Forgetting Sarah Marshall (2008)

film de cacat, plictisitor si cu actori naspa, inafar' de Mila Kunis. n-am reusit sa vad mai mult de 40 de minute din el, o treime. iar pe IMDB nota lui e mult mai mare decat a lui What Happens in Vegas care e un film foarte fain si amuzant.
i-as da nota 5!

mai bine cu rau decat fara rau

am ramas cu un gust amar dupa intamplarea de azi. ma simt de parca eu as fi fost fiecare dintre ei in parte, de parca eu as fi dat in ea, de parca eu plangeam de frica sa nu raman pe nu stiu unde. pe bune de nu-mi vine mie sa plang pt ce s-a intamplat, ma simt de parca as vrea sa fiu tinut in brate cu toate ca eu n-am nicio treaba :( poata ca asta e si problema, ca n-am nicio treaba...
azi de dimineata pe la 5, intr-un refugiu de pe A2, ii desparteam pe copii astia sa nu se bata. el racnea la ea, ea plangea si-l tragea de par si-l musca de maini. doi prosti care nu stiu sa comunice, o proasta complexata care nu stie sa taca din gura atunci cand trebuie, un prost care face glume de cacat, care nu stie sa-si asculte femeia si s-o inteleaga. numai de-ar fi vorbit pe rand si ar fi spus fiecare ce are pe suflet si le-ar fi fost mult mai bine decat sa stea se certe ca prostii :((
cel mai mult ma oftica stupiditatea in care astia doi se scalda. de 3 ani sunt impreuna si pt fiecare dintre ei relatia lor e cea mai importanta din cate au trait. si nu stiu ma sa aiba grija de ea, nu vor sa renunte la orgolii, nu vor sa-si puna problemele pe masa si sa le disece impreuna :(( offf...

mai bine cu rau decat fara rau. cel putin asa te iei cu raul la tranta si ai activitate si simti ca traiesti...

chiar ca fiecare pasare pe limba ei piere

acum cateva minute am venit de la mare.
daca acum 24 de ore incepeam sa scriu despre fetele din viata mea si melodiile lor, dupa ce ma trezisem din patul meu d'acasa, iata ca acum scriu dupa ce am venit de la mare :D
da ma...am fost la mare, am fost in Vama...am vazut curvăsărie (de cand asteptam sa spun cuvantu' asta :D), n-am vazut marea, n-am vazut nisipul :(, dar totusi yeeeee :D

si pe langa toatea astea am vazut o cearta conjugala in toata regula, cu batai, cu plansete, cu injuraturi de mame de morti si de raniti, cu abandonari in pustiu. tot tacamul, ce sa mai...
imi este frica dupa ce am vazut aceasta cearta. credeam despre oamenii astia ca se inteleg de minune, ca se potrivesc, ca se vor lua, ca ea e o fata minunata. dupa ce am vazut ce-am vazut mi s-a facut frica la gandul ca prin asa ceva o sa trec si eu pt ca soarta mi-a demonstrat ca numai de fete ca ea am parte si e foarte probabil sa ajung si eu la scandaluri d'astea. si nu pt ca n-as fi eu intelegator, ci pt ca ea nu va putea pricepe.
ma bucur ca am fost acolo, l-am oprit pe el s-o snopeasca in bataie si nu l-am lasat sa o abandoneze pe autostrada in the middle of nowhere. nicio femeie de pe lumea asta nu merita sa manance bataie, dar tare bine suna vorba aia "fiecare pasare pe limba ei piere".

inca o data mi s-a dovedit ca, comunicarea deficienta si lipsa bunului simt duc la ruinarea relatiilor dintre barbati si femei.

