cele mai bune 5 filme din 2000 pana incoace (pe care le-am vazut eu)

am primit o leapsa cu filme pe care nu pot sa o indeplinesc, caci ma atinge chiar acolo unde sunt eu mai sensibil :D

asadar, trebe eu sa spun care mi se par a fi cele mai bune 5 filme realizate din 2000 incoace. mare parte din filmele mele de suflet s-au facut inainte de 2000 si doar 3 se incadrau in criteriul stabilit de leapsa, asa ca n-a mai trebuit decat sa gasesc alte 2. cam greu sa aleg doar 2 filme dintr-o lista de aproximativ 13. am ales filmele dupa afectiunea pe care o am asupra lor, dar si dupa calitatea acestora.

locul I este, fara nici o urma de indoiala, al lui Fa yeung nin wa (2000) al lui Wong Kar Wai.
pe locul II urmeaza Before Sunset (2004), film pe care l-am vazut de vreo 3 ori si la care ma gandesc intodeauna cand ma uit la soare de printre frunzele vreunui copac.
pe locul III asez La sconosciuta (2006). m-a impresionat pana in maduva oaselor aceasta capodopera a lui Tornatorre, caci este un film deosebit, care transpira "arta" prin fiecare frame al lui.
pe locul IV numesc Elizabethtown (2005) deoarece este foarte apropiat sufletului meu.
iar locul V i-l rezerv lui Bad Santa (2003) pt ca este cea mai cretina si mai amuzanta comedie pe care am vazut-o vreodata.

alte filme pe care am vrut sa le bag in top: Wo hu cang long (2000), Le fabuleux destin d'Amélie Poulain (2001), Filantropica (2002), Ten (2002), The Lord of the Rings, Eternal Sunshine of the Spotless Mind (2004), A fost sau n-a fost? (2006), P.S. I Love You (2007), Burn After Reading (2008), Transsiberian (2008), Match Point (2005) si Inglourious Basterds (2009).

(500) Days of Summer (2009)

(500) Days of Summer (2009) este ecranizarea povestii mele, daca eu si cu ea am fi devenit apropiati fizic. dar si ecranizarea a o groaza de povesti de dragoste de pe lumea asta...si a destinurilor multor barbati indragostiti, sunt sigur!
i-am dat nota 8!

Moon (2009)

ce film bun ar fi putut fi Moon (2009) daca ar fi incaput pe mana unui regizor mai talentat... asa, n-a iesit decat un film obisnuit despre o idee nemaipomenita. pacat :(
filmul are un singur personaj, pe Sam, un barbat care lucreaza de 3 ani de zile, singur singurel, pe o statie lunara. ca si companion il are pe calculatorul bazei, Gerty, cu care sta de vorba si de la care primeste ajutor atunci cand are nevoie. Sam mai are 2 saptamani pana sa plece definitiv acasa la sotie si copil. numai ca i se intampla un accident in urma caruia descopera ca nu e singur pe luna, ca inafar' de el mai e si...tot el.
un alt el el sau o clona de-a lui, ca tot aia e.

numai cand ma gandesc cum ar fi sa traiesc timp de 3 ani de zile singur cuc pe o statie lunara si dintr-o data sa dau nas in nas cu o clona de'a mea (si sa nu delirez sau ceva de genu' asta) ma apuca fiorii. doar ca, filmul nu mi-a dat nici un fior cand asta s-a intamplat, a trebuit sa-mi imaginez eu cum ar fi fost sa fiu acolo ca sa-mi dau seama de adevarata intensitate a intamplarii.
asta zic eu ca e buba filmului: desi are o poveste nemaipomenita si foarte interesanta, nici un moment n-a reusit sa ma tina in suspans, sa ma lase mut de uimire si fara sa-mi dau seama ce naibii se intampla.

i-am dat nota 7!

