dupa un an de zile.

what to say what to say...

pai...am fost la film, n-am fost singur, eu am invitat-o, ea a acceptat imediat, a fost ca in vremurile de odinioara (adica de acum mai bine de un an), nimic spectaculos (doar filmul), nimic nou, doar eu mai plictisit si mai sictirit de capriciile femeilor si fara nici o dorinta de a le mai da apa la moara.
atata tot. dupa un an de zile.

no woman, no cry

eu stiu ca melodia lu' Bob Marley e "no, woman, no cry", insa cum surdul nu aude dar le potriveste, pt mine melodia se cheama "no woman, no cry".

dupa 7 luni de zile...

imi tremura mana pe mouse, iar inima nu prea stie de ea.
astept ca berea sa-si faca efectul si amorteala sa-mi aduca.

"lasa-ma sa te las", am zis...NU SE AUDEEE???

ma duc sa-mi spal bocancii.
pt mine, asta e mai important decat o cina la chinezesc.

visul viseaza restante si ingenuitati

m-am apucat din nou de visat bag seama sau cel putin de retinut visurile de peste noapte...

daca acum cateva zile visam cum cortul meu nu putea sa faca fata unei ploi marunte pt ca mai apoi sa-l gasesc rupt si deci sa ma enerveze, acu' m-am apucat sa visez restante.
de mai bine de o jumatate de an tot visez cu ochii deschisi la clipa in care eu voi triumfa si-i voi spune in fata ca nu o mai vreau.

se facea ca tocmai incheiasem un razboi cu niste extraterestrii constipati si incapabili sa ne cucereasca. ma retrasasem intr-o baza de antrenament si ma jucam p'acolo. stateam cocotat pe niste fiare destul de inguste si care imi solicitau echilibrul la maxim. dar avand experienta reuseam sa ma tin bine pe picioare si sa nu cad. ma uitam in zare si ziceam ca daca m-as apuca sa parcurg tot traseul cu obstacole ce se intindea in fata, daca incepeam sa alerg peste toate fiarele alea d'acolo aveam sa ajung hat departe la Targoviste.
dar n-am mai zis si n-am mai facut nimic apoi pt ca in stanga mea, pe barna de fier, am simtit ca se apropie de mine o fiinta delicata si ingenua al carei chip l-am recunoscut imediat. ne-am bagat in vorba, n-aveam ce altceva sa fac si cum sa ma eschivez ca sa dispar d'acolo. am vorbit, nu mai stiu ce, si ne-am dat la joaca pe barna aceea. stateam atat de aproape unul de altul incat ii simteam respiratia si-i vedeam mai de aproape ca niciodata buzele cele imbietoare la sarutari lungi si pasionale.
desi tremuram de frica, ca de obicei, m-am apropiat si mai mult, pana cand trupurile noastre s-au atins si sarutul a devenit inevitabil. nu m-a refuzat, spre surprinderea mea, i-a placut chiar si s-a bucurat, i-a facut placere. nu mai stiu cum, dar vantul mi-a adus la ureche vorbele "sunt maritata". m-am oprit si m-am dat jos de pe barna, culcandu-ma pe iarba. a venit si ea, s-a asezat cu fata la mine si si-a intins picioarele. i le-am cuprins si i-am sarutat pulpele. simteam ciuda si regret cand ii vedeam aurul galben de pe inelarul mainii stangi...sau ce deget o fi fost ala ca atunci cand ma uitam la mana ei vedeam 6 degete in loc de 5 si alea destul de stalcite. si-a dat jos verigheta si a pus-o langa mine, mi-a spus ca s-a maritat in graba, a fost impinsa de la spate de prietenele ei ca sa nu ramana singura. dar eu nu-mi puteam calca principiul de a desparti o femeie de barbatul ei. imi repetam in cap toate motivele pt care am hotarat sa renunt la ea si nestiinta ei de a ma face fericit. eram nehotarat rau de tot si voiam sa spun nu pt ca oricum noi doi impreuna n-am fi putut avea un viitor, dar caldura bratelor ei ma dadea la-ntors.
confuz, contrariat oarecum si nestiind ce sa fac m-am indepartat cu mintea de locul in care stateam cu trupul in fata ei si am ajuns intr-un imens de negru unde nu mai stiam de ea ci doar de mine, unde era liniste si ma puteam auzi cum repet "oricum tu nu m-ai fi putut face fericit", iar asta imi era de ajuns...