What Happens in Vegas (2008)

ma enerveaza filmele de genu' What Happens in Vegas (2008). viata e prea frumoasa si colorata, personajele sunt prea fericite si au parte de tot ce isi doresc fata de cum se intampla in real life. filmele astea sunt mai rau decat drogurile ca dupa ce le vezi iti vine sa iesi afara-n lume si sa tipi si sa faci ca toate cele cum ai vazut tu in film ca fac personajele atunci cand sunt fericite. daca ai fi fost drogat ar fi fost mai ok ca lumea ar fi zis "uite-l si p'asta, e drogat", dar asa, nedrogat fiind si doar sub influenta fericirii si beatitudinii imprimate de film lumea o sa se uite la tine ca la felu' paispe si o sa zica "impuscati-l sa nu se mai chinuie, la nebuni cu el, huooo!"
glumesc evident! :P nu conteaza ce zice lumea cand faci ceva din pura fericire, important e ca te simti bine si ca esti mai presus decat majoritatea populatiei acestei planete pt ca in momentul respectiv tu esti fericit si "beatitudinit".
acest film chiar iti lasa asa o stare de mult bine si te fericeste, mai ales acum vara cand afara e cald si soare si viata ti se pare mai colorata decat in restul anului. What Happens in Vegas e un film fain, te face sa razi in hohote, te face sa suspini cand vezi dragostea cum se intampla iar pe barbati ii face sa-si muste hainele de ciuda la vederea apetisantei Cameron Diaz (apropo...azi e ziua ei, face 36 and she's so damn fucking hot mmmmm......).
i-am dat nota 8!

fetele din viata mea si melodiile lor

intotdeauna mi-a placut sa le asociez fetelor de care mi-a placut, cate o melodie. nu stiu exact cum selectam piesele da' ma trezeam ca exista o anume piesa pe care cand o ascultam ma gandeam la fata respectiva.



(Fun Factory - I Love You)
melodia asta imi aduce aminte de prima mea gagica, prima fata cu care m-am tinut de mana, prima fata care s-a aratat interesata de mine, prima fata cu care mi-am manifestat eu dorinta de libertate :D
eram in scoala generala, colegi de clasa, clasa a 6-a sau a 7-a. datorita ei mi-am pus eu primii ochelari de vedere, ca ea purta ochelari si cand i-am probat si eu am avut fericita revelatie de a observa ca vad mai bine si ca vederea mea nu e chiar normala. de dragoste nu putea fi vorba atunci. pur si simplu eu am acceptat sa stau langa ea pt ca se aratase interesata de mine si voiam sa vad si eu cum e. a fost mai mult curiozitate decat dragoste. am stat impreuna vreo 2 luni de zile sau 4, nu mai stiu exact. era nasol ca masa nu o lasa sa umble cu baieti, iar cand ieseam undeva o lega de sora-sa ca sa-i spuna aia tot ce face. asa ca pe strada nu ne-am tinut niciodata de mana, doar la geamul clasei unde stateam amandoi pe pervaz si eram timizi impreuna cand ne uitam pe geam. pana la urma am sunat-o eu in vacanta de vara si i-am spus ca nu mai vreau sa fim impreuna. ma sucarise faptul ca ea nu ma suna sa vorbim si sa vedem ce facem cu relatia noastra care incepuse sa scartaie. acu' imi dau seama ca saraca fata poate nici nu putea sa vorbeasca la telefon din cauza lu' masa ori sorasa si uite ca eu m-am suparat cam degeaba pe ea.
imi dadusea ea de ziua mea o caseta cu Fun Factory si asa a ajuns melodia asta printre amintirile mele, ca deh...ea-mi daduse caseta si trebuia sa avem si noi melodia noastra.
pt ca toate astea s-au intamplat la o varsta frageda si pt ca eu am stat cu ea mai mult din obligatie, curiozitate, nu-mi place sa spun despre ea ca ar fi prima mea prietena. prima fata cu care m-am tinut de mana, dar in niciun caz prima mea prietena.


