arta. caine. moarte artistului!

oi fi eu stapan peste ARTA, da' artistului asta imi vine sa-i trag la muie pana o muri inecat. asa sunt eu, mai sadic, mai salbatec si mai nerusinat cand am de-a face cu neoameni.
pai ce om sa fie asta, daramite artist, care leaga un caine intr-un muzeu si-l tine nemancat pana moare? ce sa mai vorbesc de vizitatorii muzeului care au admirat "opera de arta" expusa de cacatu' asta?!

nu stiu ce rezultate poate avea semnarea unei petitii, da' trebuie facut ceva pt ca acest asa-zis artist sa moara in chinuri...sau cel putin sa inceteze cu ceea ce face.

liniste la urechile mele

deci nu pot sa cred cata liniste e acum in camera cu calculatoru' pornit. pana si monitoru' asta CRT bazaie mai tare decat unitatea. yuhuuu! linisteee \:D/
liniste si spatiu cacalau pt muzicile mele :D am stat azi vreo 6 ore ca sa montez hardurile si cooleru'. de la 8 jumate pana pe la 15. n-am mancat, n-am baut apa, n-am fost la wc in timpu' asta :P am stat numai de calculator si sunt tare mandru de ceea ce mi-a iesit. acu' mai am de instalat toate rahaturile, sa fac buck-up si apoi sa-l umplu.
am facut si poze da' acum mi-e lene sa le pun. tre' sa strang kiturile necesare si sa mai verific netu'. deocamdata rulez de pe hardu' vechi.
de liniste ce e cred ca o sa-mi pot auzi si sufletul...

azi am dus masina la verisoaramea la casa. o s-o tina in fata curtii ca sa li se scurga trecatorilor ochii dupa ea si eventual sa scoata banu' ca s-o aibe. adevaru' e ca acum au si dupa ce, caci am dus-o la spalatorie...asa curata nu cred c-a fost vreodata in viata ei :D

am stins becu'! insa de la 20:30 pana la 21:30. la 20 eram cu Windowsu' in instalare si nu puteam inchide calculatoru', insa de indata ce s-o terminat am stins veioza, monitoru', calculatoru' si m-am dus la mama in dormitor ca sa stau in pat si sa ma odihnesc. mama n-a vrut sa stinga tv-u' desi stia despre faza cu Ora Pamantului. oricum, la ora aia singurii consumatori din casa au fost frigiderul si televizorul, adica 2 din 7 cati sunt in mod normal.

oare ea stie pe cine linkuieste, ma intreb eu?!

HDD

trebuia sa ma duc azi la Bucuresti cu niste treaba de la serviciu, da' n-am mai fost ca s-au gandit sefii la niste variante mai nu stiu cum incurcandu-mi mie astfel planurile. pana la urma am plecat cu 2 ore mai devreme de la serviciu si m-am dus la Bucuresti sa-mi iau hardurile.

DA! mi-am luat hardurile! preciousss... =P~ mi-am mai implinit inca un vis, caci de 3 ani de zile de cand visez la un spatiu mai mare de stocare in calculator. iar azi mi l-am implinit, iar sambata o sa-l si vad la treaba. sper sa am timp sa le instalez, partitionez, formatez etc.

de dus m-am dus cu ocazie. m-a luat un nene cu un Chevrolet d'asta de are toata lumea acuma, nu-mi vine acuma cum ii zice. drumul a fost ok, am ajuns la timp si nici nu mi-a luat bani. n-am mai mers de mult cu metroul. nu prea mai stiam care e treaba cu el. anu' trecut parca, sau acum 2 ani, aveam si o cartela cu 8 calatorii in portofel, iar acum nu mai stiam neam.
la Emag e tare cald, iar pe la 18 e si tare aglomerat. nu prea-mi place organizarea din magazin. n-am stiut si nici n-am intuit din prima pe unde sa ma duc. la primul ghiseu am avut parte si de o imagine tare interesanta. in ditamai magazinu', in plina multime, un tip se scarpina in cur si facea pe maimuta :|
tipu' asta statea in fata mea, cu spatele la mine, si isi tot invartea degetul aratator al mainii drepte in jurul urechii. facea semnu' ala "sa ma suni!" pe care il arati unui om care nu te poate auzi. in timpu' asta, cu mana stanga, cand nu si-o tinea la spate in pantaloni, se scarpina in crestetul capului. parca era babuin d'ala de se scarpina in cap cand nu intelege ceva. la primele gesturi nu l-am bagat in seama, am zic ca vorbeste cu cineva prin semne, insa nu am vazut pe nimeni sa fie atent la el ori sa-i raspunda. tipu' a continuat cu gesturile vreo cateva secunde bune. schema era urmatoarea: isi apleca capul spre dreapta agitand din el de parca avea apa-n ureche si voia s-o arunce, apoi facea schema cu degetul in jurul urechii cateodata lasandu-mi impresia ca vrea s-asi vare degetul in ureche ca sa-si scoata apa, dup'aia se mai scarpina pe fese sau ce facea el cu mana la spate in pantaloni, dupa care se scarpina cu mana aia in crestetul capului. la un moment dat l-am vazut ducand-usi mana la nas. m-am uitat apoi la fata lui si nu parea sa fie high...
in fine si cu asta...am platit si le-am intrebat pe fetele de mi-au dat dragutele mele harduri de ce am garantie doar 2 ani din 3 cat stiam eu ca trebuie. "nu stim, asa scrie pe foaie. vorbiti cu un baiat de la Consultanta Clienti". evident ca acolo nu era nimeni. l-am intrebat pe un baiat cu ecuson care pierdea vremea prin zona: "e cineva la Consultanta?" "o sa vina un coleg d'al meu imediat". bineinteles ca n-a venit nimeni si ca eu am asudat ca un cur acolo in fata ghiseului. in dreapta era un tip care se juca CM Rally cu volan pe un ditamai televizoru' LCD cu diagonala de 1 metru. asta arata ca angajat al lor, era imbracat la camasa si pantaloni de stofa, insa nu puteam vedea daca are ecuson sau nu. s-a uitat el de vreo cateva ori la mine da' m-a lasat in pace sa astept.

am mai zis eu ca nu-mi plac oamenii urati si a caror moaca-mi repugna. la Emag sunt destui oameni d'astia angajati. toti sictiriti, fara chef de clienti, parca ai fi o pula in fata lor si la toti le e sila sa te bage in seama. pana la urma n-am lamurit treaba cu garantia. dar o sa-i sun maine, pe banii mei (eh...ai firmei :D), sa-mi explice de ce hardurile mele nascute pe 27 decembrie 2007 nu beneficiaza de garantia de 3 ani pe care WD a introdus-o incepand cu 1 martie 2007.

am plecat d'acolo tot cu metroul. m-am dus sa-mi recuperez cooler-ele. de data asta am invatat si eu pe unde trebuie sa ies ca sa ajung in fata la Unirea si nu peste strada, unde nimeream mereu. imi place la metrou ca e multa lume. mi-am pus castile in urechi, am dat drumu' la muzici si m-am pus pe privit oamenii, in asteptarea metroului.
foarte multe fete frumoase in orasul asta si mai toate dornice de ocheade. sau poate asa mi se pare mie, un provincial care nu merge cu transportul in comun, deci la inghesuiala. am vazut si gagici imbracate bussines, la deux-piece, de-ti era mai mare dragu' sa mergi in vagon cu ele. chiar daca nu sunt de acord cu moftu' asta de a avea masina, parca unei gagici d'asta i-ar sta mai bine intr-o masina decat in metrou, departe de ochii lascivi ai porcilor ca mine, de aglomeratia d'acolo si de uratenia comunista a statiilor.
am vazut si oameni care se grabeau dar si oameni care mergeau linistit, pe ganduri, prin forfota aia. acu' nu stiu care o fi statutu' lor, da' iarasi am vazut multe femei singure. si frumoase pe deasupra, cum am spus mai sus. nici nu stiam pe unde sa-mi mai arunc ochii. chiar ma gandeam "oare ele se indragostesc de mine, asa cum o fac eu?".

parca mai aveam eu neste chestii de scris, da' odata ajuns acasa fug toate din capu' meu de zici ca nu e adevarat. deh...cum iti asterni asa dormi!

maine o sa ma plimb mai mult cu masina. Bucuresti, Moreni si apoi acasa. de data asta n-o sa ma mai grabesc, o sa merg lejer, asa de vara. o sa-mi iau si o ciocolata, ca tare mi-e pofta.

olha que coisa mais linda...

si pt ca Oceania mi-a adus aminte de Brazilia si pt ca afara incepe sa incalzeasca soarele, mi-am adus aminte de o poza misto:

some mornin' delight

mmm...m-am culcat aseara pe la 21:30, devreme adica, ca sa ma trezesc la 5:30 :D si nu m-am trezit pt ca n-am mai putut sa dorm, ci pt ca la ora aia am pus ceasul sa sune :)) da, sunt un prost! adica eu vreau sa dorm cat mai mult, sa ma odihnesc si cand colo pun ceasu' sa sune cu 1 ora mai devreme decat trebuia =)) se pare ca am fost tare adormit aseara cand l-am programat sa sune. chiar ma si miram azi de dimineata cand am vazut ca ceasul suna desi afara e mai intuneric decat trebuia. dup'aia mi-am dat eu seama "ba, stai asa ca tu la 8 te duci la serviciu deci la 7 trebuia sa te trezesti. si atunci de ce naibii m-am trezit de la 6?!" :-j oricum mi-a prins bine pt ca am avut timp sa fac un morning shower :)

am si visat azi-noapte. se facea ca venise in magazin singurul meu client si cerea becuri d'alea soft de 40 de w cu E14. le-am cautat de m-au gasit năduşelile si tot n-am dat peste ele. becurile fusesera mutate pe alte rafturi si nu le mai gaseam, nu ma mai descurcam cu ele. venise si sefa si ma certa "ca uite-le, sunt aici, nu le vezi?!" cred ca le-am gasit pana la urma. apoi imi arata clietu' asta ce a observat el la doua becuri identice dar diferite ca marime. zicea el ceva de proiectia fluxului luminos, cum ca la ala mai mic e mai directionata decat la ala mare. eu nu observam nicio diferenta, da' am dat-o ca el si l-am aprobat. dup'aia mi-a aratat laptopu' lui, un Acer cu crom pe el. arata asa, tunarit si imi placea, chiar daca nu intentionez sa-mi iau laptop. dup'aia m-am trezit, ca suna telefonu'. ceasu' de la telefon "ta nana na na nam nana nana nanam, tu tutu tu...vreau sa ma trezesc din somn..."

praf de stele peste visele mele

nu m-am mai dus sa dansez pt ca sunt obosit. azi-noapte am dormit 5 ore, cu o zi in urma 7 ore, cu o alta zi in urma 6 ore si tot asa. ma duc sa ma culc. e ora 21:00 si eu ma duc sa ma culc :D

sa-mi fie somnul dulce, sa visez frumos, sa ma trezesc odihnit, sa-mi iau harduri, sa nu ma mai sune, s-o cunosc, sa nu ma mai gandesc, sa scriu si eu aici pe blog chestiile alea misto la care m-am gandit mai devreme si pe care acum nu mi le mai amintesc!

