Jumper (2008)

teleportarea a capatat un nou sens pt mine. nu mai e faza aia din Star Trek in care aia spun "ingheig" si dispar, acum am vazut si unde se duc si ce se poate face mai exact cu teleportarea. cu alte cuvinte, mamiii...vreau si euuuuuuuuu :((
adica tocmai am vazut Jumper (2008), un film in care un tip are capacitatea de a se teleporta oriunde vrea el...pe capul Sfinxului, la Rio, pe Everest sau chiar si intr-un seif din banca. mai ales intr-un seif plin de bani dintr-o banca. evident ca tipu' asta are o viata super faina si de mai mare invidia, pana apar niste tipi ofticati pe darul sau si care incearca sa-l omoare pe el si cei asemeni lui, in numele lui Dumnezeu evident.
filmu' are actiune, te tine in priza, te oftica la modu' ala "uite fraiere pe unde ma plimb eu cand ma teleportez" si te binedispune pe toata durata lui.
i-am dat nota 7!

iar nu mai am incredere in nimeni

eu am mai spus-o ca nu mai am incredere in nimeni...
unul dintre motive e ca m-am saturat ca lumea sa-mi vorbeasca din teorii si din experientele lor personale care NU SUNT ale mele. mai fratilor, noi oamenii nu suntem la fel, nu gandim la fel, nu simtim la fel, nu avem perceptii la fel. eu si cu tine ne uitam la acelasi lucru si tie ti se pare ca e bun iar mie ca e prost. cum e lucru ala pana la urma, e bun sau e prost? care dintre noi are dreptate? cum putem noi stabili asta? pai nu prea putem stabili pt ca daca tu spui ca e prost asta nu inseamna ca ai si dreptate (asta fiind valabil si pt mine), pur si simplu acel lucru e bun sau prost in functie de perceptie. cam orice perceptie de pe lumea asta e relativa. pana si scurgerea timpului e relativa, daramite perceptia asupra unei chestii.
d'asta nu mai am eu incredere in oameni, pt ca fiecare vorbeste dupa bunul lui plac si al judecatii sale. poate ca atunci cand emite o parere omul nu se gandeste si la aspecte la care eu m-am gandit si care sunt la fel de bune ca si cele folosite de el, si astfel el imi spune mie decat jumatate de adevar, nu adevarul intreg, nu descrierea completa a chestiei despre care imi vorbeste.

o faza d'asta mi s-a intamplat astazi in timp ce eram testat la drive. mi-a spus gagica testatoare ca am o pozitie prea relaxata, lejera la volan, ca nu tin mainile la 10:10, ca genunchii ar trebui sa stea nu stiu cum...
bai cucoana, nu ca as fi eu soferu' lu' peste, da' am facut zeci de mii de kilometri si am condus sute de ore, stiu si eu in pana mea cum sa ma asez confortabil la volan. de ce sa stau incordat si crispat cand pot sa stau relaxat, lejer si fara sa ma stresez? adica io conduc ore intregi, sute de kilometri fara sa ma opresc si matale imi spui sa stau cu genunchii mai stransi, cu mainile inclestate pe volan si asa si pe dincolo. da, stiu ca pozitia corecta la volan si prevazuta de lege e aia pe care mi-ai descris-o matale, da' aia e teorie cucoana, aia nu e practica. ia sa conduci matale de la Oradea la Pitesti fara oprire numai in pozitia aia corecta si apoi sa mai vorbesti. chiar nu ma cred un sofer bun, dar de la atatia kilometri cati am la bord mi-am creat si eu anumite reflexe care ma ajuta sa am o experienta la volan cat mai placuta si fara urmari grave.
pozitia aia corecta de care imi vorbea mie cucoana e pozitia corecta pt ea, ca pt mine alta e pozitia, aceeasi pozitie in care am stat de fiecare data cand am condus si in care nu am facut niciun accident.
chiar mi se pare aiurea sa-i spui unui om "stii, esti prea degajat". cum poti sa-i reprosezi unui om ca e prea degajat, ca e prea relaxat? cum se stabileste starea de spirit pe care trebuie sa o ai intr-o anumita situatie? de ce trebuie sa ai o anumita stare?
in faze d'astea nu cred ca exista stari de spirit mai bune sau mai proaste, pozitii corecte sau incorecte. atata timp cat conduci masina astfel incat sa nu provoci accidente, poti sa conduci si cu limba. sofer bun e ala care nu face accidente, nu ala care merge repede, care nu incalca legea, care sta corect la volan. asa si cu muistu' ala care a intrat in mine pt ca vezi domne el avea prioritate si d'asta n-a incetinit.

Monsieur Ibrahim et les fleurs du Coran (2003)

de mult timp voiam sa vad Monsieur Ibrahim et les fleurs du Coran (2003). filmu' asta imi lasa impresia ca ma va invata multe, ca ma va umple de bine, ca ma va face sa traiesc o stare de gratie dorita. si cam asa a fost!
filmu' este frumos incepand de procesul de creatie, ceea ce este in spatele filmului, pana la ceea ce s-a vazut pe ecran. muzica este foarte frumoasa, perioada aleasa pt a pune in scena povestea este una boema, plina de farmec, de lipsa de stres si de libertate, lipsesc personajele negative, atitudinea generala a filmului este una de liniste, de fericire si impacare cu viata.
Parisul anilor '70, primavara, rock'n'roll, fete frumoase, prostituate focoase, haine elegante, oameni frumosi...ce mediu putea fi mai potrivit pt a creste si a te maturiza? caci filmul despre asta este, maturizarea unui pusti evreu in compania unui intelept musulman. personajul principal este un pusti de 16 ani, dragut, tupeist, libertin, "afemeiat" si dornic de cunoastere. se culca cu toate prostituatele de la coltul strazii devenind favoritul lor, isi tachineaza vecina de care apoi se indragosteste, fura din magazinul de unde-si face cumparaturile, imprietenindu-se in acelasi timp cu patronul arab. de trai pe vatrai a avut parte pustiu' asta.
actiunea e oarecum trasa de par, in sensul ca realitatea nu prea permite unele faze intamplate in film, dar asa cum e ea are farmec si-ti lasa senzatia ca viata e frumoasa oricum numai sa stii sa te uiti la ea.
ce mi s-a parut mie interesant e trimiterea constanta si oarecum subliminala la Coran si religia musulmana.

i-am dat nota 8!

sihastrie, dulce meserie

cum in Moldova a plouat prea mult, n-o sa ma mai duc acolo in concediu. oamenii vor fi suparati, natura prea uda si lovita de viitura si nu cred ca voi mai putea gasi acolo ceea ce cautam.
dar, mi-a venit o idee si mai misto: singur ma voi duce la munte, pe trasee, pe culmi, pe stanci, prin pustiu. in felu' asta cred ca o sa am parte cam de tot ce vreau: peisaje noi in fiecare zi, mers pe jos, efort, actiune, solitudine, libertate.
eu as vrea sa ma duc in Fagaras, pe Moldoveanu, dar nu stiu cat de sigure vor fi traseele p'acolo in luna septembrie. numai sa vand odata masina ca sa fac bani de cort si ce mai trebuie...

