am tot zis si m-am laudat ca ochii care nu se vad se uita si ca ochii care n-au stiut sa ma priveasca se uita si mai repede. ...se uita pe naibii!
din clipa in care am zis asta mi-am si adus aminte de ochii despre care vorbesc, iar acum nu mai reusesc sa mi scot din cap. tot timpul ma gandesc la ei si la ea. visez, "scriu" tot felu' de scenarii in care suntem noi doi si imi doresc ca lucrurile sa se intample asa cum imi imaginez eu. "oare ea se mai gandeste la mine?" caut raspunsul la intrebarea asta ca si cum as cauta aur. aplic tot felul de scheme logice, creez tot felul de teorii, incerc sa sap cat mai adanc...numa' numa' ceva o iesi la suprafata. ma uit peste tot si incerc sa aflu daca ii e dor de mine, daca se va reintoarce. caut pana si-ntr-un fir de praf venit din directia ei.
oare chiar sa se fii ales prafu'?
miercuri, martie 5
daca tusesc o sa iasa praf?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
cand e sa se aleaga praful de ceva nu trebuie sa mai insisti. "ceea ce nu ne mai apartine, nu exista" spune un proverb chinezesc.
RăspundețiȘtergereintrebarea asta retorica mi-am pus-o pt ca tocmai vorbisem de praf si mi-am zis "care o fi raspunsu' la intrebarea asta?". motive nu prea cred ca sunt pt a putea spune ca s-a ales praful.
RăspundețiȘtergereiti multumesc pt povaţă. cam acelasi lucru mi l-am mai spus si eu mie si l-am spus si altora in aceeasi situatie; stiu cum e sa fii de ambele parti. eu oricum o sa continui sa sper no matter what. speranta nu mi-o poate lua nimeni.
ca sa pot spune cu certitudine ca s-a ales praful, trebuie sa am raspunsuri la anumite intrebari. iar atata timp cat eu nu le am...