si ma izbeste-n plin si ma arunca hat departe

am fost astazi la posta sa duc un plic. dupa ce am iesit din posta a trebuit sa traversez strada printr-un loc fara trecere de pietoni. era una, insa departe de mine si ar fi insemnat sa ocolesc mult. am stat asadar pe marginea strazii asteptand sa treaca masinile. strada asta are 3 benzi, e dreapta si masinile merg cam cu 80 km/h.
cum stateam eu pe margine, pe banda din mijloc venea un autobuz. pe celelalte doua benzi nu se vedea nicio masina. "daca sprintez, am timp sa traversez strada", mi-am zis. "insa nu se vede daca vine vreo masina din spatele autobuzului pe banda cea mai indepartata fata de mine", mi-a raspuns constiinta. si atunci mi-am imaginat eu cum ar fi daca as fi sprintat si pe acea banda ar fi venit o masina in viteza.
nu am avut niciodata parte de un accident de masina. habar n-am cum se simte pe propria piele o lovitura din partea unei masini care intra in tine cu 100 la ora, ca sunt destui nebuni care merg cu viteza mare p'acolo. insa am vazut destule filme si am o imaginatie sanatoasa care poate crea un astfel de scenariu.
sa zicem asadar ca eu am sprintat. trec in viteza de prima banda, trec si de banda de pe care vine autobuzul. il vad, e mare, imi acopera aproape tot campul vizual. in aceste conditii de bezna ajung si pe ultima banda. POC! vad cum un Audi A8 negru vine inspre mine cu viteza si eu nu mai am timp sa ajung pe celalalt trotuar. imi dau seama ca nu mai am nicio scapare si ca masina va intra in mine indiferent ce as face. nu mai am scapare, voi fi lovit de masina! cred ca e dureros de crunt sa vezi o asemenea imagine in fata ochilor, sa vezi cum o masina vine cu viteza inspre tine si sa realizezi ca in mai putin de o secunda viata ta va fi distrusa.
masina intra in mine si ma loveste puternic. impactul loviturii ma propulseza in aer si ma arunca hat departe de botul masinii. sunt in aer, zbor...dar nu-mi place pt ca ma invart si ametesc. in timpu' asta ma gandesc ca viata mea s-a dus pe apa sambetei. simt cum toate oasele ma dor. majoritatea sunt rupte. in zborul meu ametitor ma imaginez pe un pat de spital, neaceoperit de gips insa imobilizat. mai degraba paralizat. imi dau seama ca din acel moment eu eu nu mai sunt in stare sa fac ceva. viata mea s-a dus. voi continua sa traisc, sa respir, sa mananc, sa vad ce am in fata ochilor, dar nu voi mai fi capabil sa am o viata in adevaratul sens al cuvantului. ori mort ori paralizat tot aia e. viata mea s-a dus pulii de suflet pt ca eu m-am grabit aiurea sa traversez strada. imi vine sa plang de oftica la faza asta. si plang cu adevarat, plang pe bune si-mi vars lacrimile pt o secunda de prostie care m-a costat tot restul vietii. acum nu mai pot sa-mi indeplinesc visurile si asta ma doare foarte tare. mai bine muream, ar fi fost o pedeapsa mai buna pt prostia mea. acum mama sta si plange langa mine, sora-mea la fel. cine o sa mai aiba grija de ele? cum or sa mai treaca ele si peste nenorocirea asta? mi se rupe sufletul cand le vad.
...si toate astea pt ca eu m-am grabit aiurea sa traversez.

din fericire, sunt un om foarte prevazator. cateodata mai prevazator decat prevede legea. am asteptat sa am vizibilitate si abia apoi am traversat. atunci n-a trecut nicio masina in acelasi timp cu autobuzul. as fi putut traversa strada fara sa am parte de vreo belea. dar daca ar fi trecut acel Audi?

poze de pe drum si cu gagica

imi place sa fac poze in timp ce merg cu masina. azi am fost la Tg. Jiu si m-am delectat din nou cu cel mai frumos traseu pe care am condus. mi-ar placea sa ma duc odata cu bicicleta p'acolo.



astea 2 sunt din Bucuresti, nu mai conteaza unde si de cand :D

prost e ala de mai violeaza

aviz celor (in medie/zi) 10 cititori ai nebuniilor mele de pe acest blog. s-ar putea ca in randurile de mai jos sa folosesc cuvinte obscene si nu numai ce ar putea sa va lezeze. cei care continua cu cititul o fac pe propria barba. sa nu ziceti ca nu v-am spus!

"E si pacat sa mai violezi in ziua de azi."

am fost azi la Targu Jiu cu 2 colegi de serviciu si m-am intors cu 1. pe drum mi-a povestit asta cu care am ramas niste faze de am ramas masca si i-am dat dreptate cand a tras concluzia de mai sus.
baiatu' asta e nitel mai mic decat mine, e smecheras, e dragutel chiar daca e stirb de dintii din fata (de fiecare data cand vorbesc cu el am tendinta sa ma uit la dintii lui si mi-e rusine sa nu observe) si se fute cu te miri cine. acum ceva vreme mi-a zis ca se duce la unu' Tarvales/Tartales/Tartales sau cum masa ii zice, ca s-o futa pe fie-sa. abia de cateva luni a facut si asta 18 ani, ca pana acum era minora. ii da asta lu' tacso 10 lei si isi face poftele cu ea in fel si chip. acum nu-i mai plateste pt ca ii gaseste clienti. cu 5 lei o poate avea si pe masa, ca si aia sta cu curu-n sus ceva de groaza. asta e poveste veche la el, ca mai nou a gasit-o pe una pe care o fute cu barbaso de fata, adica cu sotul ei, cu tatal copilului ei. chiar asta il suna ca sa se duca s-o futa pe nevasta-sa: "hai ba nu mai vii odata ca nu ma mai inteleg cu asta. mi s-a luat s-o fut intr-una, nu mai pot". tanti asta are 35 de ani, e buna in draci si e nimfomana. cand s-a dus asta la ea acasa (sta pe langa mamaie) a iesit bagaboanta la poarta imbracata doar cu o bluza si in pizda goala. cand a vazut-o colegu' asta al meu a zis ca nu e adevarat. a intrat in casa, la luat barbatu' femeii la rost ca de ce nu s-a dus mai devreme, s-a bagat cu gagica pe camera si si-a facut toate poftele. trei gauri cate are femeia, pe toate i le-a controlat. tanti asta mai sta in casa cu una' de 28 de ani si cu alta de 16. imi zice asta ca aia de 16 e mai galeata decat asta de 35. cand a fost la ea acasa s-a dus cu un prieten care s-a intretinut cu aia de 28. data viitoare vor sa se duca trei insi ca sa le faca posta si sa le si filmeze.
astea doua, fata lu' Tarvales si sotia lu' nenea asta sunt niste futaiuri mai interesante pt el, ca asa tute gaseste el peste tot. chiar are un vecin care plimba fetele de la bloc si pe care el si cu prietenii lui le fut. ca in bancu' ala sau ce naibii o fi "eu o plimb si altu' o fute". mi-a mai povestit el de bagaboante pe care le agata in discoteci, pe care le amageste cu o baterie de vin si pe care le fute apoi de le sar capacele. dupa ce mi-a povestit el toate astea a tras concluzia ca "e si pacat sa mai violezi in ziua de azi" la cata pizda e pe strada. prost sa fii sa te mai duci la o baba lesinata cand cu o baterie de vin si o vorba dulce iti bagi in pat trei tute odata.

tare m-am mirat cand am auzit ce mi-a spus. cate pot sa existe pe lumea asta...

m-a pus pe ganduri discutia cu el...

mai conteaza ce titlu pun?

de pe Pizdaus, nou botezatul Pixdaus

mori in bezna

si am zis eu ceva de unii oameni cu m, care mai bine s-ar pisa contra vantului decat sa stinga becul. iete unul dintre ei. băştept cat cuprinde. halal sfaturi. sictir!

la asemenea sfaturi, un raspuns pe masura (insa neacceptat):

(sa stii ca nu am nimic cu tine personal, ci doar cu ideile exprimate)

bine ca esti tu destept si ai in mana cheia salvarii planetei. bine ca esti tu destept si sfatuiesti oamenii sa nu mai faca copii, sa nu mai manance si sa nu-si mai ia mobila in casa. sfaturile tale sunt fix dampulea, total nefolositoare si mai bine tineai calculatorul inchis in timpul cat ti-a luat sa scrii acest post.

intr-adevar, pt o punga de plastic nu a murit niciun copac, dar din cauza pungilor de plastic pot muri oameni, copii. ai fost vreodata pe autostrada Pitesti-Bucuresti sa vezi cum pe o portiune de 300 de metri un camp e plin numai de pungi din'astea de plastic? sa-mi explici si mie cum au ajuns pungile alea acolo. iar asta e doar un exemplu de poluare cu pungi de plastic. si sa-mi mai explici ce face un copil mic care tine in mana o punga de plastic gasita pe jos si pe unde o sa ne mai plimbam atunci cand nu vom mai avea loc de pungile astea nenorocite.

sa zicem ca incepand de azi nimeni nu mai cumpara mobila din lemn. spune tu, ca vad ca le stii pe toate, ce mobila sa-si ia oamenii in casa. din ce material si de unde.

de mancat n-ai cum sa nu mananci. ia propune matale o solutie viabila pt ca oamenii sa nu mai produca caldura prin digestie. tare sunt curios ce raspuns ai putea da. dar sa fie unul realizabil, nu prostii de genu' "sa nu mai manance deloc", ca ineptii d'astea poate sa spuna oricine.

sfatul cu renuntarea la copii, plozi cum ii numesti tu, e de o prostie crasa, scuza-ma ca ti-o spun in felu' asta. e absurd sa le spui oamenilor sa renunte la viata. un sfat cat se poate de idiot.

cartea e cultura. oamenii au nevoie de cultura. trebuie sa fii certat rau de tot cu cartea de ai ajuns sa spui ca mai bine nu s-ar scrie. mai bine ai indemna oamenii sa planteze copaci or sa recicleze hartia decat sa nu mai scrie.

poluarea, incalzirea globala si prostia omeneasca sunt fenomene pe care n-ai cum sa le opresti. pur si simplu nu ai cum sa le stopezi, asa ca cel mai eficient lucru e sa le controlezi. mai bine ai invata oamenii sa planteze copaci ca sa aiba dup'aia din ce sa-si faca mobila si hartie pt carti, mai bine ai invata oamenii sa nu mai arunce pe jos pungile din plastic, mai bine ai invata oamenii sa-si educe copii intr-un spirit ecologic.

tu numesti ideile tale eficiente. ma faci sa rad, sincer. cum naibii poate sa fie eficienta renuntarea la carti, la copii? da, sa zicem ca renuntam la carti si nu mai facem copii. dup'aia n-o sa ajungem prosti, batrani si fara cineva care sa aiba grija de noi? cat de eficienta e treaba asta?

singurul lucru bun pe care l-ai spus e cel cu mancarea si lacomia.

daca te-ai fi gandit putin ai fi realizat ca stingerea becurilor timp de o ora ajuta la sanatatea planetei, impreuna chiar si cu sfaturile tale aberante, daca ar fi sa le urmeze careva. o data ar ajuta la reducerea CO2 (oricat de putin s-ar reduce CO2-ul, vorbim de o scadere si nu de o crestere) si a doua oara ar ajuta la crearea unui awareness cu privire la poluare. sunt multi oameni care habar n-au de ce e cald afara, de ce nu se fac granele pe campuri si cu toate astea dau foc la gunoaie.

si pt ca te dai un om destept, intelept si un ecologist eficient, ar fi trebuit sa realizezi ca un bec stins impreuna cu sfaturile tale penibile ar fi ajutat si mai mult la insanatosirea planetei.
daca tot nu mananci, nu citesti, nu faci copii, nu-ti iei mobila din lemn si cumparaturle ti le faci in pungi din plastic, macar nu sta cu becul aprins degeaba.

ca sa-ti scriu tie randurile astea am renuntat la a scrie altele, asa ca tot timpu' ala il voi petrece la calculator si nu mi-am prelungit sederea si consumul de energie electrica din cauza ta. asta ca sa stai linistit ca intr-un mod indirect Planeta nu a mai murit un pic si din cauza ta.

are Gogu Kaizer o vorba cu bezna. ti-as fi spus-o, dar zic totusi sa nu fiu rau.

ca imi veni acuma pe final o idee...ce ai scris tu e la misto, la caterinca? tu chiar gandesti asa?

oare de ce?

de ce oamenii singuri sunt singuri?
cum se face ca ajung pe bloguri faine si oamenii de acolo sunt singuri? cum se face ca mai toti acesti oameni sunt femei? cum de exista femei singure?

