am gandit daca sa raspund si ce anume sa-i scriu. dar n-am mai facut-o. am profitat de situatie si am facut pe suparatul si inabordabilul. n-am mai sarit precum un caine la os.

in drum spre casa mi-am luat niste beri cu care m-am ametit si d'aia acum nu mai stiu sa mai scriu :D oricum mi-e si foarte somn.

lectie de simetrie

m-a invatat pe mine mama (ca ea a lucrat in comert la viata ei) cum sa alfu ce soseta imi este buna...indoi soseta de la varf la calcai, strang pumnul drept si il pun peste soseta. daca soseta e cat pumnul atunci imi este buna.
interesanta si adevarata treaba asta :)

dup'aia mi-am adus eu aminte ca de fapt pumnul mainii e cat inima, deci cu alte cuvinte inima e cat soseta aia indoita si cat jumatate din laba piciorului. mi s-a parut interesanta simetria asta, ca mie imi plac simetriile, cum noi oamenii avem inima cat o soseta indoita.
la o adica, putem umbla cu inima si in sosete ca are loc si si poate sta foarte bine..

t

(Timpuri Noi - Tata)

fost-a ce a fost

(Gipsy Kings - Trista Pena)

ce a fost...a fost...

a fost si nu va mai fi, sunt sigur de asta.
a fost frumos, a fost minunat, a fost pt prima data...dar n-a fost sa fie.
ma bucur ca n-a fost asa cum a fost atunci cand am crezut ca e prima data. atunci m-am inselat, dar acum cand a fost sa fie a doua oara, din toata fiinta am fost sigur ca de fapt e prima. n-a fost sa fie pe deplin, dar totusi pt mine a fost ceva mai mult decat a fost. a fost prima data si cred cu tarie ca a fost pe bune. am fost tot timpul atent sa nu repet ce a fost odata, atunci cand m-am inselat. poate ca si de data asta am fost mai visator decat realitatea si am crezut ca prin puterea vointei aceasta va deveni asa cum imi doream. dar chiar daca n-a fost sa fie asa, eu sunt convins ca asupra realitatii mintea mea a fost lucida. poate ca am fost prea increzator in puterea a ceea ce a fost in sufletul meu si de aceea am crezut ca va fi sa fie. dar iata ca n-a fost asa.
tot ce mai conteaza acum e ca a fost, si nu pt ca a fost prima data cand eu am fost, ci pt ca acum cand nu a fost sa fie, acum eu m-am indragostit pt prima oara.

ce o sa mai fie, nu stiu. dar in mod sigur va fi ceva mai frumos decat ce a fost acum, sunt sigur si de asta. caci scarile au fost facute pt a fi urcate si inca nu am ajuns in varf ca sa trebuiasca sa le cobor, iar eu intotdeauna am fost genul de om caruia ii place sa urce si sa mearga in fata si care rar se intoarce pe unde a mai fost.

poate ca ar trebui sa schimb tagul acesta in "fosta significant other"...

doua saptamani mai tarziu

acum 14 zile aratam asa
acum 7 zile asa
iar acum asa

tinand cont de faptul ca m-a lovit o masina si am avut 2 cusaturi eu zic ca nasul meu se prezinta bine acum. si Owen Wilson are nasul bulit si tot e hot si are succes, iar eu sunt mai prejos decat el? hmmm...n-as prea zice :D

se repara el cu crema de galbenele. acu' tre' sa mai scap de punctele negre cu care am ramas si care de fapt sunt sange inchegat sub piele. ma doare nitel cand suflu nasul si cand ma lovesc accidental, dar eu zic ca in situatia data totul e ok :)

m-am nascut cu mir in frunte, ioc

e clar! cat de curand o sa mi se intample un love crush...
nu fall in love, ci crush in love...ca asa sunt eu fara mir in frunte si vlaga in curaj.

8½ (1963)

dupa ce am vazut La dolce vita am ramas perplex. era primul meu contact cu Fellini. stiam despre film doar titlul si faimoasa scena in care Sylvia danseaza in fantana. credeam despre film ca va fi la fel de amuzant si plin de viata precum dansul Sylviei. dar n-a fost sa fie asa, caci vreme de 3 ore a trebuit sa uit de mine si de tot ceea ce gandisem eu inainte despre film si sa las acele imagini alb-negru si aparent amare sa-mi arate despre ce e de fapt filmul. am ramas asadar cu un gust amar si cu mintea vraiste dupa ce am vazut La dolce vita. dar la ceva vreme dupa aceea am simtit cum in mine se naste o ciudata dorinta de a revedea filmul, de a trai inca odata acea stare de angoasa pe care am experimentat-o prima data. poate ca e o dorinta masochista de-a mea, nu stiu, dar simt cum parca acest film ma atrage inspre el asemeni unei corabii conduse inspre tarm de marinari vrajiti de cantecul unei sirene. e ceva cu filmele lui Fellini care ma atrage inspre ele.