(Lenny Kravitz - I Belong To You)
cand ascultam piesa asta eram boboc la liceu, tocmai intrasem si eu in clasa a 9-a. si toata vacanta de vara dintre a 8-a si a 9-a n-am facut altceva decat sa ma plimb cu prietenii pe centru. eram noi o gasca de prieteni, fiecare mai avea gasca lui si uite asa am ajuns eu s-o cunosc pe fata asta. gagica era foarte frumoasa, dovada ca acum e top model si culege castraveti. ea fusese pe bune cu un prieten vechi d'al meu si daca asta nu mai avea nicio taina cu ea l-am rugat pe el sa ma introduca. faza a fost ceva de genu'. el s-a dus la ea si i-a spus ceva de genu' "uite, prietenul meu vrea sa va intalniti si eventual sa va puneti pe bune", asta in timp ce eu stateam cativa metri mai incolo. asa se faceau lipelile pe vremea aia, nu se ducea baiatul singur si isi punea prietenii sa vorbeasca pt el.
pt ca fata era chiar frumoasa am dezvoltat o pasiune draguta pt ea. acum imi dau seama ca ea a fost prima fata la care m-a atras pielea (am eu un fetis, o pasiune pt pielea fetelor :P), fragilitatea pe care aceasta mi-o arata si prima fata pe care mi-am dorit sa o tin in brate. ma bucur ca in urma ei am ramas cu aceasta piesa, una din preferatele mele si o melodie de vena tare buna :)


(Voltaj - 3D)
piesa asta imi aduce aminte de o moldoveanca pe care am cunoscut-o la mare. nu mai tin minte statiunea. eram cred ca in clasa a 10-a si traiam rusinea de a fi cu parintii la mare :D stateam in gazda la niste mosi iar cu tipa asta si cu fratesu' eram colegi de etaj. astia doi erau fara parinti si astfel pusi pe distractii. mai intai m-am conversat cu fratiso despre limp bizkit, descoperisem ca impartasim aceeasi pasiune muzicala. apoi a aparut si sorasa, mai mare decat el, roscata si cu parul lung, studenta sau eleva la un liceu din Bucuresti ce parca avea legatura cu avocatura. asa tine eu minte ca tipa voia sa se faca avocata. chiar ma intelegeam bine cu gagica. stateam pe terasa, discutam despre carti, mai filosofam si noi un pic cate ceva, adica ne conversam si o faceam destul de spumos pt cat puteam noi sa ducem cu creierele noastre de atunci. singura faza naspa, pt mine, era prezenta lu' tata pe langa noi. se asezase pe niste trepte mai jos si statea acolo asa, parca sa-mi faca mie in ciuda si sa ma timoreze si mai rau decat eram eu in prezenta fetii. poate daca nu era tata acolo as fi devenit si eu mai infipt si as fi scos ceva de la fata asta, da' asa cu tata acolo n-am facut nimic pt ca mie nu mi-a placut niciodata sa ma arat in fata lui. apoi seara fratiso m-a intrebat daca ma duc cu ei la discoteca. io fraier fiind si speriat de discoteca si de dans ca de ciuma i-am zis ca nu ma duc. abia apoi am realizat eu ca de fapt sora-sa il pusese sa ma invite... ziua urmatoare ei au plecat si uite asa am pierdut eu prima sansa de a fi cu o gagica. la ceva vreme dupa, prin Bucuresti fiind, mi s-a parut ca o vad, dar pt ca eram in masina nu am putut sa ma uit bine la ea si sa vad daca intr-adevar era moldoveanca de la mare sau mi s-a parut mie.
dupa faza cu gagica asta am dat eu apoi pe mIRC de o fata la care m-am plans si mi-am varsat amarul norocului ce-l ratasem. mi-am indulcit eu astfel suferinta. cu fata asta m-am conversat ceva vreme pe mail, cam o jumatate de an asa. nu mai stiu exact ce s-a intamplat atunci cand s-a terminat, dar cu ea n-am nicio amintire muzicala. interesant e faptul ca ea e prima din cele trei Dane cu care eu m-am conversat pe internet, ca toate cele trei fete cu care am avut o relatie internauta si cu care m-am conversat in mod frecvent s-au numit Dana.