vado levantar poeira

prin 2006 mi-am stabilit un target valabil pe 4 ani: pana in 2010 vreau sa ajung in Brazilia. Brasil or dust, cum ar spune americanii.
Brazilia e tara mea preferata. am realizat asta in momentul in care am aflat ca baietii de la Sepultura sunt brazilieni. pur si simplu nu mi-a venit sa cred ca soundul lor atat de puternic si brutal vine din tara unde se danseaza si se traieste samba. inainte de acest moment a fost cel in care am descoperit Brazilia, caci asa e logic, mai intai descoperi si apoi te indragostesti (iar cand astea se intampla concomitent cred ca se cheama dragoste la prima vedere, nu?).
am descoperit Brazilia in timpul filmului Woman on Top (2000). e acolo o faza in care Penelope Cruz ii explica unui barbat cum sta treaba cu mancarea, cum se gateste, cum se aleg ingredientele, cum se combina si cum se mananca. totul vine din suflet, din inima fiintei noastre, din maduva care ne salasuieste prin oase, asta am descoperit eu atunci, asta am aflat si m-a facut sa realizez care este secretul succesului brazilienilor: iubesc ceea ce fac. simplu ca buna-ziua! brazilienii iubesc ceea ce fac.
sunt buni la fotbal, sunt buni la Formula 1, sunt buni la muzica, sunt buni la filme si telenovele, sunt buni la heavy-metal, sunt buni la dans, sunt buni la mancare si cafea, sunt buni la femei.
de atunci am inceput sa fiu mai atent la orice lucru "made in Brasil" care mi se afisa in fata ochilor. am observat astfel detasarea cu care brazilienii actioneaza, lejeritatea cu care se misca, pasiunea cu care fac lucrurile, daruirea cu care le duc pan' la capat si fericirea cu care infrunta necazurile. e de ajuns sa te uiti la un meci de fotbal cu brazilieni, oricare. am vazut odata cum un fotbalist d'al lor, ciung de un picior, juca fotbal mai bine decat as putea eu vreodata s-o fac.
eu, ca european, balcanic si roman ce sunt, nu prea pot sa fiu ca ei. trebuie sa depun ceva efort pana sa pot face asta. trebuie sa trag aer in piept, sa inchid ochii, sa ma detasez de mine si de decor si sa-mi las sufletul si instinctele sa actioneze in locul meu. daca reusesc asta devin mai usor ca aerul, ma pot misca cu o mai mare lejeritate si pot spune chiar ca am izbutit sa ma identific cu ceea ce fac. lor le vine natural sa faca toate astea, mie un pic cam greu. insa rezultatul e cat se poate de fain: o stare de pace, de egalitate cu mine insumi ma cuprinde atunci cand fac lucrurile in acest fel...unul natural si normal, as putea spune.
d'aia si vreau sa ajung acolo, ca sa vad la fata locului daca Brazilia si brazilienii sunt asa cum ii percep eu.

in Brazilia nu vreau sa ma duc ca turist, adica sa-mi iau bilet de la agentie si sa fac tururi turistice. vreau sa ma duc la fel ca-n tara mea, cu rucsacu' in spinare, cu ocazie, din vorba-n vorba. d'aia si voiam sa ma apuc sa invat spaniola (ca prof de portugheza nu cred ca gasesc), ca sa-mi fie mai usor sa ma inteleg cu oamenii p'acolo. dar nu m-am mai apucat ca fata pe care o gasisem sa ma invete era urata si voia sa ma agate :D
cel mai cunoscut oras brazilian, Rio de Janeiro, e un oras foarte periculos; cersetorii te stropesc cu benzina si te ameninta ca-ti dau foc daca nu le dai bani, spre exemplu. ma cam inspaimanta chestia asta, dar cum Brazilia e ditamai tara nu cred ca as da peste astfel de qestii pe oriunde m-as duce.
m-am uitat la multe filme braziliene, am ascultat multa bossa-nova si Soulfly ca sa ma obisnuiesc cu stilul, cu ritmurile braziliene si cu ceea ce inseamna sa fii brazilian. pregatit sa ma duc acolo nu sunt si nu cred ca voi fi vreodata. poate dupa ce oi incepe sa rup un dialog in portugheza.

nu stiu ce sa zic acum, daca imi voi putea respecta promisiunea facuta de a ajunge in Brasil pana-n 2010. cand mi-a venit ideea incepusem sa-mi fac planuri de genu' "din salariul de 10 lei pun deoparte 1 leu si pana in 2010 o sa am bani ca sa plec". d'aia si am card, il facusem drept pusculita unde sa-mi strang banii pt plecare. iar acum imi platesc telefonul din ei.
speranta nu mi-am pierdut-o. mai sunt 2 ani pana atunci. multe se pot intampla...

a venit momentu'

mai devreme, cand am desfacut calculatoru' sa bag placa video, ma uitam asa la el cum statea despicat in fata mea si ma gandeam, ca un anestezist care-si analizeaza pacientul, "ce sa mai bag eu in el ca sa-l fac mai bun?"

HARDURI, asta e raspunsu', fir-ar al naibii sa fie! ca de 2 ani si ceva de cand visez sa am mai multi giga. iar acum a venit momentu'! hardu' ala vechi a inceput sa caraie.
am vb cu N sa-mi imprumute banii necesari si saptamana viitoare, cand mai am drum la Bucuresti, ma duc la Emag sa-mi iau 2 WD de 320gb si 2 coolere pt ele (pe care le-am comandat deja ca sa fiu sigur ca mai gasesc).

ajunga-se odata!

lipsuri

asa e cand n-ai de unde spune, cand n-ai de unde face asocieri, cand nu prea-ti iese sa-ti expui observatiile...citesti la altii despre femeile care ne inconjoara, te bucuri si zici ca asta ai observat si tu da' nu scrii pt ca n-ai de unde.

arta

dupa ce mi-am tras banner, mi-am tras si cuvant.
asa e cand n-ai ce face, cand e week-end si nu mergi la serviciu. freci menta si te astepti sa iasa ceva. in cazul de fata mie mi-au iesit 5 euro+TVA din buzunar ca sa-mi cumpar cuvantul " ARTA ". da, am dat bani si din aceasta clipa "arta" imi apartine, eu sunt stapanul acestui cuvant. eu si numai eu definesc "arta", muhahahahaha!!!

acu' stau si ma gandesc daca sa mai cumpar "bărbat", "hedonist", "misogin", "fericire", "călător" sau "drumeţ"

cu lumina stinsa

mi-am tras un banner nou.
fix peste o saptamana, pe 29 martie, intre orele 20:00 si 21:00, cat mai multe becuri de pe planeta asta poluata, si fututa in cur de noi, vor fi stinse pt a crea un global awareness cu privire la inlocuirea becurilor incandescente cu cele economice. ora aia dintre 20:00 si 21:00 va fi Ora Pamantului.
ar trebui ca atunci Pamantul sa fie cat mai putin iluminat si intr-o bezna cat mai deasa. oricum, intunericul e foarte romantic si suav, asa ca 1 ora fara becuri nu ar trebui sa fie o problema. politistii sunt vigilenti de felul lor asa ca infractionalitatea nu va creste, poate doar natalitatea :P
pe situl oficial al acestei actiuni exista chiar si o numaratoare inversa pana la aceasta ora de minim consum energetic si de maxim interes pt viata planetei.
evident ca vor aparea muisti care vor spune "eh, si daca sting eu becu' gata nu mai moare planeta. mdeah...ce sa-ti spun". mai important decat acesti muisti si de impactul propriu-zis pe care-l va avea aceasta ora fara becuri aprinse asupra Planetei, e trezirea constiintei ecologiste in sufletele oamenilor. daca oamenii afla de aceasta actiune si de toate celelalte cate exista, afla apoi ce inseamna incalzirea globala, poluarea si ce efecte au acestea asupra noastra si a locului in care traim (oricat de ciudat mi s-ar parea mie, chiar exista oameni care habar nu au despre asta) si e posibil ca ei sa se schimbe, sa fie mai atenti si mai constienti de impactul pe care il au asupra mediului. vorba aia "unde-s multi puterea creste".

in alta ordine de idei, eu nu mai am niciun bec neeconomic in casa. le-am schimbat pe toate! pana si la hota din bucatarie am pus becuri economice. ma simt bine cand vad ca in casa am mai multa lumina si asta cu un consum cat mai mic de energie si, deci, pe bani mai putini. da, becurile economice dau o lumina mult mai luminoasa si mai buna decat cele cu incandescenta. am auzit tot felul de mofturosi cum ca becurile astea ar da o lumina chioara. nu e adevarat! lumina becurilor economice e la fel de puternica precum a celor cu incandescenta, la aceeasi putere data scot aproximativ acelasi numar de lucsi ("cantitatea" de lumina pe o suprafata data), cele economice evidentiaza mai bine culorile datorita indicelui ridicat de redare al culorilor (8 din 10) si de aceea lumina lor pare mai stralucitoare, mai vie si mai revigoranta.
de cand am pus becuri economice in sufragerie mie mai mare dragu' cand aprind toate becurile si vad cat de multa lumina am in camera si cat de frumos se vad culorile cu un consum de 5 ori mai mic decat al becurilor de dinainte. in loc de 5 becuri de 60 de watti am pus 5 becuri de 12 watti, care dau lumina tot de 60w: 5x60=300w fata de 5x12=60w. deci, cu alte cuvinte, acum pot sa stau cu toate cele 5 becuri aprinse si sa consum exact cat consumam inainte cu doar 1 singur bec aprins.
chiar daca am becuri economice in toata casa asta nu inseamna ca stau cu ele aprinse tot timpul, le aprind doar cand am nevoie.

lacrimi valoroase

de mult timp ma gandeam la asta...



oare cum o fi sa aiba parul ravasit, incurcat si nepieptanat, pt tine?

oare cum o fi sa aiba fruntea, ochii, pometii si barbia acoperite cu palmele, pt tine?

oare cum o fi sa respire sacadat, pt tine?

oare cum o fi sa-i iasa dintre palme nasul rosu, pt tine?

oare cum o fi sa-i iasa chiar si mucii, pt tine?

oare cum o fi sa tremure din tot corpul, pt tine?

oare cum o fi sa priveasca prin ochii ei rosii, pe tine?

oare cum o fi sa aiba lacrimi siroaie pe obrajii ei, pt tine?

oare cum o fi sa planga, pt tine?

oare cum o fi sa vezi in fata ochilor cum femeia pe care o iubesti si care te iubeste plange si sufera, pt tine?


...nu stiu cum o fi, "din pacate n-am avut ocazia", as putea spune. nu stiu cum o fi, dar cred ca mi-ar face mare placere. nu, nu sunt un om rau si oricat de misogin as fi, imi plac femeile de mor.

oare cum o fi sa vezi ca femeia pe care o iubesti si care te iubeste plange si sufera pt tine? da, chiar daca se simte nasol in acel moment, chiar daca te uraste din tot sufletul, chiar daca fata i s-a schimbat din cauza ta, ea face toate astea pt tine. in acel moment, exact ca in Matrix, decorul dispare, Universul se dizolva si ramai doar tu si cu ea intr-un imens alb. in acel moment nimic si nimeni nu mai conteaza, tu esti centrul universului ei caci pt tine ea plange si sufera, in jurul tau se invart toate sentimentele si amintirile frumoase din viata ei.
un sentiment de "I feel like I belong" cred ca m-ar cuprinde in acel moment. as avea certitudinea ca doar eu contez si, nu stiu de ce, cred ca m-as simti si mai barbat...poate pt ca s-ar trezi atunci in mine acel instinct protector fata de femei. desigur, un pret cam mare platit de ea pt ca eu sa simt toate astea, dar al naibii sa fie daca nu ar merita fiecare banut.

toate astea, toate starile prin care ea ar trebui sa treaca pt mine, tot ce am scris eu mai sus e musai sa se incheie cu o imbratisare si un sarut. doar am vorbit despre femeia pe care o iubesc, nu despre o straina de pe strada.

