ne trebuie un alt dumnezeu

ma gandeam azi, dupa ce am asistat la lipsa de bun simt a unui concetatean, ca noua ne-ar trebui un alt dumnezeu, un dumnezeu care sa le dea oamenilor cate un banut de fiecare data cand fac un lucru bun ori dau dovada de bun simt, dar care sa le ia zece banuti atunci cand fac prostii.
probabil ca un astfel de dumnezeu ar avea un succes mai mare decat Cel actual, si nu ma refer la notorietate, ci la adepti si credinciosi in el.

ma gandesc eu ca oamenii ar face mai multe lucruri bune daca cineva i-ar plati pt asta. spre exemplu, atunci cand un om vrea sa arunce o hartie pe jos, el sa primeasca un banut pt ca nu mai face asta si ca o arunca la cos. asa, existand o rasplata materiala pt un gest de bun simt (chiar daca e facut de un om nesimtit care habar nu are ce e aia simt civic si respect pt natura), poate ca oamenii ar fi mai atenti la gesturile lor, iar numarul mitocanilor s-ar mai reduce. si nu doar al celor care arunca mizerii pe jos, ca oameni lipsiti de bun simt activeaza in toate domeniile nesimtirii...

dar de ce totusi un dumnezeu care sa dea banuti pt faptele bune?

pai pt ca Dumnezeul de acum, care promite viata vesnica dupa moarte, Rai, activitate de inger si toate cele, nu mai e luat in serios de foarte multi oameni (ca sa nu spun de toti). in fiecare zi vad oameni badarani, nesimtiti, oameni care actioneaza de parca n-ar avea nici un Dumnezeu. e plina tara de hoti, de mincinosi, de oameni fara suflet care incalca poruncile Domnului fara nici un fel de regret. ca sa nu mai vorbesc de acei asa zisi credinciosi care se calca in picioare si nu-si acorda respect atunci cand se duc sa atinga moastele vreunui sfant.

degeaba se construiesc biserici si se numesc noi sfinti, daca oamenii nu dau inapoi cu pacatele. degeaba isi pun soferii zeci de cruci in parbriz si oamenii poarta la maini bratari cu Maica Domnului iar altii cruci de aur la gat, daca cu masina aia nu acorda prioritate pietonilor ori ii stropesc atunci cand ploua, daca cu mainile alea te fura sau iti dau palme.
degeaba le mai promite Dumnezeu multa fericire in viata de apoi, daca prin actiunile lor lipsite de smerenie oamenii fac fix pe invers de cum ar trebui pt a ajunge in imparatia Lui.

asadar, zic eu, ca ne trebuie un alt dumnezeu. nu cred ca lucrurile se vor mai indrepta candva si ca oamenii vor fi din nou buni (asta daca au fost vreodata ...?!!?), asa ca se cere un alt stimulent care sa-i determine pe oameni sa aiba bun simt.

si care stimulent ar fi mai bun decat banul ? ...

-----------------------------
bineinteles ca ideea asta e utopica si in nici un caz nu se vrea a fi o erezie sau blasfemie. doar sunt indignat de starea bunului simt, a moralitatii si a degradarii credintei in Dumnezeu.

paza buna trece primejdia rea

am fost astazi partas la o intamplare foarte interesanta. cu ochii mei am vazut cum un hot fura din masina unor oameni, nu am facut nimic, dar cu toate astea am ajuns la concluzia ca am procedat bine.

cum s-a intamplat:

eram in masina cu un coleg, eu la volan si el in dreapta, si ne indreptam catre Valcea. eram in afara localitatii, prin zona cu padure si benzinaria Lukoil. din mers am vazut (doar eu am observat faza) cum intr-o parcare de pe sensul meu de mers, la una din acele mese amplasate pt picnic, era un grup de oameni care mancau. masina o parcasera cam la 1 metru in afara carosabilului, ei aflandu-se la 2 metri de aceasta, in dreptul portierelor.
eu tocmai urcasem dealu' si iesisem dintr-o curba la dreapta, avand cam 60-70 km/h. din mers am observat ca pe langa masina se pituleste un barbat. vazandu-i pe ceilalti oameni veseli la masa si pe acesta stand aplecat asupra masini, cam in dreptul capotei, am crezut ca vrea sa-i fotografieze si tocmai ii incadra cu camera pe care o fixase pe masina sau ca umbla la motor, pt ca masina avea capota ridicata. in timp ce ma apropiam de masina respectiva, caci nu era la mare distanta de mine, l-am observat pe tip cum se culca pe vine, si deschide usor portiera din stanga fata a masinii. in acel moment eram deja in dreptul masinii. urmarindu-l mai departe in oglinda retrovizoare am vazut cum deschide si mai mult portiera pastrandus-i aceeasi pozitie. mi-am dat imediat seama ca sunt martorul unui furt! insa eram deja departe de locul respectiv :(
pana sa ma dumiresc si sa-i explic colegului ce grozavie am vazut, am ajuns langa o alta masina care era trasa pe marginea drumului. pe langa ea erau doi tipi inalti, grasi, cu ceafa lata si figuri "suspecte" (nu vreau sa fiu rasist sau mai stiu eu cum, dar pe oamenii de teapa lor nu-i vezi aparand in presa ca au facut o fapta buna, ba din contra...). imediat ce i-am vazut m-am gandit ca trebuie sa fie complicii hotului din spate, ca prea erau ei plantati atat de aproape de locul jafului in desfasurare. unul dintre ei era in partea dreapta a masinii iar celalalt in spate, pe langa portbagaj. m-am uitat la el in timp ce am trecut cu masina, caci vedeam cum se indreapta spre partea carosabila si trebuia astfel sa am grija sa nu-l lovesc. si el s-a uitat la mine la fel de interesat precum am facut-o eu, asa ca m-am prefacut ca stau linistit si ca nu ma intereseaza ceea ce se intampla in spate, caci am vazut cum in mana tinea o cheie de desfacut prezoanele la janta pe care putea oricand sa mi-o arunce in parbriz sau luneta.

abia dupa ce am trecut si de aceasta masina m-am dumirit complet si am inceput sa ma gandesc la ce trebuie facut. deja trecusem de masina mesenilor, asa ca pe ei nu-i mai puteam avertiza. m-am gandit sa sun la politie. am pus mana pe telefon, dar in oglinda am vazut cum hotul isi terminase actiunea si fugea in padure. era prea tarziu...degeaba mai sunam eu la politie, ca pana veneau ei hotul avea sa fie departe, oamenii jefuiti, iar eu aveam sa pierd vremea la sectie dand declaratii si pierzand intalnirile la care ma duceam. n-am mai sunat la politie si nici nu m-am intors din drum, am mers inainte.
si tare mult m-am ofticat ca nu mi-am dat mai devreme seama de ceea ce vrea ala sa faca si astfel sa-i atentionez pe bietii oameni. mi-a fost ciuda ca am fost martor la un furt si n-am facut nimic pt a-l impiedica :((

toata ziua m-am gandit la intamplarea asta, mi-am facut scenarii in minte, si pana la urma am ajuns la concluzia ca, desi nu am actionat corect, am procedat bine.

am presupus ca eu ma prindeam din timp de ceea ce se intampla si in momentul in care treceam pe langa masina claxonam puternic pt a-i face pe oameni sa se uite in directia mea si astfel sa-l vada pe hot, ori sunam la politie.
sa zicem ca ei il vedeau si se duceau la el. daca asta avea cutit si ii ameninta sau le facea rau fizic? daca hotul se speria, fugea, oamenii dupa el, si alergand cu totii pe drum riscau sa fie loviti de masini? daca oamenii aia dubiosi erau complici cu asta (si sunt 80% sigur ca erau) si ala arunca cu cheia aia in masina spargandu-mi parbrizul/luneta/geamul sau, si mai rau, sa se puna in fata masinii ca sa opresc? (hai ca masina de firma are CASCO si se repara oricum, dar daca eram cu a mea?) daca dupa ce ajungeam cu hotii la politie astia imi luau seama si dupa ce scapau (ca la ce justitie avem in tara asta...) ma cautau si ma capaceau? daca opream masina langa ala si ma luam de el, nu veneau prietenii lui sa-l scoata d'acolo si astfel situatia se imputea si mai rau?