Belle epoque (1992)

aseara m-am uitat cu sora-mea la un film ales de ea. chiar n-a bagat deştu' gresit cand a pus dvd-ul pe care era Belle epoque (1992). filmuletu' asta spaniol cu titlu in franceza si cu Cameron Diaz tinerica si uratica, e chiar misto.
un tip dezerteaza din armata si in drumul lui spre Madrid se opreste la un nene pt o seara. cand descopera ca asta are 4 fete, una mai frumoasa si mai futacioasa decat alta, nu mai pleaca d'acolo neam. asa ca ramane si rand pe rand le cucereste pe fete indragostindu-se de fiecare in parte. evident ca situatiile nu pot fi decat amuzante si dragalase. numai cand te gandesti ca un tip sta in casa cu 4 surori si si-o trage cu toate, te apuca rasu' :D filmu' are farmec, are soare, are decoruri frumoase care te imbie spre o frumoasa stare de bine si de liniste.
nu e neaparat un must see, dar e bun de trecut pe lista filmelor "de vazut duminica dupa-amiaza cand afara e prea cald si in casa e prea lene".
i-am dat nota 8!

sunt un pacatos

again...mi-am luat bere ca sa beau si sa ma amortesc. ziceam ca o sa am nevoie de asta pt a mai scrie ultimele mele ganduri care mi-au trecut prin cap. din pacate s-au ametit si gandurile intre ele de nu le mai gasesc.

am aflat ca Zorba a spus urmatoarea chestie: "Dumnezeu are o inima mare, dar exista un pacat pe care El nu-l poate ierta...cand o femeie cheama un barbat in patul ei si el nu se duce."
asta e, sunt un pacatos...
nu pot sa simt placere cu cineva de care nu imi place. am o pula dar am si un creier, un cap care gandeste mai mult decat pula. si nu-i spune pula capului ce sa faca, ci invers. deocamdata asa vad eu lucrurile, prin prisma experientei mele. cine stie cum o sa fie mai incolo?!...

lasa-ma sa te las ca ma dor picioarele de la atata jobbing

am fost azi la Turnu-Severin si de la atata condus ma dor picioarele...de parca m-as fi dus pe jos.

am luat un nene la ocazie care avea buza de sus taiata in 2. era beat si nu mai stia ce patise, ori se taiase ori il batuse careva...probabil mancase bataie ca-l dureau si dintii de la cat de tare a fost.

inainte de nenea asta mai luasem doua tanti. una dintre ele, care s-a si asezat langa mine, era draguta si avea asa pe la 35 de ani. tot drumul a purtat ochelari de soare la ochi, acoperindu-i si fata. cand si i-a dat jos nu m-am putut abtine sa n-o complimentez. m-am cacait eu ce m-am cacait si pana la urma i-am spus sa nu mai poarte ochelari de soare pt ca e mai frumoasa fara. mi-a multumit frumos si mi-a explicat apoi ca-i poarta pt ca o dor ochii de la soare.
ar trebui sa fac mai des chestia asta, mai ales ca pt aproape fiecare femeie pe care o vad am si un compliment de facut. nu cred ca ar strica...nici pt ele dar nici pt mine.

"lasa-ma sa te las", cam asta ar trebui sa-i spun eu ei. lasa-ma sa te las...

se face o saptamana de cand am vorbit cu sefa de demisie si de mutare. parca am fi in filme cu prosti, pe bune. toata lumea stie ca vreau sa plec, sau cel putin toata lumea, dar nimeni nu vorbeste cu mine despre asta, toti se comporta de parca nimic nu s-ar fi intamplat. sunt primul om care vrea sa plece din TESA, care vrea sa paraseasca corabia si totusi nimeni nu-mi spune un cuvant despre asta. chiar daca de o saptamana nenea asta tot incearca sa obtina aprobarea sefilor pt a ma putea lua fara a isca vreun conflict, niciunul din sefi nu ma intreaba despre decizia mea de a pleca.
probabil se gandesc ca daca ei nu-mi aduc aminte despre asta eu uit si nu mai plec ori sunt prea contrariati ca eu, baiatu' ala cuminte si saritor si bun de pus la toate, vreau sa plec si nu stiu ce sa mai zica. sau or fi ajuns la concluzia ca nu sunt chiar atat de dispensabil si de simplu executant cum mi-a dat sefa de inteles ca as fi. nu prea-mi vine sa cred asta, dar e si ea o ipoteza.
oricum, sefu' e foarte contrariat asupra salariului pe care nenea asta vrea sa mi-l dea. ca de unde are el atatia bani ca sa ma tina pe mine? ca de ce-si ia nacela, ca trebuie sa aiba si lucrari la care sa o foloseasca? si alte rahaturi d'astea. ...cine stie, poate ca nenea asta baga mai putini bani in buzunar ca sa poata da salarii mai mari. zic si eu, nu insinuez nimic.

discutia despre demisie pe care am purtat-o cu sefa mi-a intarit ideea de a nu mai avea incredere in nimeni si de a face numai ce eu gandesc si nu altii. o fi ridicat ea ditamai firma din nimic, dar asta nu o face cea mai desteapta femeie din lume ci doar un bun manager, asa ca nu vad de ce as asculta de toate sfaturile ei. mai ales ca mi-a recunoscut cu nonsalanta (nu cred ca s-a prins de ceea ce mi-a spus) ca pana de curand ea credea ca toti oamenii sunt la fel si muncesc asemenea ei :)) sa fim seriosi, eu n-am varsta ei si nici nu am trait ceea ce a trait ea, dar cel putin stiu si constientizez ca oamenii nu seamana unii cu altii si ca niciun om nu e mai breaz decat altul.

fuck love do war

asa frumoasa-i viata dupa 2 beri ca-mi vine sa investesc salariul in lazi de bere. baui 2 beri si deja ma simt mai viteaz, mai lipsit de timiditate, mai indragostit, mai futacios, mai indraznet.

nu stiu de ce a trebuit sa ma indragostesc eu tocmai de ea. nu puteam s-o fac pt una care sa-mi arate mai multa atentie, mai mult respect, mai multa compasiune? asa m-am indragostit de fata asta care ma trateaza cu Flit, cu rece si uneori cu sictir, chiar daca mie mi se pare ca e bunatate. asa mi-e ciuda ca o sa plece peste tari si granite... o sa stea 2 saptamani p'acolo si in mod sigur ca o sa-si gaseasca pe vreunu' care sa-i ia mintile. iar daca nu, atunci o sa se mute acolo numai ca sa-mi faca mie in ciuda si sa n-o mai vad vreodata. offf...ca asa-mi vine acum sa ma duc si s-o iau de umeri, s-o scutur bine si sa-i mai spun inca o data cat de mult tin la ea :-<

a fost odata un vis despre concediu

pana la urma mi-a raspuns...printr-un mail.
am dat reply, i-am povestit ce si cum as vrea sa ne fie calatoria, insa ea trebuie sa fie in alta tara vara asta si oricum n-ar fi putut sa mearga in perioada in care am eu concediu. bine cel putin ca m-a lasat sa-i povestesc ce vroiam sa facem impreuna si nu mi-a taiat macaroana din start.

