eu in concediu, ea unde?

ma enerveaza faza cand sun si omu' nu-mi raspunde.
cu doi oameni as fi vrut sa vorbesc acum la telefon dar niciunul nu-mi raspunde. cu unul as fi vrut sa-mi planific jobul iar cu celalalt concediul. unul are telefonul inchis iar celalalt nu raspunde, ca de obicei. sa insist nu pot pt ca un gentleman nu suna ca disperatu'.

mi-a venit geniala idee de a-i propune sa ne facem concediul impreuna. sa facem amandoi un pelerinaj, o drumetie prin Moldova, ca tot "i-a placut" de mine anul trecut prin Maramures si acum o incanta pelerinajul lui Zully pe Camino. ar fi ocazia perfecta de a ne cunoaste, de a ne fute la creieri odata pt totdeauna sau de a consolida relatia.
dar daca nu raspunde la telefon... i-as trimite un mail, da' sunt convins ca mare lucru n-ar pricepe iar un sms nici nu l-ar baga in seama.
cateodata stau si ma intreb de ce sper atat de mult la ea. ma gandesc ca si daca ne-am apropia mai mult noi tot n-am putea avea un viitor impreuna. nu simt ca ea s-ar putea schimba intr-atat incat sa ma accepte asa cum sunt si, cu toate ca vrea sa iubeasca si ii place dragostea, nu cred ca ne-am iubi asa cum imi doresc eu. asa cum am vazut-o eu am inteles ca pt ea dragostea e o poveste, ceva gen "print pe cal alb", si daca nu se intampla ca in poveste atunci nu e dragoste.
asta e un mare rahat pt ca dragostea se intampla asa cum simti si nu cum e in poveste. d'aia zic eu ca nu ne-am putea iubi asa cum imi doresc, caci noi doi ne dorim iubiri diferite.

ieri i-am facut pomana lu' tata in timp ce sora-mea dadea admitere la facultate iar acum scriu pe blog si mananc coliva. mda...