banii si fericirea sunt viata mea

am luat hotararea de a pleca de la actualul job la un altul mai bine platit si cu un volum de munca mai mic, chiar daca nu e vorba de o cariera.

concret, vreau sa ma angajez ca sofer pe un salariu de 1300 roni pe luna, plus bonuri. voi avea masina acasa, telefon de serviciu, ore suplimentare platite, program foarte lejer (dimineata duc baietii la lucrari de unde ii voi lua seara. intre timp le mai duc materiale daca au nevoie, iar daca nu, stau degeaba), voi fi platit pt orice activitate prestata in plus si salariul primit va fi intocmai cu cel de pe cartea de munca. in plus d'astea vreau sa ma dau si cu escavatorul pe santier, sa castig un ban in plus la salariu dar si sa invat sa fac "ciubucuri" :)
la actualul job am un salariu de 900 roni, plus bonuri, nu am masina acasa, am telefon de serviciu, nu-mi sunt platite orele suplimentare, programul nu este intotdeauna lejer, nu sunt platit pt activitatea prestata in plus iar salariul de pe cartea de munca este mai mic decat cel primit.
cu alte cuvinte as beneficia de o marire de salariu de 40% si 4 facilitati in plus pt mai putina munca. mie mi se pare foarte misto oferta in conditiile astea si de aceea m-am si decis sa o accept.

asta pana am stat de vorba cu un prieten, la telefon. cand i-am spus ca vreau sa ma angajez sofer s-a luat de mine ca de ce am terminat o facultate, ca ce experienta o sa trec eu in CV, ca de ce nu am si eu idealuri mai inalte, ca de ce nu-mi fac si eu o cariera, ca de ce nu-mi depun CV-ul la firme importante si asa si pe dincolo.
argumentele supreme pe care i l-am oferit au fost banii si fericirea. de ce m-ar interesa o cariera, de ce m-as speti muncind pt o cariera? de ce m-ar interesa sa-mi depun CV-ul la Dacia daca acolo un inginer castiga 1600 roni? de ce m-ar deranja experienta de sofer pe care as trece-o in CV? cu ce m-ar incurca faptul ca eu am terminat o facultate si vreau sa lucrez ca sofer si sa ma dau cu escavatorul pe santier?
pt ce sa ma complic eu cu toate astea cand pot conduce linistit masina pe 1300 roni pe luna fara sa am batai de cap si sa plang noaptea ca eu nu am o cariera?! m-am descurcat eu cu 900 roni/luna si am fost fericit, daramite cu 1300. iar 900 astia ii am d'abia de o luna, ca acum un an si jumatate cand m-am angajat am avut salariu 500 roni.
deocamdata banii conteaza pt mine, nu cariera, nu o bucata de hartie pe care imi este scrisa experienta, nu un job cu o denumire pompoasa. banii...caci astia fac frate lumea sa se-nvarta si fara de ei n-ai ce manca, n-ai cu ce te imbraca, n-ai cu ce te vindeca. si inafar' de bani ma mai intereseaza si fericirea mea. ca doar d'aia muncesc, sa am bani ca sa ma simt bine. de ce mi-as bate eu capul cu tot felu' de rapoarte si comenzi si oferte si alte prostii care necesita de multe ori si ore suplimentare, cand pot sa am un job unde mintea mea sa fie libera ca pasarea cerului si totusi sa-mi iasa bani ca sa-mi implinesc visurile?!
tata a fost automacaragiu toata viata lui. si el de unul singur, cu mainile lui, a reusit sa-si intretina familia si s-o faca fericita asa cum a stiut el si cum s-a priceput mai bine. si a fost automacaragiu! un om cu cariera, cu functie, cu experienta, nu si-ar fi dat nici mucii pe el, pt ca el era imbracat la costum si tata la salopeta. dar poate ca tata se descurca si reusea sa castige intr-o luna aproape la fel de mult cat acel om cu cariera (si n-a dat in cap la nimeni si nici nu a fost acuzat de furt). ce mai conteaza ca te numesti area sales manager cand un automacaragiu castiga la fel de mult ca si tine?
stiu ca se poate sa muncesti, sa fii liber ca pasarea cerului si sa castigi multi bani, dar eu sunt in urma cu viata si tre' sa recuperez. nu pot fac dintr-odata un salt atat de mare, de la copil la om matur cu acte in regula. din pacate eu nu mi-am trait viata la timp si acum trebuie sa-mi recuperez adolescenta...sa flirtez, sa fac sex, sa fac nebunii. lucrurile astea se cer de la sine si nu ma pot impotrivi lor daca vreau sa am o temelie solida. asa ca deocamdata o sa raman un hedonist si o sa incerc sa-mi indeplinesc cat mai multe visuri si placeri.

planul meu de a nu ma interesa cariera, de a munci ce-mi place si de a-mi face poftele e super ok pana la un punct, familia. cand ma gandesc la familie, la casatorie, la copii, la nevasta, planul meu de a fi sofer, de a castiga in jur de 2000 roni pe luna (ca aici vreau sa ajung) nu mi se mai pare chiar atat de ok. mi-am dat seama de asta in timp ce vorbeam la telefon cu prietenu' asta al meu. pana la urma el m-a inteles de ce am luat decizia de a-mi schimba jobul si oarecum mi-a dat dreptate. dar si eu am fost de acord cu el asupra faptului ca o cariera e necesara, ca imi trebuie un job cat mai serios pt a castiga multi bani. asta daca nu reusesc sa ma descurc cumva cu ceea ce-mi place acum sa fac.