acum oftez si beau bere. acum, cand luciditatea e ametita, parca simt mai acut lipsa ei si dorul de ea. nu stiu ce sa mai zic, nu stiu ce sa mai fac. o sa-mi las in continuare barba sa creasca iar in concediu o sa ma duc vad eu unde. sper sa ma linistesc si sa ma relaxez.

oare cum naibii o fi ma sa te intalnesti mereu cu aceeasi fata? tie sa-ti placa de ea si ei de tine si sa stai asa tot timpul cu ea? mda... :-?

cate ceva despre pelerinaj dar si bun simt & significant other

tare mult imi doresc sa am si eu parte de un pelerinaj d'asta cum a trait Zully. sa merg cat ii ziua de lunga, sa ma lupt cu mine, cu drumul, cu vremea, cu oamenii si cu ce s-o mai ivi si la final sa ajung mai puternic ca sa traiesc mai bine. nu ca acum n-as fi multumit de viata mea si nu m-as simti bine in pielea mea...dar pur si simplu simt nevoia de a fi o vreme departe de toti si toate, sa fiu eu acolo pe drum singur de capul meu si sa nu cedez nicio clipa si sa ajung pana la finish si de acolo pe culmile fericirii. imi venea sa spun "pe culmile gloriei", da' pe mine nu ma intereseaza cariera si nici gloria ca n-am nimic de demonstrat la nimeni.

daca sefa nu ma lasa sa plec la nenea ala, cred ca pe la anu' o sa-i fac bucata. plec pe Camino a 2-a zi dupa ce mi-am depus demisia. fara niciun anunt in prealabil, fara nimic. ii intorc spatele si plec sa fiu fericit si sa ma băs pe ea de cariera. pana prin luna mai-iunie anu' viitor imi vad linistit de treaba, muncesc, strang bani dupa care "pa si pusi!".
daca ma lasa sa plec, ma duc la nenea asta si fac treaba ca sa-mi iasa banu' si sa-mi asigur si eu viitorul. probabil ca in acest caz o sa fiu nevoit sa aman plecarea cu un an daca n-o sa aiba pe cine sa puna in locul meu. sau plec in Brazilia ca tot mi-am promis eu sa ajung acolo pana in 2010 (inclusiv).

anu' asta nu voi avea concediu decat 2 saptamani. ele ar fi de-ajuns pt ceva gen oarecum un fel de Camino. dar cum "fericirea e reala numai cand e impartasita", nu-mi vine deloc sa plec singur. ma tot gandesc la experienta din Maramures de anu' trecut, cand simteam ca nu mai pot de dorul ei, ca vreau sa ajung acasa si sa nu mai stau singur p'acolo. simteam chiar ca nu mai am niciun ţel, niciun obiectiv, nimic pt care sa-mi continui calatoria. pe Camino ar fi altfel, plec acolo pt a porni la drum. aici in tara as plec doar ca sa am de unde ma intoarce. stiu ca totul se rezuma la perceptie, dar eu in capul meu asa am ideile, ca aici aproape nu m-as simti ca acolo departe.
de aceea m-am si gandit sa o iau cu mine, sa nu fiu si eu singur. adevaru' e ca acolo, departe, m-as simti alt om, mai puternic si ma altfel pt a putea supravietui, pe cand aici acasa, printre ai mei, parca n-as avea acelas fior si deci m-as concentra mai mult pe singuratatea mea decat pe siguranta.
iar am sunat-o azi si iar i-am nu mi-a raspuns. pt ca nu vreau sa tot insist cu telefoanele si sa nu mi se raspunda, i-am trimis un sms in care i-am dat mici marunte detalii despre pelerinajul pe care vreau sa-l fac si la care as vrea sa ia si ea parte. au trecut vreo 2 ore de la expediere si nici pana acum n-am primit vreun raspuns. mai astept pana maine si dup'aia cred ca o sa-mi bag pula.
pai da-o in pizda masii de treaba... eu tot timpul am crezut ca ea se preface, ca de fapt poseda si ea bun simt doar ca nu vrea sa mi-l arate. dar chiar asa sa nu-mi raspunda la apeluri si mesaje si invitatii si alte cele?! n-am fost nici ala insistent, nici ala enervant, nici ala nesimtit, nici ala mai stiu eu cum. dar e prea de tot sa nu-i raspunzi frumos omului care se poarta frumos cu tine, oricat de mult te-ar enerva ori deranja existenta lui. stiu cum e sa fii acum in situatia ei, ca si eu sunt nevoit sa refuz o fata care se poarta foarte frumos cu mine dar cu care nu vad niciun viitor. da' cel putin eu am bunul simt sa comunic frumos cu fata respectiva oricat de mult m-ar deranja prezenta ei si oricat de mult nu mi-ar placea de ea fizic. dar...asta e pana la urma, "de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere". las' ca o sa ajunga ea la 30 de ani si daca n-o sa fie singura probabil ca o sa fie cu unu' care n-o s-o iubeasca asa cum am facut-o eu. sper totusi sa nu se intample asa, dar la cum o vad eu, spre acolo se indreapta. macar de-ar fi priceput ceva din ce a mai scris Zully pe blogu' ei ala vechi.

eu in concediu, ea unde?

ma enerveaza faza cand sun si omu' nu-mi raspunde.
cu doi oameni as fi vrut sa vorbesc acum la telefon dar niciunul nu-mi raspunde. cu unul as fi vrut sa-mi planific jobul iar cu celalalt concediul. unul are telefonul inchis iar celalalt nu raspunde, ca de obicei. sa insist nu pot pt ca un gentleman nu suna ca disperatu'.

mi-a venit geniala idee de a-i propune sa ne facem concediul impreuna. sa facem amandoi un pelerinaj, o drumetie prin Moldova, ca tot "i-a placut" de mine anul trecut prin Maramures si acum o incanta pelerinajul lui Zully pe Camino. ar fi ocazia perfecta de a ne cunoaste, de a ne fute la creieri odata pt totdeauna sau de a consolida relatia.
dar daca nu raspunde la telefon... i-as trimite un mail, da' sunt convins ca mare lucru n-ar pricepe iar un sms nici nu l-ar baga in seama.
cateodata stau si ma intreb de ce sper atat de mult la ea. ma gandesc ca si daca ne-am apropia mai mult noi tot n-am putea avea un viitor impreuna. nu simt ca ea s-ar putea schimba intr-atat incat sa ma accepte asa cum sunt si, cu toate ca vrea sa iubeasca si ii place dragostea, nu cred ca ne-am iubi asa cum imi doresc eu. asa cum am vazut-o eu am inteles ca pt ea dragostea e o poveste, ceva gen "print pe cal alb", si daca nu se intampla ca in poveste atunci nu e dragoste.
asta e un mare rahat pt ca dragostea se intampla asa cum simti si nu cum e in poveste. d'aia zic eu ca nu ne-am putea iubi asa cum imi doresc, caci noi doi ne dorim iubiri diferite.