Batoru rowaiaru (2000)

am cautat sa vad Batoru rowaiaru (2000) pt ca e filmul preferat al lui Quentin Tarantino. hai sa vad si eu ce-l inspira pe marele Q, hai sa vad si eu un film cult, hai sa vad si eu unul dintre cele mai bune 100 de filme ale acestui deceniu, mi-am zis. si am vazut un rahat cu peste.

povestea e in felu' urmator: in viitor, in Japonia, tinerii au luat-o razna rau de tot, boicoteaza scoala, nu merg la serviciu, isi bat joc de profesori si de adulti. ca sa-i puna la punct, guvernul a inventat un joc sangeros, Battle Royale, care are scopul de a-i pedepsi. de data asta, la joc participa toti cei 42 de elevi ai unei clase cu probleme. pustii sunt dusi pe o insula pustie unde sunt obligati sa se ucida intre ei pana cand va ramane doar unul. daca la sfarsitul jocului sunt mai multi tineri in viata, toti vor fi ucisi, asa ca cel mai bine e sa respecte regulile.

asta-i toata faza, 42 de elevi care se omoara intre ei de voie de nevoie, cu sange rece si in toate modurile posibile. ma asteptam ca filmul sa aibe o morala, la sfarsit sa dea o povata care sa justifice violenta si sangele varsat, dar n-am vazut asa ceva. in schimb, am vazut copii cuprinsi de amoc mai ceva ca-n Lord of the Flies. diferenta dintre cele doua filme e ca al doilea a reusit sa ofere o analiza psihologica si sociala a comportamentului copiilor, pe cand BR n-a oferit nici o explicatie sau teorie.
BR e pur si simplu un film cu adolescenti care se omoara intre ei...iar asta nu mi se pare deloc cool si demn de lauda si apreciere, mai ales in aste vremuri violente in care traim.

i-am dat nota 6!

filme x 10,5

de cand am scris despre ultimul film vazut am vazut alte zece (si jumatate), insa n-am mai apucat sa si scriu despre ele, asa cum faceam de obicei. nici n-am avut timp, pt ca am preferat sa vad un alt film decat sa stau si sa scriu despre cel vazut cu o seara in urma, dar nici cuvintele nu mi le-am gasit. probabil ca o sa ma las de treaba asta, caci simt cum devin pathetic (as vreau eu patetic) si monoton.
am inceput sa fac infuzie de filme d'ale lui Woody Allen. si am de gand sa nu ma opresc pana nu le voi fi infuzat pe toate.

am observat ca in ultimul timp prefer sa traiesc si sa scriu mai putin, decat sa scriu mai mult despre cum nu traiesc.

The Great Buck Howard (2008) - how the fuck did he know where the money was? i-am dat nota 7!

Revolutionary Road (2008) - bani vs. libertate = 1-0 i-am dat nota 8!

Mammoth (2009) - bani vs. familie = 1-2 i-am dat nota 7!

La tourneuse de pages (2006) - psycho revenging crazy hot piano player bitch! i-am dat nota 8!

The Road to Guantanamo (2006) - americanii-s de vina pt "binele" si raul din lume... i-am dat nota 8!

Alice (1990) - banii exista doar pt a cumpara decorul in care se desfasoara viata, iar un decor extravagant e greu de intretinut ;) i-am dat nota 7!

Everyone Says I Love You (1996) - muzica, amuzament, film, vedete, Paris si Venetia, Woody Allen si dragostea :) i-am dat nota 7!

Tôkyô sonata (2008) - munca te innobileaza, orice-ar spune lumea. si e si bratara de aur. i-am dat nota 8!

Shadows and Fog (1991) - umbre, ceata, umor, Mia Farrow...si cam atat. i-am dat nota 7!

Mighty Aphrodite (1995) - nu foarte foarte, dar destul de prea prea. i-am dat nota 7!

am incercat sa vad Les aimants (2004), insa n-am reusit sa rezist pana la sfarsit.

