black is the color of my true soul's hair

mi s-a mai spus ca blogu' meu se citeste greu din cauza fundalului negru si al literelor albe, care de fapt nu sunt albe ci usor galbui :) dar cum as putea eu sa scriu pe un fundal alb, pe un fundal deschis la culoare, cand sufletul meu este negru?
bine, nu e negru de ura, ci asa e el...mai inchis, mai intim, mai solemn. simt ca n-as mai fi eu daca n-as folosi negru ca tapet pt cuvintele mele, nu m-as mai intelege pe mine atunci cand as citi ce-am scris, n-as mai gasi starea aia de confort si de impacare pe care o am atunci cand ma uit la cuvintele mele scrise pe negru si imi amintesc ca am trait, ca am simtit si ca nu voi uita asa usor asta (datorita blogului).

si in plus d'asta, eu aici scriu pt mine. doar pt mine si pt ochii mei, si pt sufletul meu. aici incerc eu sa nu ma pierd, sa ma adun si sa ma intind ca o panza pictata iar atunci cand uit de mine sa revin, sa ma uit la mine si sa ma regasesc. trairile mele sunt importante pt mine si nu vreau sa le pierd emotia. intotdeauna imi voi aduce cu usurinta aminte de trairile mele, dar de simtirile avute odata cu ele, niciodata. candva am dat foc unui caiet in care notasem tot ceea ce sufletul meu muncise pana atunci. m-am simtit complet gol dup'aia, ma pierdusem pe mine, asa ca a trebuit sa ma ridic si s-o iau de la capat. iar acum am posibilitatea sa nu mai fac aceeasi prostie.

ca mai ajung si alti ochi p'aici, aia e alta treaba. doar e un blog public de pe internet, nu? oamenii ajung aici, citesc, si pleaca. daca mai revin aia e treaba lor, eu nu pot sa-i impiedic sa revina ca doar am spus ca blogu' e public. si nici sa-i ademenesc sa se intoarca nu am vreun interes, ca doar nu scriu pt ei ci pt mine. iar reclamele AdSense le-am pus la misto, ca daca tot e gratis sa faci bani din asa ceva, de ce sa nu fac? :D

l-am mai avut eu inchis dar nu m-am simtit bine cu asta. imi lipseau vizitele lungi si amanuntite pe care le mai au unii oameni p'aici. nu-i cunosc, habar n-am cine sunt, dar imi face placere cand vad ca oamenii stau minute intregi sa citeasca chestiile mele si revin pt mai mult. imi da o senzatie placuta de "uite ba ca nu esti atat de prost si de nebun si ca lumea te place si te citeste si poate te considera si interesant" (am observat ca-mi place la nebunie sa folosesc si-uri).

later...

rasfoindu-mi blogu' am ajuns pe la primele mele posturi. cu uimire am constat ca scriu din 2006, adica de acum 1 an si jumatate. e ceva...
ce mi-a atras mie atentia: "(...) doua citate am retinut din film: "Atunci cand pierzi o memorie, iti pierzi si sufletul" (asta am aflat-o printr-a 11-a) si "Sa uiti repede e un dar" (asta o stiu si-n somn)." printr-a 11-a am aflat ce am scris mult mai sus, ca nu e bine sa dai foc unui caiet in care ai notat tot ceea ce sufletul tau a muncit pana atunci.