Jumper (2008)

teleportarea a capatat un nou sens pt mine. nu mai e faza aia din Star Trek in care aia spun "ingheig" si dispar, acum am vazut si unde se duc si ce se poate face mai exact cu teleportarea. cu alte cuvinte, mamiii...vreau si euuuuuuuuu :((
adica tocmai am vazut Jumper (2008), un film in care un tip are capacitatea de a se teleporta oriunde vrea el...pe capul Sfinxului, la Rio, pe Everest sau chiar si intr-un seif din banca. mai ales intr-un seif plin de bani dintr-o banca. evident ca tipu' asta are o viata super faina si de mai mare invidia, pana apar niste tipi ofticati pe darul sau si care incearca sa-l omoare pe el si cei asemeni lui, in numele lui Dumnezeu evident.
filmu' are actiune, te tine in priza, te oftica la modu' ala "uite fraiere pe unde ma plimb eu cand ma teleportez" si te binedispune pe toata durata lui.
i-am dat nota 7!

iar nu mai am incredere in nimeni

eu am mai spus-o ca nu mai am incredere in nimeni...
unul dintre motive e ca m-am saturat ca lumea sa-mi vorbeasca din teorii si din experientele lor personale care NU SUNT ale mele. mai fratilor, noi oamenii nu suntem la fel, nu gandim la fel, nu simtim la fel, nu avem perceptii la fel. eu si cu tine ne uitam la acelasi lucru si tie ti se pare ca e bun iar mie ca e prost. cum e lucru ala pana la urma, e bun sau e prost? care dintre noi are dreptate? cum putem noi stabili asta? pai nu prea putem stabili pt ca daca tu spui ca e prost asta nu inseamna ca ai si dreptate (asta fiind valabil si pt mine), pur si simplu acel lucru e bun sau prost in functie de perceptie. cam orice perceptie de pe lumea asta e relativa. pana si scurgerea timpului e relativa, daramite perceptia asupra unei chestii.
d'asta nu mai am eu incredere in oameni, pt ca fiecare vorbeste dupa bunul lui plac si al judecatii sale. poate ca atunci cand emite o parere omul nu se gandeste si la aspecte la care eu m-am gandit si care sunt la fel de bune ca si cele folosite de el, si astfel el imi spune mie decat jumatate de adevar, nu adevarul intreg, nu descrierea completa a chestiei despre care imi vorbeste.

o faza d'asta mi s-a intamplat astazi in timp ce eram testat la drive. mi-a spus gagica testatoare ca am o pozitie prea relaxata, lejera la volan, ca nu tin mainile la 10:10, ca genunchii ar trebui sa stea nu stiu cum...
bai cucoana, nu ca as fi eu soferu' lu' peste, da' am facut zeci de mii de kilometri si am condus sute de ore, stiu si eu in pana mea cum sa ma asez confortabil la volan. de ce sa stau incordat si crispat cand pot sa stau relaxat, lejer si fara sa ma stresez? adica io conduc ore intregi, sute de kilometri fara sa ma opresc si matale imi spui sa stau cu genunchii mai stransi, cu mainile inclestate pe volan si asa si pe dincolo. da, stiu ca pozitia corecta la volan si prevazuta de lege e aia pe care mi-ai descris-o matale, da' aia e teorie cucoana, aia nu e practica. ia sa conduci matale de la Oradea la Pitesti fara oprire numai in pozitia aia corecta si apoi sa mai vorbesti. chiar nu ma cred un sofer bun, dar de la atatia kilometri cati am la bord mi-am creat si eu anumite reflexe care ma ajuta sa am o experienta la volan cat mai placuta si fara urmari grave.
pozitia aia corecta de care imi vorbea mie cucoana e pozitia corecta pt ea, ca pt mine alta e pozitia, aceeasi pozitie in care am stat de fiecare data cand am condus si in care nu am facut niciun accident.
chiar mi se pare aiurea sa-i spui unui om "stii, esti prea degajat". cum poti sa-i reprosezi unui om ca e prea degajat, ca e prea relaxat? cum se stabileste starea de spirit pe care trebuie sa o ai intr-o anumita situatie? de ce trebuie sa ai o anumita stare?
in faze d'astea nu cred ca exista stari de spirit mai bune sau mai proaste, pozitii corecte sau incorecte. atata timp cat conduci masina astfel incat sa nu provoci accidente, poti sa conduci si cu limba. sofer bun e ala care nu face accidente, nu ala care merge repede, care nu incalca legea, care sta corect la volan. asa si cu muistu' ala care a intrat in mine pt ca vezi domne el avea prioritate si d'asta n-a incetinit.