(Voltaj - ...Tu)
asta e prima melodie cu ale carei versuri m-am identificat in intregime. se intampla prin clasa a 12-a.
fata care e cu piesa asta chiar aparuse dupa o iarna grea si ii eram astfel dator cu toata recunostinta mea. ea a fost prima mea prietena, prima fata cu care m-am sarutat, prima fata cu care m-am tinut de mana pe strada, prima fata pe care am dezbracat-o. din pacate nu am simtit pt ea dragoste, ci doar compasiune. un prieten comun imi povestise despre ea, mi-a spus ca e fata buna, ca face de toate alea, ca e desteapta si mi-a trezit astfel interesul pt ea. si cum eu aveam mare nevoie de cineva in viata mea am inceput sa ma gandesc atat de mult la ea incat ajunsesem sa simt ca o iubesc chiar daca nu ne vorbiseram decat 2 cuvinte si nu ne vazuseram decat 1 data. d'aia si relatia cu ea a durat doar 2 luni, in prima luna am fost indragostit de ea si in cea de-a doua m-am gandit bine daca o iubesc sau nu.
pe vremea aia aveam un caiet in care scriam eu versuri si tot felu' de chestii despre dragoste. simteam pe atunci la o intensitate magnifica, de 13 ori mai mare decat simtirea d'acum (acum fiind mult mai rational si mai lucid) si asta se vedea din epitetele, din comparatiile, din hiperbolele pe care le foloseam si din stilul pe care-l aveam atunci. din pacate nu mai am nicio amintire a acelor scrieri. am dat foc caietului dupa ce m-am despartit de ea...
ei ii scrisesem o scrisoare de dragoste care se intindea pe 13 pagini. asa am cucerit-o. cand i-am dar scrisoarea m-a refuzat frumos si mi-a spus ca nu poate sa fie cu mine deoarece ei i s-au aprins calcaiele dupa unu' mai in varsta decat ea. la vreo luna dupa asta mi-a dat SMS si mi-a spus ca vrea sa ne intalnim, renuntase la ala. atunci si-a lipit pt prima data buzele de ale mele. ii placea sa fie cu mine, si mie imi placea sa fiu cu ea pt ca era prima mea prietena. cand ne-am sarutat pt prima oara am stat vreo 2 ore unul lipit de celalalt. a fost minunat, a fost magic, a fost de parca dragostea in sine se materializase in sarutul nostru ce nu parea sa se ma termine. asa am descoperit eu ce inseamna sa fii indragostit si cat de puternic ma poate face sa fiu.
din pacate, iubirea mea ajunsese la cote alarmante si din cauza asta ea mi-a spus ca o sufocam, ca nu am lasat-o sa-mi castige dragostea si i-am oferit totul pe tava fara ca ea sa depuna vreun efort. probabil se referea la faptul ca lucrurile importante din viata sunt cele pt care muncesti. ea nu trebuia sa castige nimic de la mine pt ca eu ii ofeream totul si de aceea am avut eu impresia ca parca doar eu as fi in relatia noastra si ea undeva p'acolo, ca ea nu depune niciun efort pt noi si ca eu fac totul. am dat vina pe ea atunci si in prostia mea am blamat-o pt insuccesul relatiei noastre.
cand euforia dragostei s-a dus m-am trezit la realitate si mi-am dat seama cat de mult ma mintisem. vazusem in ea ceva ce ea nu era dar care voiam eu sa fie. eram prea prost atunci, prea inecat in dragostea care in sfarsit se revarsa din mine ca s-o vad pe ea asa cum era de fapt. pana la urma m-am vazut nevoit sa-i spun ca nu mai putem continua. i-am cerut inapoi scrisoarea si am ars-o impreuna cu caietul meu de scrieri.
abia tarziu mi-am dat eu seama ce a vrut ea de fapt sa spuna cand mi-a zis "nu a trebuit sa fac nimic pt a-ti castiga dragostea", caci intr-adevar asa e, lucrurile pt care nu muncesti nu par a avea o valoare foarte mare pt tine. am regretat ca nu am fost corect cu ea si ne-am despartit din cauza prostiei mele.
ne-am reintalnit apoi prin anii facultatii dar imi era prea rusine de ceea ce facusem ca sa stam mai mult de vorba asa cum ar fi dorit ea. chiar imi doresc sa o mai intalnesc acum ca sa-i ofer un buchet de flori si sa-mi cer scuze pt felul in care m-am comportat.