privind Otto e mezzo (1963) am realizat de ce Federico Fellini este un geniu al cinematografiei. ca sa faci un astfel de film si in asemenea maniera trebuie sa fii cel putin genial, caci nu oricine poate sa-si materializeze demonii interiori si gandurile si angoasele intr-un film. cand faci un film trebuie sa fii stapanul tuturor celor care se vad si care stau in spatele filmului. ai de-a face cu oameni, cu scenariu, cu muzica, cu obiecte, cu efecte si trebuie sa fii in stare sa le manuiesti pe toate astfel incat filmul tau sa arate exact ceea ce ai gandit cu el. iar Otto e mezzo este unul dintre acele exemple de arta cinematografica. cand pictezi, esti de fapt stapanul pensulei si al culorilor, poti sa le invarti si sa colorezi panza exact asa cum vrei, totul se muleaza dupa dorintele tale. cand sculptezi, inlaturi cu grija materialul care sta deasupra operei tale. astfel, ca sa creezi arta trebuie sa fii un mic Dumnezeu pt a insufleti obiectele si a face capodopere din ele. dar ca sa faci film trebuie sa fii Dumnezeu insusi, sa fii stapanul celor vazute si nevazute caci altfel nu poti controla oamenii, natura, animalele si obiectele si nu le poti pune sa faca ce vrei tu.
trebuie sa fiu sincer si sa recunosc faptul ca acest film nu este chiar pe gustul meu, nu e genul meu de film. dar nu pot sa nu-i recunosc valoarea si sa nu ma inclin in fata lui Federico Fellini. nu-i genul meu pt ca nu prea ma dau in vant dupa filmele alegorice si supra-realiste, dar supra-realitatea din acest film e populata de oameni si nefiind astfel atat de diferita de realitatea cu care sunt eu obisnuit m-am adaptat repede la film si l-am urmarit cu placere.
in filmu' asta Fellini isi scoate creierul si sufletul, le pune pe platou, le diseca, dupa care aduce un proiector si o camera si striga "motor! actiune!". filmul este despre un regizor care sufera de un blocaj inspirational, de probleme personale si de presiune din partea producatorilor. iar aici apare si se desfasoara geniul Fellini care reuseste sa materializeze toate acestea si sa le faca sa se intrepatrunda astfel incat sa rezulte un amestec omogen. amesteca realitatea cu supra-realitatea, fantasmele cu personajele reale, visurile cu intamplarile adevarate totul inchegandu-se de minune. daca era bucatar si facea icre negre in mod sigur nu i s-ar fi taiat compozitia.

abia acum, dupa ce am vazut si Otto e mezzo imi dau seama care-i treaba cu filmele lui Fellini. mie imi place arta si iubesc frumosul, iar filmele lui imi ofera din plin ceea ce imi place si iubesc. iar aceste filme nu mi se ofera pur si simplu asemeni unei femei frumoase si goale care imi spune "ia-ma, sunt toata a ta!", ci se joaca cu mine, ma intriga si ma aţâţă sa le descopar valoarea.

i-am dat nota 9!

sper sa fii spus tot ce am gandit despre acest film...

some mornin' inspiration

(Led Zeppelin - Babe, I'm Gonna Leave You)

fuck yeah! >:)

Garden State (2004)

n-am rezistat sa vad decat primele 40 de minute din Garden State (2004). as fi putut continua in virtutea dorintei de a fi capabil si deschis sa vad orice film, dar am simtit cum pur si simplu imi irosesc viata in fata acestui film. timp de 40 de minute nu s-a intamplat absolut nimic, iar ceea ce am vazut era prea patetic si anost pt ca lucrurile sa se indrepte si dupa cele 40 de minute.
poate ca asta e un film bun, tinand cont de nota si comentariile favorabile de pe IMDB, dar eu unul refuz sa mai cred pe cuvant un film care are pretentia de a fi bun si care nu se justifica deloc. la fel cum e si The Godfather, care e un film frumos intr-adevar, dar nici chiar cel mai bun film facut vreodata ori alte superlative d'astea.
i-am dat nota 5!