toate raspunsurile la aceste intrebari nu prea au o finalitate ok si la fel de "sanatoasa" precum ceea ce s-a intamplat cu adevarat. astfel, neimplicandu-ma cu nimic, hotul a furat ce a gasit si nimeni nu si-a pus viata in pericol, asa cum s-ar fi putut intampla.

nu pot sa nu ma gandesc la intrebarea aia "de ce sa planga mama?" si sa spun, chiar daca suna usor arogant, ca eu nu-mi puteam pune viata in pericol pt ca acei oameni nu au fost suficient de prevazatori astfel incat sa nu fie furati. bineinteles ca nimanui nu-i trecea prin cap ca ar fi putut fi furat in acel fel si in acel loc, si nu-i invinovatesc pt asta. dar daca hotu' ala le-a furat banii cu care plecau in concediu? nu e vina lor ca nu au avut mai multa grija de averea pe care o transportau, tinand cont ca sunt in ROMANIA, tara tuturor posibilitatilor, in special a celor negative?!!?

la intoarcere, chiar in acelasi loc, mai trasesera alti oameni sa manance. insa astia aveau masina parcata exact langa ei si cat mai departe de carosabil, nu la 1 metru de acesta cum o lasasera ceilalti. asa cum aveau ei masina trasa hotul nu putea sa deschida decat portbagajul, insa e mai greu sa-l ridici astfel incat sa umbli inauntru dar nici sa-l inalti foarte mult ca sa nu devina vizibil.

----------------------------------------------------------------

ideea e ca nu am facut nimic pt a opri furtul, dar nici nu mi-am pus viata in pericol.
bine...altfel as fi actionat daca eram martorul unei agresiuni fizice, ca viata e mai importanta si mai valoroasa decat orice pe lumea asta. sunam la politie, ma opream acolo si il bruscam pe atacator cu masina, faceam eu ceva pt a opri agresiunea si pt a scapa cat mai teafar.

o alta idee e si ca toti oamenii trebuie sa-si aiba grija de bunuri si sa nu se astepte ori sa aiba pretentia ca ceilalti sa intervina atunci cand sunt jefuiti. nimeni nu vrea sa-si puna viata in pericol pt ca celalalt nu are grija de el. bineinteles ca situatia se schimba atunci cand se ajunge la agresiune fizica, unde nu mai sunt de acord cu aceasta pasivitate.
justitia din Romania e asa cum o stim cu totii, de tot cacatul, iar hotii sunt cat se poate de smecheri, asa ca cel mai bun lucru pe care il poate face un roman e sa fie intotdeauna cu ochii in patru atunci cand are valori asupra sa, ca imediat se gaseste vreun smecher care sa-l faca.

--------------------------------------------------------------

si pe mine erau sa ma faca odata unii, pe marginea drumului...

eram pe autostrada si trasesem masina pe margine pt ca-mi zburasera niste cutii din bena si voiam sa ma intorc dupa ele. cand am coborat din masina am ridicat geamurile si am incuiat masina. am facut asta din reflex, caci nu ma gandeam eu sa vina cineva si sa umble la masina, pe marginea autostrazii...
m-am indepartat cam 60 de metri in spatele masinii. vreo 7 minute cred ca am stat plecat de langa ea tot cautand cutiile care zburasera. in timpul asta nu m-am uitat nici o clipa la masina, eu fiind atent sa gasesc ceea ce cautam.
cand m-am intors, cu stupoare am vazut cum de langa masina mea pleaca 2 tipi cu intentia vadita de a traversa autostrada si de a se duce pe partea cealalalta unde era o masina stationata. daca i-am vazut ca pleaca cu mainile goale nu m-am alarmat si am asteptat sa ajung la masina ca sa vad ce au facut. bineinteles ca se uitasera la cutii, pe una dintre ele desfacand-o la un colt ca sa vada ce e inauntru.

ce m-a uimit si mai tare e faptul ca ei au traversat autostrada ca sa vina sa se uite la ce aveam eu in bena. sau iesisera de undeva de pe camp si se duceau pe partea cealalta unde ii astepta acea masina?
oricare ar fi raspunsul, ideea e ca hotii nu dorm si nici nu rateaza vreo ocazie de a te jefui. asa ca cel mai bine e ca fiecare sa fie cat mai atent cu bunurile sale.
vorba aia: daca nu feresti capul, belesti p**a!

sa fie sa iau seama?!

odata, candva, as vrea ca un om inteligent, destept si serios sa-mi spuna daca sunt prost au ba, daca toate teoriile din capul meu au vreo legatura cu realitatea si in ce masura, si daca ceea ce vad si simt e chiar ceea ce se intampla si nu vreo scornire a mintii si imaginatiei mele.

cineva trebuie sa fie nebun si sa mai si greseasca pe lumea asta. dar cine? eu sau ei?

being a gentleman

oare asa sa fie, ca nici o fata cu care esti singur vreme de cateva zile nu trebuie ratata, adica lasata ne*ututa?

barbatii ca barbatii, ca toti sunt cocosi si se lauda ca ei daca erau in locul meu nici nu ieseau bine din tara ca si puneau palosul pe fata, dar cand si femeile spun ca am fost fraier si ca trebuia sa procedez asa cum cocosii ma povatuiesc acum, parca nu mai stiu ce sa cred...
parca imi vine sa cred ca a fi gentleman e de fapt o prostie si ca termenu' asta a fost inventat pt barbatii care in vecii vecilor n-au putut pune nici macar mana pe o femeie, si ca sa nu se faca de ras si sa le fie mascate nereusitele li s-a zis si lor intr-un fel anume.

cum o fi de fapt si de drept, habar n-am. daca nici macar el Freud n-a stiut, daramite eu...
macar un lucru stiu si eu, ca niciodata nu voi sari pe o fata in ochii careia nu am vazut dorinta. poate ca de fapt nu sunt un gentleman, ci doar un fraier...dar mai bine fraier decat animal.

visare vs. realitate. calea de mijloc

e atat de usor sa conduci oamenii, sa-i faci sa fie ai tai, sa te urmeze pana-n panzele albe, sa te pupe in fund la orice ora si sa te ia in brate chiar daca tu esti un rahat.
sa conduci oamenii e simplu ca buna ziua, vinde-le vise si ei te vor urma oriunde. fa-i sa viseze, sa aiba sperante de bine, sa se simta mai puternici decat sunt si ei iti vor fi credinciosi indiferent de situatie.
la facultate am invatat ca pt orice idee, indiferent cat de morala sau de corecta ar fi, se vor gasi oameni care s-o accepte si sa fie de acord cu ea. Hitler a avut discipoli, Cozma a avut discipoli, Guta are discipoli dar si Cioran i-a avut pe ai lui, Platon la fel si Gandhi de asemenea.

omul e liber sa-si aleaga conducatorul, idolul, cui sa-i fie discipol. omul e liber sa aleaga daca il urmeaza pe unul care aparent ii vinde sperante desarte sau pe unul care ii baga pula in gura din dorinta de a nu-l face sa viseze aparent aiurea.
iar eu stau si ma gandesc, oare ce e mai bine, pe care om sa-l urmez...pe cel care ma face sa visez sau pe cel care ma trezeste la realitate dandu-mi cu pula peste nas?