(Coldplay - The Scientist)
despre fata asta am incercat eu sa scriu ceva aici pe blog, dar n-am mai ajuns si sa termin.
eram in anul 3 de facultate. a trebuit sa plec la Bucuresti si in maxi-taxi am stat unul langa celalalt. era prima data cand aveam norocul sa ma asez langa o fata, ca pana atunci paream sa fiu sortit drept companion pt mosi si babe si barbati. ne-am conversat noi, ne-am inteles bine dar nu si am stabilit ceva concret. eu am coborat din maxi si ea mers inainte. ne-am reintalnit apoi in fata la Unirea. faza asta m-a dat peste cap, mi se parea de-a dreptul extraordinar ca eu s-o mai revad pe ea in aceeasi zi si in ditamai aglomeratia. mi-am zis "it was meant to be" si tare fericit am fost cand m-a invitat la teatru in week-end. dar n-a fost sa fie sa ne vedem atunci, si nici cateva luni dupa. isi schimbase numarul nu stiu ce facuse ca nu reuseam sa mai dau deloc de ea. asta pana cand m-am enervat eu intr-o zi si am zis ca trebuie s-o gasesc. nu puteam sa las lucrurile sa se termine asa fara ca macar s-o mai vad odata, sa stiu de ce nu am mai fost la teatru si daca exista posibilitatea ca intre noi sa se intample ceva. si mare noroc am avut ca am mai intalnit-o inca o data chiar daca nu stiam despre ea absolut nimic, doar numele mic si liceul la care termina. i-am vazut numele intr-o carte, am vorbit cu fata care tinea cartea, ea m-a dus la cel care o editase, acesta mi-a dat numarul unei prietene a celei pe care o cautam si uite asa am ajuns ca in seara zilei in care toate aste se intamplasera, eu sa vorbesc cu fata la telefon si sa-i spun ca vreau sa ne vedem. foarte incantata de situatie a acceptat sa ne vedem.
la intalnire a venit imbracata cu o fusta larga, bufanta si pana la genunchi, ceva gen gipsy skirt. tin minte asta pt ca de atunci imi place fetele imbracate cu asa ceva. ne-am plimbat destul de mult atunci si totul a fost asa ca o stare de gratie. o suna prietenul pe care ea nu-l mai suporta, imi spunea cat de naspa se simte cu el si imi dadea parca de inteles ca ar vrea ca eu sa-i fiu salvatorul, mi-a spus chiar "daca as putea, ti-as da inima mea sa ai grija de ea". pana acum n-am mai reusit sa gasesc pe cineva cu care sa discut asemenea lucruri si la o asemenea intensitate. cand a fost sa plece mi-a spus ca i-ar placea sa ne scriem, sa ne mai intalnim candva si mi-a zis sa am grija de sufletul meu. evident ca n-a fost sa fie asa, nu ne-am scris si nici nu ne-am mai intalnit. dar chiar si asa eu n-am vrut sa renunt. stiam ca o sa dea admitere la Cluj si m-am dus acolo sa o vad, caci nu stiam vreun alt loc unde as fi putut-o intalni. dar ea n-a mai dat la Cluj, a hotarat sa ramana in Bucuresti cu prietenul. mi-a spus asta la telefon cand am sunat-o s-o intreb ce face si daca e in Cluj. cand a auzit unde sunt a exclamat "o Doamne..." si a ramas fara cuvinte. din pacate nu putea vorbi atunci ca era inconjurata, i-am spus doar sa ma sune atunci cand va voi si i-am dat pace. evident ca n-a sunat :D
la ea ma mai gandesc si cand ascult James Blunt - You're Beautiful..."You're beautiful, it's true. I saw your face in a crowded place and I don't know what to do cause I'll never be with you."