ieri i-am facut pomana lu' tata in timp ce sora-mea dadea admitere la facultate iar acum scriu pe blog si mananc coliva. mda...

slab la relatii din nou

si cum spuneam...cum naibii reusesc oamenii sa stabileasca relatii? azi am aflat ca unul din baietii aia despre care am scris eu ca habar n-au ce vor de la viata a venit acasa cu o chinezoaica. a fost baiatu' in Franta la bursa si s-a intors acasa cu gagica lui, care gagica mai e si de alta nationalitate si de pe alt continent. cum o fi reusit el s-o agate p'asta, nu stiu. n-am nicio treaba cu ei, nu-i judec in vreun fel sau altul, dar sa-mi spuna naibii si mie cum de au reusit sa se cupleze.

cred ca sunt eu prea pretentios sau prea inteligent in ceea ce priveste oamenii si d'aia nu ma apropi de oricine si nu in orice fel...

slab la relatii

cum plm se combina oamenii ma? niciodata n-am stiut cum vine treaba asta...
am aflat azi ca varu' ala al meu care s-a divortat de fufa de nevasta-sa e acum cu alta. omu' tocmai a divortat si deja si-a gasit pe alta. io-s naibii de 25 de ani si tot n-am reusit sa gasesc pe vreuna iar asta la 2 luni dupa divort e deja in bratele unei alte femei :|

niciodata n-am fost bun la a lega relatie cu o femeie. pardon, la a pastra relatie cu o femeie, ca asa eu am mai avut de-a face cu femei insa doar le-am plimbat. probabil atitudinea asta a mea sincera, onesta, toleranta si timida e tocmai acea "chestie" care nu merge. adica eu sunt cam asa:
imi place fata, ii acord interesul meu, o fac sa rada, incerc sa port discutii cat mai interesante cu ea, fac tot felu' de giumbuslucuri pt a sparge monotonia si a nu cadea in platitudine, ii ofer buchete de flori si mici cadouri (cam ce simt eu ca i-ar placea si ar incanta-o), o respect si o tratez cu deosebita atentie, ma feresc sa fiu un porc obsedat de sex si nu avansez lucrurile decat la semnalul ei. iar aici mi se taie mie macaroana...ori nu ma prind cand fata imi da semnal ori sunt eu prea timid pt a-i raspunde. de faza cu timiditatea am cam trecut, zic eu, insa in continuare nu reusesc sa ma prind cand e momentul ok pt a actiona.
probabil ca lipsa asta de initiativa a mea le face pe femei sa ma paraseasca si sa-si caute pe altu' mai indraznet si mai sigur pe el, adica asa cum nu sunt eu. se pare ca nu prea e de ajuns sa o tratezi asa cum trebuie si sa ai grija de fericirea ei, tre' sa-i demonstrezi si ca o poti domina ori tine in frau.

filme de vazut (VI)

Vicky Cristina Barcelona (2008) de Woody Allen.
abia dupa ce am terminat de vazut trailerul la film am observat ca e facut de nenea Woody. si asta la plesneala ca puteam sa zic "mama ce film misto" si fara sa stiu ca e facut de el. ce mi-a deschis apetitul pt acest film? e o faza in care Javier Bardem, asa hot cum e el, se duce la doua gagici sa le agate. si le spune direct cu accentul lui hispanic ca le invita sa petreaca week-endul impreuna, sa se simta bine si sa faca dragoste. asa tupeu mi-ar placea si mie sa am :D evident ca cele doua se vor impiedica pana va aparea Penelope Cruz, sotia lu' Bardem.
ma intreb cat timp o mai putea Woody asta sa faca filme :-?

ghinion? blestem? prostie?

a fost un moment in existenta mea blogosferica cand as fi scris ceva de genu' "baga-mi-as pula in ea de dragoste". eram oarecum suparat pe dragoste, voiam sa ma dezic de ea, sa ma declar atat de puternic incat sa nu mai simt nevoia ei.
pana la urma n-am mai scris nimic din lipsa de timp, ca sentimentu' a trait in mine ceva vreme. pana azi...

am observat ca din nou ma uit cu invidie la cuplurile de pe strada si simt asa ca am nevoie de o femeie langa mine, o femeie care sa ma iubeasca si care sa ma urmeze si care sa-mi arate tot timpul ca e a mea. eu n-am avut niciodata parte de asa ceva, cred ca nici n-as stii cum sa ma comport intr-o asemenea situatie. dar fiinta mea simte nevoia de asa ceva, mainile mele, bratele si-ar dori si ele sa cuprinda o fiinta vie, nu doar materiale fara suflet si pline de praf.
nu prea-mi face placere sa scriu despre asta, nu m-am mai gandit de mult la aceasta treaba. de aceea nici nu prea mai stiu cum se traieste cu un asemenea sentiment.

multa vreme am crezut ca sunt blestemat sa nu intalnesc o fata calumea cu care sa si reusesc sa intemeiez o relatie. dupa ce mi-am dat eu seama ca norocul ti-l faci cu propriile maini m-am gandit ca vina e a mea pt ca nu stiu sa ma comport si sa vorbesc cu o fata asa cum trebuie. si cred ca aici e problema. urat nu sunt, prost deloc, doar ca, zic eu, nu cred sa ofer unei femei acele ceva-uri de care ar avea ea nevoie.
mai in gluma mai in serios as putea spune ca am avut si ghinion, avand parte numai de femei "aiurite" si "ciudate". si chiar asa a fost, ca mi-a placut si m-am indragostit numai de fete cu issues. fiecareia ii era frica de ceva, pe fiecare in parte a trebuit s-o ascult cat a suferit, cu fiecare a trebuit sa am rabdare, fiecareia a trebuit sa-i inteleg capriciile si sa le accept. am fost un fel de "tata ranitilor", cum mi s-a spus de curand ca as fi. io sunt genu' ala de barbat care plimba femeile dar care nu le si fute. imi place sa stau de vorba cu ele, sa le ascult, sa le inteleg, sa le ajut, sa le fac sa se simta bine, dar cand vine vorba sa am parte de vreuna dintre ele ori dispar, ori nu ma vor, ori vor altceva, ori nu le mai vreau eu.

long talk jazzish mood

ma gandeam adineuri la gagica de la nunta. mi-ar placea sa fiu acum cu ea, sa stam intinsi pe spate in pat, in fundal sa se auda un jazz...si sa vorbim. asta-i cea mai mare placere a mea, sa stau de vorba cu o femeie, sa ma inteleg cu ea, sa ma simt linistit (si sa facem sex dupa, evident :P)
si pt ca eu sunt mai cerebral asa de felul meu, dar si pt ca toata viata mi-a lipsit dialogul cu o femeie, d'aia asta e una dintre cele mai mari placeri ale mele.