sa visezi aiurea si sa confunzi realitatea cu visarea nu e absolut deloc bine, caci realitatea e cea pe care o traiesti, in realitate mananci, te imbolnavesti, te indragostesti si tot in realitate si mori. daca ajungi sa confunzi visarea cu realitate e de rau...
asa ca cel mai bun lucru e sa traiesti realitatea, asa dura cum e ea...dureroasa, urata, grea si nedreapta, pt ca asa ai habar de cum stau lucrurile si le poti indrepta. daca realitatea e dura o poti face sa fie confortabila, daca e grea o faci sa fie usoara, daca e nedreapta pune mana si fa-o sa fie corecta.
deci...in mod clar trebuie sa traiesti realitatea si sa nu lasi visarea sa te acapareze

asadar, concluzia normala ar fi sa-l urmezi in viata pe cel care iti da cu pula peste nas, pt ca EL este cel care te trezeste la realitate.
dar de ce naibii sa accepti una ca asta?
de ce sa accepti ca unul ca tine sa te faca un rahat de om, un mizerabil si un parazit? asta esti tu, un parazit? in mod sigur ca nu, tu esti OM, nu parazit!
esti om si ai si tu demnitate, ai puterea de a alege (cum am spus mai sus) asa ca de ce sa alegi sa-l urmezi pe unul care te injura si te denigreaza? chiar vrei sa fii un nimeni, chiar te crezi parazit?
daca da, atunci iti urez de pe acum multe "succesuri" in viata ta de parazit, dar sa nu te aud niciodata ca nu-ti place sa fii tratat ca pe un om josnic, ca pe un parazit. asta esti ba, un parazit si tu insuti ai decis sa fii astfel, nimeni nu te-a constrans si nu te-a obligat.
fiecare pasare pe limba ei piere, parazitule!
asa ca traieste naibii ca un parazit ce esti si accepta sa ti se bage pula in gura de fiecare data cand cineva mai puternic decat tine vrea asta! daca iti place, e treaba ta pt ca fiecare face ce vrea cu gura, daca nu-ti place si totusi o accepti, iarasi e treaba ta pt tu decizi ce bagi in gura si ce nu, DAR daca nu-ti place si nici nu accepti, atunci pune mana si fa ce trebuie!
dezice-te de cel care te siluieste, renunta la cel care te supune si care te foloseste pt a-si face mendrele cu tine!

asa ca nu-ti mai ramane alta varianta decat sa-l urmezi pe cel care te indeamna sa visezi si sa ai idealuri. pana la urma, omu' asta e inofensiv si singurul rau pe care ti-l poate face e sa te indeparteze de realitate...DAR, asta numai daca tu nu esti atent. asa ca, de ce sa iei o pula in gura, cand mai bine poti sa gandesti si sa fii INTELIGENT?! nu-i asa ca e mai elegant, mai confortabil si mai frumos sa fii rational decat sa te slobozeasca altul?!
bun...omu' ala care iti spune sa visezi si sa idealizezi si chestii te poate indeparta de realitate, ceea ce e rau. dar daca tu gandesti, esti inteligent si nu lasi asta sa se intample, atunci ce poate fi mai frumos decat sa traiesti un vis fara a te indeparta de realitate?

visezi sa ajungi in Caraibe, spre exemplu.
e asta imposibil? absolut deloc...Caraibele exista, mijloace de a ajunge acolo sunt, asa ca nu vad de ce n-ar fi posibil sa-ti indeplinesti acest vis. chiar in acest moment, un om de pe planeta asta pune piciorul in Caraibe, ajunge acolo unde vrei tu sa fii. ala are cumva trei coaie de a ajuns acolo? nu cred asta...dar cred ca omul respectiv a visat sa ajunga acolo si a facut tot ce e posibil pt a-si indeplini visul si iata ca si l-a indeplinit, iar in acest moment este cel mai fericit om din lume, in vreme ce tu esti un parazit care suge pula si viseaza sa ajunga in Caraibe.
cam la asta ma refer cand spun ca trebuie sa fii inteligent. sa visezi si sa-ti duci visul la indeplinire, sa nu visezi in van, sa nu visezi chestii care efectiv nu se pot intampla. viseaza la lucruri pe care le poti indeplini, pe care simti (intr-un mod realist, rational si, de ce nu, pragmatic) ca le poti indeplini. ar fi chiar culmea sa visezi ca vei castiga marele premiu de la Loto fara a cumpara un bilet. bine...exista posibilitatea sa gasesti pe strada chiar biletul castigator, dar sa fim seriosi...cate naibii sanse exista ca asta sa se intample?!

asadar, cel mai bun lucru mi se pare a fi visarea si urmarea conducatorului care te indruma sa ai idealuri si sa fii un om cu principii, oneste. asa nu te va fute nimeni in gura si vei avea posibilitatea de a duce un trai bun, asa cum iti doresti.

esti este ceea ce traiesti & traiesti ceea ce esti !!!

viseaza si traieste in visare, rupt de realitate, dar sa nu te mire cand te vor da afara de la serviciu cu toate ca tu ai de platit rate de 3000 de lei pe luna pt o masina ultimul racnet si un apartament de 4 camere mobilat de lux si in care locuiesti singur.
nu visa, traieste realitatea, dar accepta si ca in fiecare zi cineva sa-ti bage pula in gura.
viseaza, accepta realitatea, dar fii inteligent si vei avea viata pe care o doresti si o meriti.

=============

eu aici mi-am exprimat indignarea cu privire la blamarea lui Chirila pt "Scrisoare pt liceeni" si proslavirea lui Pitici Gratis pt contra scrisoarea lui pt liceeni.

mama voastra de prosti idioti ,,|,,

azi de dimineata mi-am dat seama ce ma enerveaza cel mai mult pe mine, ce ma scoate din pepeni si ma irita si ma transforma in Hulk.
prostia, frate...prostia omeneasca si oamenii prosti!
nu pot sa suport atunci cand vad un om prost ca debiteaza. ma apuca toti nervii si daca n-ar fi ilegal si imoral pe cuvantul meu ca l-as juca in picioare pe prostul care se desfasoara in fata mea si i-as da pumni in fata si suturi in burta sa taca odata din gura ca ma scoate din sarite cu prostia lui.

azi de dimineata ascultam emisiunea lu' Dobrovolschi si Craioveanu de pe Guerilla, si au ei o actiune d'asta impotriva functionarilor enervanti si spagari. si suna un dobitoc sa spuna ca "pe mine ma enerveaza functionarii de la Primarie pt ca au aprobat ca sambata trecuta sa se desfasoare un maraton in Bucuresti blocand astfel orasul in singura zi din saptamana cu trafic lejer. n-am mai putut astfel sa-mi plimb baiatul cu bicicleta".
cand am auzit asemenea ineptie m-au apucat dracii. am inceput sa urlu in masina (bine ca eram singur) si sa-l injur pe dobitoc de morti de raniti de mama de neam si de toate cele ale lui. i-am bagat in gura tot ce se putea, l-am spurcat pt toata viata si parca tot nu ma saturam sa-l injur cand il auzeam ca el ii da in continuare cu prostiile lui. la inceput am crezut ca asta vorbeste la misto, ca nu poate sa fie atat de imbecil incat sa spuna ca mai bine nu se tinea maratonul ca sa se plimbe el, dar era cat se poate de serios si continua sa vorbeasca in timp ce cuvintele mele deveneau din ce in ce mai porcoase. cred ca nici celor doi realizatori nu le-a venit sa creada ce vorbeste animalu' ala pt ca dintr-o data li s-au schimbat vocile, au ingaimat cateva cuvinte incercand sa-i tina o usoara teorie boului, asteptand probabil ca ala sa spuna "v-am pacalit cu nasu' prajit!". dar nu, muistu' ala a fost cat se poate de serios, "cum naibii de tocmai atunci au facut ei maraton? ca nu asa se promoveaza sportul si sanatatea, ca d'aia au facut sali de sport ca sa faca lumea sport in ele si nu sa alerge pe strazi si sa nu ma pot eu plimba cu fimio".

i-as juca in picioare pe oamenii ca dobitocu' asta. pur si simplu nu pot sa concep cum de un om poate sa afirme asemenea lucruri, cum de un om poate sa fie atat de insolent, de puturos, de batut in cap incat sa nu-si dea seama de rostul unui maraton si de actiunea benefica a sportului asupra organismului si a bucurestenilor intoxicati de poluare si fast-food. numai cu pumnii in nas l-as fi batut p'ala, ca sa se uite bine la el apoi si sa-si vada lungul nasului si alta data ori sa gandeasca ori sa taca din gura.
pun pariu ca asta e bizon d'ala care parcheaza masina pe trotuar, care arunca gunoiul de la geam si pe care il doare in cur de ceilalti. altfel nu-mi dau seama cum ar putea fi un om care gandeste ca el...mama lui de dobitoc idiot si prost

mama voastra de piromani ,,|,,

mi-am facut un obicei din a suna la 112 de fiecara data cand sunt pe autostrada si vad cum arde vegetatia. bine...nu sun ca sa dau alarme false, ci sa le spun pompierilor pe unde arde.
de vina pt deranjul lor sunt idiotii care locuiesc in satele de pe langa autostrada, care au pamant in zona si care din mosi stramosi dau foc paielor in loc sa le stranga. daca pe mosii lor ii durea la caciula de poluare si incalzire globala, p'astia ar trebui sa-i doara rau de tot intregul corpul pt ca in inconstienta lor produc tone de CO2 "omorand" si putinul aer curat care ne-a mai ramas.
azi erau 2 focuri destul de mari si pompierii prezenti la cel mai mic dintre ele. cand i-am sunat nu stiau de focul cel mare dar sper totusi sa se fii dus la fata locului si sa-l fii stins. odata am sunat de 3 ori in aceeasi zi pt 3 focuri diferite, 2 pe A1 si 1 pe A2.
eu unu' sper ca de fiecare data dupa ce sun la pompieri ei sa se si duca sa stinga focul si sa nu-l lase sa arda in speranta ca se stinge singur. poate ca se stinge, da' produce o groaza de CO2 de care nu avem nevoie daca nu e stins la timp.