(Reamon - Supergirl)
chiar ca supergirl. a suferit mult la viata ei, chiar daca nu mi-a spus niciodata de ce, dar cu toate astea a continuat s-o duca asa cum stia ea mai bine. ea e cea de-a doua Dana din cele trei de care am pomenit mai sus. ea m-a ajutat sa-mi deshid ochii asupra filmelor, cu ea am avut cele mai libere discutii pe care le-am purtat pana acum, de ea imi amintesc atunci cand aud cuvantul "prieten", de ea imi este dor.
eu 24 ea 42. ne-am cunoscut pe DC++, eu admirandu-i si laudand-o pt colectia ei de filme. ea incantata s-a oferit sa-mi trimita filme. eu i-am trimis inapoi bulbi de lalele. de la discutii despre marca de dvd pe care sa scriem filmele am ajuns sa vorbim despre noi.
a fost frumos. mi-e dor!


(John Mayer - Your Body Is A Wonderland)
cu fata asta ar fi mai multe melodii, Eric Clapton - Wonderful Tonight, Reamon - Tonight si The Troggs - Wild Thing. m-am oprit la cea a lui John Mayer pt ca asta a fost prima melodie pe care am asociat-o cu ea. daca pt Wonderful Tonight si Wild Thing titlul spune tot, pe Tonight am ales-o pt un vers, "so beautiful and wild" si pt ca aparea de fiecare data cand ma gandeam la ea sau cand incercam sa o uit.
cu ea povestea e mai lunga. a inceput in anul 4 de facultate dar radacinile i se intind de prin anul 1. in anul 1, in timpul vacantei de Paste, jucam fotbal cu un prieten si cu vecinii lui. fratiso se daduse la vorba cu o fata ce-si plimba catelul pe marginea terenului si ne lasase pe noi sa ne vedem de treaba. eram fara ochelari atunci si nu prea puteam eu s-o vad bine pe fata asta. atat cat puteam eu s-o deslusesc mi-am dat seama ca tre' sa fie foarta frumoasa. ma incanta in primul rand parul ondulat, tuns pana la urechi, ce ii dadea asa un aer boem si natural. era si foarte slabuta, delicata, trezind in mine un instinct protector. vreme de cateva saptamani mi-a ramas in minte fata asta. cred ca am mai vazut-o apoi de vreo cateva ori dar n-am indraznit sa-i vorbesc. nici nu stiu cand am uitat-o, ca daca n-o vedeam frecvent uitam de ea.
in anul 4 am intalnit-o din nou, dar n-am stiut imediat ca ea e. aveam impresia ca o cunosc de undeva dar nu reuseam sa-mi aduc aminte de unde. ne-am imprietenit destul de repede si a existat parca o atractie reciproca inca de la inceput. dup'aia aveam sa recunoastem amandoi de unde a venit si reciprocitatea asta, din asemanarea dintre noi. nu pot spune ca m-am simtit atras de ea de la inceput. imi facea placere sa-mi petrec timpul cu ea dar nimic mai mult. pana intr-o zi cand mi-am dat eu seama ca ea poate fi pt mine mai mult de atat. am deschis bine ochii pana mi-au sarit din orbite, s-au izbit de ea si s-au intors cu o asemenea putere incat mi s-au invartit prin cap vreme de cateva secunde facand acolo o dezordine de nedescris.
despre ea e vorba.

in liceu, prin clasa a 11-a, a existat o roscata cu parul carliontat. de atunci imi plac mie fetele care au bucle in par si parul lor e indoit si mie mi se plimba ochii pe curbele parului lor. nu-mi amintesc sa fii existat vreo melodie legata de fata asta. asa ar mai fi o alta fata, pe la sfarsitul clasei a 7-a de data asta, prima fata careia eu i-am dat o scrisoare de dragoste. cam de pe vremea aia incepusem eu sa scriu si sa tin acel caiet caruia i-am dat foc cativa ani mai tarziu. in acel caiet am mai scris si pt o alta fata de care mi-a placut tare mult prin clasa a 8-a. avea parul lung si ondulat si picioare lungi si voluptoase ce sustineau un fundulet bombat. ei nu i-am mai dat scrisori, am vrut in schimb sa-i dau un catelus de plus. m-am cacait sa fac asta pana cand m-am enervat pe mine ca n-am curajul s-o fac si l-am dat de suflet la altcineva

