ghinion? blestem? prostie?

a fost un moment in existenta mea blogosferica cand as fi scris ceva de genu' "baga-mi-as pula in ea de dragoste". eram oarecum suparat pe dragoste, voiam sa ma dezic de ea, sa ma declar atat de puternic incat sa nu mai simt nevoia ei.
pana la urma n-am mai scris nimic din lipsa de timp, ca sentimentu' a trait in mine ceva vreme. pana azi...

am observat ca din nou ma uit cu invidie la cuplurile de pe strada si simt asa ca am nevoie de o femeie langa mine, o femeie care sa ma iubeasca si care sa ma urmeze si care sa-mi arate tot timpul ca e a mea. eu n-am avut niciodata parte de asa ceva, cred ca nici n-as stii cum sa ma comport intr-o asemenea situatie. dar fiinta mea simte nevoia de asa ceva, mainile mele, bratele si-ar dori si ele sa cuprinda o fiinta vie, nu doar materiale fara suflet si pline de praf.
nu prea-mi face placere sa scriu despre asta, nu m-am mai gandit de mult la aceasta treaba. de aceea nici nu prea mai stiu cum se traieste cu un asemenea sentiment.

multa vreme am crezut ca sunt blestemat sa nu intalnesc o fata calumea cu care sa si reusesc sa intemeiez o relatie. dupa ce mi-am dat eu seama ca norocul ti-l faci cu propriile maini m-am gandit ca vina e a mea pt ca nu stiu sa ma comport si sa vorbesc cu o fata asa cum trebuie. si cred ca aici e problema. urat nu sunt, prost deloc, doar ca, zic eu, nu cred sa ofer unei femei acele ceva-uri de care ar avea ea nevoie.
mai in gluma mai in serios as putea spune ca am avut si ghinion, avand parte numai de femei "aiurite" si "ciudate". si chiar asa a fost, ca mi-a placut si m-am indragostit numai de fete cu issues. fiecareia ii era frica de ceva, pe fiecare in parte a trebuit s-o ascult cat a suferit, cu fiecare a trebuit sa am rabdare, fiecareia a trebuit sa-i inteleg capriciile si sa le accept. am fost un fel de "tata ranitilor", cum mi s-a spus de curand ca as fi. io sunt genu' ala de barbat care plimba femeile dar care nu le si fute. imi place sa stau de vorba cu ele, sa le ascult, sa le inteleg, sa le ajut, sa le fac sa se simta bine, dar cand vine vorba sa am parte de vreuna dintre ele ori dispar, ori nu ma vor, ori vor altceva, ori nu le mai vreau eu.