Monsieur Ibrahim et les fleurs du Coran (2003)

de mult timp voiam sa vad Monsieur Ibrahim et les fleurs du Coran (2003). filmu' asta imi lasa impresia ca ma va invata multe, ca ma va umple de bine, ca ma va face sa traiesc o stare de gratie dorita. si cam asa a fost!
filmu' este frumos incepand de procesul de creatie, ceea ce este in spatele filmului, pana la ceea ce s-a vazut pe ecran. muzica este foarte frumoasa, perioada aleasa pt a pune in scena povestea este una boema, plina de farmec, de lipsa de stres si de libertate, lipsesc personajele negative, atitudinea generala a filmului este una de liniste, de fericire si impacare cu viata.
Parisul anilor '70, primavara, rock'n'roll, fete frumoase, prostituate focoase, haine elegante, oameni frumosi...ce mediu putea fi mai potrivit pt a creste si a te maturiza? caci filmul despre asta este, maturizarea unui pusti evreu in compania unui intelept musulman. personajul principal este un pusti de 16 ani, dragut, tupeist, libertin, "afemeiat" si dornic de cunoastere. se culca cu toate prostituatele de la coltul strazii devenind favoritul lor, isi tachineaza vecina de care apoi se indragosteste, fura din magazinul de unde-si face cumparaturile, imprietenindu-se in acelasi timp cu patronul arab. de trai pe vatrai a avut parte pustiu' asta.
actiunea e oarecum trasa de par, in sensul ca realitatea nu prea permite unele faze intamplate in film, dar asa cum e ea are farmec si-ti lasa senzatia ca viata e frumoasa oricum numai sa stii sa te uiti la ea.
ce mi s-a parut mie interesant e trimiterea constanta si oarecum subliminala la Coran si religia musulmana.

i-am dat nota 8!

sihastrie, dulce meserie

cum in Moldova a plouat prea mult, n-o sa ma mai duc acolo in concediu. oamenii vor fi suparati, natura prea uda si lovita de viitura si nu cred ca voi mai putea gasi acolo ceea ce cautam.
dar, mi-a venit o idee si mai misto: singur ma voi duce la munte, pe trasee, pe culmi, pe stanci, prin pustiu. in felu' asta cred ca o sa am parte cam de tot ce vreau: peisaje noi in fiecare zi, mers pe jos, efort, actiune, solitudine, libertate.
eu as vrea sa ma duc in Fagaras, pe Moldoveanu, dar nu stiu cat de sigure vor fi traseele p'acolo in luna septembrie. numai sa vand odata masina ca sa fac bani de cort si ce mai trebuie...

Belle epoque (1992)

aseara m-am uitat cu sora-mea la un film ales de ea. chiar n-a bagat deştu' gresit cand a pus dvd-ul pe care era Belle epoque (1992). filmuletu' asta spaniol cu titlu in franceza si cu Cameron Diaz tinerica si uratica, e chiar misto.
un tip dezerteaza din armata si in drumul lui spre Madrid se opreste la un nene pt o seara. cand descopera ca asta are 4 fete, una mai frumoasa si mai futacioasa decat alta, nu mai pleaca d'acolo neam. asa ca ramane si rand pe rand le cucereste pe fete indragostindu-se de fiecare in parte. evident ca situatiile nu pot fi decat amuzante si dragalase. numai cand te gandesti ca un tip sta in casa cu 4 surori si si-o trage cu toate, te apuca rasu' :D filmu' are farmec, are soare, are decoruri frumoase care te imbie spre o frumoasa stare de bine si de liniste.
nu e neaparat un must see, dar e bun de trecut pe lista filmelor "de vazut duminica dupa-amiaza cand afara e prea cald si in casa e prea lene".
i-am dat nota 8!