The Gift (2000)

din cand in cand parca e bine sa mai vezi si un thriller, un horror, ceva cu sperieciuni si chestii spooky. asadar, ma bucur ca m-am uitat la The Gift (2000), film scary cu Cate Blanchett, Keanu Reeves si Hilary Swank. nu prea le mai am eu cu comentariile asupra filmelor (in cazul in care am avut-o vreodata), asa ca tot ce mai pot spune despre el e ca merita vizionat. e un film decent care nu incearca sa rupa gura targului, dar care reuseste sa umple cu succes cele 112 minute cat dureaza.
i-am dat nota 7!

The Curse of the Jade Scorpion (2001)

daca The Curse of the Jade Scorpion (2001) ar fi avut ceva mai multa "miere", sigur ar fi fost cel mai haios film romantic politist facut vreodata :)
Woody Allen a prins o zi tare buna atunci cand a scris scenariul pt filmu' asta, caci l-a facut atat de savuros si de simpatic incat nu mi-a venit usor a crede cat de fain poate acest film sa fie. actiunea e simpla, e cu un el si o ea care se au la cutite desi in adancul sufletelor nutresc pasiune unul pt celalalt. spre "norocul" lor, ajung sa fie hipnotizati de un iluzionist si folositi de acesta pt a da spargeri in folosul lui.
ceea ce face ca filmul sa fie savuros sunt replicile pline de ironie si umor negru dintre cei doi, care nu rateaza nici o ocazie de a-si spune cat de mult se urasc unul pe celalalt.
i-am dat nota 9!

Les chansons d'amour (2007)

pt ca mi-a placut Dans Paris am cautat sa mai vad un film facut de acelasi regizor. si asa am ajuns ca asta seara sa urmaresc Les chansons d'amour (2007). stiam de la inceput ca e si cu muzica, adica actorii o mai iau dilaila si incep sa cante intre ei. mi-a placut cum a iesit treaba asta pt ca i-a dat filmului un farmec aparte, mai ales ca melodiile, luate separat de film, suna chiar bine. iar pt ca regizorul are o buna inclinatie catre frumos, filmul a iesit destul de dragut din punct de vedere vizual. nici povestea nu e rea. are in centru un triunghi amoros pe langa care se invart personaje placute si lipsite de prejudecati. chiar si atunci cand o nenorocire se intampla linistea lor nu se altereaza, reusind sa nu te indispuna. doar ca...filmul se incheie cu doi baieti pupaciosi. des nu ma incanta astfel de imagini, trebuie sa recunosc faptul ca e cel mai bun apogeu pe care il putea avea actiunea :)
i-am dat nota 7!

Public Enemies (2009)

daca filmele artisitice de actiune din viitor vor fi la fel ca Public Enemies (2009), atunci eu le dau naibii de pe acum. m-am plictisit teribil la filmu' asta si m-am mai si enervat pe deasupra. asta din cauza camerei si a stilului documentaro-realistic in care a fost filmat. o astfel de poveste cu gangsteri trebuia tratata artistic, cinematografic, nu sa se faca din ea un amalgam de film si documentar din care sa nu iasa nimic bun. ori ma uit la Discovery, ori la TCM...din doua una. pacat, tare pacat, pt ca povestea e interesanta iar actorii principali au fost de prima mana, cum s-ar spune. si la filmu' asta am dat fast forward...
i-am dat nota 6!

Dans Paris (2006)

cand un barbat sufera din dragoste intr-un apartament din Paris si e consolat de fratele mai tanar si fustangiu, iar despre asta se face un film bun, in ritm de jazz, atunci filmu' arata ca acesta, Dans Paris (2006). mi-a placut tare mult pt ca e bine facut, are un soundtrack grozav, e amuzant, jovial, artistic, cald si are un "suflet" bun.
i-am dat nota 9!

Life of Brian (1979)

probabil ca cel care a spus "There's probably no God, so stop worrying and enjoy your life" a vazut Life of Brian (1979) si dup'aia i-a venit ideea. filmu' asta face satira si haz de necazul oamenilor care n-au un tel in viata si astfel aleg calea credintei in ce se nimereste. filmu' e facut de Monty Python, asa ca cine stie cunoaste ;)
i-am dat nota 8!