io, pasare de noapte?

in Regie fiind si aflandu-ma in fata unui club care la intrare are doua custi in care dansau doua gagici, mi-am dat seama ca eu nu sunt facut pt viata de noapte.
mi s-a facut o asemenea mila de fetele alea cum stateau ele acolo sus si dadeau din fund incercand sa anime atmosfera si sa aduca clienti in clubul lor gol, incat cred ca mai mult as plange decat sa ma distrez noaptea in club. bine...e mult spus "as plange", dar as sta asa sucarit si m-as gandi la soarta bietelor fete, ca eu sunt mai milos din fire si ma impresioneaza oamenii care sufera si care sunt exploatati.
evident ca dupa niste beri as uita de mila si nu mi-as dori decat sa fiu cu ele acolo sus sa le tin companie. yeah baby yeah, let me show you my modjo :))

interesanta a fost replica lu' C cand i-am spus ca mi s-a facut mila de fetele alea. "alea sunt niste animale. ca daca erau oameni, gandeau. cum nu gandesc si stau acolo inseamna ca sunt animale". e deprimant sa vezi cum niste oameni, semeni d'ai tai, stau cocotati in custi si se scalambaie ca maimutele iar la vederea bananelor nu-si mai incap in piele de bucurie, ca haine si-asa nu prea au pe ele.

io nu's facut pt viata asta de noapte pe care o traiesc majoritatea oamenilor. mie imi place sa stau linistit, sa vorbesc cu lumea, sa fie muzica in surdina, sa ma lafai pe scaun si sa descopar enigmele Universului in sticlele cu bere. si eventual sa mananc space cookies :)) uite d'aia am eu prea multe degete la maini ca sa enumar serile pe care mi le-am petrecut in discoteci.

...mai ales ca femeia nu ti-o cauti la lumina lumanarii.

prostii birocratice europene

ieri la primarie am avut parte de doua faze proaste.

primul semn de prostie pe care l-am observat la primarie a fost ghiseul, care ghiseu ar fi perfect pt midgets in sensul ca gaura aia prin care vorbesti cu femeia de la ghiseu e pusa cam la nivelul buricului meu iar geamul prin care as fi putut-o vedea pe femeie e acoperit cu afise, astfel ca pozitia optima de a comunica cu cei din spatele ghiseului e capra, adica te apleci spre inainte cu fundul in afara, pui mainile pe tejghea si stai cum s-ar spune "cu botul pe labe". pozitia e oarecum confortabila, dar aflandu-ma intr-o institutie publica, institutia numaru' 1 a orasului, pozitia aia si ghiseul sunt de-a dreptul imbecile si penibile. e lipsa de respect sa pui oamenii sa stea in asemenea hal. norocul meu ca femeia de la ghiseu avea cei mai frumosi si cristalini ochi albastri pe care tin minte sa-i fii vazut si tot uitandu-ma la ei timpul a trecut mai repede si mai placut.

eu am cumparat masina pe 30-IV-2008 iar la primarie mi s-a spus ca trebuia sa declar masina in termen de cel mult 30 de zile pt ca ei sa ma ia in evidenta lor si sa le platesc impozit. stand si asteptand sa stau capra m-a traznit o idee, o situatie ipotetica dar care poate aparea fara nicio problema si care poate da sistemul peste cap: "cucoana, eu am cumparat masina pe 30 aprilie dar am venit cu ea in tara abia pe 19 iulie ceea ce inseamna ca am stat acolo aproape 2 luni si jumatate, adica vreo 70 de zile. de ce trebuie sa platesc impozit in Romania pt o masina pe care eu am folosit-o in Germania?" in prima faza mi s-a parut absurda situatia, aceea de a plati impozit pt o masina pe care eu am folosit-o in Germania, dar in momentul in care mi s-a spus de Uniunea European m-am luminat. pt ca Romania e in UE, aceasta mare familie europeana, nu conteaza unde esti cu masina tu trebuie sa platesti impozit acestei mari familii pt ca o folosesti pe teritoriul ei. nu stiu daca asta a vrut si tanti de la ghiseu sa-mi spuna sau daca asa e legea, io singur am creat aceata teorie ca o justificare a impozitului pe care trebuia sa platesc. n-am mai comentat asupra acestui subiect pt ca mi s-a parut destul de logic.
insa prostia e alta. am fost penalizat cu 50 de roni pt ca nu am declarat masina in termen de 30 de zile. mergand tot pe situatia ipotetica de mai sus mai apare o intrebare: "cum puteam eu sa vin si sa declar masina din moment ce la 30 de zile de la cumparare eram inca in Germania?" pt aceasta problema nu mai pot gasi o explicatie logica. aceasta nu mai are legatura cu UE ci strict cu primaria orasului meu, care primarie e o proasta. efectiv eu nu puteam fizic sa declar masina la primarie si nici nu vad vreun argument logic pt care eu sa fii facut asta in Romania din moment ce o foloseam in Germania. sau hai sa spunem ca UE trebuie sa stie unde ma dau eu cu masina si d'aia trebuia s-o declar, dar de ce sa fiu amendat pt ca eu nu puteam efectiv sa fac asta la primarie? tot pe aceasta tema mai apare o prostie, cine si cum se stabileste valoarea amenzii? N, care a cumparat masina in aceeasi zi cu mine si care a declarat-o la primarie acum 14 zile (oricum nu in termenul de 30 de zile prevazut) nu a primit decat un avertisment, care e gratis. eu a trebuit sa platesc 50 de roni pt ca m-am dus mai tarziu cu 14 zile decat el. care e logica? el de ce a scapat gratis si eu nu? probabil ca valoarea amenzii ramane la aprecierea femeii de la ghiseu (ceea ce s-a si intamplat, ca amenda e de la 50 la 200 de roni iar eu intarziasem 70 de zile > deci foarte mult timp peste cele 30 de zile > deci o amenda mare, nu cea minima) si in niciun caz in baza unei grile de amendare, ceea ce e un lucru total aiurea pt ca in primarie nu suntem la gradinita ci intr-o institutie publica, subordonata statului, si tot ceea ce se intampla in interiorul ei trebuie sa fie coerent, justificabil si bazat pe un sistem logic.

dar daca eu cumparam masina din Elvetia, care nu e e membra UE, cum mai sunau atunci explicatiile? masina nefiind rulata in marea familie europeana, ce treaba mai avea ea atunci sau statul-membru-UE-Romania cu o masina cumparata din statul-non-membru-UE-Elvetia??? Sorinelu, care acum e in SUA, o sa vrea sa-si aduca masina d'acolo aici in Romania. masina a cumparat-o acum 3 ani si imi vine sa rad cand ma gandesc la ditamai amenda si impozitul pe care o sa trebuiasca sa le plateasca :))

in momentul in care le-am prezentat si femeilor de la ghiseu aceasta teorie nu prea au stiut ce sa-mi raspunda. mi-au spus doar ca legile astea ce tin de comunitatea europeana sunt legi noi, nu prea sunt clare si baliverne d'astea. dar uite ca din cauza acestor neclaritati eu a trebuit sa platesc 50 de roni total aiurea. si chiar daca depun plangere la primarie si le demonstrez negru pe alb ca eu n-aveam cum sa declar masina in termen de 30 de zile pt ca ma aflam in Germania, banii platiti aiurea o sa-i recuperez dupa multa birocratie si bataie de cap, asa ca mai bine ma lipsesc.