sunt un pacatos

again...mi-am luat bere ca sa beau si sa ma amortesc. ziceam ca o sa am nevoie de asta pt a mai scrie ultimele mele ganduri care mi-au trecut prin cap. din pacate s-au ametit si gandurile intre ele de nu le mai gasesc.

am aflat ca Zorba a spus urmatoarea chestie: "Dumnezeu are o inima mare, dar exista un pacat pe care El nu-l poate ierta...cand o femeie cheama un barbat in patul ei si el nu se duce."
asta e, sunt un pacatos...
nu pot sa simt placere cu cineva de care nu imi place. am o pula dar am si un creier, un cap care gandeste mai mult decat pula. si nu-i spune pula capului ce sa faca, ci invers. deocamdata asa vad eu lucrurile, prin prisma experientei mele. cine stie cum o sa fie mai incolo?!...

lasa-ma sa te las ca ma dor picioarele de la atata jobbing

am fost azi la Turnu-Severin si de la atata condus ma dor picioarele...de parca m-as fi dus pe jos.

am luat un nene la ocazie care avea buza de sus taiata in 2. era beat si nu mai stia ce patise, ori se taiase ori il batuse careva...probabil mancase bataie ca-l dureau si dintii de la cat de tare a fost.

inainte de nenea asta mai luasem doua tanti. una dintre ele, care s-a si asezat langa mine, era draguta si avea asa pe la 35 de ani. tot drumul a purtat ochelari de soare la ochi, acoperindu-i si fata. cand si i-a dat jos nu m-am putut abtine sa n-o complimentez. m-am cacait eu ce m-am cacait si pana la urma i-am spus sa nu mai poarte ochelari de soare pt ca e mai frumoasa fara. mi-a multumit frumos si mi-a explicat apoi ca-i poarta pt ca o dor ochii de la soare.
ar trebui sa fac mai des chestia asta, mai ales ca pt aproape fiecare femeie pe care o vad am si un compliment de facut. nu cred ca ar strica...nici pt ele dar nici pt mine.

"lasa-ma sa te las", cam asta ar trebui sa-i spun eu ei. lasa-ma sa te las...

se face o saptamana de cand am vorbit cu sefa de demisie si de mutare. parca am fi in filme cu prosti, pe bune. toata lumea stie ca vreau sa plec, sau cel putin toata lumea, dar nimeni nu vorbeste cu mine despre asta, toti se comporta de parca nimic nu s-ar fi intamplat. sunt primul om care vrea sa plece din TESA, care vrea sa paraseasca corabia si totusi nimeni nu-mi spune un cuvant despre asta. chiar daca de o saptamana nenea asta tot incearca sa obtina aprobarea sefilor pt a ma putea lua fara a isca vreun conflict, niciunul din sefi nu ma intreaba despre decizia mea de a pleca.
probabil se gandesc ca daca ei nu-mi aduc aminte despre asta eu uit si nu mai plec ori sunt prea contrariati ca eu, baiatu' ala cuminte si saritor si bun de pus la toate, vreau sa plec si nu stiu ce sa mai zica. sau or fi ajuns la concluzia ca nu sunt chiar atat de dispensabil si de simplu executant cum mi-a dat sefa de inteles ca as fi. nu prea-mi vine sa cred asta, dar e si ea o ipoteza.
oricum, sefu' e foarte contrariat asupra salariului pe care nenea asta vrea sa mi-l dea. ca de unde are el atatia bani ca sa ma tina pe mine? ca de ce-si ia nacela, ca trebuie sa aiba si lucrari la care sa o foloseasca? si alte rahaturi d'astea. ...cine stie, poate ca nenea asta baga mai putini bani in buzunar ca sa poata da salarii mai mari. zic si eu, nu insinuez nimic.