...apoi m-am trezit.

visul din vis, e doar un vis

ieri am vazut-o pe strada.
n-am intors capul dupa ea s-o vad prin luneta si nici nu m-am uitat in oglinda laterala, asa cum fac de fiecare data cand vad cate o gagica buna :D
si pt ca am vazut-o, un fior m-a strabatut de sus pana jos.
si pt ca un fior m-a strabatut, mi-am adus aminte de ea.
si pt ca mi-am adus aminte de ea, m-am gandit la ea.
si pt ca m-am gandit la ea, azi-noapte in vis am visat-o.
si pt ca visul era al meu, am visat-o cum ma imbratiseaza si ma saruta pe umeri si ii e drag de mine.

dar visul din vis e doar un vis, o punere in scena a dorintelor launtrice...nu e vizualizarea viitorului, asa cum crede lumea :)) ca doar n-o fi acum sa ma astept ca ea sa ma sune si sa vrea sa ne vedem ca sa poata sa-mi puna visul in realitate =))
si chiar nu e loc de vreun "dar" ori "..."

azi mi-am adus aminte

ce e val ca focul trece, caci vechile obiceiuri mor greu...

interesanta observatie

(Stereophonics - Maybe Tomorrow)

ce tare! :)
acum o saptamana pe vremea asta eram cu ea la teatru, iar acum habar n-am ca asta s-a intamplat, mi-am adus aminte deruland blogul pana jos de tot si observand insemnarea de acum o saptamana :P imi pare a fi trecut vesnicie in aceste sapte zile scurse d'atunci...parca nici n-ar fi avut loc, parca nici n-ar conta :))

So maybe tomorrow,
I'll find my way home
na na na na na
So maybe tomorroooowww I'll find my waaaaay hooooooome na na na...

de tinut minte

(Gaz pe foc - Adio)

de cand asteptam sa ascult melodia asta aici... :)
cred ca-i una din cele mai frumoase melodii pe care le-am ascultat vreodata. atat de calma si de cristalina... inainte imi doream sa nu mai fiu cu ea doar ca sa pot asculta melodia asta si s-o fredonez cu drag :))

azi, pe drum, am tras concluziile astea doua pe care vreau sa le notez ca sa nu le uit:
- ne asemanam dar nu ne potrivim
- comportamentul tau ostil (...)

placute sa-ti fie ale mele cuvinte

lectura placuta! :)

o noapte nefurtunoasa

ma bucur ca am fost sa vad teatru si tare placut m-a bucurat piesa. am ras strasnic, ca sa-i spun asa, insa nu am ras totusi la adevarata capacitate a rasului meu. n-ar fi fost frumos din partea mea sa-mi dau drumul la ras ca apoi incepea sala sa rada de rasul meu iar actorii sa-si piarda concentrarea. am fost eu odata la un film la care am ras pana n-am mai putut si pana la urma cei din sala n-au mai avut nici o treaba cu filmul si s-au pus pe ras de rasul meu :))
carevasazica, m-am simtit bine la piesa si m-am distrat. mi-au placut toti actorii, in special Mircea Rusu, caci toti au fost naturali si amuzanti. nu-mi amintesc sa fii citit piesa lui Caragiale asa ca nu stiu cat de fidel i-a fost scenariul, dar mi-a placut asa cum a fost...cu umor caragialesc si umor contemporan. a fost un mix reusit care doar pe cei mai pretentiosi din fire si scrobiti ii poate dezamagi.
evident ca vedeta a fost doamna Maia Morgenstern (i-as putea spune simplu Maia, insa ea ca femeie ma indeamna la respect). a jucat bine, evident, insa nu cred ca rolurile de comedie sunt atuul ei. nu pot spune ca nu m-a facut sa rad si sa ma simt bine (si inca cum), insa pe fata ei scrie seriozitate, scrie roluri dramatice de compozitie. corpul ei a fost mai comic decat fata-i, iar prezenta scenica mai amuzanta decat vocea-i. ma uitam la ea si imi doream ca publicul sa amuteasca, ceilalti actori sa se transforme in stane de piatra, luminile sa se stinga inafar' de una singura si ea sa recite cu patos o poezie ori sa fie un personaj d'al lui Shakespeare. ea este o femeie joviala si plina de viata si un actor talentat, insa mie mi-ar placea de ea mai mult intr-o drama decat intr-o comedie.
ce m-a disperat cel mai mult a fost publicul aplaudicios. de n-au aplaudat oamenii pana m-au scos din sarite. la orice chestie mai de ras cum incepeau sa bata din palme si sa intrerupa spectacolul. /:)

spectacolul a fost intr-adevar furtunos, insa intalnirea n-a fost deloc asa, a fost calma. ne-am vorbit de parca ieri ne-am fi vazut ultima data si nu acum un anotimp.
nu voi mai scrie nimic pt ca nu vreau sa trezesc amintirile si sa ma bantuie, in special amintirea lucrurilor tinute in frau. PUNCT.