Elvetia ar fi o buna tara in care sa emigrez, atunci cand voi dori sa fac asta...ma gandesc eu...

Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga si-n sac

am mai stat azi de vorba cu colegele despre viata, despre sanatate si despre "ce-si face omu' cu mana lui se cheama lucru manual". imi spune una dintre ele ca viata nu ti-o faci singur si ca de cand te nasti Dumnezeu iti scrie ceva in frunte si ca ala ti-e destinul. hai nu zau?! daca mie in frunte imi scrie ca la 33 de ani o sa devin miliardar pai sa fie sa frec menta de pe acum in asteptarea banilor, nu?! cata minte iti trebuie ca sa stai pur si simplu si sa-ti lasi viata in mana destinului si sa faca ala ce vrea din ea?
si am adus vorba de tata si de cum a stat el sa bea apa si sa se plimbe prin casa asteptand sa i se linisteasca inima... iar o colega mi-a raspuns ca daca ti-e dat sa mori, mori oricum indiferent ce ai face, ca stie ea oameni care au trait sanatos toata viata lor si au murit din senin.

cat de destept tre' sa fie ma un om ca sa scoata asemenea aberatii? adica indiferent ce as face eu, viata mea va fi la fel no matter what? uite, mamaie n-a mai stat sa bea apa si sa se plimbe prin casa pana-i inceteaza palpitatiile, ne-a dat repede telefon, am chemat salvarea si in 1 minut i-a scazut pulsul, iar acum de fiecare data cand ma duc la Severin opresc pe la ea ca sa-mi dea sa mananc...
imi vine sa injur si sa blestem si sa tip cand aud asemenea ineptii, dar ma linistesc si-mi zic "lasa-le ma, ca sunt si ele femei". sunt femei si mai sunt si in varsta, adica ar trebui sa aiba o experienta de viata si niste sfaturi decente. si uite ce ma invata ele, ca daca mi-e dat sa mor, mor oricum. pai sa fie s-o iau pe fieta la pula si sa i-o trag pana nu mai pot, ca daca tot mi-e dat sa mor no matter what cel putin s-o fac cu stil, nu?! Doamne cat de mult ma poate enerva acest subiect!!!!!!!

una e sa mori pt ca ti-a dat unu' in cap pe strada si alta e sa mori ca n-ai avut grija de sanatatea ta. in primul caz se cheama ghinion iar in al doilea se cheama prostie. iar Dumnezeu n-are deloc a face cu prostia, SA FIE CLAR!!! Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga si-n sac!

uite, sa zicem ca pe mine ma doare acum un picior. ce ar fi mai bine, sa ma rog si sa spun Tatal Nostru pana imi dispare durerea ori sa ma duc imediat la un doctor? oare cum ma ajuta pe mine rugaciunile, vine Duhul Sfant peste mine si ma vindeca? hai s-o vad si p'asta!
data viitoare cand ma va durea ceva ma voi ruga pana va disparea orice urma de durere. sa vad eu atunci cate rugaciuni trebuie sa zic, cat de intens trebuie s-o fac si ce anume trebuie sa spun ca sa vina Duhul Sfant peste mine si sa-mi ia durerea. tare sunt curios... si parca mai curios sunt daca ma si voi vindeca in acest fel, ca daca nu merge si ajung sa-mi taie piciorul pt ca nu m-am tratat la timp, ce-o sa mai zic atunci? cu ce rugaciune imi va creste piciorul la loc? o sa zic ceva de genu' "Dumnezeu nu exista pt ca uite nu mi-a vindecat piciorul?" in niciun caz n-o sa spun asemenea prostie pt ca eu cred in Dumnezeu, dar faza e ca nu cred ca prostul.

iarasi ma apuca nervii cand ma gandesc la discutia purtata cu colegele mele si cum incerca cea mai breaza dintre ele sa ma convinga ca asa e ca ea. eu am tacut din gura si n-am comentat, ca era vizibil faptul ca nu-mi accepta parerea. iar ea e femeie matura, a trait mai multi ani decat mine si stie mai bine, iar eu un mucos nu pot sa-i spun ei cum stau treburile... cam asta era atitudinea ei si daca as fi continuat sa-mi sustin parerea si s-o argumentez, in mod sigur s-ar fi lasat cu scandal.

faza de azi e un bun exemplu din categoria "eu nu mai am incredere in nimeni". iar oamenii astia maturi care zic ca le stiu pe toate se uita ciudat la mine, cand le spun asta, si imi spun ca sunt un tip mediocru.

timpi morti in campul muncii

aflandu-ma azi pe la sefa in birou, m-a intrebat "n-ai mai plecat dincolo? mi-a zis mamaie ca te-ai plans la ea cum ca nu te-am fi lasat noi. nu e adevarat".
a trecut atata vreme de cand am fost la ea sa-i spun ca vreau sa demisionez, incat am uitat de subiectu' asta. am vorbit pana la urma si cu nenea la care voiam sa plec si mi-a zis ca sefii mei n-au mai fost de acord cu plecarea mea, chiar daca in prealabil sefa spusese ca n-o intereseaza ce fac eu si unde ma duc. adevaru' e undeva la mijloc si pe mine putin ma mai intereseaza. oricum, "demisia" apare acum destul de des prin gandurile mele >:)
imi si imaginez momentul in care o sa ma duc la sefa in birou si o sa-i pun pe masa demisia mea. trebuie sa am mare grija cum il premeditez pt ca vreau sa-l savurez pe deplin. nu cred ca va exista vreo marire de salariu care sa ma motiveze sa raman si chiar daca va fi o voi refuza cu mare placere si cu dintii la inaintare: "neah! :D"

ca mi-am adus aminte...azi m-a blocat unu' cu masina pe santier. avea de descarcat neste chestii si treaba parea sa dureze destul de mult. si-a cerut scuze omu' pt ca ma tinea din treaba dar mi-a zis "stai linistit, banii tot aia sunt". si chiar asa e, de ma spetesc de nu ma spetesc banii tot aia sunt la sfarsit de luna. asa ca azi mi-am luat libertatea de a pierde vremea cu gratie in timpul serviciului. intr-un an si jumatate de activitate cred ca e prima oara cand fac chestia asta. asa ca am stat in masina vreo jumatate de ora pana sa-si termine ala masina de descarcat. apoi am fost cu Jumperu la service unde am pierdut si p'acolo cam o ora. daca pana acum chemam vreun coleg sa vina sa ma ia ca sa ma intorc la serviciu si sa nu stau degeaba, astazi n-am mai facut-o. dupa ce am terminat cu masina m-am si plimbat nitel prin oras cu mirii, pe unde aveau ei treaba.
si uite asa eu m-am intors la serviciu pe la ora 12 sau 13.

spre uimirea mea am observat saptamana asta ca in timpul programului nostru de 10 ore exista multi timpi morti.
de fiecare data cand ma intorc de pe unde sunt plecat imi spun colegii "vai ce nebunie a fost astazi". uite ca saptamana asta am avut ocazia sa observ mai bine cum decurge aceasta nebunie. si cum sa decurga? un aflux mare de clienti vreme de 1 ora sau 2, marfa de descarcat si receptionat cam intr-o ora si atat. iar de la ora 16 si pana la 18 relaş cat cuprinde. ieri spre exemplu ne uitam pe situri de cazare in Sinaia si o colega suna sa afle tarifele ca sa se duca in week-end.
iar saptamana trecuta eu am fost plecat in deplasari de luni pana joi si am mai si facut ore suplimentare. iar eu la volan nu-mi permit sa am timpi morti, ca daca-i am ii am pt totdeauna.
timpi morti mai au si oamenii din atelier, ca astia fumeaza cate o tigara pe ora. si de fiecare data isi iau pauza pt a face asta. se opresc din lucru, se invita la fumat si ies toti afara. 5-10 minute/ora tot le stau degeaba ca sa fumeze. iar la un program de 10 ore se aduna cam multi timpi morti. si cand e vorba sa faca ore suplimentare stramba din nas. stramba din nas, trag cate o tigare si beau un bidon de bere ca asa e obiceiul in atelier, dupa ce s-a terminat programul de lucru si incep orele suplimentare se da si drumul la dezmat.