In Search of a Midnight Kiss (2007)

minunat minunat minunat minunat minunat In Search of a Midnight Kiss (2007) !!!
ma bucur tare mult ca nu am pastrat filmu' asta pt Revelion ca sa-l fi vazut atunci. ar fi fost prea dureros pt mine sa fii facut asta atunci. caci filmu' asta e minunat si amuzant si seducator si heartbreaking.
un baiat singur si ratat, asa ca mine, scrie la misto un anunt pe un site de intalniri. dar totusi o tipa il suna si ii cere sa se intalneasca cu ea in ziua de Anul Nou. fata e foarte draguta, frumoasa, destepta, parasita, dezolata si nervoasa pe barbati. pt a nu fi singura de Anul Nou a contactat 3 tipi din care urmeaza sa-si aleaga companionul. il alege pe baiatul cel ratat, care se dovedeste a fi un tip amuzant, spontan, copilaros, sensibil si dragut la fel ca ea. cei doi isi vor petrece astfel intreaga zi si noapte de Anul Nou, iar totul va fi absolut minunat caci cei doi se vor intelege de minune si nivelul chimiei dintre ei va fi unul ridicat.
intr-o relatie, cele mai frumoase clipe sunt cele de inceput, atunci cand partenerii se seduc unul pe celalalt, cand se cunosc, cand se tachineaza si pierd notiunea timpului. iar filmul acesta reuseste pe deplin sa capteze aceste momente.
orice as spune in favoarea lui ar fi de prisos caci nu cred sa reusesc sa spun exact cat de bun e si astfel nu as face altceva decat sa scriu ore in sir fara a spune ceva concret. pur si simplu filmul e bun! e bine scris, frumos regizat si interpretat.
i-am dat nota 10!

in search of a lifetime kiss

ADIO!

oricum nu cred ca tu pe mine m-ai fi putut face fericit...

poate gasesc si o melodie care sa mearga cu asta :)

...de ce nu chiar aceasta:

(Scorpions - Wind of change)

Mos Nicolae nu mai exista

si ca ziua de azi sa fie intr-adevar o zi de pomina, azi mi-am dat seama ca pt prima data in viata mea la mine nu va mai veni Mos Nicolae :(
Mosul meu Nicolae nu mai exista, el nu mai e decat in poze, decat in visele mele, in suspinele mele, in sunetul sirenei de la ambulanta si intr-o arzatoare dorinta de imbratisare ce exista in bratele mele.

si nici Mos Craciun nu va mai exista de acum incolo, baga-mi-as pula!!!

offf...

cateva minute mai tarziu:
acu' daca Mos Nicolae nu mai exista, a ramas Baba Nicolae (sau Blonda Nicolae) sa-i tina locul :D
astfel ca acum am mai adaugat o ciocolata la rezerva mea de ciocolati, am baut pt prima data Tedi iar maine dimineata voi manca iaurt cu fructe si apoi in casa va mirosi a mandarine :))

faza zilei

o faza foarte tare mi s-a intamplat astazi.
de fapt, cam toata ziua a fost diferita de majoritatea zilelor din acest an. m-am plimbat in lung si-n lat cu masina, am prins 160 km/h cu Jumperu, am stat in aglomeratia din Bucuresti, toata ziua am mancat doar turta dulce si un mar, am fost la tara, am condus 2 masini, am facut vreo 550 km si am ajuns acasa pe la 23:30. adica am fost la Calarasi, apoi cand mi-am dus colegii acasa am umblat pe drumuri nestiute de mine pana atunci, am ajuns aproape de tara (satul natal al lui tata) si astfel mi-am adus aminte de primele mele drumuri cu masina.

faza aia tare mi s-a intamplat pe autostrada in timp ce depaseam o masina. inainte de a depasi masina respectiva am stat ceva vreme in spatele ei. prin luneta murdara am vazut asa o lumina mare, alba si dreptunghiulara. mi-am zis ca o fi vreun display ceva, de dimensiuni foarte mari fata de ce stiam eu. in momentul in care am depasit masina am vazut si despre ce era vorba.
m-am bagat frumos in depasire si cand am trecut pe langa masina respectiva am vazut cum un penis mare si erect era capturat de gura unei domnisoare...
adica tipii care statea pe bancheta din spate aveau un laptop in brate si se uitau la un film porno. "i-a uita-ti-va ba la astia cum se uita la filme porno!", am exclamat :D. evident ca trebuia sa ma mai uit odata, caci nu se stia cand voi mai avea ocazia sa vad asemenea grozavie, niste tipi care se uita pe laptop la filme XXX intr-o masina pe care eu o depasesc.
astfel ca am depasit repede masina si am trecut in fata ei pe banda 1. am redus viteza astfel incat masina respectiva sa ma depaseasca si dupa ce a trecut in fata mea m-am bagat din nou in depasire. de data asta ceva mai incet si cu mai multa atentie. m-am pus paralel cu masina astfel incat sa pot vedea laptopul si m-am uitat si eu cu baietii la film, atat cat mi-a permis traficul. am vazut astfel ca buzele cele hulpave apartineau unei domnisoare blonde, tanara si complet epilata inghinal. parea a fi destul de stramta, deci trebuia sa fie unul din primele ei filme. n-am putut sa merg multa vreme in paralel cu ei, dar daca ar fi avut si ei luneta mai curata as fi putut vedea chiar tot filmul, sau cat s-au uitat baietii la el...ca pana la urma au inchis laptopul :(

