de mult timp ma gandeam la asta...
oare cum o fi sa aiba parul ravasit, incurcat si nepieptanat, pt tine?
oare cum o fi sa aiba fruntea, ochii, pometii si barbia acoperite cu palmele, pt tine?
oare cum o fi sa respire sacadat, pt tine?
oare cum o fi sa-i iasa dintre palme nasul rosu, pt tine?
oare cum o fi sa-i iasa chiar si mucii, pt tine?
oare cum o fi sa tremure din tot corpul, pt tine?
oare cum o fi sa priveasca prin ochii ei rosii, pe tine?
oare cum o fi sa aiba lacrimi siroaie pe obrajii ei, pt tine?
oare cum o fi sa planga, pt tine?
oare cum o fi sa vezi in fata ochilor cum femeia pe care o iubesti si care te iubeste plange si sufera, pt tine?
...nu stiu cum o fi, "din pacate n-am avut ocazia", as putea spune. nu stiu cum o fi, dar cred ca mi-ar face mare placere. nu, nu sunt un om rau si oricat de misogin as fi, imi plac femeile de mor.
oare cum o fi sa vezi ca femeia pe care o iubesti si care te iubeste plange si sufera pt tine? da, chiar daca se simte nasol in acel moment, chiar daca te uraste din tot sufletul, chiar daca fata i s-a schimbat din cauza ta, ea face toate astea pt tine. in acel moment, exact ca in Matrix, decorul dispare, Universul se dizolva si ramai doar tu si cu ea intr-un imens alb. in acel moment nimic si nimeni nu mai conteaza, tu esti centrul universului ei caci pt tine ea plange si sufera, in jurul tau se invart toate sentimentele si amintirile frumoase din viata ei.
un sentiment de "I feel like I belong" cred ca m-ar cuprinde in acel moment. as avea certitudinea ca doar eu contez si, nu stiu de ce, cred ca m-as simti si mai barbat...poate pt ca s-ar trezi atunci in mine acel instinct protector fata de femei. desigur, un pret cam mare platit de ea pt ca eu sa simt toate astea, dar al naibii sa fie daca nu ar merita fiecare banut.
toate astea, toate starile prin care ea ar trebui sa treaca pt mine, tot ce am scris eu mai sus e musai sa se incheie cu o imbratisare si un sarut. doar am vorbit despre femeia pe care o iubesc, nu despre o straina de pe strada.
...dar mai bine sa las viata sa decida cum se va intampla si cum se va incheia.
si pt ca viata e complexa si are multe aspecte, ideile de mai sus le-am pus cap la cap in timp ce ma uitam la I'm Not There si in timp ce stateam pe wc. le-am gandit in timp ce stateam cu hartia in mana asteptand sa-mi coboare din cap in pix, gandurile. iar din cand in cand o mai auzeam pe mama cum plange si suspina in dormitorul gol. dar nu, nu asta m-a facut sa scriu ce am zis mai sus, ci alte oftaturi dintr-o alta incapere goala din casa asta, incapere pe care o stiu doar eu.
vineri, martie 21
lacrimi valoroase
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
e o viziune cam sado-masochista asta de-a vedea femeia care te iubeste plangand si suferind pentru tine. n-ar fi mai bine s-o vezi razand pentru tine, fiind fericita ca existi?
RăspundețiȘtergereo fi, nu zic nu. n-am experimentat asta pana acum, asa ca nu stiu cum e.
RăspundețiȘtergeresincer sa fiu, m-a bulversat intrebarea ta. nu m-am gandit la asta pana acum...
si cand o sa gasesti acea femeie, o sa fugi iar instinctul protector sa vina poate prea tarziu - asa ca ai grija de gandurile tale, ca ele iti vor deveni vorbe, ai grija de vorbele tale, ca ele iti vor deveni fapte...
RăspundețiȘtergerela care femeie te referi Deea? la cea despre care eu am zis ca "o iubesc si ma iubeste"? daca despre ea e vorba sa stii ca nu o sa fug asa usor, ar fi si culmea s-o fac atata timp cat o iubesc.
RăspundețiȘtergeredaca o s-o fac sa planga e pt ca m-a suparat ea cu ceva si eu n-am mai suportat pana cand n-am facut-o sa-si verse lacrimile pt mine. iar atunci cand acest moment va fi sa se intample, va fi ca in randurile mele de mai sus. cu adaugarea ca orice urma de suparare imi va trece si ca voi muri daca nu o voi lua in brate ca s-o impac.
daca supararea mea va fi una foarte grea, e posibil ca instinctul meu protector sa vina pt ea destul de tarziu. iar daca m-am mai si suparat ca prostu' din cauza mea, atunci cu siguranta va fi mai tarziu decat trebuie si eu o sa raman cu bratele goale din cauza prostiei mele.
gandurile deja mi-au devenit vorbe, iar despre vorbe nu stiu ce sa spun. numai viata imi va da raspuns.
sa stii ca postu' asta al meu nu e scris cu rautate, ci mai degraba cu dragoste si compasiune. o sa incerc sa fac adaugarea asta, deoarece vad ca nu am scris despre asta.