discutia despre demisie pe care am purtat-o cu sefa mi-a intarit ideea de a nu mai avea incredere in nimeni si de a face numai ce eu gandesc si nu altii. o fi ridicat ea ditamai firma din nimic, dar asta nu o face cea mai desteapta femeie din lume ci doar un bun manager, asa ca nu vad de ce as asculta de toate sfaturile ei. mai ales ca mi-a recunoscut cu nonsalanta (nu cred ca s-a prins de ceea ce mi-a spus) ca pana de curand ea credea ca toti oamenii sunt la fel si muncesc asemenea ei :)) sa fim seriosi, eu n-am varsta ei si nici nu am trait ceea ce a trait ea, dar cel putin stiu si constientizez ca oamenii nu seamana unii cu altii si ca niciun om nu e mai breaz decat altul.

fuck love do war

asa frumoasa-i viata dupa 2 beri ca-mi vine sa investesc salariul in lazi de bere. baui 2 beri si deja ma simt mai viteaz, mai lipsit de timiditate, mai indragostit, mai futacios, mai indraznet.

nu stiu de ce a trebuit sa ma indragostesc eu tocmai de ea. nu puteam s-o fac pt una care sa-mi arate mai multa atentie, mai mult respect, mai multa compasiune? asa m-am indragostit de fata asta care ma trateaza cu Flit, cu rece si uneori cu sictir, chiar daca mie mi se pare ca e bunatate. asa mi-e ciuda ca o sa plece peste tari si granite... o sa stea 2 saptamani p'acolo si in mod sigur ca o sa-si gaseasca pe vreunu' care sa-i ia mintile. iar daca nu, atunci o sa se mute acolo numai ca sa-mi faca mie in ciuda si sa n-o mai vad vreodata. offf...ca asa-mi vine acum sa ma duc si s-o iau de umeri, s-o scutur bine si sa-i mai spun inca o data cat de mult tin la ea :-<

a fost odata un vis despre concediu

pana la urma mi-a raspuns...printr-un mail.
am dat reply, i-am povestit ce si cum as vrea sa ne fie calatoria, insa ea trebuie sa fie in alta tara vara asta si oricum n-ar fi putut sa mearga in perioada in care am eu concediu. bine cel putin ca m-a lasat sa-i povestesc ce vroiam sa facem impreuna si nu mi-a taiat macaroana din start.

acum oftez si beau bere. acum, cand luciditatea e ametita, parca simt mai acut lipsa ei si dorul de ea. nu stiu ce sa mai zic, nu stiu ce sa mai fac. o sa-mi las in continuare barba sa creasca iar in concediu o sa ma duc vad eu unde. sper sa ma linistesc si sa ma relaxez.

oare cum naibii o fi ma sa te intalnesti mereu cu aceeasi fata? tie sa-ti placa de ea si ei de tine si sa stai asa tot timpul cu ea? mda... :-?

cate ceva despre pelerinaj dar si bun simt & significant other

tare mult imi doresc sa am si eu parte de un pelerinaj d'asta cum a trait Zully. sa merg cat ii ziua de lunga, sa ma lupt cu mine, cu drumul, cu vremea, cu oamenii si cu ce s-o mai ivi si la final sa ajung mai puternic ca sa traiesc mai bine. nu ca acum n-as fi multumit de viata mea si nu m-as simti bine in pielea mea...dar pur si simplu simt nevoia de a fi o vreme departe de toti si toate, sa fiu eu acolo pe drum singur de capul meu si sa nu cedez nicio clipa si sa ajung pana la finish si de acolo pe culmile fericirii. imi venea sa spun "pe culmile gloriei", da' pe mine nu ma intereseaza cariera si nici gloria ca n-am nimic de demonstrat la nimeni.