...dar mai bine sa las viata sa decida cum se va intampla si cum se va incheia.



si pt ca viata e complexa si are multe aspecte, ideile de mai sus le-am pus cap la cap in timp ce ma uitam la I'm Not There si in timp ce stateam pe wc. le-am gandit in timp ce stateam cu hartia in mana asteptand sa-mi coboare din cap in pix, gandurile. iar din cand in cand o mai auzeam pe mama cum plange si suspina in dormitorul gol. dar nu, nu asta m-a facut sa scriu ce am zis mai sus, ci alte oftaturi dintr-o alta incapere goala din casa asta, incapere pe care o stiu doar eu.

planuri. bani. zile libere.

in mod normal nu as fi scris despre asta pt ca ma consider prea obosit ca s-o fac si nici nu mi se pare a fi un subiect pt care sa gandesc (later edit: ma refer la faza cu placa).

mi-am recuperat placa video de la service. i se bulise TV OUT-ul de se vedea numai alb-negru. am fost sa-mi ridic placa si cand colo vad ca-mi sosise ditamai cutia. in loc de GeForce FX5700 cu 128 mb cat aveam eu, am primit GeForce N7600GS cu 256 mb. vorba baiatului de la service "m-am scos!". practic, am primit o placa mult mai buna cadou. data trecuta cand mi se bulise prima placa video am primit in schimb una nou-nouta dar la fel. de data asta am primit ceva si mai bun.
deja am inceput sa ma gandesc ce upgrade-uri sa mai fac la calculator. in primu' rand as vrea un cooler de 120, ca poate asta e mai silentios decat ala de 80 si astfel mai reduc zgomotu' asta enervant de-l aud in stanga mea. by the way, placa video asta noua are racire pasiva, adica 0 db zgomot! dar mi se par scumpe coolerele si ma mai gandesc daca sa iau sau nu. in schimb, anu' asta trebuie sa-mi iau odata harduri mai mari. ce naibii, de 3 ani de cand visez la multi giga in calculatoru' meu si nici pana acum numi-am izbandit visu'. nu se mai poate asa! vreau sa am toata muzica in calculator si sa ascult ce vreau eu.

acu' sa vad cum fac cu banii, ca as vrea sa-mi iau si cort sa am pt la toamna, trebuie sa-mi iau adidasi ca la astia mi s-a rupt pana si peticul, sa-mi mai iau un parfum, sa-mi iau costum si pantofi pt nunta lu' N si sa mai dau si dar, sa iau aripa spate la bicicleta si poate sa fac ceva misto in concediu' asta mic de tre' sa vina.
mi-am luat concediu (mai degraba am fost obligat) de 1 Mai, o saptamana, de pe 28 aprilie pana pe 4 mai. ziceam ca ma duc la mare sau mai stiu eu unde. acu'...ciuciu. ce fac eu cu astea 7 zile libere? :( parca nu-mi vine sa plec undeva ca sa nu cheltui bani si nici s-o las pe mama singura in casa, ca sora-mea deja s-a anuntat ca de 1 o sa fie pe nisip. daca o sa fie timpu' frumos cred ca o sa dau ture cu bicicleta. de nebun, singur. sau o sa vad multe filme.
nu-mi place sa-mi iau concediu si sa n-am ce face cu el. mi se pare aberant sa stau degeaba in timpul zilelor mele libere.

Timisoara-n toata tara?

interesanta chestie am observat astazi: toata ziua am auzit de Timisoara.
am luat la ocazie (gratis) un el si o ea care voiau sa ajunga la Timisoara, la radio am auzit vreo 3 stiri despre Timisoara, iar pe mess am primit un offline in care cineva imi spunea ca a incercat sa vanda mobila la niste anunturi de pe net si majoritatea doritorilor pe care i-a sunat erau din Timisoara.
hmmm...

nu prea am timp de scris, da' nici nu-mi trec chestii prin cap.
azi am facut succesiunea. suntem mosieri!

1.800 vs. 800 / 270 vs. 150 / necinstit vs. cinstit

am stat mai devreme de vorba cu un prieten. de o saptamana e soferul unui important om de afaceri din oras. pana acum a lucrat pe basculanta. are salariu 1.800 roni plus bonuri si un Mercedes S Classe ca masina de serviciu. cand sefu' e in tara il plimba pe unde are nevoie, cand nu, se plimba pe unde are el nevoie...cu un Mercedes S Classe. spre exemplu, ieri s-a plimbat pe autostrada cu 270 km/h. mi-a spus ca peste 2 luni, cand o sa ajunga director (si il cred in stare), o sa ma ia ca omul lui si o sa-mi dea salariul pe care il are el acum (cool!). ca sa ajunga de pe basculanta in Mertan a turnat doi directori de la firma si s-a pus bine cu sefu'.
asta e diferenta dintre salariul meu si al lui, dintre joburile noastre, dintre viteza cu care merg eu si cea cu care merge el. eu unu' nu pot sa fac asa ceva, sa sap oamenii pe la spate. pur si simplu nu-mi vine sa fiu lichea, sa calc un om in picioare intru a mea preamarire. de putut as putea s-o fac foarte usor, pt ca-mi merge mintea la asa ceva, am spirit de observatie si as si stii ce sa zic, dar nu ma lasa sufletul s-o fac.
sunt cel mai cuminte om din firma. de un an si ceva de cand lucrez nu am fost o singura data la sefa sa ma plang de ceva sau de cineva. ceilalti colegi ai mei se duc in fiecare saptamana, eu NICIODATA. nu m-am plans niciodata de nimic, n-am turnat pe nimeni si intotdeauna mi-am facut treaba. chiar daca aveam ce sa-i reprosez lu' sefa, am tacut din gura pana am uitat...ca asa sunt eu, trec repede peste ce ma doare si uit. material nu ma ajuta in niciun fel, doar spiritual. nu e nici rau, dar nici bine felul in care procedez, da' parca mi-ar placea si mie sa am mai multi bani in buzunar...
pana una alta ma consolez incercand pe cat posibil sa fiu un om virtuos.

Die fälscher (2007)

filmu' asta, The Counterfeiters, a luat Oscaru' pt cel mai bun film strain si multe laude cam in toate comentariile pe care le-am citit eu pe net. fara sa stiu astea, in timp ce ma uitam la film ma gandeam "mama ce regie proasta si cat de misto e povestea. iata ca se poate ca scenariul sa nu fie eclipsat de regizor si sa reuseasca totusi sa straluceasca."
am vrut sa vad filmul pt ca subiectul m-a facut curios, "cea mai mare operatiune de falsificare din toate timpurile". am vazut care-i treaba si raman in continuare curios si placut impresionat de film, astfel ca ma mai pot uita oricand la el. filmu' asta e d'ala care, desi il stii, te captiveaza de fiecare data si te pastreaza ca spectator pana la sfarsit.
actorul principal, care joaca bine de altfel, seamana foarte bine cu fostul meu profesor de sociologie din facultate, un om tare simpatic si pe care-l admir.
i-am dat nota 7!

concediu 2008

ca sa nu uit pana la toamna, cand o sa am eu concediu, imi las de acum o tema de rezolvat pana atunci. anu' asta vreau sa ma duc la manastirile din Moldova. pe jos sau cu ocazie, cu rucsacu' in spinare si cortu' pe undeva prin preajma. dar nu vreau sa ma mai duc singur, ca anu' trecut in Maramures, vreau sa ma mai duc cu cineva ca sa nu ma plictisesc.
iar tema de rezolvat e gasirea, cu ajutorul blogului, a unei persoane care sa ma insoteasca. vreau sa ma duc cu un om pe care nu-l cunosc personal, pe care nu l-am mai vazut in viata mea, dar cu un om care citeste ce scriu eu p'aici si pe care-l consider ok.

citate (XXIII)

"Ce poate fi mai plăcut şi mai simplu decât să fii sincer, totdeauna liniştit, împăcat cu tine însuţi, neavând nici de ce te teme, nici ce inventa?"
- Francois Fenelon (citat gasit la TLP)

qestii random

vineri, in timp ce vorbeam cu sora-mea la telefon si stateam in coloana ca sa intru in oras, am vazut o imagine care m-a lasat cu gura cascata. o gagica buna conducea un tir.............adica o fata cam de varsta mea conducea ditamai tiru'.......adica o fata draguta, blonda, cu parul drept si lung pana la nivelul sanilor si cu ochelari de soare la ochi era la volanul unui Renault Premium.....adica, ce sa mai, gagica aia conducea ditamai tiru' in timp ce eu ma plictiseam intr-o Dacia camioneta :|
...nu m-oi face eu ma sofer de tir si o sa-i dau blitz-uri lu' gagica asta de la Dumagas si lu' blonda ailalta de la Lazar Company?!

Puck ma sfatuieste sa nu arunc lucrurile vechi de la tara. sunt de acord cu ea. dar oare oi m-ai avea ce sa pastrez cand sora lu' tata se duce pe fiece zi acolo si mai imprumuta definitiv si fara stirea noastra cate ceva?

ziceam acu' cateva zile ca de la Roaccutane mi se curata fata de cosuri da' mi se si usuca in acelasi timp. am cam rezolvat problema asta. cum? cu Unguent cu extract total de galbenele. medicu' imi recomandase o crema buna, Clean-Ac, care contine apa termala de nu-stiu-unde si e speciala pt tratamentele anti-acnee. intr-adevar, dupa ce-mi dau cu crema asta fata imi devine mai elastica, tenul mai mobil si pot deschide gura ca sa mananc, dar costa o galagie de bani si efectul nu e de lunga durata. am dat pe ea 48 de lei, in timp ce crema cu galbenele costa 2 lei si are acelasi efect ca si ea, inca si mai bun. de cand imi dau cu galbenele mi-au disparut ranile pe care le aveam la gura si cicatricele de pe maini. de 8 lei mi-am mai luat si Gel cu galbenele care e transparent, se absoarbe repede in piele, da' parca nu e la fel de bun ca si crema. ce e naspa la crema e ca trebuie frecata mult pe fata pana sa intre in piele, ca daca nu intra lasa fata lucioasa si cremoasa. dar are un miros foarte placut de-mi vine sa-mi dau mereu cu ea.
saptamana asta sper sa ajung la doctor sa-l intreb daca galbenelele sunt contraindicate in tratamentul cu Roaccutane, ca sa nu fac totusi vreo prostie. bine ca nu ma insor in urmatoarele luni, ca nici copii nu am voie sa fac in timpul tratamentului :D

joi am vazut o faza tare misto cu pensionari. eu eram in masina parcat pe o strada cu prioritate din oras, aproape de intersectia cu o alta strada care se facea in dreapta mea. trebuia sa ma duc la banca. peste strada asta traversa un pensionar, in timp ce un al doilea pensionar, care avea si o umbrela in mana, era pe trotuarul celalalt avand si el aceeasi intentie. in locul respectiv nu exista trecere de pietoni. o masina condusa de o femeie vine in forta, franeaza in fata pensionarului si incepe sa-l claxoneze. acesta se enerveaza, grabeste pasul la insistentele zgomotului deranjant facut de femeie si incepe s-o bodoganeasca. la fel si celalalt pensionar, solidarizand cu colegul lui de varsta isi ridicase umbrela si, gesticuland cu ea prin aer, o certa pe soferita.
conform legii, soferita nu gresise pt ca p'acolo nu era trecere de pietoni si nici pensionarul nu se asigurase daca vine vreo masina sau nu. insa, conform legii bunului simt, soferita gresise flagrant. tocmai pt ca nenea ala are o viteza de deplasare invers proportionala cu varsta, pt ca poate o avea probleme cu inima si niste zgomote puternice si iritante l-ar putea speria si pt ca nenea ala, la varsta lui, i-ar putea fi bunic soferitei. chiar daca ea avea dreptate, nu se face sa claxonezi un batranel care traverseaza strada, nu e frumos.
dar nu asta m-a impresionat pe mine, ci pensionarii in sine. mi-a placut atat de mult cum gesticula nenea ala cu umbrela, incat mi-a venit sa spun "iubesc pensionarii". dar cum eu nu folosesc acest cuvant decat atunci cand trebuie si cui trebuie, am renuntat la a mai spune asta...asa sunt eu, mai habotnic in ale dragostei. a fost foarte haioasa faza cu cei doi batranei care o certau pe soferita aceea impertinenta. mi-am adus aminte de toti pensionarii pe care-i cunosc si pe care i-am vazut si mi-am dat seama de ce imi plac.
sunt altfel de oameni decat noi astia mai tineri. nu se grabesc, sunt respectuosi, onesti, justitiari, cred in valorile morale. ca mi-am adus aminte...acu' vreo 2 saptamani ziceam ca am vazut doi soferi cum se bateau. cine s-a bagat sa-i desparta? ...un pensionar! un biet batranel care ar fi putut lesina daca primea o palma din partea celor doi iritati. si cum spuneam, ei isi traiesc viata dupa alte principii decat astea contemporane, care principii sunt mult mai sanatoase decat ale noastre.
imi place cand vad oameni in varsta mergand incet pe strada, poate si pt ca nu pot mai repede sau pt ca nu au de ce. sau nu se grabesc pt ca nu sunt obisnuiti sa faca asta, pt ca atunci cand au fost ei tineri altfel se scurgea timpul si stateau parca sa adulmece viata si nu sa o traga pe nas ori sa si-o bage prin vene cum facem noi astazi. nu ma refer la droguri, ci la rapiditatea cu care incercam sa facem cat mai multe in viata, sa experimentam cat mai devreme cat mai felurite aspecte ale vietii. d'aia ei s-au dezvirginat la 20 de ani si noi facem copii la 13.
imi mai place cand vad femei in varsta imbracate elegant. nu pot spune despre ele ca sunt hot ori ca sunt bune, dar sunt mai frumoase stilistic decat multe din pupezele si pipitele de care nu mai ai loc pe strada. chiar daca sunt imbracate simplu, perfectiunea detaliilor si asortarea hainelor le face sa creasca in ochii mei mai mult decat o pipiţă.
respectul meu pt pensionari vine si din respectul lor general. pensionarii, in general, sunt oameni respectuosi cu care e o placere sa discuti sau sa-i vezi in actiune. ei ar trebui sa ne aduca aminte ca nu grosolania, impertinenta si nesimtirea conteaza in viata, atunci cand o luam de pe aratura dusi de valul "realitatii". da, realitatea e ca traim in secolul super vitezei in care cel mai bun castiga, dar nu asta conteaza cu adevarat in viata, ci felul in care o facem. cat mai corect, cat mai onest si cat mai frumos.
stiu ca am fost selectiv si am facut o descriere romantica a pensionarilor, pt ca ei nu sunt intotdeauna asa cum am scris eu...dar cand sunt, ne bat la fund rau de tot si ar trebui sa ni se inroseasca obrajii de rusine.