cat de dus cu capul pot sa fiu! totul e numai si numai in capul meu, in spatele ochilor si nu in fata lor!
ce bine ca-i noapte si in curand ma voi culca. sa vina somnul si sa-mi spele capul!
dar sufletul nu vrea sa se culce, nu vrea el al naibii si tot cauta amintiri si melodii asortate lor.
si totul din cauza lucrurilor tinute in frau, ca daca drumul le-as fi dat poate altfel ar fi stat lucrurile.
dar nu, n-ar fi stat! ca se loveau de zidul ei si se rupeau in mii de bucatele si aschii care mi-ar fi intrat adanc in carne.
si d'aia ma doare pe mine capul acuma pt ca ma dau cu el in zidul ei. BUF! BUF! BUF!

la ataaac!

(Sepultura - Attitude)

Feel your soul and
Shape your mind to warfare,
It's all for real!

Give me blood,
Give me pain,
These scars won't heal...

The only way
To get away,
Kill your pride!

So in the end
I want to see some respect.
You better show some respect
...Attitude and RESPECT!

maine-i ziua cea mare!

(Soulfly - Inner Spirit)

Can you feel
That this armmagideon is near?

Can you feel
The final armmagideon is near?...

Wealth of their world
Have no meaning in what's coming after.
Things of this world
Have no meaning,
Things of this world
Have no meaning in what's coming after.
Things of this world
Have no meaning...

muhahahahaha!!!

io sunt lame

(Aerosmith - Cryin')

aoleo ce somn imi e...

ieri mi s-a parut ok sa-i accept invitatia la teatru; dar azi nu mi s-a mai parut chiar asa. oricum, biletele le-am cumparat asa ca vreau nu vreau trebuie sa ma duc.
m-a certat doamna mireasa si s-a suparat pe mine de-mi venea sa-mi bag picioarele in el de teatru si sa nu ma mai duc nicaieri.
acum nici nu stiu de ce am acceptat, de ce am raspuns afirmativ. adevaru' e ca n-am nimic de pierdut, insa am spus ca n-o sa mai am de-a face cu ea si iata ca nu ma tin de cuvant. pai ce fel de om sunt eu daca una spun si alta fac?! de chestia asta mi-e cel mai rusine si ciuda ca am acceptat, pt ca astfel arat cat de neserios pot sa fiu.
in primul rand am acceptat pt a avea ocazia de a-i arata in fata ca imi merge bine si fara ea, ca m-am lecuit de ea, ca si eu pot fi gorgeous si ca domnul Cartarescu a avut dreptate cand a spus ca "acolo unde e o femeie minunata, e si unul satul de ea". am mai scris eu despre sentimentul de razbunare care zace in mine insa mi-e lene sa caut si sa fac linkuri.
ma duc sa ma razbun si sper din tot sufletul sa-mi iasa. bine, nu va fi o razbunare in adevaratul sens al cuvantului, ca nu-s un om rau, ci mai degraba o impunere de personalitate.

chiar acum simt asa o lehamite de ea si chiar un mic regret ca n-am refuzat-o asa cum imi promisesem ca voi face cu prima ocazie. din pacate, e in firea mea sa fiu bun si n-am ce-i face.

ce chestie...nu ne-am mai vazut de 3 luni (un anotimp intreg), niciunul nu si-a mai aratat interesul pt celalalt (eu cel mai mult, ca asa ea a mai dat un mail, un offline), insa luni vom merge la teatru, intalnire planificata exclusiv pe sms. sunt mai mult decat sigur ca pana atunci vom mai schimba maxim 2 sms-uri in care sa stabilim ora si locul intalnirii :))

later edit:
chiar ma gandeam ieri ce melodie ar merge cu aceasta faza si uite ca ea n-a intarziat sa apara, chiar azi in timp ce ascultam Guerilla. io n-am mintit cand am spus ca melodiile au ceva cu mine...

in puii mei, la naiba!