judecata despre privatizare

asa...l-am inchis. and now what? care-i faza pana la urma?!

l-am inchis pt ca asa am simtit eu ca ar fi bine. imi tot venea sa scriu diverse qestii dar tocmai pt ca p'aici mai intrau oameni care citeau ma inhibam si nu mai eram atat de direct pe cat mi-as fi dorit. ma cenzuram as putea spune, nu mai scriam TOATE lucrurile pe care mi le-as fi dorit.
blogu' asta e in primul rand pt mine, spatiul meu personal in care refulez, in care imi scot in evidenta gandurile si amanuntele alea intime care ma fac pe mine sa fiu eu. se spune despre printese ca pe unde calca raman flori in urma lor. pe langa flori si multe altele, in urma mea as vrea sa ramana si insemnari pe acest blog, ca poate candva o sa vreau sa stiu, sa simt cum a mirosit viata mea intr-un anume moment.
scrisul pe blog e si un bun exercitiu de cunoastere de sine, de incredere in propriile puteri. "stapan pe sine" (cu tot ceea ce implica asta) e cea mai de pret titulatura care o poate castiga un om.

deja ma simt bine cu noua situatie. imi place cum ies cuvintele din mine stiind ca nimeni nu le va citi si nu ma va judeca pt asta.
...iata un cuvant interesant, "judeca". frica de a fi judecat de altii e pt mine un issue, ceva care nu-mi place si care ma deranjeaza. nu pt ca as fi facut din plastilina si judecatile celorlalti despre mine m-ar putea modela dupa bunul lor plac, dar nu-mi place sa-mi fie taiate aripile atunci cand ma pregatesc sa decolez spre un anumit orizont. iar gandul ca cineva citeste ce scriu eu aici si m-ar putea judeca pt asta nu prea ma incanta.
simt nevoia de a deveni si mai personal in ceea ce scriu iar gandul asta ca as putea fi judecat nu ma incanta absolut deloc. de aceea am privatizat blogul (nu-mi place sa spun ca l-am inchis pt ca el inca exista).

Melinda and Melinda (2004)

Woody Allen, Melinda and Melinda (2004).
acu' mi-am dat seama de ce-mi place ce-mi place la filmele lui Woody Allen. dialogul, asta e raspunsul. cantitatea de dialog, de comunicare, de schimbare de opinii, de dezbateri ma incanta peste masura de mult. mie imi place sa stau de vorba, sa-mi dezbat ideile chiar si in pofida sexului :D
Melinda and Melinda e distractiv el asa in felul lui. drama si comedie in acelasi film dar fara sa fie amestecate. drama are partea ei de film si comedia p'a ei, dar cu toate astea au fost impletite astfel incat sa creeze un frumos efect cinematografic, care este acest film. n-as putea spune ca este un masterpiece, dar in mod sigur este unul dintre filmele bine realizate ale lui Woody Allen. ce-l deosebeste de celelalte este insasi realizarea de care am vorbit mai devreme, caci in rest urmeaza aceeasi reteta.
i-am dat nota 8!

for my eyes only

na c-am facut-o si p'asta! de acum blogul meu e for my eyes only :D

banii si fericirea sunt viata mea

am luat hotararea de a pleca de la actualul job la un altul mai bine platit si cu un volum de munca mai mic, chiar daca nu e vorba de o cariera.

concret, vreau sa ma angajez ca sofer pe un salariu de 1300 roni pe luna, plus bonuri. voi avea masina acasa, telefon de serviciu, ore suplimentare platite, program foarte lejer (dimineata duc baietii la lucrari de unde ii voi lua seara. intre timp le mai duc materiale daca au nevoie, iar daca nu, stau degeaba), voi fi platit pt orice activitate prestata in plus si salariul primit va fi intocmai cu cel de pe cartea de munca. in plus d'astea vreau sa ma dau si cu escavatorul pe santier, sa castig un ban in plus la salariu dar si sa invat sa fac "ciubucuri" :)
la actualul job am un salariu de 900 roni, plus bonuri, nu am masina acasa, am telefon de serviciu, nu-mi sunt platite orele suplimentare, programul nu este intotdeauna lejer, nu sunt platit pt activitatea prestata in plus iar salariul de pe cartea de munca este mai mic decat cel primit.
cu alte cuvinte as beneficia de o marire de salariu de 40% si 4 facilitati in plus pt mai putina munca. mie mi se pare foarte misto oferta in conditiile astea si de aceea m-am si decis sa o accept.

asta pana am stat de vorba cu un prieten, la telefon. cand i-am spus ca vreau sa ma angajez sofer s-a luat de mine ca de ce am terminat o facultate, ca ce experienta o sa trec eu in CV, ca de ce nu am si eu idealuri mai inalte, ca de ce nu-mi fac si eu o cariera, ca de ce nu-mi depun CV-ul la firme importante si asa si pe dincolo.
argumentele supreme pe care i l-am oferit au fost banii si fericirea. de ce m-ar interesa o cariera, de ce m-as speti muncind pt o cariera? de ce m-ar interesa sa-mi depun CV-ul la Dacia daca acolo un inginer castiga 1600 roni? de ce m-ar deranja experienta de sofer pe care as trece-o in CV? cu ce m-ar incurca faptul ca eu am terminat o facultate si vreau sa lucrez ca sofer si sa ma dau cu escavatorul pe santier?
pt ce sa ma complic eu cu toate astea cand pot conduce linistit masina pe 1300 roni pe luna fara sa am batai de cap si sa plang noaptea ca eu nu am o cariera?! m-am descurcat eu cu 900 roni/luna si am fost fericit, daramite cu 1300. iar 900 astia ii am d'abia de o luna, ca acum un an si jumatate cand m-am angajat am avut salariu 500 roni.
deocamdata banii conteaza pt mine, nu cariera, nu o bucata de hartie pe care imi este scrisa experienta, nu un job cu o denumire pompoasa. banii...caci astia fac frate lumea sa se-nvarta si fara de ei n-ai ce manca, n-ai cu ce te imbraca, n-ai cu ce te vindeca. si inafar' de bani ma mai intereseaza si fericirea mea. ca doar d'aia muncesc, sa am bani ca sa ma simt bine. de ce mi-as bate eu capul cu tot felu' de rapoarte si comenzi si oferte si alte prostii care necesita de multe ori si ore suplimentare, cand pot sa am un job unde mintea mea sa fie libera ca pasarea cerului si totusi sa-mi iasa bani ca sa-mi implinesc visurile?!
tata a fost automacaragiu toata viata lui. si el de unul singur, cu mainile lui, a reusit sa-si intretina familia si s-o faca fericita asa cum a stiut el si cum s-a priceput mai bine. si a fost automacaragiu! un om cu cariera, cu functie, cu experienta, nu si-ar fi dat nici mucii pe el, pt ca el era imbracat la costum si tata la salopeta. dar poate ca tata se descurca si reusea sa castige intr-o luna aproape la fel de mult cat acel om cu cariera (si n-a dat in cap la nimeni si nici nu a fost acuzat de furt). ce mai conteaza ca te numesti area sales manager cand un automacaragiu castiga la fel de mult ca si tine?
stiu ca se poate sa muncesti, sa fii liber ca pasarea cerului si sa castigi multi bani, dar eu sunt in urma cu viata si tre' sa recuperez. nu pot fac dintr-odata un salt atat de mare, de la copil la om matur cu acte in regula. din pacate eu nu mi-am trait viata la timp si acum trebuie sa-mi recuperez adolescenta...sa flirtez, sa fac sex, sa fac nebunii. lucrurile astea se cer de la sine si nu ma pot impotrivi lor daca vreau sa am o temelie solida. asa ca deocamdata o sa raman un hedonist si o sa incerc sa-mi indeplinesc cat mai multe visuri si placeri.