My Side of the Mountain (1969)

inainte de Into the Wild a existat My Side of the Mountain (1969). doar ca filmu' asta e despre un pustiulica de vreo 12-13 ani, ceea ce face ca filmul sa fie pt copii, adica inocent si dragut. pustiulica asta vrea sa evadeze in mijlocul padurii pt a studia algele si a-si purta singur de grija. si chiar reuseste...
i-am dat nota 7!

Harry Potter and the Half-Blood Prince (2009)

Harry Potter and the Half-Blood Prince (2009)
Harry a ramas Harry, doar ca a mai crescut si are si el hormoni ca orice baiat. ca in rest, filmu' e la fel de interesant si de fascinant precum celelalte. copii au ce vedea, adultii au ce-si dori, asa ca toata lumea trebuie sa fie multumita dupa ce vede acest film. eu unu regret ca am facut liceu si facultate in loc sa ma duc la Hogwarts :(
i=am dat nota 8!

Julie & Julia (2009)

filmu' Julie & Julia (2009) e ca o cina fara carne, ca o prajitura fara zahar, ca o mancare fara sare si piper. e slab, n-are pic de haz, nu are suficienta putere sa-ti imprime vreun sentiment si tot ceea ce reuseste sa faca e sa te plictiseasca, ori sa te indrepte spre bucatarie...dar daca l-ai vazut vreodata pe Jamie Oliver doar vei ridica superior din spranceana. singurul ingredient cu adevarat savuros este Meryl Streep, doar atat. si un pic Stanley Tucci.
i-am dat nota 7!

UPDATE:

nu m-a impresionat filmul si pt ca n-am inteles din acesta cine ar fi cele doua personaje si de ce sunt ele atat de importante pt cultura americana, sau cel putin Julia Child. mi s-a spus in film ca ea a revolutionat bucataria americana, dar de ce? doar pt ca a pus unt in mancare, doar pt ca a fost o femeie neconventionala si...doar pt ca asa spune filmul? eu sunt european, eu nu stiu despre America mai multe decat am vazut la tv, iar daca e sa vorbim de bucataria acestei tari eu am auzit doar de Martha Stewart. daca nu scria la inceput ca filmul e bazat pe fapte reale, lezne as fi crezut ca Julia Child e un personaj al scenaristei. asadar, nu am percutat la unele faze cu si despre Julia pt ca habar n-am avut cu cine am de-a face...
si inca ceva legat de Julia si talentul ei pt gatit. femeia asta a fost prezentata ca fiind cea care a revolutionat modul de a gati al americanilor. si a reusit sa faca asta publicand o ditamai cartea de retete frantuzesti adaptate pt compatriotii ei. ce scria in cartea aia de a reusit sa fie atat de influenta, iarasi nu pot spune pt ca nu mi s-a aratat, asa ca a trebuit sa iau de buna toata faima Juliei. ca si bucatareasa, Julia a fost prezentata doar ca o femeie careia ii face placere sa gateasca si care e in stare sa despice un crab.
de unde priceperea ei in ale gastronomiei, nici asta nu pot spune pt ca n-am vazut-o pe Julia sa faca ceva special, sa puna un condiment anume ori sa aiba un siretlic al ei prin care sa faca mancarea spectaculos de delicioasa si astfel sa-mi dau seama de unde ii vine reputatia. doar a precizat la un moment dat ca friptura iese mai crocanta daca lasi carnea sa se usuce si inca ceva legat de ciuperci. pana si Ratatouille, care e un sobolan, mi s-a parut a fi un bucatar mai talentat decat Julia.

n-am mai inteles nici de ce blogul Juliei a avut un succes atat de mare incat sa se faca un film despre el. bloguri culinare sunt o groaza pe lumea asta, dar de ce tocmai al ei a fost cel ecranizat? in mod sigur pt ca asa a vrut scenarista, d'aia... ca asa cum a fost prezentata Julie in film, ea e doar o fata obisnuita cu talent la scris si pasiune pt gatit, insa nicidecum pt gastronomie, ca nu a facut altceva decat sa respecte retetele intocmai, neimprovizand deloc. si a mai primit si o groaza de propuneri si oferte de a scoate carti, de a da interviuri si alte cele. de ce? pt ca era personajul secundar, d'aia...