din pacate sunt prea obosit si surmenat ca sa fac o cronica mai pe indele a zilei de astazi. mi-am adus aminte ca de dimineata cand am plecat la serviciu afara era primavara, iar intr-o zi de primavara din luna Decembrie eu am facut o groaza de chestii si de drumuri si am mai si vazut un film porno intr-o masina alaturi de care mergeam pe autostrada cam cu 110-120 km/h :))

io chiar sunt tanar

astazi m-am simtit si eu tanar, ca asa in general eu ma consider un batran si un ratat. dar cred ca pt prima oara azi mi-am simtit si eu varsta atat cat e ea si mi-am dat seama ca viata nu e pe sfarsite si ca mult mai am pana sa fiu batran.
am descoperit asta stand de vorba cu un nene pe care l-am luat la ocazie. nenea asta (38 de ani, burta, scund, job plin de deplasari) s-a apucat sa-mi povesteasca mie despre femeile pe care le are prin tara. cand s-a urcat in masina vorbea la telefon cu una dintre amantele lui si dupa ce a incheiat convorbirea s-a simtit dator sa-mi explice cu cine a vorbit si de ce mi-a zis sa tac din gura. a inceput asa un dialog tipic barbatesc despre femei, adica am discutat ca niste porci ce suntem fiecare despre femile lui si despre cum vede el treaba asta. io neavand ce povesti am tacut din gura si l-am ascultat.
mi-a spus omu' ca are o gagica in orasul natal, una la Iasi si una la Oradea, cum programeaza el intalnirile cu ele, cum le-a cunoscut, ce le face si tips & tricks :D

[ amantele n-ar trebui sa creada cand barbatii le spun ca nu vor povesti nimanui despre aventurile lor, pt ca asta nu se va intampla. poate ca le respecta intimitatea si nu vor vorbi despre ele cu prietenii, cu oamenii cunoscuti, dar strainilor in mod sigur le vor spune. la o bere, la un pahar de vorba cu un om pe care nu-l cunosti si pe care mai mult ca sigur ca nu-l vei revedea, e un prilej numai bun de a spune ce si cum si cu cine faci. felul in care o spun, respectul aratat amantei si amanuntele pe care le dau tin de fiecare barbat in parte. adica ori spun "ba ce bine m-am simtit cu aia si cum am facut sex" ori "frate ce am fututo p'aia, asa si pe dincolo". dar niciodata un barbat nu va vorbi despre iubita ori sotia lui. ]

cel mai mult mi-a povestit despre tipa de la Oradea, care e o bussines woman de 42 de ani, cu copil de 20 si cuplata cu un sofer de tir in varsta de 36 de ani care sta mult timp plecat in cursa. biata femeie n-are si ea cu cine sa faca sex, asa ca a pus ochii pe nenea asta pt ca i-a placut de el pe interior. si lu' nenea i-a placut de ea pt ca a vorbit frumos despre femeie si nu a facut-o curva sau mai stiu eu cum. am mers repede cu masina (130-150 km/h) asa ca n-am stat foarte mult la taclale.

insa mie mi-a fost d'ajuns ca sa trag concluzia ca totusi mai exista timp si ca n-au intrat zilele in sac asa cum credeam eu. adica io nu pot acum sa agat femei d'astea mai in varsta decat mine (ca astea-s cele mai adevarate femei) asa cum face nenea ala, ca io sunt prea copil pt ochii lor, dar cand voi ajunge si eu pe la 35 de ani asa sigur o sa fiu capabil. iar gandu' asta m-a bucurat pe mine si mi-a mai adaugat 10 ani la speranta de viata. ceea ce e un lucru bun, caci eu ma gandeam ca daca la 25 de ani nu sunt cel putin insurat, degeaba mai traiesc. dar uite ca poti avea bucurii si la 35 :D

later edit:
am uitat sa spun ca eu si cu nenea asta am cazut de acord ca cele mai bune si mai adevarate femei sunt cele trecute de 30-35 de ani. si asta pt ca acele femei sunt realizate, au scapat de fumurile de pitipoanca si stiu ce isi doresc si ce au nevoie.