daca sefa nu ma lasa sa plec la nenea ala, cred ca pe la anu' o sa-i fac bucata. plec pe Camino a 2-a zi dupa ce mi-am depus demisia. fara niciun anunt in prealabil, fara nimic. ii intorc spatele si plec sa fiu fericit si sa ma băs pe ea de cariera. pana prin luna mai-iunie anu' viitor imi vad linistit de treaba, muncesc, strang bani dupa care "pa si pusi!".
daca ma lasa sa plec, ma duc la nenea asta si fac treaba ca sa-mi iasa banu' si sa-mi asigur si eu viitorul. probabil ca in acest caz o sa fiu nevoit sa aman plecarea cu un an daca n-o sa aiba pe cine sa puna in locul meu. sau plec in Brazilia ca tot mi-am promis eu sa ajung acolo pana in 2010 (inclusiv).

anu' asta nu voi avea concediu decat 2 saptamani. ele ar fi de-ajuns pt ceva gen oarecum un fel de Camino. dar cum "fericirea e reala numai cand e impartasita", nu-mi vine deloc sa plec singur. ma tot gandesc la experienta din Maramures de anu' trecut, cand simteam ca nu mai pot de dorul ei, ca vreau sa ajung acasa si sa nu mai stau singur p'acolo. simteam chiar ca nu mai am niciun ţel, niciun obiectiv, nimic pt care sa-mi continui calatoria. pe Camino ar fi altfel, plec acolo pt a porni la drum. aici in tara as plec doar ca sa am de unde ma intoarce. stiu ca totul se rezuma la perceptie, dar eu in capul meu asa am ideile, ca aici aproape nu m-as simti ca acolo departe.
de aceea m-am si gandit sa o iau cu mine, sa nu fiu si eu singur. adevaru' e ca acolo, departe, m-as simti alt om, mai puternic si ma altfel pt a putea supravietui, pe cand aici acasa, printre ai mei, parca n-as avea acelas fior si deci m-as concentra mai mult pe singuratatea mea decat pe siguranta.
iar am sunat-o azi si iar i-am nu mi-a raspuns. pt ca nu vreau sa tot insist cu telefoanele si sa nu mi se raspunda, i-am trimis un sms in care i-am dat mici marunte detalii despre pelerinajul pe care vreau sa-l fac si la care as vrea sa ia si ea parte. au trecut vreo 2 ore de la expediere si nici pana acum n-am primit vreun raspuns. mai astept pana maine si dup'aia cred ca o sa-mi bag pula.
pai da-o in pizda masii de treaba... eu tot timpul am crezut ca ea se preface, ca de fapt poseda si ea bun simt doar ca nu vrea sa mi-l arate. dar chiar asa sa nu-mi raspunda la apeluri si mesaje si invitatii si alte cele?! n-am fost nici ala insistent, nici ala enervant, nici ala nesimtit, nici ala mai stiu eu cum. dar e prea de tot sa nu-i raspunzi frumos omului care se poarta frumos cu tine, oricat de mult te-ar enerva ori deranja existenta lui. stiu cum e sa fii acum in situatia ei, ca si eu sunt nevoit sa refuz o fata care se poarta foarte frumos cu mine dar cu care nu vad niciun viitor. da' cel putin eu am bunul simt sa comunic frumos cu fata respectiva oricat de mult m-ar deranja prezenta ei si oricat de mult nu mi-ar placea de ea fizic. dar...asta e pana la urma, "de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere". las' ca o sa ajunga ea la 30 de ani si daca n-o sa fie singura probabil ca o sa fie cu unu' care n-o s-o iubeasca asa cum am facut-o eu. sper totusi sa nu se intample asa, dar la cum o vad eu, spre acolo se indreapta. macar de-ar fi priceput ceva din ce a mai scris Zully pe blogu' ei ala vechi.

eu in concediu, ea unde?

ma enerveaza faza cand sun si omu' nu-mi raspunde.
cu doi oameni as fi vrut sa vorbesc acum la telefon dar niciunul nu-mi raspunde. cu unul as fi vrut sa-mi planific jobul iar cu celalalt concediul. unul are telefonul inchis iar celalalt nu raspunde, ca de obicei. sa insist nu pot pt ca un gentleman nu suna ca disperatu'.