leapsa naufragiata

m-o "lepşuit" Puck (de ce m-o fi ales pe mine, nu stiu. poate pt ca raspund la toate lepsele si is mai activ pe blog...). zice ea sa spun ce mesaj as trimite eu daca as fi naufragiat pe o insula.

pai...nu prea-mi vine niciunul in minte, asta pt ca nu stiu in ce situatie m-as putea afla pe acea insula. de un lucru sunt insa sigur, nu voi trimite un mesaj de genu' "salvati-ma!". probabil ca mesajul va fi ori cu vreo dorinta de-a mea legata de ceva care-mi lipseste de pe insula ori cu laude :D tare mult mi-ar placea sa fiu si eu Robinson Crusoe macar 3 luni din viata.
cum ziceam, mesajele ar depinde de situatie:
1) daca as fi un naufragiat ca Robinson Crusoe - "vreau ciocolata, 3 femei frumoase si voluptoase, 1 tona de prezervative, carti, 1 bax de pixuri si de caiete!"
2) daca as fi pe o insula ca in LOST, mesajele ar fi zilnice si daca ar fi puse cap la cap ar iesi din ele un blog de naufragiat- "azi 13 s-au intamplat..."
3) daca as avea cam tot ce-mi trebuie - "sunt naufragiat pe o insula pustie. cu mine mai sunt trei femei frumoase care-mi fac de mancare si-mi satisfac poftele sexuale. si am o tona de prezervative. ziua vanez, explorez insula, mai repar la casa pe care am construit-o si inot. seara citesc din sutele de carti cu care am naufragiat (impreuna cu o tona de prezervative si trei femei superbe care-mi fac toate poftele) si imi scriu memoriile. nu vreau sa fiu salvat, ci doar sa ma laud. spune-i tu lu' mama si lu' sora-mea ca sunt bine."

asa-mi vine cateodata

am visat aseara o fata frumoasa. avea parul drept si usor curbat pe forma capului, era tunsa scurt pana la urechi, avea tenul alb si curat, era cat mine de inalta, nu era nici slaba da' nici grasa, era numai buna de luat in brate ori de strans de dupa mijloc. era genul de fata cu care m-as uita la My Blueberry Nights intr-o garsoniera in timpul unei nopti racoroase de vara, cu usa de la balcon pe jumatate deschisa incat sa poata intra aerul rece d'afara, dar cu jaluzelele putin trase cat sa patrunda lumina portocalie de la lampile care lumineaza strada si sa lumineze camera ca sa ne putem vedea fetele, era genu' ala de fata cu care as asculta piesa asta intr-o leneveala deplina in bratele ei, fara cuvinte si prea multe gesturi. doar parfumul ei, muzica, lumina aia portocalie pe pereti, lenea mea si caldura ei pt mine. si apoi un somn lung, dulce si odihnitor urmat de V.S.T.

uncanny

imi placea sa ascult melodia asta cand ma jucam NFS si "vigoneam" cu masina cu 213 la ora prin oras. imi placea sa ma las condus de melodie, sa-mi ascund orice urma de frica, sa-mi anihilez simturile si sa calc pedala indiferent de consecinte. asta si "Caruso" le-am ales drept piesele pe care m-as sinucide la volan.

imi lasasem anul trecut o tema de rezolvat, si anume sa vorbesc despre uncanny. nu prea stiu eu cum s-ar defini exact cuvantu' asta, dar pt mine el caracterizeaza acea situatie in care, din senin si fara vreun aport din partea mea, se intampla ceva extraordinar care-mi schimba perspectiva intamplarii pe care tocmai o experimentez, lasandu-ma sa ma gandesc si la alte intelesuri ale intamplari si totodata de a crede ca divinitatea imi trimite un mesaj ascuns. e ca atunci cand vrei sa mananci struguri, dar uiti de asta pt ca stii ca n-ai de unde lua, si totusi vezi ca prin fata blocului trece o caruta din care un om striga "avem struguri! proaspeti si ieftini! cine mai doreste, cine mai pofteste?". cam greu o asemenea situatie se poate intampla, dar asta nu inseamna ca ea este imposibila.
astfel de situatii le-as putea incadra la "ironia sortii", dar cica le-ar zice uncanny. auzisem eu o data o definitie pe romaneste, dară asta a fost de mult si eu am uitat de atunci si pana acum. de obicei, mie mi se intampla asta cand sunt indragostit. si mai mereu se intampla cu melodii. adica eu sunt indragostit, ma gandesc intr-una la fata cu pricina si cand dau drumu' la radio ori ma duc undeva unde se asculta muzica, aud o melodie cunoscuta care-mi aduce aminte de ea. indiferent de cat de veche e melodia, de cat de comerciala si de cunoscuta e, eu o voi auzi atunci cand imi va fi lumea mai draga.
spre exemplu, dupa ce i-am dus ghiveciul cu "margarete wannabes" am dat drumu' la aparat unde cu stupoare am constatat ca se auzea "Life in mono". in viata mea nu mai auzisem melodia asta la radio. mi-am zis atunci ca o viata mono ma paste pt ca asta e semnul pe care mi-l transmitea melodia. dar eu n-am crezut pt ca imi pusesem sperante in acele flori...
apoi s-a mai intamplat cu piesa de mai sus. da ea search in winampu' meu dupa "This Love". "iti place?" o intreb, "da!" imi raspunde ea. "ce chestie...iti place, cauti si asculti de fata cu mine melodia ale carei versuri caracterizeaza cel mai bine ceea ce se intampla intre noi, sau intre mine si tine cel putin..."this love, this love is a strange love".
acum recent s-au mai intamplat niste uncanny-uri d'astea, ca d'aia am fost eu mai ravasit pana de curand si am zis ca alea's semne. ciuciu!

misomascul...sau cum i-o zice

beau bere pt gagici (Redd's), ragai ca un porc micii pe care i-am mancat acu' cateva ore si ma gandesc la femei. bine...cand nu ma gandesc eu la femei?! :) pana si-n ultimul meu post m-am gandit la femei.
mi-am adus aminte de o faza care s-a petrecut la firma de 1 Martie, de Ziua Femeilor. a venit un baiat si le-a adus flori fetelor, cate un buchet de 3 trandafiri pt fiecare in parte. baiatu' asta e tinerel, directoras la firma lu' soacrasa, vorbeste frumos si respectuos, e aranjat, gelat, cuviincios, intr-un cuvant, spilcuit. mie nu-mi lasa impresia ca ceea ce face si felul in care se prezinta e unul natural, ci mai degraba impus de situatia de director si ginere in care se afla. dar nu asta conteaza. le-a dat el buchetele si fetele mele au cazut pe spate: "ca ce baiat dragut, ca ce cuminte e el si cum ne-a adus flori, ca sa te duci sa-i duci si lui marfa (pt ca mi-a dat flori)" ziceau si gandea una dintre ele. diferenta dintre aceasta vizita si celelalte ale baiatului e ca de data asta le-a adus flori, ca daca nu erau buchetele fetele nu observau ce baiat gingas e el. dar nu despre asta vreau sa vorbesc acum, nu am de gand sa fiu misogin si sa vorbesc despre cat de mult cresti in ochii femeilor cand le faci un favor tangibil, ci vreau sa fiu "misomascul" (de la misogin) sau cum i-o zice barbatului care are ceva cu barbatii.
a trecut ziua de 1 Martie. ieri, baiatu' asta s-a dus cu o femeie de la mine de la firma ca sa ia marfa pt el. cum noi nu aveam masina ca sa o luam de la depozit si apoi sa i-o livram lui, drumul a fost scurtat astfel ca s-a dus el la depozit ca sa ia marfa impreuna cu femeia de la mine de la firma. pt ca tanti asta ii vindea lui marfa, tot ea trebuia sa i-o si dea. nu am nimic de comentat aici pt ca asta e un lucru normal, ca vanzatoru' sa dea marfa clientului.
dar...tot tanti asta i-a si incarcat astuia marfa in masina. adica tanti asta si-a suflecat manecile, a pus mana pe cutiile cu marfa, mari si grele, si i le-a bagat lu' baiatu'-care-a-adus-flori-de-1-Martie in masina, in timp ce el "a stat ca directorul si s-a uitat", dupa cum s-a exprimat mai apoi biata femeie.
iar aici incep eu sa ma revolt si sa fiu "misomascul": oricat de director ai fi, oricat de spilcuit si oricate buchete de flori ai da, inainte de toate astea esti barbat si trebuie sa fii respectuos cu o femeie. nu poti sa stai cu mainile-n san si sa te uiti cum o doamna se lupta cu marfa ca sa-ti incarce tie masina. oricat de director si de bine imbracat era baiatu' asta, nu cred ca murea daca-si sufleca manecile si o ajuta pe femeie sa incarce masina. sau il punea pe sofer sa faca asta in locul lui...caci, da!, mai era un barbat cu el si amandoi au stat si s-au uitat cum colega mea munceste pt ei, fara insa a-i da o mana de ajutor. halal barbati!
mi-am exprimat indignarea fata de colega mea argumentand ca "inainte de a fi director, respectivu' e barbat" la care ea a raspuns "oare?". doar atat a avut de spus dupa ce a i-au curs transpiratiile (de munca) pt un barbat. ma asteptam sa fie mai revoltata decat mine, dar n-a fost asa. probabil a acceptat situatia de vanzator-client si a facut abstractie de situatia femeie-barbat.

o faza oarecum asemanatoare s-a intamplat si cu un coleg d'al meu. el statea si fuma si se uita la ceilalti cum descarca masina cu marfa. el se ocupa cu munca pe teren si noi ceilalti cu vanzarea marfii. eu eram in masina, despaletam si dadeam marfa la mana iar colegii mei, printre care si doua fete, o descarcau. si pe unii si pe altii ne treceau transpiratiile in timp ce colegu' asta fuma. una dintre fete s-a plans ca-i dau prea multe cutii si nu poate sa le duca. auzind asta, colegu' zice "bai, in loc sa cari tu cutiile o lasi pe Nicoleta sa se munceasca. tz tz tz!!!", in timp ce-si continua tigarea si privitul la noi. chiar daca a facut pe lupul moralist, chiar daca tot timpul cat si-a fumat tigara s-a uitat la noi si implicit la cele doua fete cum cara marfa si nu a miscat un deget ca sa le ajute, opinia lui nu conteaza pt ca baiatu' asta plescane in timp ce mananca.