eram convins, eram sigur, eram precis, puteam sa jur ca asa se va intampla...ca eu ii voi spune ei adio si apoi ea va vrea sa ne vedem.
asa e dat sa fie, sa vrea sa ne vedem atunci cand lumea mea imi e mai draga. la fel s-a intamplat si cand mi-am luat bicicleta si m-a certat tata. imi reprosa el ca n-o sa ma mai vad cu lumea, ca o sa ma izolez din cauza bicicletei pt ca o sa stau tot timpul plecat cu ea si printre oameni ioc. chiar s-a suparat pe mine atunci, doua saptamani nu mi-a vorbit si nici nu-mi raspundea la salut. si dupa ce m-a certat pe mine tata ca de ce mi-am luat bicicleta si ca o sa devin un pustnic, dupa asta am primit un sms de la ea in care ma invita la un ceai. cam ca acum, imi scrie exact atunci cand e sa fie cu mai mare insemnatate ale ei cuvinte si invitatii.
de data asta vrea sa mergem la teatru. am primit mesajul in timp ce intram pe autostrada. m-am uitat repede peste mesaj, am remarcat cuvintele "vrei, teatru, furtunoasa, luni, la ce ora, costa biletul, sa mai fie", mi-am trecut ochii si peste numele destinatarului dupa care am iesit si am pus telefonul la locul lui.
primul instinct mi-a fost sa-i scriu inapoi ca "Da!", dar nu prea puteam ca trebuia sa conduc masina. primul meu instinct asta a fost, in puii mei, sa-i spun ca vreau sa merg chiar daca eu ei i-am spus adio, chiar daca ea m-a jignit si nu poate sa ma faca fericit. pur si simplu nu pot sa fiu rau cu oamenii care nu sunt rai cu mine in momentul respectiv. neavand de unde obtine un feedback negativ era cat pe ce sa-mi dau un petec si sa-l scot la inaintare pe pozitivul de mine. dar norocul meu a fost ca trebuia sa fiu atent in alta parte ca altfel stateam cu telefonul in mana si-i stergeam tastele de tot pana ii scriam ceva.
insa asa a trebuit sa stau cu sufletul mic si respiratia grea pana am ajuns acasa. imediat ce i-am vazut numele in capul mesajului mi s-a pus un nod in piept si am inceput sa respir mai greu si sa casc datorita lipsei de aer. tot drumul m-am gandit daca sa raspund si ce anume sa-i scriu. dar n-am mai facut-o. am profitat de situatie si am facut pe suparatul si inabordabilul. n-am mai sarit precum un caine la os.

in drum spre casa mi-am luat niste beri cu care m-am ametit si d'aia acum nu mai stiu sa mai scriu :D oricum mi-e si foarte somn.

fost-a ce a fost

(Gipsy Kings - Trista Pena)

ce a fost...a fost...

a fost si nu va mai fi, sunt sigur de asta.
a fost frumos, a fost minunat, a fost pt prima data...dar n-a fost sa fie.
ma bucur ca n-a fost asa cum a fost atunci cand am crezut ca e prima data. atunci m-am inselat, dar acum cand a fost sa fie a doua oara, din toata fiinta am fost sigur ca de fapt e prima. n-a fost sa fie pe deplin, dar totusi pt mine a fost ceva mai mult decat a fost. a fost prima data si cred cu tarie ca a fost pe bune. am fost tot timpul atent sa nu repet ce a fost odata, atunci cand m-am inselat. poate ca si de data asta am fost mai visator decat realitatea si am crezut ca prin puterea vointei aceasta va deveni asa cum imi doream. dar chiar daca n-a fost sa fie asa, eu sunt convins ca asupra realitatii mintea mea a fost lucida. poate ca am fost prea increzator in puterea a ceea ce a fost in sufletul meu si de aceea am crezut ca va fi sa fie. dar iata ca n-a fost asa.
tot ce mai conteaza acum e ca a fost, si nu pt ca a fost prima data cand eu am fost, ci pt ca acum cand nu a fost sa fie, acum eu m-am indragostit pt prima oara.

ce o sa mai fie, nu stiu. dar in mod sigur va fi ceva mai frumos decat ce a fost acum, sunt sigur si de asta. caci scarile au fost facute pt a fi urcate si inca nu am ajuns in varf ca sa trebuiasca sa le cobor, iar eu intotdeauna am fost genul de om caruia ii place sa urce si sa mearga in fata si care rar se intoarce pe unde a mai fost.

poate ca ar trebui sa schimb tagul acesta in "fosta significant other"...