mi-a venit geniala idee de a-i propune sa ne facem concediul impreuna. sa facem amandoi un pelerinaj, o drumetie prin Moldova, ca tot "i-a placut" de mine anul trecut prin Maramures si acum o incanta pelerinajul lui Zully pe Camino. ar fi ocazia perfecta de a ne cunoaste, de a ne fute la creieri odata pt totdeauna sau de a consolida relatia.
dar daca nu raspunde la telefon... i-as trimite un mail, da' sunt convins ca mare lucru n-ar pricepe iar un sms nici nu l-ar baga in seama.
cateodata stau si ma intreb de ce sper atat de mult la ea. ma gandesc ca si daca ne-am apropia mai mult noi tot n-am putea avea un viitor impreuna. nu simt ca ea s-ar putea schimba intr-atat incat sa ma accepte asa cum sunt si, cu toate ca vrea sa iubeasca si ii place dragostea, nu cred ca ne-am iubi asa cum imi doresc eu. asa cum am vazut-o eu am inteles ca pt ea dragostea e o poveste, ceva gen "print pe cal alb", si daca nu se intampla ca in poveste atunci nu e dragoste.
asta e un mare rahat pt ca dragostea se intampla asa cum simti si nu cum e in poveste. d'aia zic eu ca nu ne-am putea iubi asa cum imi doresc, caci noi doi ne dorim iubiri diferite.

ieri i-am facut pomana lu' tata in timp ce sora-mea dadea admitere la facultate iar acum scriu pe blog si mananc coliva. mda...

slab la relatii din nou

si cum spuneam...cum naibii reusesc oamenii sa stabileasca relatii? azi am aflat ca unul din baietii aia despre care am scris eu ca habar n-au ce vor de la viata a venit acasa cu o chinezoaica. a fost baiatu' in Franta la bursa si s-a intors acasa cu gagica lui, care gagica mai e si de alta nationalitate si de pe alt continent. cum o fi reusit el s-o agate p'asta, nu stiu. n-am nicio treaba cu ei, nu-i judec in vreun fel sau altul, dar sa-mi spuna naibii si mie cum de au reusit sa se cupleze.

cred ca sunt eu prea pretentios sau prea inteligent in ceea ce priveste oamenii si d'aia nu ma apropi de oricine si nu in orice fel...

slab la relatii

cum plm se combina oamenii ma? niciodata n-am stiut cum vine treaba asta...
am aflat azi ca varu' ala al meu care s-a divortat de fufa de nevasta-sa e acum cu alta. omu' tocmai a divortat si deja si-a gasit pe alta. io-s naibii de 25 de ani si tot n-am reusit sa gasesc pe vreuna iar asta la 2 luni dupa divort e deja in bratele unei alte femei :|

niciodata n-am fost bun la a lega relatie cu o femeie. pardon, la a pastra relatie cu o femeie, ca asa eu am mai avut de-a face cu femei insa doar le-am plimbat. probabil atitudinea asta a mea sincera, onesta, toleranta si timida e tocmai acea "chestie" care nu merge. adica eu sunt cam asa:
imi place fata, ii acord interesul meu, o fac sa rada, incerc sa port discutii cat mai interesante cu ea, fac tot felu' de giumbuslucuri pt a sparge monotonia si a nu cadea in platitudine, ii ofer buchete de flori si mici cadouri (cam ce simt eu ca i-ar placea si ar incanta-o), o respect si o tratez cu deosebita atentie, ma feresc sa fiu un porc obsedat de sex si nu avansez lucrurile decat la semnalul ei. iar aici mi se taie mie macaroana...ori nu ma prind cand fata imi da semnal ori sunt eu prea timid pt a-i raspunde. de faza cu timiditatea am cam trecut, zic eu, insa in continuare nu reusesc sa ma prind cand e momentul ok pt a actiona.
probabil ca lipsa asta de initiativa a mea le face pe femei sa ma paraseasca si sa-si caute pe altu' mai indraznet si mai sigur pe el, adica asa cum nu sunt eu. se pare ca nu prea e de ajuns sa o tratezi asa cum trebuie si sa ai grija de fericirea ei, tre' sa-i demonstrezi si ca o poti domina ori tine in frau.