o noapte nefurtunoasa

ma bucur ca am fost sa vad teatru si tare placut m-a bucurat piesa. am ras strasnic, ca sa-i spun asa, insa nu am ras totusi la adevarata capacitate a rasului meu. n-ar fi fost frumos din partea mea sa-mi dau drumul la ras ca apoi incepea sala sa rada de rasul meu iar actorii sa-si piarda concentrarea. am fost eu odata la un film la care am ras pana n-am mai putut si pana la urma cei din sala n-au mai avut nici o treaba cu filmul si s-au pus pe ras de rasul meu :))
carevasazica, m-am simtit bine la piesa si m-am distrat. mi-au placut toti actorii, in special Mircea Rusu, caci toti au fost naturali si amuzanti. nu-mi amintesc sa fii citit piesa lui Caragiale asa ca nu stiu cat de fidel i-a fost scenariul, dar mi-a placut asa cum a fost...cu umor caragialesc si umor contemporan. a fost un mix reusit care doar pe cei mai pretentiosi din fire si scrobiti ii poate dezamagi.
evident ca vedeta a fost doamna Maia Morgenstern (i-as putea spune simplu Maia, insa ea ca femeie ma indeamna la respect). a jucat bine, evident, insa nu cred ca rolurile de comedie sunt atuul ei. nu pot spune ca nu m-a facut sa rad si sa ma simt bine (si inca cum), insa pe fata ei scrie seriozitate, scrie roluri dramatice de compozitie. corpul ei a fost mai comic decat fata-i, iar prezenta scenica mai amuzanta decat vocea-i. ma uitam la ea si imi doream ca publicul sa amuteasca, ceilalti actori sa se transforme in stane de piatra, luminile sa se stinga inafar' de una singura si ea sa recite cu patos o poezie ori sa fie un personaj d'al lui Shakespeare. ea este o femeie joviala si plina de viata si un actor talentat, insa mie mi-ar placea de ea mai mult intr-o drama decat intr-o comedie.
ce m-a disperat cel mai mult a fost publicul aplaudicios. de n-au aplaudat oamenii pana m-au scos din sarite. la orice chestie mai de ras cum incepeau sa bata din palme si sa intrerupa spectacolul. /:)

spectacolul a fost intr-adevar furtunos, insa intalnirea n-a fost deloc asa, a fost calma. ne-am vorbit de parca ieri ne-am fi vazut ultima data si nu acum un anotimp.
nu voi mai scrie nimic pt ca nu vreau sa trezesc amintirile si sa ma bantuie, in special amintirea lucrurilor tinute in frau. PUNCT.



cat de dus cu capul pot sa fiu! totul e numai si numai in capul meu, in spatele ochilor si nu in fata lor!
ce bine ca-i noapte si in curand ma voi culca. sa vina somnul si sa-mi spele capul!
dar sufletul nu vrea sa se culce, nu vrea el al naibii si tot cauta amintiri si melodii asortate lor.
si totul din cauza lucrurilor tinute in frau, ca daca drumul le-as fi dat poate altfel ar fi stat lucrurile.
dar nu, n-ar fi stat! ca se loveau de zidul ei si se rupeau in mii de bucatele si aschii care mi-ar fi intrat adanc in carne.
si d'aia ma doare pe mine capul acuma pt ca ma dau cu el in zidul ei. BUF! BUF! BUF!