cica filmu' asta e o comedie, si una buna chiar. ...o fi, nu zic nu. insa eu nu am ras deloc pe durata filmului, ba chiar m-am plictisit si mi-am dorit sa se termine ori sa se intample naibii ceva extraordinar ca sa pot spune ca am vazut ceva fain in film. dar, ciuciu!

acum, dupa ce am scris toate astea, imi dau seama ca asta e un film din categoria aia "daca asa spun, inseamna ca asa e", in care personajele sunt smechere de la bun inceput si nu se mai dezvolta pe parcurs. iar asta e de cacao.

If Only (2004)

filmu' asta, If Only (2004), se vrea a fi patetic, insa nu reuseste sa fie decat pathetic. cel putin din punctul meu de vedere...
io am mai vazut filme de dragoste si pot spune chiar ca ma dau in vant dupa ele, dar in nici un caz dupa cele pline de clisee si fara pic de amuzament si masculinitate. faza cu If Only asta e ca arata ca un film facut de Hallmark exclusiv pt femei. adica are tot ce le face pe femei sa suspine cand vine vorba de dragoste, dar mai nimic din ce i-ar putea incanta pe barbati. finalul l-am vazut pe fast forward :D
i-am dat nota 7!

UPDATE:
am uitat sa precizez ca ideea povestii mi s-a parut draguta si frumoasa, insa a fost foarte slab exploatata din punct de vedere regizoral si de aceea filmul nu mi s-a parut cine stie ce. as fi vrut sa-i dau chiar 6, insa mi s-a parut misto ultima faza cu taxi :P

Away We Go (2009)

nici prea prea nici foarte foarte, Away We Go (2009) e un film simplut, insa suficient de dragut si linistit incat sa binedispuna. as putea spune ca e un film corect, intrucat nu-ti promite marea cu sarea, dar nici nu te dezamageste la final. e un film despre doi oameni frumosi care urmeaza sa aiba un copil si care duc o viata pe care incearca pe cat posibil sa o lipseasca de griji si de oameni care i-ar putea influenta in rau.
i-am dat nota 8!

Whatever Works (2009)

Whatever Works (2009). Woody Allen still haz it! :)
i-am dat nota 8!

Chi bi xia: Jue zhan tian xia (2009)

adica Red Cliff II (2009), continuarea epopeii regizate de John Woo. de data asta situatia este mai tensionanta iar scenele de lupta sunt si mai fascinante. "arta razboiului ecranizata", cam asa poate fi denumit filmul. superb!
i-am dat nota 8!

Chi bi (2008)

nu stiu de ce filmu' asta Red Cliff (2008) nu a avut parte de o mediatizare mai buna in Europa, caci este absolut minunat. o epopee cum numai asiaticii puteau sa aiba si sa ecranizeze, cu personaje fascinante, scene de lupta fantastice si un ritm narativ care te face sa uiti de trecerea timpului. chiar daca John Woo nu e Akira Kurosawa, cu ajutorul tehnologiei a reusit sa creeze un film frumos si incantator.
i-am dat nota 8!

Powder Blue (2009)

filme cu oameni in suferinta si cu destine care se intersecteaza s-au mai facut. diferenta dintre Powder Blue (2009) si celelate e ca asta are personaje fucked-up, pe cand celelalte aveau personaje care doar sufereau. in rest, nimic interesant. doar Jessica Biel si al ei fund dezgolit, care desi nu se misca precum al lui Demi Moore in Striptease, merita totusi admirat. filmu' nu-i deloc prost sau urat, numai ca nu mi-a aratat nimic nou si nici wow nu m-a facut sa zic, asa ca nu m-am ales cu mare lucru dupa experienta vizionarii lui. doar cu un soundtrack fain pe care il ascult acum :)
i-am dat nota 7!