citate (XXII) - misoginistic

"Cei slabi de inger nu vor patrunde in vecii vecilor in necrutatoarea si meschina imparatie a iubirii, pentru ca femeile se daruiesc numai barbatilor indrazneti, asteptand de la ei sa le insufle acea siguranta de sine dupa care tanjesc atata pentru a infrunta viata."
- Gabriel Garcia Marquez - "Dragostea in vremea holerei"

am gasit citatul asta subliniat pe carte. alte dungi de pix nu am mai vazut, doar astea. cine, dar mai ales de ce, a vrut sa tina minte aceste vorbe? a spus "wow!" atunci cand le-a citit?
eu unu' nu prea am fost surprins pt ca stiam treaba asta. am simtit-o pe pielea mea, ca sa fiu mai exact. poate si d'aia incerc sa nu mai fiu Mr. Nice Guy, chiar daca nu prea-mi iese...caci "naravul din fire nu are lecuire".
as avea multe de spus pe subiectul asta, insa mi-au fugit ideile. una dintre acestea e ca nu prea trebuie sa le lasi pe femei sa aleaga pt ca ele oricum nu stiu ce vor si nici sa le oferi libertate deoarece se vor speria si nu vor stii cum sa procedeze cu ea.

citate (XXI)

"Nu regret nimic. Mai vreau!"
- ultimele mele cinci cuvinte, care-as vrea sa fie.

mai bine mai multe femei decat o femeie multa

de azi, mama e pensionara! ma bucura tare mult vestea asta pt ca vom avea un al doilea venit lunar care va intra in casa in mod sigur. mi-a mai luat o piatra de pe inima treaba asta.

ca tot am uitat sa scriu...sambata am furat/gasit o minge de fotbal. cand m-am dus la cimitir am vazut langa terenul de fotbal din apropiere o minge parasita. mi-am zis ca la intoarcere o sa le spun baietilor care faceau antrenament in acel moment ca una din mingiile lor e in spatele pomilor de langa teren. dar, cand m-am intors, am vazut ca exista posibilitatea de a ajunge la minge si de a pune mana pe ea. trebuia doar sa deschid o poarta...ceea ce am si facut. am bagat mingea intr-o punga de o aveam in mana, am inchis poarta si mi-am vazut de drum in continuare. am trecut cu punga in mana pe langa fotbalisti si nu m-a intrebat nimeni nimic. daca se uitau in directia mea, in momentul in care mi-am insusit mingea, ma puteau vedea foarte bine. dar, cum nimeni nu m-a urmarit, am profitat de ocazie si m-am facut astfel cu o frumoasa minge de fotbal.
...astept acum ca legea compensatiei sa vina si sa-si ia birul :D

am dansat azi cu o fata urata si grasa. sunt sensibil! nu-mi place sa am de-a face cu oameni pe care nu-i agreez, oameni care-mi provoaca dezgust si dispret. fata asta mi-a fost antipatica de la prima vedere. nu apucase sa faca nimic, dar in momentul in care m-am uitat la fata ei mi s-a facut imediat sila. are o fata de om arogant, dispretuitor, batjocoritor, sclifosit si rau. are nasul usor ascutit si in vant, ochi mici acoperiti pe jumatate de catre pleoape, care pleoape stau parca intinse de catre colturile ochilor. dupa ce ca are o fata cum o are, se mai si machiase astfel incat sa-si accentueze trasaturile rautacioase. si cum asta nu ar fi fost d'ajuns, mai e si grasa. arata ca o masa de carne urata si rea. daca nu avea alura de om rau, nu ma deranja ca e mai multa. am la serviciu o colega plinuta dar care e dulcica foc si cu care ma inteleg foarte bine.
pur si simplu nu-mi plac mie oamenii urati si carora li se citeste rautatea pe fata. nu-mi plac si nu-mi face placere sa port discutii cu ei ori sa ma aflu fata in fata cu acestia. tot timpul cat am dansat cu ea m-am uitat in jos pt ca nu ma puteam uita deloc la ea, in ochii ei. imi era frica ca daca o faceam avea sa citeasca pe fata mea dezgustul pe care ea mi-l provoca. chiar daca atunci cand a deschis gura si-a dat imediat arama pe fata si mi-a demonstrat ca ce vad pe fata ei se afla si in comportament, nu pot spune ca e un om rau. n-am avut conflicte, m-am inteles bine cu ea, chiar daca nu m-am putut uita in ochii ei si nu-mi place cum danseaza. habar n-am cum e ea cu adevarat. cred ca daca-i canti in struna ori esti foarte atent sa nu-i gresesti, se comporta frumos cu tine. dar nu ma intereseaza. nu-mi face placere sa dansez cu ea si voi incerca pe cat posibil sa ma feresc de asta.
dupa ce ca e multa, se mai si misca precum o halca de carne. nu e deloc usoara, se lasa greu si tot timpul am avut impresia ca parca as muta mobila prin casa. tre' sa recunosc ca miscarile ii ies foarte bine, ea e deja la avansati, dar nu se lasa condusa cum trebuie. cand o prindeam de dupa mijloc puneam tot timpul mana pe o bucata de grasime, de ziceam ca i-am prins sanul...dar ma dumiream repede pt ca o prindeam de spate si acolo nu sunt sani. transpirase sub brate si sub tate...ce sa mai, nasol de tot!
stiu ca nu-mi face onoare sa scriu aceste cuvinte si sa fiu rautacios cu defectele unui om, dar asta e impresia mea si am simtit nevoia s-o scriu. nu pot chiar asa sa fiu Mr. Nice Guy si sa inghit toate alea.

rom reclama romani Romania

nu stiu daca sa rad sau sa plang...

SAT AN e printre noi :-s

exista in Romania, in Satu Mare mai exact, o firma care se intituleaza SAT AN. nu mai conteaza denumirea completa de SC SAT AN IMPEX SRL atunci cand te cheama SAT AN. firma asta, numele asta, SAT AN, l-am vazut anul trecut in Carei (un frumos oras situat la vreo 60 de km de Satu Mare inspre Oradea) imprimat pe niste masini. din pacate nu am fost iute de mana ca sa le fac si poze, sa am dovada clara ca am vazut masini pe care scrie satAN si ca ele chiar exista in caz ca cineva ar avea dubii. logo-ul SAT AN este ceva de genul un "sat" scris mai mic si un "AN" mare si lipit de "SAT" (sau chiar invers, nu conteaza), astfel incat se poate citi cu usurinta "SATAN".
acu'...daca exista masinile Domnului si Loganul lui Iisus, de ce nu le-ar avea si raul pe ale lui?

No Country for Old Men (2007)

oare ce-as putea eu spune despre No Country for Old Men (2007)?
mi-au trebuit vreo 8 zile ca sa-l vad. nu ca ar fi un film lung sau greu de priceput ci, la prima vizionare, eram atat de obosit incat riscam sa adorm cu TV aprins. am oprit asadar vizionarea si am amanat-o pt o alta-data cand ma voi simti mai energic si in stare sa-l termin. asta s-a intamplat adineauri.
am avut o revelatie: filmul ar fi putut fi facut si de Tarantino, caci are ceva din nebunia lui, din spiritul lui cinematografic...personaje ciudate, vorbe cu talc, actiune alambicata. bine, filmu' asta nu e foarte incurcat, dar are un ritm atat de lent incat uiti de la mana pan' la gura care cum e faza si te trezesti ca nu pricepi nimic. mie asa mi s-a intamplat...nu stiu altii cum s-au descurcat, ca vad ca am vorbit la modul general.
ce m-a atras in primul rand la acest film e chiar ritmul foarte slow de care am vorbit mai devreme si care m-a impins spre acel somn de care am pomenit la inceput. adrenalina si emotiile pe care le simti cand vezi cum se desfasoara actiunea vin din insusi intamplarile care au loc si nu din vreun efect sonor ori vizual. as putea spune ca ce se intampla e oarecum natural, insa nu am avut niciodata de-a face cu arme de foc, mexicani, droguri, criminali nebuni si multi bani, asa ca ma abtin. in alcatuirea acestui film bun, caci este un film bun, pe langa ritmul cel lent si de mare efect trebuie sa mai adaug personalitatea personajelor si jocul actorilor care le-au personificat. personajele si actorii deopotriva sunt cat se poate de faini, de atragatori si de buni. fiecare personaj are cusurul lui, personalitatea sa care-l diferentiaza de ceilalti si totodata prostia fara de care el nu ar avea farmec. adica personajele au si bune si rele, nu exista super-eroi ci doar oameni obisnuiti care se intampla sa faca lucruri pe care alti oameni nu le-ar face in mod obisnuit.
o alta chestie interesanta e ca filmul asta nu are morala. dupa ce am vazut finalul mi-am dat seama de asta. la ce se refera titlul? pt ce a fost facut acest film? care e faza? in mod sigur ca nu am ajuns eu pana in esenta povestii si trebuie asadar sa-l revad cu o mai mare atentie.
filmu' asta nu e pt fanii popcorn. fratii Coen nu sunt prosti deloc si fac filme bune pline de subantelesuri care nu ies la iveala din prima. chiar daca pe multi i-a pus sau ii va pune in cur finalul si tot ceea ce a fost pana la el, acest film nu este deloc unul prost. e ca si femeia, tre' sa te tii mult de capu' ei pana sa intelegi ce vrea de fapt :D
i-am dat nota 9!

foto cat o mie de cuvinte. cuvinte despre concediu douamiisapte, Bucegi

"in continuare, traseul se arata la fel de inclinat."

