nu mai am incredere in nimeni

eu nu mai am incredere in nimeni. pur si simplu nu mai cred oamenii care imi spun "aia e bine", "fa asa si va fi bine".
mai...totul se rezuma la perceptie, la cum vede fiecare viata si lucrurile. iar definitia "binelui" e tot atat de relativa pe cat e teoria lu' Einstein. totu' e relativ pe lumea asta...113 oameni se uita la 1 lucru si nu gasesti 3 care sa-l vada EXACT la fel. asa ca de ce as asculta eu de oamenii care imi spun ce e bine si ce e rau?
de unde naibii stiu ei ce e bine pt mine, pt mine care nu sunt ca ei?! nu stiu si nici n-au de unde! pot doar sa ghiceasca, sa banuiasca, sa intuiasca dar sfaturile lor nu vor merge intocmai asa cum mi le dau ei. bineinteles ca in continuare o sa ascult toti oamenii care vorbesc cu mine, dar nu o sa mai iau de bun ce-mi spun ei indiferent de statutul lor si mai intai o sa judec si o sa pun in balanta ceea ce ei imi spun.
spre exemplu, sefa imi spune sa fac credit la banca si impreuna cu banii ramasi de la tata sa cumpar o garsoniera si s-o inchiriez. ea stie cati bani a lasat tata, stie ce salariu am ca doar ea mi-l da, stie care e treaba cu bancile si totusi imi da un sfat complet inutil si dampulea. oricati bani ar fi lasat tata, cu un salariu de 800 de roni nu-ti da nimeni credit...si chiar daca mi-ar da, cum naibii sa suport eu acel credit din amaratul de salariu pe care ea cu mana ei mi-l da?!!?.
fiecare om spune ce crede el de cuviinta si e indreptatit sa faca asta, caci sfaturile sunt bune intotdeauna. dar asta nu inseamna ca eu acum o sa ma apuc sa fac ce zice sefa doar pt ca ea stie sa invarta banii. sa-i invarta pe ai ei, nu pe ai mei!
nu stiu daca am devenit un egoist, da' cam asa ma simt tinand cont de decizia asta a mea. cum oi fi nu ma intereseaza, important e ca per ansamblu ma face sa ma simt bine. imi da mai multa incredere in mine, un oarecare aer de superioritate in momentul in care ascult circumspect sfaturile celor din jur (iar asta imi face bine si la lipsa de orgoliu pe care o am) si imi mai da o mare stabilitate.

pana la urma tot ce fac eu, e intru fericirea mea. si de fac bine si de fac rau tot aia e. de fac bine e logic sa ma simt bine. de gresesc pe undeva e din vina mea si ma impac repede cu situatia ca doar n-o fi sa-mi iau gatul pt asta. asa ca oricum as da-o tot bine ies. nu-mi zbor creierii, invat din greseala si ma mai si amuz de prostia mea :D



voi aplica acest plan si in relatiile cu femeile. sper sa-mi reuseasca :P
femeile gandesc emotional iar eu, ca barbat, gandesc rational. eu unu' consider ca e mai bine ca mine, caci majoritatea lucrurilor se intampla dupa reguli stabilite intr-un mod rational si doar putine intr-un mod emotional, sentimental (bine, aceste putine lucruri sunt mult mai importante decat cele in care se gandeste rational, dar, cu toate astea, si in cazul lor trebuie actionat rational caci altfel iti pierzi capul in invalmaseala de sentimente iscata de nu mai stii apoi pe ce lume traiesti si d'aia ajungi sa suferi). si pt ca majoritatea decide, o sa fiu foarte circumspect atunci cand o sa ma mai uit in gura unei femei.

asa cum am facut si astazi. stiu ca citesti asta si sper ca iti dai seama ca ma refer la tine.
daca iei toate afirmatiile mele si le pui una sub alta vei vedea ca toate sunt coliniare pe o linie, si inca dreapta. pe aceeasi linie pe care eu am stabilit-o de acum un an. degeaba imi spui tu ca ma contrazic, poate ca asta ti se pare pt ca mai spun cate un lucru nou despre acea "linie" si tu crezi ca s-a schimbat situatia, dar asta nu inseamna ca ea se schimba in vreun fel, ca va face o curba si se va intoarce la tine. daca eu SIMT ca linia asta e dreapta, pai dreapta e fato! e dreapta de la un capat la altu' pt ca asa SIMT eu si nu pt ca ma dai tu peste cap cu concluziile tale (emotionale si nu rationale) de ajung sa cred ca nu mai stiu ce vorbesc si ca eu pe mine ma contrazic. da, ai dreptate cand spui ca ma contrazic pt ca asa pare, caci ma imbarligi de nu mai stiu de unde am plecat si ma trezesc ca spun lucruri aiurea in care nu cred decat partial, cum de multe ori ai facut asta seara (ma refer la imbarligat). de data asta am fost consecvent de la un capat la celalalt al discutiei si nu m-am mai dat dupa tine. daca recitesti discutia o sa vezi ca am mers pe acea linie dreapta de la inceput pana la sfarsit. sper ca tu stii despre tine ca linia ta nu a fost tocmai dreapta ci mai mult in zig zag.

din pacate nu-mi pot termina ideea. e tarziu, peste cateva ore am de facut un drum lung si, oricum, e complicat sa te apuci sa despici firul in patru in ceea ce priveste relatia dintre un barbat si o femeie. oricat de succint as incerca sa fiu tot simt ca parca nu m-as face inteles nici macar de catre mine. asta pt ca incerc sa impac si capra si varza...



mi s-a spus ca eu sunt copilaros pt ca barbatii sunt mai hotarati. stiam asta! :D si mai stiu ca femeilor le place sa aiba langa ele un barbat d'ala hotarat dar sa fie iubite de un copil ca mine.
asa copilaros cum sunt eu si mai putin un barbat hotarat incerc sa inteleg femeile si sa empatizez cu ele, sa vad lucrurile si din punctul lor de vedere ca sa le ofer ceea ce-si doresc. d'aia nu sunt eu foarte hotarat din fire atunci cand sunt in preajma unei femei, pt ca incerc sa fac ce e mai bine pt ea, sa ma gandesc si la ea atunci cand fac ceva si sa nu fiu hotarat doar in ceea ce ma priveste. e tare greu sa empatizezi si sa gandesti ca cineva care habar n-are ce vrea, dar zic eu ca e mai bine asa, mai frumos, mai de bun simt si corect.
pt ca nu stiu ce vor si pt ca au o nativa nevoie de protectie, femeile vor barbati hotarati care sa le puna in ordine invalmaseala din cap si sa le ofere siguranta. dar in acelasi timp vor si ca barbatul sa le iubeasca, sa le dezmierde, sa le fie credincios, sa le faca sa se simta frumos. ori sa fii si tare si moale in acelasi timp e cam greu. bravo alora de pot excela cum trebuie pe ambele niveluri, caci nu cred sa fie multi.
cu parere de rau imi vine sa spun ca mai importanta e ordinea si siguranta (care e motto-ul Politiei romane?) decat dezmierdarea...