planul meu de a nu ma interesa cariera, de a munci ce-mi place si de a-mi face poftele e super ok pana la un punct, familia. cand ma gandesc la familie, la casatorie, la copii, la nevasta, planul meu de a fi sofer, de a castiga in jur de 2000 roni pe luna (ca aici vreau sa ajung) nu mi se mai pare chiar atat de ok. mi-am dat seama de asta in timp ce vorbeam la telefon cu prietenu' asta al meu. pana la urma el m-a inteles de ce am luat decizia de a-mi schimba jobul si oarecum mi-a dat dreptate. dar si eu am fost de acord cu el asupra faptului ca o cariera e necesara, ca imi trebuie un job cat mai serios pt a castiga multi bani. asta daca nu reusesc sa ma descurc cumva cu ceea ce-mi place acum sa fac.

fara cuvinte

m-a lasat fara cuvinte fotografia asta :|
ma uit ca prostu' la copilu' asta frumos :|
am ramas interzis :|
Doamne ce manuta are el si ce fata inocenta :|
parc-ar fi un ingeras... :|

wallpapere (IV)

ea ridicata pe varfuri sarutandu-l pe el

asta-i noul meu wallpaper. nu l-am pus pt ca as fi genu' ala de romantic care bate din palme de fiecare data cand vede cate o inimioara, ci pt ca imi place feminitatea degajata prin faptul ca ea se ridica pe varfuri ca sa-l sarute pe el.

nu maine, poimaine

azi suntem in 11 iar nu maine, poimaine, vom fi in 13 cand am zis eu ca voi privatiza blogu'. acu' nu prea mai am starea de atunci, dar tot imi vine s-o fac. vreau sa-mi provoc soarta si sa vad cum e.

care vrea sa ma intrebe de vorba s-o faca pe mail.

Caruso jazzish

(jazz romance - Caruso)

uite asa o piesa care sa mearga seara cand vine racoarea dupa o zi toropitoare, intr-o ceainarie cu lumina difuza si o masa pe care-ti sprijini coatele ca sa-ti sustina capul plin de ganduri.
tacerea e frumoasa pe melodia asta iar ochii sunt buzele si buzele sunt mainile si mainile se vor in parul ei ondulat.

usurel usurel... usuratic a

(INXS - Need You Tonight)

e un vis d'al meu sa am o relatie cu o femeie usuratica, dezinhibata, stapana pe sine, lipsita de prejudecati si spirituala.

s-ar putea sa am ocazia sa-mi implinesc acest vis cu gagica de la nunta. am vb cu ea la telefon mai devreme :) se pare ca ne placem reciproc si atractia dintre noi e interesant de normala. probabil ca va urma o intalnire plina de suspans. spun probabil pt ca nu pot sa bag mana-n foc pt ea :D
o sa fie vai de curu' meu daca o sa ma indragostesc de ea :))

date with double

azi s-a intamplat o intalnire de genul "date with double". interesanta treaba sa iesi cu ea...dar si cu prietena ei. de ce-o fi vrut ea asa, habar n-am. a iesit foarte bine oricum :)

poti sa faci ce vrei din el

imi povestea azi o colega despre niste miri cum s-au despartit ei la o saptamana dupa nunta. ca mireasa ii facea peri albi ginerelui care era un baiat cuminte, genu' ala de "barbat d'ala din care poti sa faci ce vrei".
exact asta a fost exprimarea ei, "barbat din care poti sa faci ce vrei".

cum plm vine ma asta?!
desi am mai auzit aceasta expresie, abia acum am devenit contrariat de ea. mai mult pt ca si eu pot fi numit un astfel de barbat. si nu pt ca as fi prost (ca de plouat nu-mi ploua in gat), ci pt ca sunt tolerant, docil, intelegator si-mi place sa le fac femeilor pe plac. dar asta nu inseamna absolut deloc ca sunt o marioneta din plastilina ce poate fi modelata dupa bunul plac al femeilor.

mai mult decat atat m-a enervat si lipsa de recunostinta pe care o denota expresia. sa inteleg ca daca esti atent cu o femeie si o asculti si o intelegi si ai rabdare cu ea esti un maimutoi? sau cum vine treaba ca eu nu ma prind? ...
mie imi face placere sa ma port frumos cu o femeie nu pt ca as fi un papa lapte ci pt ca asa procedeaza un gentleman, pt ca asta e modul normal in care un barbat trebuie sa se comporte cu o femeie. mi se pare josnic si plina de prostie aceasta eticheta pusa unui barbat care incearca sa-si multumeasca femeia pe cat de mult si frumos posibil. ceea ce face pt ea constituie o dovada a inteligentei lui, un rafinament al personalitatii acestuia si totodata o dovada de masculinitate.
din punctul meu de vedere barbat nu e ala care fute mult ci acela care are o familie frumoasa si fericita.

la faze de genu' asta devin eu misogin si-mi vine sa injur femeile si sa le fac proaste. "pai cum fa sa fie ala o marioneta cand el facea tot ce e posibil pt fericirea lu' proasta aia?" imi venea sa-i spun lu' colega asta a mea. "dupa ce ca ii recunosti tot efortul depus pt ca aia sa se simta bine mai si spui despre el ca e un rahat de barbat si poti sa faci ce vrei din el".

stiu ca tupeul, hotararea, darzenia sunt atuuri ale unui barbat bun, dar eu nu vad ce rost are sa-mi impun tupeul, sa fiu darz si cu mana de fier intr-o relatie. suntem oameni nu animale, amandoi la acelasi nivel din orice punct de vedere, si nu vad ce rost isi mai are puterea intr-o relatie. suntem atat de prosti incat nu ne putem intelege de vorba buna si e nevoie sa ne impunem puterea si autoritatea? daca eu nu ma impun in majoritatea alegerilor care trebuiesc luate asta nu inseamna ca sunt prost ci pur si simplu mi-e indiferent unde mancam asta seara, ce film vedem, unde mergem in concediu etc. pot sa ma adaptez la orice situatie si daca tie, femeie, iti face placere, cu atat mai bine. sunt si eu fericit ca tu esti fericita.
asta nu inseamna ca eu o sa tac tot timpul din gura si ca n-o sa am un cuvant de spus. n-o sa mai fiu atat de tolerant cand o sa vina vorba de casatorie, de copii, de casa, de masina, de relatie si de orice alt lucru care conteaza cu adevarat in viata si ale carui efecte se vor simti o lunga perioada de timp. efectul unei cine in oras tine pana la prima vizita la WC pe cand numele ales pt copil tine toata viata noastra si a lui.

dar asa sunt ele femeile mai sensibile si mai cu dorinta de siguranta, cam ca oile alea care fug de nebune daca ciobanul nu e atent cu ele. chiar daca el le-a spus sa stea in tarc.

eu somn masina volan

deci e pe bune ce urmeaza sa scriu eu acum, chiar daca cu greu imi vine a crede...