traseul se pastra la fel de oblic si incepea sa devina mai frumos si mai pitoresc. incet incet urcam spre nori, ceata sau orice era fumu' ala alb si gros ce invelea crestele. la un moment dat am vazut o telecabina cum trecea pe deasupra noastra, la mare distanta, carand confortisti care fusesera deja acolo unde voiam noi sa ajungem. m-am simtit bine cand am vazut telecabina. eram bucuros ca sunt in stare sa fac ceva ce altii nu puteau sau nu voiau de puturosi ce erau. e bine sa stii ca nu esti puturos :) pt mine, a urca pe munte e usor, deloc obositor, nu-mi necesita multe resurse si parca as putea face asta over and over again. de aceea m-am simtit incantat cand incetasem a mai fi biped si ma foloseam de toate membrele si puterea ca sa urc, muntele ma voia si ma solicita cu toata fiinta mea.
inainte de asta am mai facut un mic popas pt a admira peisajul si ce lasasem in urma. eram oarecum prinsi la mijloc. in urma ramanea intunericul iar in fata ni se asternea o lumina mată. parca fugeam de ceva rau ce ne urmarea infricosator din urma pt a ne gasi salvarea in ceea ce speram sa fie un pat cald si o cana de vin fiert. ca sa ajungem acolo a trebuit sa ne cataram pe stanca, sa ne tragem in sus pe niste lanturi mari, reci si grele. am facut-o si p'asta. foarte greu nu mi s-a parut sa fii fost dar am facut-o sa fie distractiv. ne-am "pişat lanţ", am ras, ne-am pozat si ne-am mai destins. odata incheiata aceasta proba de maiestrie, am intrat definitiv in ceata. reusiseram sa ajungem intr-un loc frumos, colorat si bun pt a doua masa a zilei. de aici i-am trimis mesaj in care-i spuneam "wish you were here". C chiar m-a intrebat "ce faci? i-ai trimis mesaj?". "pai da, cum sa nu?! uita-te cat de fain e aici, si periculos. poate nici nu mai apuc sa ma intorc si s-o revad. e prea frumos aici ca sa ma bucur de unu' singur" mi-am zis eu, dar lui nu i-am mai spus.
m-am departat de ei, am grabit pasul si am luat-o mai repede inainte. imi placea la nebunie decorul, ceata, prapastia pe langa care treceam. am o pasiune pt ceata, nu stiu de ce. imi placea starea aia de liniste, de frig si umezeala, de frumuseti in fata ochilor, de singuratate, de descoperire, de nou, de nemaivazut. poate ca ma simteam la fel ca atunci cand, iarna, e foarte frig afara si tot ce imi doresc e sa intru in casa, sa ma lipesc de soba calda si sa ma molesesc. atunci, pe munte si prin ceata, cred ca-mi doream mai mult sa ajung in braţe, sa primesc o privire calda, sa ma odihnesc si sa spun cat de greu e rucsacul, cat de bine am urcat si cat de frumos a fost traseul. barbat fiind, gasesc o pasiune nebuna in a ma departa si apoi reveni cu toata dragostea si pasiunea. de fapt, acesta a si fost motivul acestui concediu prelungit si indepartat...
in drumul meu spre Babele am dat peste tot felu' de chestii interesante si ciudate: cruci, pampersi (adica scutece d'alea in care foc copii caca), desene voodoo si pantofari. p'astia din urma nu i-am mai pozat. erau un el si o ea care urcasera cu telecabina si din cauza euforiei pe care probabil ca o gasisera pe sus, se hotarasera sa coboare imbracati sumar si in pantofi cu toc. le-am povestit cum e traseul, le-am spus sa aiba grija si le-am urat drum bun. drept multumire am primit niste ochi dulci din partea baiatului :|
pt ca o luasem ca nebunu' inainte si nu mai stiam ce se intampla cu oamenii mei, am inceput sa strig dupa ei. imi raspundea doar ecoul si cateodata niste voci oarecum necunoscute. dupa ce am dat peste pantofari am aflat ca de fapt ei erau. am stat asadar pe loc, ca sa-i astept, mai ales ca pierdusem marcajul. a trebuit sa ma intorc din urcusul meu pe bolovani pt ca C gasise semnul undeva mai jos si la stanga de cum urcasem eu. pana la urma am ajuns la o cabana in constructie. salvamontistii care stateau aici ne-au umplut bidoanele cu apa si ne-au avertizat sa nu punem cortul pt ca n-avem voie sa facem asta intr-o rezervatie naturala. de la ei am aflat despre soarta prietenilor nostri care ramasesera in urma noastra. si-au dat rucsacele pe unul dintre salvamontisti ca sa urce cat mai lejer. ne-au mai spus sa avem grija la urs, pt ca tocmai ce trecuse prin fata cabanei cu cateva minute inainte
pana la cabana Babele nu mai aveam mult de mers. pacat totusi ca nu prea se vedeau marcajele, imprejurimile si drumul. infatisarea decorului m-a pus pe ganduri. oare cata viitura tre' sa fii trecut p'acolo incat acesta sa fie sapat in asemenea fel? nu stiu cate ore au trecut de cand am pus prima oara piciorul pe acest traseu, dar am ajuns intr-un final la cabana care se zarea cam greu de dupa un mic deal. am intrat, am pus jos rucsacele, ne-am luat de mancare si cate o cana cu vin fiert. tare bun a fost vinul...cald, dulce si euforic. dupa binemeritatul dar nu foarte bogatul ospat, am iesit afara ca sa-l sun pe tata si sa-i dau de veste despre cat sunt de teafar. ne-am dus apoi in camera unde ne-am tras sufletul si ne-am admirat urmele efortului.
asta pana cand a batut la usa prietena noastra.

fuse si se duse

saptamana asta a sunat un nene la noi la interfon: "buna seara! vreau sa va cumpar masina". nici nu discutasem bine cu un prieten d'a lu' tata despre pretul la care am putea-o vinde-o, ca si aparu un cumparator din oficiu.
i-am deschis omului, a urcat la noi, am coborat la masina, am pornit-o, s-a uitat nenea la motor si m-a tot batut la cap cu intrebarea "si zi, cati bani ceri pe ea?". pana la urma am facut schimb de numere de telefon ramanand stabilit ca va inspecta masina pe lumina. ieri a venit cu taica-so, ca masina pt el voia sa o cumpere deoarece e impatimit dupa Merţane Cobra. roata stanga fata e desumflata. astia tot tineau mortis ca sa mergem la o vulcanizare sa umflam roata, ca sa ridicam masina pe o bordura ca sa se uite la praguri, ba ca sa o umfle cu pompa. pana la urma i-am potolit si am ridicat masina pe cric, ca sa vada minunea. si eu am ramas uimit de ce am putut vedea...
masina e rupta in ultimu' hal! dupa ce ca vopseaua a inceput sa se desprinda pe mici portiuni, dupa ce ca in coltul aripii din stanga fata poti sa bagi degetul prin rugina, pe sub presurile din masina era apa (desi nu am mai spalat-o de mult timp), suruburile in care era prins scaunul soferului ieseau prin podea, iar cand am ridicat masina pe cric roata stanga spate s-a lasat cu tot cu caroserie lasand sa se vada o ditamai crapatura in prag. numai ca nu si-au facut cruce cand au vazut cum arata masina, ca in rest s-au mirat in fel si chip...si rupta, si ruginita si prost intretinuta, masina i-a facut sa exclame "nu am mai vazut asa ceva :|"

eu ma uitam la ei si radeam. radeam pt ca stiu ce masina avut tata.
Mercedes 220D sau Cobra cum i se mai spune. masina are 28 de ani si 818.000 (!!!) km la bord. cu masina asta tata a tras caruta pe la tara, a carat araci si lemne, a scos pomi din radacina, a bagat-o pe unde si unui SUV i-ar fi fost frica, a muncit-o ca pe un magar...fara insa s-o intretina. ce a mai vopsit-o si el acum multi ani, ca in rest nu a bagat multi bani in ea. si de bine ce a vopsit-o si a tinichigerit-o, acum se desprinde vopseaua de pe ea si poti baga degetul in dansa mai ceva ca Superman intr-un film porno cu masini.
de ar fi stiut oamenii astia ca acum cateva saptamani masina s-a rupt stand nemiscata in fata blocului, nu stiu in ce fel s-ar mai fi mirat. i se rupsese arcul de pe stanga fata. nu mi-a venit sa cred cand am vazut ca masina sta efectiv pe roata, dar m-am bucurat ca nu mi s-a intamplat asta cand am fost cu mama la tara. cine stie ce s-ar fi intamplat daca la 80 km/h masina s-ar fi culcat dintr-o data pe o roata blocand-o si nemaiputand astfel controla-o. hai ca 80 km/h nu e o viteza asa mare, dar sa fii vazut atunci distractie cu aducerea masinii acasa sau cel putin cu scoaterea ei de pe sosea. din fericire, am avut noroc!
acu'...reciclare scrie pe ea, ca inafar' de fier vechi nu cred sa poata avea alta destinatie. cine ar cumpara un morman de fiare care se poate rupe in orice moment? hai ca motoru' e bun, merge foarte bine si porneste din prima, dar caroseria nu mai poate fi recuperata.
ce sa mai...de la 300.000.000 cat a dat tata pe ea acum 13 ani, nici 10.000.000 nu mai valoreaza. saraca de ea si-a trait traiul cu varf si indesat si si-a rasplatit stapanul cum a putut ea mai bine, chiar daca nu a primit atentia cuvenita. Dumnezeu s-o odihneasca in pace!

die by my hand

cam de o luna si ceva am inceput tratamentul cu Roaccutane. vreau sa scap odata si pt totdeauna de cosuri. m-am saturat de ele! cica medicamentu' asta e cel mai bun, e ultima arma ce poate fi folosita in lupta cu inamicii tenului. atunci cand toate medicamentele au dat gres, Raccutane le da jet si rezolva ceea ce ele nu au putut face.
imi pun mari sperante in acest tratament. mai ales ca rezultatele sunt cat se poate de vizibile, niciun cos pe fata mea :) un prieten d'al meu care a avut cosuri de 10 ori mai multe decat mine, a luat Roaccutane si acum are fata curata luna.
faza nasoala cu pastilele astea e ca efectele secundare sunt naspa. mi s-au uscat si crapat mainile mai rau decat iarna si nu pot sa mananc, sa rad ori sa casc pt ca mi s-au uscat si colturile gurii. cand deschid gura ca sa mananc uscaturile crapa si imi da sangele, de arat ca un vampir nesters la bot. bine ca exista creme hidratante cu care imi dau atunci cand am timp sau imi aduc aminte, ca altfel imi luam concediu medical si stateam numai in casa.
in prospectul medicamentului scrie ca un alt side effect, insa foarte rar, e suicidul. si cica e pe bune :D
mda...deci daca lipsesc mai mult de 3 zile d'aici e clar...

asa, ca de 8 Martie

oare cum e sa fii gratioasa?
oare cum e sa fii frumoasa?
oare cum e sa mergi in astea si sa nu le rupi?

oare cum e sa fii privita doar pt forme?
oare cum o fi sa fii aspirata de asa ceva?
oare cum e sa stai ca sa-si beleasca unu' ochii in tine?

oare cum e sa fii femeie?

de aici

de data asta...

azi am dansat din nou, iar de data asta cred ca am facut-o mai bine. am invatat deja pasii de baza si acum imi vine mai usor sa-i combin si sa fac scheme cat de cat complicate.
telul meu este sa nu mai fac nimic atunci cand dansez. vreau sa stau pur si simplu. "you should do nothing when you dance" spunea un nene in filmul "The Tango Lesson". cam la asta cred ca se rezuma dansul, la a nu face nimic in timp ce muzica canta si te conduce.
in viziunea mea, dansul e o stare de gratie care te desprinde de propriile simtiri, te ridica din al tau trup si te transforma intr-un fum purtat de colo colo de ritmurile muzicii. e ca un vis trait cu ochii deschisi, e ca atunci cand te desprinzi de la pamant si zbori departe catre acea oaza de liniste unde totule frumos si bine atunci cand dansezi esti sclavul muzicii, nu mai esti stapan pe nimic ce tine de tine, muzica te conduce.
ca orice lucru frumos de pe lumea asta, dansul e o stare de spirit, o stare de gratie si de exaltare. e asemenea dragostei implinite in mod fizic. mai multe nu pot spune pt ca nu stiu.

a trebuit sa aman cu o zi ceea ce am scris mai sus. aseara m-a sunat mamaie ca se simte rau. avea tensiunea 24, tensiunea ei obisnuita fiind 14. am chemat salvarea la timp si de data asta a iesit totul bine. mda...de data asta...
am auzit-o spunand "mi-a spus medicul de familie ca am inima obosita". pai cum sa nu fie obosita cand acea inima a crescut 6 copii dintre care doar la 2 le curge acelasi sange prin vene? cum sa nu fie obosita cand acea inima a luat-o de 3 ori de la zero cu 3 barbati diferiti? cum sa nu fie obosita cand cei 2 copii nu-i seamana deloc? cum sa nu fie obosita aceasta inima care tine in viata o femeie puternica, hotarata, energica, ce nu s-a resemnat niciodata, dar care e fragila exact ca o femeie???
sa fii sanatoasa, mamaie! sanatoasa si fericita :)

soferi incompetenti

am vazut azi 2 soferi batandu-se. nu am prins faza de la inceput ca sa stiu motivul pt care se imbranceau, dar tare idioti trebuie sa fie acesti oameni. bine...adevaru' e ca multi idioti circula pe soselele noastre si ei sunt doar 2 idioti care si-au iesit din pepeni. se oprisera in mijlocul unei intersectii mici si se tot imbranceau in gardul viu din apropiere. nu s-a bagat nimeni sa-i desparta inafar' de un pensionar pieton. insa ei deja se calmasera cand a aparut nenea, ca altfel tare frica imi erea ca-l luau si pe el la carabe. am claxonat eu la ei incercand sa-i sperii si sa ma fac ca dau peste ei, ca ajunsesera in fata masinii mele, dar n-au bagat ei de seama.
numai prosti care cred ca soselele sunt ale lor si ei pot sa faca ce vor, numai dobitoci care nu stiu sa anticipeze traficul si se baga aiurea de blocheaza circulatia si mai rau, numai oligofreni lipsiti de bun simt circula pe sosele.

vorba aia "nu masinile ucid, ci idiotii care le conduc."

daca tusesc o sa iasa praf?