in mod sigur cel mai greu job e cel pe care-l faci tu cu mainile si cu capul tau, si cati oameni atatea joburi grele. asa ca eu n-am niciun drept sa ma dau mai breaz decat colegii mei dar cand vad ca eu alerg de dimineata pana seara de n-am timp si loc sa mananc, parca ma apuca oleaca de nervi. in magazin e racoare pe canicula asta pe cand in masina e atat de cald de ma doare si capu' de la caldura reflectata de bord. iar de la cat am transpirat s-a albit naibii scaunu' de la Jumper de se vad astfel pe el niste dungi albe ce-mi inconjoara picioarele atunci cand ma asez.

eu sa fiu sanatos si fericit... :D

oare cum o fi in alta tara?

de ceva vreme am un gand pe care nu-l aveam pana acum si despre care credeam ca n-o sa rasareasca niciodata in mintea mea, si anume, ma gandesc ca mai bine ar fi sa plec intr-o alta tara.
pt mine, patriot convins si iubitor de tara, e ciudat si totodata frustrant sa gandesc asa ceva, sa am asemena dorinta. dar daca stau sa ma gandesc ce m-a impins spre asta imi dau singur dreptate si nu mi se mai face rusine cu un asemena gand.
nu stiu daca in strainatate e Raiul pe Pamant, daca acolo banii se castiga mai frumos decat aici, dar stiu ca acolo exista civilizatie si bun simt. poate ca oamenii sunt mai reci decat ai nostri, poate ca n-o sa reusesc sa ma adaptez la cultura lor, la specificul vietii lor, dar parca altfel ti se pare viata atunci cand esti tratat ca om si vezi ca e ok sa ai bun simt.
asa mi-e ciuda cand vad ca aici in tara oamenii ma iau la misto atunci cand incerc sa fiu corect, sa fiu drept si sa fac lucrurile conform valorilor morale, incat imi vine sa-mi iau lumea in cap si sa ma duc unde-o fi, numai sa nu mi se spuna ca sunt prost atunci cand nu vreau sa insel pe cineva. nu cred ca asta e un semn de slabiciune, dar pur si simplu simt nevoia sa mi se dea dreptate atunci cand incerc sa fiu onest, sa mi se spuna "da' ma, e ok" si sa am in continuare convingerea ca nu eu sunt diferit, ci ceilalti, ca ei sunt cei denaturati care s-au indepartat de la legea normala si dreapta a firii, ei sunt cei care au luat-o pe aratura.

la serviciu ma contrazic cu colegii asupra importantei donarii de sange. eu le spun ca nevoia de sange este acuta, ca sangele tau poate salva un om, si ei imi spun ca nu li se pare normal sa dea sange pt altul. in schimb or sa doneze atunci cand o ruda sau cineva apropiat va avea nevoie. fata unei colege d'a mea are grupa sanguina AB4, o grupa foarte rara, dar chiar si asa mama isi indeamna fiica sa nu doneze. "cum sa-si dea ea sangele?", imi spune.
isi mai motiveaza gestul si prin lipsa de profesionalism a cadrelor medicale romanesti si prin exemple de genul "stiu oameni bolnavi de nu-stiu-ce care s-au dus sa doneze sange si nu au fost verificati" sau "sunt cazuri in care donatorii s-au imbolnavit de SIDA". in acest caz o inteleg, caci nici eu nu m-as duce sa fac un gest nobil si apoi sa mor din cauza asta. as fi un prost si nu un erou. astfel ii dau dreptate si n-o mai bat la cap ca s-o lase pe fie-sa sa doneze. cand vine vorba de spitalele romanesti, de doctorii si de asistentele din ele tre' sa fii cu mare bagare de seama. mai rau te imbolnavesc in loc sa-ti faca bine. si cum naibii sa nu-ti vina sa pleci din astă tara unde poti muri cu zile prin spital pt ca nu te baga nimeni in seama?!
d'aia spun ca incep sa-i inteleg pe oamenii care pleaca d'aici. am crescut si eu mai mare, m-am mai maturizat, am devenit mai rational si mi-am dat seama ca dragostea de tara nu poate fi chiar oarba incat sa ma fac ca nu vad toate rahaturile care se intampla. aceste rahaturi ma afecteaza si pe mine in mod direct si nu pot chiar asa ca iubirea de glie sa ma omoare la propriu.

e frumos in Romania, e distractiv, ai ce vedea, ai ce fute, ai ce manca. dar si frumusetea asta te incanta pana la o limita atunci cand lucrurile sunt prea serioase pt a fi tratate superficial, cum ar fi sanatatea, educatia, libertatea.
m-am uitat adineauri la un filmulet despre Lacul Bicaz. toata suprafata apei este acoperita de PET-uri. este sinistru sa vezi ca un lac poate arata in asemenea hal, dar mai sinistru mi se pare sa ma gandesc la oamenii care au aruncat alea acolo. ma apuca groaza cand ma gandesc ca aia sunt romani, oamenii printre care traiesc, oamenii cu care viata mea se intersecteaza.

spuneam mai sus de doctori si de spitale. mie imi este o frica teribila de astia, cu groaza ma gandesc la clipele cand voi avea nevoie de spitalizare.
ca mi-am adus aminte...prima ambulanta care a venit la tata n-avea tot ce-i trebuia la ea, nici doctor si nici echipament de resuscitare. am mai asteptat nitel pana sa vina cea de-a doua cu tot ce-i trebuia. bine, totul era pierdut demult, dar asa ca idee "ambulanta nepregatita corespunzator"...

ma gandeam pana acum la solutii, la ce ar trebui sa facem ca lucrurile in tara sa fie mai bune. gandurile astea imi mai tineau aprinsa dragostea de tara, imi mai dadeau sperante, dar cand am vazut eu cam cum sta treaba p'aici nici macar gandurile alea nu mai impresionau.
nu stiu ce va urma...

marile sperante...marile suferinte...

cum vine asta, "prima dragoste este intotdeauna legata de cele mai mari suferinte"?

de ce trebuie sa fie asa? nu o spun doar eu ci multi oameni dintre cei pe care i-am intalnit. da, prima dragoste poate veni de mana si cu marile suferinte (marile sperante de mana cu marile suferinte...), insa atunci cand asta se intampla la o varsta frageda, parerea mea. dar atunci cand se intampla dupa un sfert de veac de existenta de ce trebuie sa mai existe si marile suferinte?
chiar asa nu se poate ca prima dragoste sa fie si ultima? eu nu cred in ghinioane si in similitudini de genu' "mi s-a intamplat si mie, si lui, si ei...deci o sa ti se intample si tie" si deci nu pot sa inteleg, sa concep de ce prima dragoste tre' sa se termine prost. :|
cine stie, poate ca astfel te pregatesti mai bine pt a doua sau a treia dragoste, care va si ultima. cum mie nu-mi plac cifrele pare o sa trebuiasca sa mai trec printr-un chin doar ca apoi sa raman cu a treia (asta daca e sa am noroc cu ea)? daca asa o fi inseamna ca e musai sa dau peste Superwoman, ca sa fie mai tare decat prima dragoste si sa ma ajute s-o uit. chiar sunt curios cine ma va putea face s-o uit...