...azi, pe autostrada, am atipit la volan!

pt 2-3 secunde (sau chiar mai putin ca n-am realizat cat a durat efectiv faza) am inchis ochii si m-am detasat total de volan si de masina si de condus si de trafic si de toate. pur si simplu nu mai stiam nimic in acele clipe. mai obisnuiesc eu sa inchid ochii cand conduc, dar o fac cand sunt perfect constient de tot ceea ce se intampla in jurul meu. de data asta insa n-am mai constientizat nimic in secundele alea de atipire. puteam sa intru foarte frumos in decor si sa ma trezesc speriat de zgomotul de fiare indoite si de mine zburand prin cabina.
nu stiu exact ce m-a facut sa ma trezesc...ori am simtit ca ma inlatur de la traiectoria normala ori m-au trezit vibratiile si baraiturile care se simt atunci cand trece masina peste linia continua de la marginea autostrazii. m-am trezit usor speriat si socat de ceea ce putea sa mi se intample. viteza mare nu aveam, mergeam lin, asa ca de murit n-aveam cum sa mor intr-un eventual accident. doar ce as fi busit masina si as fi facut lumea sa vorbeasca despre accidentul meu si cum am adormit eu la volan. ar fi iesit tare nasol!
mi s-a mai intamplat odata o faza de genu' asta, insa atunci eram cu ochii deschisi, perfect treaz, dar cu mintea departe de lumea din fata ochilor. m-a furat peisajul cum s-ar spune si asa treaz cum eram puteam sa intru in mantinela de la marginea drumului si sa lovesc masina. iarasi am avut noroc cu vibratiile date de linia continua si am tras repede de volan inainte sa ating bara aia de pe margine. o luasem asa drept ca prin miriste...

simteam ca sunt obosit, ca mi se inchid ochii si ca e posibil sa adorm, dar pt ca nu mai aveam mult pana la destinatie am zis ca ma odihnesc acolo. iata ca nu prea avea sa iasa cum gandeam eu. d'acum incolo o sa ma opresc acolo unde ma ia somnu', indiferent de locatie si de posibilitatea de a opri. sa ma injure lumea da' eu n-o sa mai adorm la volan.
acum ii inteleg pe bietii soferi de tir care adorm saracii la volan si fac prapad masinile. e tare nasol sa conduci epuizat :(

Et Si Tu N'existais Pas

(Joe Dassin - Et Si Tu N'existais Pas)

o melodie numai buna pe care sa-ti lasi barba, pe care sa iei decizii fara prea multa premeditare si pe care sa nu te intereseze decat ceea ce conteaza cu adevarat (na c-am spus-o si p'asta).

eu atipic

sunt un barbat atipic as putea spune...pe mine sexul nu ma conduce, nu ma schimba si nici nu ma poate convinge...

I'm too damn hot

I'm the cause of global warming. I'm too damn hot! :D

cam asa m-am simtit la nunta. am investit multa pasiune si bun gust si bani in alegerea hainelor pt acest eveniment incat pot spune ca am fost cel mai bine imbracat d'acolo. asta dupa gusturile mele, ca spre exemplu ginerele nu si-ar fi cumparat haine ca ale mele. chiar m-au scos din multime hainele caci n-am mai vazut niciun baiat care sa fie imbracat in genul meu: camasa cambrata si turnata pe trup, pantaloni drepti si stransi la glezna si pantofi neindoiti, fara varf ascutit sau drept si model cu brizbrizuri. din punctul meu de vedere am fost cel mai elegant d'acolo. nu obisnuiesc sa ma laud da' ce-i al meu e al meu si asa am vazut eu ca s-a intamplat.
toti, dar absolut toti barbatii au purtat acelasi gen de costumatie. pantaloni cu pense si largi astfel incat sa le stea ok sub burta, pantofi cu botul ridicat si tot felu' de modele interesante, camasi largi care sa le cuprinda burta si, unii dintre ei, sosete albe. eu, ca sa nu dau de rusinea de a mi se vedea piciorul atunci cand stau jos mi-am luat sosete (negre) d'alea lungi pana la genunchi :D

de hot ce-am fost i-am luat ochii lu' gagica asta cu care am stat eu de vorba, am vazut-o eu cum i se scurgeau ochii dupa mine :D pacat ca eu nu ma scald in tupeu ca altfel ar fi stat treaba.

singura fata singura

o singura fata singura (mai bine zis neinsotita) a fost la nunta si eu am fost singurul baiat singur care s-a intretinut cu ea :D
intr-o oarecare masura as putea spune ca a dat norocu' peste mine intrucat seara a fost mai placuta in compania ei...fata draguta cu un corp frumos si nasol imbracat (tasteless), dar o buna partenera de discutii. ne-am inteles de minune, dialogul mergea de la sine caci multe puncte de vedere aveam in comun. e printre putinii oameni cu care pot spune ca ma aseman si tocmai d'aia ne-am inteles bine si o sa incerc sa ne mai vedem.
insa e o mica problema...gagica are prieten (de 7 ani) si e fufa :D de la ea am aflat ca relatia ei nu prea are viitor iar de la mireasa (caci e prietena cu ea) am aflat restul amanuntelor care o fac usuratica. pe mine m-a incantat placuta atmosfera care se crease intre noi si n-am mai pus problema sexului, da' zice mireasa ca daca o luam mai cu tupeu se impiedica ea cumva. cam problematic tupeul asta la mine, da' o sa incerc data viitoare, mai ales ca acum stiu mai multe despre ea si stiu cu cine am de-a face.

my way or the my way

e ora 2 noaptea.
am stat la discutii frumoase pana la ora asta iar de acum incolo ma duc sa beau Beck's Lemon si sa ma vad cu un prieten bun si nevazut de mult timp, sambata ma duc la nunta sa agat domnisoare si probabil ca o sa fiu nebarbierit, iar saptamana viitoare s-ar putea sa nu ma intereseze cariera si sa aleg banii.