Ratatouille (2007)

rahat cu peste si Ratatouille (2007) asta.
ce naibii o fi in capul oamenilor de l-au dus pana pe locul 144 in topul IMDB, nu stiu. e un film de animatie obisnuit, cu nimic iesit din comun si cu nimic care sa-l recomande a fi un blockbuster, o capodopera sau macar un film bun. WALL-E e de cinspe catralioane de ori mai bun si mai frumos decat Ratatouille asta. nu zic ca n-ar fi un film ok, dar nici sa-l pui langa The General (1927) spre exemplu, care e pe locul 133, si care reuseste sa fie amuzant si distractiv chiar daca e un film mut.

cum cred eu ca s-a facut Ratatouille...ce si-au zis regizorii:
- hai sa facem un film animat cu un sobolan care stie sa gateasca.
- genial! niciodata in viata mea nu m-am gandit ca un sobolan ar putea gati.
- da, si pt ca sobolanii nu vorbesc si sunt prea mici pt a gati hai sa-i dam si un prieten uman caruia sa-i arate cum sa gateasca.
- aha! si ca sa fie filmul lung hai sa bagam si un personaj negativ ca sa avem si punct culminant si plot si ce mai trebuie.
- gata, asa facem!

se spune ca pofta vine mancand si ca oricine poate sa gateasca (mai degraba sa faca mancare). de acord cu ambele afirmatii, dar asta nu inseamna ca poti sa faci un film bun din mers, trebuie sa fii umpic genial ca sa-ti iasa asta, sa ai si talent pe langa vointa. de ce spun asta? pt ca filmu' parca e facut din mers asa, parca pt a bifa niste puncte forte ale scenariului si cam atat, cam ca atunci cand ai de strabatut un traseu cu marcaje si trebuie sa treci pe la fiecare in parte. asa si filmul...au fost stabilite niste scene care trebuiau sa existe in film, au fost desenate si apoi ca sa iasa treaba au mai desenat scene si pt umplutura.
cu ce e filmu' asta deosebit de alte filme de desene animate? cu un sobolan care gateste? da...e ceva la care nu m-am mai gandit si care n-am vazut pana acum.
...dar totusi vorbim despre desene animate aici, desene in care am vazut caini indragostindu-se si porci pilotand avioane, asa ca parca nu mai e ceva atat de extraordinar pana la urma.
Ratatouille e un film ok de vizionat, dar nu de revizionat si nici chiar atat de bun pe cat o spune calificativul IMDB. cei mici vor rade la urmaririle de care are parte sobolanul bucatar iar cei mari se vor bucura ca cei mici se simt bine. cam asa zic eu ca functioneaza filmu' asta.
i-am dat nota 7!

pana in 2010 mai sunt 2 ani

azi de dimineata io am visat ca plecam in Brazilia si o faceam asa, rebel. adica plecam d'acasa fara sa spun la nimeni, fugeam efectiv in Brazilia.

puterea de a ma lipsi

dupa 8 zile fara serviciu aproape ca mi-am pierdut instinctele si indemanarea profesionala. incredibil! am stat departe de serviciu doar 8 zile si azi mai ca ma intrebam ce naibii caut eu acolo si ce trebuie sa fac. interesanta treaba asta...
la fel de bine mi-am pierdut si instinctele sociale. dupa ce am stat atatea zile in casa si am iesit pe strada mi se parea ca toti oamenii sunt dubiosi, ca parca sunt prea multi. uitasem chiar si cum e sa admiri femeile de pe strada :))

observatiile astea doua imi dau mie de gandit si imi aduc aminte de o, sa-i zic asa, meteahna de-a mea. eu ma obisnuiesc foarte repede cu lipsa anumitor lucruri din viata mea. momentan n-am reusit sa ma lipsesc de acasa...insa nici nu prea am avut ocazia. chiar daca-mi sunt dragi bicicleta, rucsacul, blogul, pot sa traiesc si fara ele. as putea spune ca e ok treaba asta, da' mi se pare oarecum inuman sa te obisnuiesti cu lipsurile. la fel de bine pot sa stau si fara sa-mi vad prietenii si sora. daca eu stiu ca ei sunt bine imi e de-ajuns si nu tanjesc dupa o intalnire cu ei...asta pana cand chiar am nevoie de cineva care sa-mi fie alaturi.
sa fie asta un semn de egoism? hmmm...as cam zice ca da...