hai sa nu ne zbatem sa ducem o viata onesta, hai sa ne zbatem sa trecem dintr-un rahat in altul

pana acum m-a respins RARu' de 2 ori pt ca frana pe dreapta spate nu franeaza foarte bine si de aceea exista un dezechilibru intre punti la franare. am gasit un nene care sa-mi repare masina si care s-a oferit sa ma si ajute la RAR ca sa trec chiar si cu frana nereparata. ok am zis, ma treci RARu' dar apoi facem frana.
am stat azi 20 de minute la telefon sa-i explic unui prieten de ce vreau eu sa repar frana chiar daca pot sa iau CIV si fara asta. pt ca asa e normal, i-am spus, si pt ca vreau sa vand masina fara sa aiba vreun defect ca sa nu ma sune apoi cumparatorul si sa ma inujure ca "ba, ce masina mi-ai dat ca uite a cazut aia?!". spre surprinderea mea el nu mi-a inteles motivele si m-a si contrazis. eu stiam ca notiunea de corectitudine e relativa dar nici chiar asa...
el zicea ca sa nu mai repar masina, s-o vand asa si sa nu-i mai spun cumparatorului ce probleme are. ca nici ala care mi-a vandut-o nu mi-a spus, ca nici nenea ala care a zis ca-mi face masina poate sa nu mi-o repare asa cum trebuie si chiar daca trec eu RARu' e posibil ca si dupa reparatie masina sa nu corespunda. eu i-am explicat lui niste chestii care tin de logica, ratiune si de bun simt dar se pare ca tot nu m-a inteles.
pai daca ala repara masina, de ce sa nu mearga frana asa cum trebuie? nenea asta e sotul unei colege de la serviciu si nu cred ca e atat de parsiv incat sa-mi ia banii si sa nu faca masina. sau atat de prost incat sa ma fraiereasca si eu s-o fac de ras pe nevasta-sa ca e maritata cu un hot care pacaleste lumea. l-am cunoscut pe nenea asta si am vazut ce fel de om e. nu se imbogateste el cu banii cu care i-as plati eu reparatia si nici nu are vreun interes sa-mi puna bete-n roate. asa ca de ce n-as avea incredere in el ca-mi va repara masina si o va face sa franeze asa cum trebuie?!
daca ala care mi-a vandut mie masina nu mi-a spus ca nu tine frana pe dreapta spate (desi cred ca nici nu stia), eu de nu i-as spune celui care o s-o cumpere de la mine? iar daca o repar cu atat mai mult nu vad vreun motiv pt care sa-i ascund asta. sa stie omul pe ce da banii si sa nu ma injure apoi. e ceva normal sa fii cinstit. "bai nene, masina asta a trecut RARu' pe bune, n-are nicio problema iar frana aia pt care m-a picat am reparat-o". din moment ce corespunde tehnic pt a putea circula si i-am si reparat singura problema, de ce n-ar mai cumpara-o cumparatorul? poate de prost, ca daca ar fi baiat destept ar pricepe ca masina e chiar ok.
si uite asa am stat eu sa ma contrazic cu el si sa-i argumentez de ce vreau eu sa fiu corect si cinstit. pt mine e aberant sa justific asa ceva, dar uite ca mai sunt si oameni d'astia...
chiar nu vad de ce mi-as complica eu existenta mintindu-l pe cumparator ca masina e buna si n-are nici pe naibii cand eu stiu clar ca RARu' m-a picat de 2 ori pt frana. daca i se rupe aluia nu stiu ce pt ca el a mers cu incredere ca i-am zis eu sa nu-si faca probleme ca totul e ok? mai bine ii spun omului si stau linistit ca nu i-am ascuns ceva si n-am nicio jena pe suflet.

e lumea asta atat de proasta incat nu se complica sa-si faca viata mai usoara ducand o viata corecta si onesta, ci se complica incurcandu-si viata in mod inutil si trecand dintr-un rahat in altul.

iar nu mai am incredere in nimeni

eu am mai spus-o ca nu mai am incredere in nimeni...
unul dintre motive e ca m-am saturat ca lumea sa-mi vorbeasca din teorii si din experientele lor personale care NU SUNT ale mele. mai fratilor, noi oamenii nu suntem la fel, nu gandim la fel, nu simtim la fel, nu avem perceptii la fel. eu si cu tine ne uitam la acelasi lucru si tie ti se pare ca e bun iar mie ca e prost. cum e lucru ala pana la urma, e bun sau e prost? care dintre noi are dreptate? cum putem noi stabili asta? pai nu prea putem stabili pt ca daca tu spui ca e prost asta nu inseamna ca ai si dreptate (asta fiind valabil si pt mine), pur si simplu acel lucru e bun sau prost in functie de perceptie. cam orice perceptie de pe lumea asta e relativa. pana si scurgerea timpului e relativa, daramite perceptia asupra unei chestii.
d'asta nu mai am eu incredere in oameni, pt ca fiecare vorbeste dupa bunul lui plac si al judecatii sale. poate ca atunci cand emite o parere omul nu se gandeste si la aspecte la care eu m-am gandit si care sunt la fel de bune ca si cele folosite de el, si astfel el imi spune mie decat jumatate de adevar, nu adevarul intreg, nu descrierea completa a chestiei despre care imi vorbeste.

o faza d'asta mi s-a intamplat astazi in timp ce eram testat la drive. mi-a spus gagica testatoare ca am o pozitie prea relaxata, lejera la volan, ca nu tin mainile la 10:10, ca genunchii ar trebui sa stea nu stiu cum...
bai cucoana, nu ca as fi eu soferu' lu' peste, da' am facut zeci de mii de kilometri si am condus sute de ore, stiu si eu in pana mea cum sa ma asez confortabil la volan. de ce sa stau incordat si crispat cand pot sa stau relaxat, lejer si fara sa ma stresez? adica io conduc ore intregi, sute de kilometri fara sa ma opresc si matale imi spui sa stau cu genunchii mai stransi, cu mainile inclestate pe volan si asa si pe dincolo. da, stiu ca pozitia corecta la volan si prevazuta de lege e aia pe care mi-ai descris-o matale, da' aia e teorie cucoana, aia nu e practica. ia sa conduci matale de la Oradea la Pitesti fara oprire numai in pozitia aia corecta si apoi sa mai vorbesti. chiar nu ma cred un sofer bun, dar de la atatia kilometri cati am la bord mi-am creat si eu anumite reflexe care ma ajuta sa am o experienta la volan cat mai placuta si fara urmari grave.
pozitia aia corecta de care imi vorbea mie cucoana e pozitia corecta pt ea, ca pt mine alta e pozitia, aceeasi pozitie in care am stat de fiecare data cand am condus si in care nu am facut niciun accident.
chiar mi se pare aiurea sa-i spui unui om "stii, esti prea degajat". cum poti sa-i reprosezi unui om ca e prea degajat, ca e prea relaxat? cum se stabileste starea de spirit pe care trebuie sa o ai intr-o anumita situatie? de ce trebuie sa ai o anumita stare?
in faze d'astea nu cred ca exista stari de spirit mai bune sau mai proaste, pozitii corecte sau incorecte. atata timp cat conduci masina astfel incat sa nu provoci accidente, poti sa conduci si cu limba. sofer bun e ala care nu face accidente, nu ala care merge repede, care nu incalca legea, care sta corect la volan. asa si cu muistu' ala care a intrat in mine pt ca vezi domne el avea prioritate si d'asta n-a incetinit.

eu somn masina volan

deci e pe bune ce urmeaza sa scriu eu acum, chiar daca cu greu imi vine a crede...

...azi, pe autostrada, am atipit la volan!

pt 2-3 secunde (sau chiar mai putin ca n-am realizat cat a durat efectiv faza) am inchis ochii si m-am detasat total de volan si de masina si de condus si de trafic si de toate. pur si simplu nu mai stiam nimic in acele clipe. mai obisnuiesc eu sa inchid ochii cand conduc, dar o fac cand sunt perfect constient de tot ceea ce se intampla in jurul meu. de data asta insa n-am mai constientizat nimic in secundele alea de atipire. puteam sa intru foarte frumos in decor si sa ma trezesc speriat de zgomotul de fiare indoite si de mine zburand prin cabina.
nu stiu exact ce m-a facut sa ma trezesc...ori am simtit ca ma inlatur de la traiectoria normala ori m-au trezit vibratiile si baraiturile care se simt atunci cand trece masina peste linia continua de la marginea autostrazii. m-am trezit usor speriat si socat de ceea ce putea sa mi se intample. viteza mare nu aveam, mergeam lin, asa ca de murit n-aveam cum sa mor intr-un eventual accident. doar ce as fi busit masina si as fi facut lumea sa vorbeasca despre accidentul meu si cum am adormit eu la volan. ar fi iesit tare nasol!
mi s-a mai intamplat odata o faza de genu' asta, insa atunci eram cu ochii deschisi, perfect treaz, dar cu mintea departe de lumea din fata ochilor. m-a furat peisajul cum s-ar spune si asa treaz cum eram puteam sa intru in mantinela de la marginea drumului si sa lovesc masina. iarasi am avut noroc cu vibratiile date de linia continua si am tras repede de volan inainte sa ating bara aia de pe margine. o luasem asa drept ca prin miriste...

simteam ca sunt obosit, ca mi se inchid ochii si ca e posibil sa adorm, dar pt ca nu mai aveam mult pana la destinatie am zis ca ma odihnesc acolo. iata ca nu prea avea sa iasa cum gandeam eu. d'acum incolo o sa ma opresc acolo unde ma ia somnu', indiferent de locatie si de posibilitatea de a opri. sa ma injure lumea da' eu n-o sa mai adorm la volan.
acum ii inteleg pe bietii soferi de tir care adorm saracii la volan si fac prapad masinile. e tare nasol sa conduci epuizat :(

s-au dus vremurile alea bune

comportamentul meu e ca o reactie la comportamentul celor din jur.

nu-mi place sa fiu rau si indiferent si cu nebagare de seama si neatent si fara chef si sa ma comport altfel de cum simt si de cum ar fi normal sa fie...dar asa imi vine sa fiu.

da sau nu?