nu degeaba vreau ca la inmormantare sa mi se cante "My Way" :)

Ghost Rider (2007)

zilele trecute am vazut Ghost Rider (2007). mi-a placut, chiar daca nu e foarte elaborat si lucrat. e cam simplu pt un film cu super-eroi dar are actiune, batai, efecte speciale, motoare, intriga, gagica, care reusesc sa-ti pastreze interesul atent pe durata filmului.
i-am dat nota 7!

astia se cred mai destepti decat mine ma, dobitocii ce sunt!

ma gandeam ieri, in timp ce citeam o stire din Turcia, ca cea mai tare afacere care se poate face in Romania e o firma, nu conteaza domeniul, care sa faca treaba. cum mi-a venit ideea? turcii au facut in aprox. 35 de zile un pasaj subteran exact la fel cum se construieste acum in Bucuresti (nu stiu strada) si care de 12 zile este inca in faza incipienta.
cum ar fi dom'ne sa ai o firma care sa munceasca asa cum trebuie, sa faca treaba ca la carte? nu-i asa ca ai sparge piata cu ea, ca ai fi cel mai tare? ar fi ceva unic in Romania, o firma care sa faca treaba buna, asa cum trebuie!



azi mi-am luat de la croitor pantalonii pt nunta, pantaloni pe care am dat 220 de lei. ieri, cand i-am dus, de 3 ori i-am repetat croitorului DOAR sa-i stramteze, NU sa-i si scurteze. chiar am insistat motivand (de parca eu trebuia sa-i motivez lui de ce vreau sa-i dau bani) ca vreau sa vad cum vin pe mine stramtati si abia apoi sa-i si scurtez. el o tot tinea p'a lui ca el stie meserie, ca de 40 de ani e croitor si ca sa intreb eu in oras de cum-naibii-l-o chema ca lumea il stie si el nu face lucru de mantuiala ca sa nu se faca de ras. am inghitit in sec si am lasat-o ca el, ca dintre noi doi el e croitor de meserie si eu nu. am zis ca omu' stie ce face ca doar asta e meseria lui.
azi cand am probat pantalonii nu mi-au placut deloc cum veneau pe mine. normal ca-i scurtase, ca doar el e profesionist si stie si nu vorbeste prostii si bineinteles ca picau ca un cur pe pantofi. tocmai d'aia am insistat sa nu-i scurteze inainte sa-i probez dupa stramtat, ca doar se modificau dimensiunile pantalonului si altfel pica pe mine. cum lumina din cabina de proba era chioara si eu n-aveam timp sa studiez pantalonii, i-am luat cu gandul ca o sa ma duc la o prietena d'a lu' mamaie care e croitoreasa si pe care o s-o pot indruma sa-mi faca treaba cum vreau eu. raul fusese deja facut asa ca degeaba mai stateam acolo sa vorbesc cu omu'.
acasa m-am apucat sa studiez problema. ma tot uitam in oglinda si nu pricepeam de ce cracul drept sta mai naspa decat cel stang. pt ca e mai lung cu 1 cm decat celalalt, d'aia! am un crac mai lung si unul mai scurt, cine naibii o mai fi pomenit... dar asta nu e tot. pantalonii n-au fost stramtati din ambele parti, cum ar fi fost logic, ci doar de pe partea interioara, cea dintre picioare. normal ca acum pantalonii au capatat o simetrie total anapoda, iar ca s-o dreaga mi i-au calcat la dunga de poti sa tragi linie la caiet cu ei.
bine ca eu ma adaptez rapid cu situatiile nasoale ca altfel ma duceam peste ei sa-i strang de gat. oricum o sa ma duc la ei sa le arat ce au gresit si sa le spun ca nu sunt atat de tari pe cat se cred. pacat ca nu mai am bonul de la pantaloni ca-i puneam sa-mi dea banii pe ei :(
cu rabdare si migala pantalonii se pot drege, d'asta nu-mi fac eu probleme si nu ma stresez.

ca era sa uit...am dus si camasa, la un alt croitor (o tanti), ca sa-mi faca cate 1 butoniera langa nasturii din dreptul incheieturii, ca sa mai pot pune un nasture. cu ocazia asta am rugat-o sa-mi mai stranga manseta mutand nitel nasturele deja existent. ce a facut femeia? mi-a cusut alt nasture acolo unde i-am spus :)) nu stiu care e logica pe care a urmat-o ea, da' bine ca nu mi-a scos nasturii originali ai camasii ca acum pot eu sa-i pun in locul celor cusuti de ea. si bineinteles ca nu sunt pusi la aceeasi distanta fata de marginea mansetei astfel ca o manseta sta mai stransa si una mai larga :)).

si mai sunt si croitori de meserie ma si n-au cat de putin simtul proportiilor! sa-i fut in gura!

ca mi-am adus aminte...m-am dus odata la o frizerita si i-am spus "tunde-ti-ma doar pe la urechi si aranja-ti-mi conturul la spate". m-a tuns si in crestetul capului! =))



zilele trecute am auzit o discutie intre colegi: "unde a plecat Petre?" "s-a dus la firma X. castiga si mai bine si munceste si mai putin."
acu' stau eu si ma gandesc...deci la firma noastra se munceste mai mult decat la firma unde a plecat Petre asta. daca la firma noastra e mult de munca, asta nu inseamna ca firma castiga bine din lucrari, pt ca sunt multe si se munceste mult la ele? iar daca sunt multe si se munceste mult la ele, asta nu inseamna ca se si castiga bine din ele? nu?! atunci de ce la firma lu' Petre se plateste mai bine desi se munceste mai putin?

sunt 70% hotarat sa accept oferta facuta de un client de a ma angaja la el pe un salariu cu 300-400 roni mai mare plus masina acasa, in conditii asemanatoare de munca sau chiar mai lejere decat cele in care ma scald acum. adica mai multi bani dintr-un foc pt aceeasi munca...
de sunat suna bine dar vreau sa mai vad si perspectivele de viitor pe care mi le-ar oferi firma respectiva, ca nu-mi place sa fiu nomad decat la drum si cu cortul, nu si in plan profesional.

barbosenie

cred ca am vreo 2 saptamani de cand nu m-am mai barbierit si ma simt ca atunci cand nu m-am mai tuns deloc si mi-am lasat parul mare timp de 1 an (eu care ma tundeam numai zero), imi vine sa-mi las barba sa creasca. ca a tipului din Bella si sa nu o aranjez deloc, s-o las pur si simplu sa creasca si sa se intinda.
daca n-ar fi nunta chiar as sta nebarbierit cat mai mult timp. insa m-am ocupat prea mult de costumatia mea asa ca nu ma pot duce acolo imbracat elegant si cu un aspect neingrijit la nivelul fetei.
zic eu asa ca o sa fac furori printre domnisoarele de la nunta, ca asa de bine imi sta in toalele de mi le-am luat de-mi vine sa ma agat si sa mi-o trag daca as fi fata si la nunta m-as intalni cu mine :D