am tot zis si m-am laudat ca ochii care nu se vad se uita si ca ochii care n-au stiut sa ma priveasca se uita si mai repede. ...se uita pe naibii!
din clipa in care am zis asta mi-am si adus aminte de ochii despre care vorbesc, iar acum nu mai reusesc sa mi scot din cap. tot timpul ma gandesc la ei si la ea. visez, "scriu" tot felu' de scenarii in care suntem noi doi si imi doresc ca lucrurile sa se intample asa cum imi imaginez eu. "oare ea se mai gandeste la mine?" caut raspunsul la intrebarea asta ca si cum as cauta aur. aplic tot felul de scheme logice, creez tot felul de teorii, incerc sa sap cat mai adanc...numa' numa' ceva o iesi la suprafata. ma uit peste tot si incerc sa aflu daca ii e dor de mine, daca se va reintoarce. caut pana si-ntr-un fir de praf venit din directia ei.

oare chiar sa se fii ales prafu'?

primavara soarele se joaca-n mana ta

si pt ca a venit primavara, simt nevoia de a asculta aceasta melodie, de a ma uita pe geam prin jaluzelele galbui din dreapta mea si de a privi lumina calda de afara. daca dau sonorul mai incet e posibil sa aud si niste gugustiuci.

o amenda penibila

azi de dimineata, in jurul orei 9 AM, am luat amenda pt nepurtarea centurii de siguranta. 2 puncte de penalizare si 50 roni, bani cu care trebuie sa cotizez la stat in termen de 48 de ore. asta fu' a treia mea amenda si a doua cu puncte. dar a fost si cea mai penibila...
mai toata ziua mi-am petrecut-o la Slatina. fost-am acolo cu un nene sofer pe un camion Roman Diesel, d'ala vechi si paraitor. mi-am adus aminte de vremurile cand eram eu mic si mergeam cu tata cu macaraua. cabina si scaunele erau la fel de jepate, iar in masina mirosea la fel cu hainele lu' tata cand venea de la serviciu: a ulei, a motorina si a transpiratie...
tare lejera a fost ziua asta lucratoare pt mine, zi platita, bineinteles. m-am plimbat cu masina si am dormit :)

asta seara, pt a 2-a oara pe anu' asta, mi-am scos bicicleta la plimbare. am fost cu ea sa dansez. bine...ea doar a stat rezemata de un zid si s-a uitat :) de data asta am avut si partenera stabila, si docila pe deasupra. adica am repetat destul de mult cu ea si nu a comentat cand nu-mi ieseau pasii. am repetat pana am reusit sa bag la cap si sa nu mai dansez mecanic. eram sigur ca daca as avea o partenera cu care sa repet over and over again voi reusi sa pricep dansul.

biografia

cand m-am gandit eu sa fac blogu' asta, am zis ca o sa insemnez aici toate chestiile care mi se intampla mie astfel incat, atunci cand voi ajunge la batranete, sa citesc aici si sa-mi aduc aminte ce am facut eu in ziua X. cu alte cuvinte, am zis sa incep sa-mi scriu biografia pe acest blog.
doar am zis, ca nu am si facut. mi se pare mai interesant si ma incanta mai mult sa scriu ce-mi trece prin cap, ce simt, decat sa notez ce am facut si am vazut in ziua respectiva. pe moment, mi se par insemnari lipsite de valoare, nedemne deluat in seama si de ocupat timpul cu ele.
insa, s-ar putea sa regret peste cativa zeci de ani ca nu am scris ieri ca am vazut 4 accidente auto (dinte care unul cu un mort) de am zis ca luna martie e tare ghinionista. azi, spre exemplu, Jumperu' nu se mai inchidea iar camioneta a ramas fara incuietoarea de la usa dreapta (o fi cazut pe undeva, pe jos). cam multe belele in 2 zile...
astazi trebuia sa ma mai duc la notar sa vad cat costa succesiunea, dar n-am avut timp.

ar mai fi chestii pe care le-am facut si care ar merita insemnate pt viitor, dar nu mi le amintesc sau nu-mi vine sa le scriu. sufletu' ma trage mai mult sa scriu ce-l doare pe el decat despre ce-mi vad ochii. deh...asa e cand ai ce refula.

Love in the Time of Cholera (2007)

mi-am pus mari asteptari in filmu' asta...are un titlu interesant, romantic si oarecum misterios, Love in the Time of Cholera (2007), e facut dupa o nuvela de Gabriel García Márquez, iar motto-ul lui este "How long would you wait for love?". ar fi trebuit sa fie un film sfasietor care sa-mi ridice visurile cat mai aproape de cer, ar fi trebuit sa ma faca sa ma indragostesc de el...dar, ciuciu! m-a plictisit, m-a facut sa injur si sa-mi pierd timpul.
ceea ce ar fi trebuit sa fie un film de dragoste asa cum nu a mai fost facut vreodata, e un mare fiasco. ca realizare cinematografica e de tot rahatu'. parca e facut de un ageamiu impreuna cu o echipa de sudori. e plictisitor, scenele nu au continuitate, nivelul emotional creste si descreste fara a avea vreo noima, personajele actioneaza usor ilogic si fara a avea vreo motivatie. probabil ca nuvela lui Marquez e frumoasa. probabil ca regizorul a incercat sa o redea cat mai fidel. habar n-am...stiu doar ca filmul nu prea se merita vizionat.
singurele motive pt care acest film merita atentia sunt frumoasele femei care il coloreaza si minunatele decoruri columbiene scaldate in soare. ca imagine vizuala, "dragostea in timpul holerei" incanta si imbie la visare. multa verdeata, multe flori, femei frumoase si haciendas de vis sunt tot ceea ce mi-a placut.
ar mai fi si personajul principal. ma aseman foarte mult cu el. asa prostanac, indragostit si idealist cum e el, cam asa sunt si eu.
i-am dat nota 6!

later edit: ca mi-am adus aminte de ce filmu' asta sux in primu' rand...la el, dragostea este automata, dragostea exista pt ca pur si simplu asta e rolul ei, sa existe. in film, personajele se indragostesc pt ca trebuie, pt ca altfel nu ar mai fi fost povestea, filmul, iar oamenii care au muncit la el nu ar mai fi primit bani. cu alte cuvinte, cele doua personaje s-au indragostit tocmai pt a exista filmul. iubirea dintre ei nu este verosimila, nu are nicio temelie pe care sa se bazeze, ea exista pt ca asa trebuie.
personajul principal, baiatul, se indragosteste la prima vedere de o fata frumoasa. nu-si spun niciun cuvant, dar cum ajunge acasa acesta se apuca sa-i scrie ditamai scrisoarea de amor. bun...ce l-a motivat pe tanarul amorezat? ce l-a inspirat sa scrie un teanc de hartii numai despre cat de frumoasa e fata si cat de mult o iubeste? sa zicem ca nu inteleg eu cum sta treaba cu dragostea la prima vedere si d'aia nu pot sa pricep ce a fost in sufletul lui, dar...cu fata cum mai sta treaba? in momentul in care cei doi s-au vazut, fata doar s-a uitat la baiat. l-a privit pt ca el se uita insistent la ea si se citea pe fata lui placerea pe care vederea fetei i-o provoca. felul in care aceasta scena de dragoste la prima vedere a fost realizata, nu argumenteaza restul filmului, nu ofera motivele pt care baiatul isi va petrece 50 si ceva de ani din viata asteptand sa fie impreuna cu fata.
asta e doar un aspect negativ al filmului. un altul ar fi introducerea umorului imediat ce o stare de visare si traire empatica a povestii din film fusese realizata. cum a reusit filmul sa ma capteze si sa ma transpuna in poveste, cum a si dat cu bata in balta creind un moment penibil care m-a facut sa rad. nu stiu daca intentia regizorului a fost sa-si faca publicul sa rada, dar a reusit asta cu siguranta. chiar si personajul principal ajunge sa fie penibil in anumite momente si oricat de mult l-as admira, tot nu ma pot abtine sa spun cat de prost a fost in unele faze.
cartea nu am citit-o, dar nu cred ca lecturarea ei imi va induce o stare de spirit la fel de confuza precum a reusit filmul. un film de dragoste in care un baiat asteapta aproape o viata de om ca sa fie cu fata pe care o iubeste nespus de mult inca din prima zi, trebuie sa ma faca sa-mi doresc si eu asa ceva si nu sa rad si sa arat cu degetul personajele.

citate (XXI)

"Prostia s-a nascut la tara."

urate da' bune

o droaie de femei in pozele astea (dar si mai multe aici). niciun pic de feminitate, aproape niciuna frumoasa si mai toate bune. paradox? nu!
frumusetea nu are nimic de-a face cu sexul, iar feminitatea unei femei nu sta in ţâţe si buci.

I am the law

desi nu prea ma simt in forma pt asa ceva, am zis totusi sa primesc leapsa de la Oceania:

Ce ați face dacă ați fi dictatoare sau dictator de Mizil?

acu'...io habar n-am unde e Mizil, ce face el si cu ce se ocupa. insa, numele mi se pare cunoscut. nerelevant, oricum. Mizil e un oras, un sat, o comuna...o comunitate de oameni, ce sa mai. o comunitate cu al carui destin eu, in calitate de dictator, ma pot juca asa cum vreau eu si muschii mei. cum am spus, la inceput nu prea m-a incantat ideea de a-mi pune mintea la munca...dar suna tentant "dictator de Mizil". e fain, e refulator, e excitant sa fii dictator, sa ai puterea, sa ai posibilitatea de a face orice, sa-ti pui in aplicare toate ideile si visurile.

primul lucru care-mi vine in minte ar fi legalizarea prostitutiei si crearea unor bordeluri de 5 stele. chiar ma gandeam zilele trecute ca inafar' de alte afaceri la care m-am gandit ar mai fi si prostitutia. prostitutia legala, bineinteles! toate fetele ar avea carte de munca, analize la zi, sedinte gratuite la beauty-center, haine elegante, protectie, respect. clientii vor beneficia de discretie totala, card de fidelizare, posibilitatea de a-si alege fata si de a-si pune in aplicare fanteziile erotice si cam orice-i mai trece omului prin cap in materie de sex si nu pune in pericol viata fetei.
ca dictator de Mizil, voi fi unul "verde". adica voi renova absolut toate spatiile verzi din oras, voi introduce sistemul de separare al deseurilor, voi construi o fabrica de reciclare, voi reintroduce regula de circulare a autovehiculelor cu numar par si impar, o zi unele - o zi altele, voi face lobby pt mersul pe bicicleta si beneficiile pe care aceasta activitate le are pt sanatatea omului si a orasului, becurile economice vor fi obligatorii.
bineinteles ca Mizil va trebui sa fie un oras exemplar de frumos, cu o arhitectura urbanistica stilata, cu bun gust. voi renova toate cladirile vechi, iar cele noi vor fi construite in concordanta arhitecturala cu aspectul orasului.
fumatul va fi interzis in toate spatiile publice: strazi, magazine, institutii, scoli etc. mizilenii fumatori isi vor distruge viata in casele lor.
salariul minim va fi stabilit astfel incat fiecare cetatean sa-si poata plati din el intretinerea, utilitatile, hrana si hainele. pt mai multi bani, mizilenii vor trebui sa munceasca mai mult sau mai eficient. muncitorii puturosi vor fi alungati din oras.
avortul va fi legal, dar voi face astfel incat mamele care fac avort sau care-si abandoneaza copii sa ajunga de rasul comunitatii si sa se gandeasca de doua ori inainte de a si-o trage. barbatii si femeile vor fi obligati sa poarte prezervative asupra lor. educatia sexuala se va face in scoli incepand cu clasa a 5-a.
cersetorii vor fi trimisi la munca sau alungati din oras.
ma voi ocupa personal de pedepsirea celor care iau spaga. de asemenea, voi crea un hot line unde oamenii sa sune si sa spuna ce nedreptati li s-au intamplat, prezentand si probe, evident!
cainii vagabonzi vor avea custi si ingrijire veterinara. pisicile sa se descurce si singure :P
preturile nu vor depasi limita bunului simt. adica un suc nu va costa 10 roni in discoteca, in timp ce in magazin e 3 roni.
toti smecherii, fitosii si cocalarii vor fi pusi la panoul rusinii din centrul orasului.

un program electoral concret nu am. insa, daca mi-as pune serios mintea la cotributie, as face unul baban de tot :D