- mai tii minte cand mi-ai spus ca prietenia mea e importanta pt tine si ca nu vrei sa o pierzi?
- da
- mai crezi in ce-ai spus atunci?
- da -> ok!
- nu -> foarte bine! caci deja simt ca nu mai are niciun rost sa ne vedem.

mititica

week-endu' asta am fost la munte. ne-a dus sefa ca a fost ziua lu' sefu'.
am dormit in camera cu singura fata nemaritata (si singura pe deasupra) din firma, care e cu doar 1 an mai mare decat mine. evident ca baietii au inceput sa faca glume d'alea... :D cu ea n-am avut nicio treaba, ca daca era sa am, aveam treaba sa ma satur de un an si ceva de cand suntem colegi. in schimb, m-am intretinut cu fetita de 2 anisori a unui coleg. tind sa cred ca ma pricep la copii si ca o sa fiu un tata bun.
ea m-a agatat, ca sa zic asa. mititica cum e ea, a trecut ca un pitic dintr-o parte in alta a livingului atragand privirile tuturor oamenilor din camera. insa a preferat sa se uite la mine pe tot parcursul trecerii ei gratioase prin camera, chiar mi-a si zambit de parca ar fi vrut sa-mi faca cu ochiul. cand a reaparut in living a venit direct la mine si m-a intrebat intr-un mod absolut irezistibil "ce faci? ;;) ". n-aveam cum sa nu o bag in seama si sa nu-i fac pe plac. si pt ca eram cu tablele in fata am zis s-o distrez cu ele. am invatat-o sa faca trenulet, castel si piramida din piese, i-am aratat cum sa dea cu zarurile si dup'aia a facut si ea trenuletul ei...si tot asa pana ne-am imprietenit. a facut echipa cu mine la table, ea dand cu zaru' si eu mutand piesele. impreuna am fost de neinvins pt ca dupa ce a plecat sa manance n-am mai castigat nicio linie. mai toata seara am stat sa ma joc cu ea. chiar imi dadea indicatii cum sa ma joc si ce sa fac, "uite, tu fa trenulet ca eu fac pişici". doar ea stia ce facea acolo, ca pişici nu avea nicio legatura cu pisici, asa cum s-ar fi inteles. cand ma intorceam in camera de pe unde mai plecam eu ma chema repede "ce faci tu? vino aici!" si ma duceam repede ca doar nu era s-o refuz...bine, nici nu puteam ca era tare dragalasa cand ma chema. m-a facut sa rad pe cinste cand i-au dat mucisorii la nas. venea la mine si-mi arata "uite, mucisori" si dup'aia alerga de colo colo cu ei la nas fiind tare mandra ca i se preling mucisorii pe buze :)) cand a venit vremea de culcare mi-a zis sa ma culc cu ea si s-a asezat in bratele mele. n-am reusit totusi s-o adorm pt ca avea destula energie cat sa mai faca un trenulet si niste ture prin living.
taicaso chiar mi-a facut o oferta de a ma angaja sa-i fiu bona, iar colegii ziceau ca in sfarsit mi-am gasit si eu gagica :D adevaru' e ca mie imi plac copii, mai ales ca gandim la fel si imi e usor sa ma cobor la mintea lor :D insa nu reusesc sa-mi dau seama ce a vazut ea la mine de m-a simpatizat imediat ce m-a zarit. probabil s-o fi uitat in ochii mei de copchil (cum mi s-a spus ca am) si si-a dat seama ca eu sunt singuru' d'acolo cu care se poate juca.
ma distra cand ii auzeam pe colegi "i-auite ce bine se intelege cu ea. ce rabdare are si cum o asculta" "pai cum altfel sa te intelegi cu un copil oameni buni?" imi venea sa le zic. dar am tacut din gura ca deocamdata nu ma vad in masura de a da sfaturi cu privire la cresterea copiilor. imi venea sa-i spun lu' maicasa s-o lase mai lejer pe fetita atunci cand vroia sa faca ceva si sa n-o mai ameninte tot timpul ca-i interzice nu stiu ce chestii daca continua. probabil ca asa se cresc copii...nu stiu ce sa zic...
cand o sa am copii o sa-i cresc si o sa-i educ asa cum cred eu de cuviinta si n-o sa ma iau dupa gura lumii.

la fel de bine m-am inteles si cu Danut pt care am fost Mos Craciun anu' trecut. nici de el n-am habar de ce s-o fi jucat cu mine, mai ales ca maicasa zicea ca el nu se intelege decat cu anumite persoane.
insa ce am observat eu e ca ma inteleg astfel numai cu copii cuminti care nu sunt simandicosi, sclifositi si prost crescuti.

fiecare pasare pe limba ei piere

in filmul Nuovo cinema Paradiso (1988) am vazut o povestioara misto ce ar trebui sa fie lectia cu care fiecare fata isi incepe domnisoratul.

se facea ca un soldat se indragostise teribil de puternic de o domnisoara dintr-un sat. mai mai sa dezerteze, sa plece de la oaste cu riscul de a fi judecat si intemnitat numai ca sa o vada pe cea care ii luase mintile si inima si sulfarea. fata era o frumoasa domnisoara din sat, de stare buna si cu buna educatie. intr-o zi, soldatelul si-a luat inima-n dinti si s-a prezentat in fata fetei. i-a marturisit iubirea pe care i-o purta, i-a facut juraminte de vesnica admiratie si venerare dorind in schimb doar o intalnire. fata l-a masurat pe baiat din cap pana-n picioare si i-a spus ca mai intai il va supune unui test pt a-i dovedi ca nu o pacaleste si ca ceea ce spune este adevarat. el, soldatul indragostit de ea, trebuia sa stea 100 de zile la fereastra ei. sa indure toate cele cate se vor intampla, sa nu se miste d'acolo si sa-i demonstreze ei ca o iubeste atat de puternic pe cat spune. viteaz din fire si indragostit cu tot cu fiinta lui de fata, soldatul a acceptat. a inceput asadar sa numere zilele si o astepte pe a 100-a, ziua in care iubirea lui se va implini. zilele treceau usor, la fel cum si ploaia si arsita si vantul treceau peste el fara insa a-l misca de sub fereastra tinerei domnisoare. in tot acest timp fata nu s-a aratat nicio data la geam. o vedea doar pe doica ei cum deschide dimineata geamul ca sa aeriseasca si seara cum il inchide ca sa se culce printesa lui. nu s-a clintit d'acolo nici cand oamenii din sat au venit sa rada de el cum sta in fata ferestrei ca o sperietoare de ciori infipta in pamant ce sta si asteapta ca cineva sa-i dea o inima. nimic nu conta pt el, doar zilele care treceau si care deveneau tot mai putine. si astfel au trecut 98 de zile de cand el se afla acolo si de cand astepta un semn.

in cea de-a 99-a zi soldatul s-a miscat din loc si a plecat.

nu mai stiu exact cum era povestea, am reprodus-o asa cum mi-am adus eu aminte mai bine. totusi ideea e aceeasi: soldatul a asteptat cat a putut de mult, nimic nu l-a clintit din loc si nu i-a facut sentimentele sa se schimbe. doar capriciile domnisoarei i-au rapus dragostea. daca-l iubea, asa cum spunea ca o s-o faca, n-ar fi avut nevoie de 100 de zile ca sa faca asta.
as mai da niste explicatii, dar nu le vad rostul...