noi la job ne tundem parul

ca tot am vorbit de timpi morti la serviciu, ieri am omorat niste timpi d'astia intr-un mod foaaarte interesant...
mi-am tuns colegii, asta am facut. ma rugase unul dintre ei sa-i aduc masina mea de tuns si daca a vazut ca e super oferta si se tunde moka s-a mai anuntat un musteriu. pana la urma s-au tuns unu' pe altu' si eu doar le-am retusat frezele.
era misto daca venea unul din sefi si sa-l vada pe el stand pe scaun si pe mine cu masina de tuns pe capu' lui :))

Lock, Stock and Two Smoking Barrels (1998)

o chestie interesanta de care mi-am dat seama acum e ca in Lock, Stock and Two Smoking Barrels (1998) nu apare niciun personaj feminin. adica nicio actrita nu figureaza pe statul de plata. probabil ca or fi vreo 2 femei prin tot filmu' asta, dar prezenta lor e nesemnificativa din moment ce nu le-am observat.
si asta pt ca filmu' asta e genu' ala "for guys only". Lock, Stock and Two Smoking Barrels e un bad ass movie in care toti sunt smecheri, toti sunt duri, toti stiu sa bata, toti trag cu arma. nu e neaparat un film violent, doar ca are parte de multe crime, dar care pt ca se intampla in moduri care mai de care mai amuzante iti atenueaza senzatia aia de dezgust si frica pe care o ai atunci cand vezi ca se impusca aia p'acolo. per ansamblu filmu' asta e mai mult o maiestrie regizorala decat una actoriceasca. adica Guy Ritchie e cel care merita laudele pt acest film si nu actorii care parca au fost marionete conduse de acesta asa cum a crezut el mai bine. a reusit astfel sa scoata un film violent, amuzant si hilar cum nu prea vezi la toata lumea.
i-am dat nota 8!

Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga si-n sac

am mai stat azi de vorba cu colegele despre viata, despre sanatate si despre "ce-si face omu' cu mana lui se cheama lucru manual". imi spune una dintre ele ca viata nu ti-o faci singur si ca de cand te nasti Dumnezeu iti scrie ceva in frunte si ca ala ti-e destinul. hai nu zau?! daca mie in frunte imi scrie ca la 33 de ani o sa devin miliardar pai sa fie sa frec menta de pe acum in asteptarea banilor, nu?! cata minte iti trebuie ca sa stai pur si simplu si sa-ti lasi viata in mana destinului si sa faca ala ce vrea din ea?
si am adus vorba de tata si de cum a stat el sa bea apa si sa se plimbe prin casa asteptand sa i se linisteasca inima... iar o colega mi-a raspuns ca daca ti-e dat sa mori, mori oricum indiferent ce ai face, ca stie ea oameni care au trait sanatos toata viata lor si au murit din senin.

cat de destept tre' sa fie ma un om ca sa scoata asemenea aberatii? adica indiferent ce as face eu, viata mea va fi la fel no matter what? uite, mamaie n-a mai stat sa bea apa si sa se plimbe prin casa pana-i inceteaza palpitatiile, ne-a dat repede telefon, am chemat salvarea si in 1 minut i-a scazut pulsul, iar acum de fiecare data cand ma duc la Severin opresc pe la ea ca sa-mi dea sa mananc...
imi vine sa injur si sa blestem si sa tip cand aud asemenea ineptii, dar ma linistesc si-mi zic "lasa-le ma, ca sunt si ele femei". sunt femei si mai sunt si in varsta, adica ar trebui sa aiba o experienta de viata si niste sfaturi decente. si uite ce ma invata ele, ca daca mi-e dat sa mor, mor oricum. pai sa fie s-o iau pe fieta la pula si sa i-o trag pana nu mai pot, ca daca tot mi-e dat sa mor no matter what cel putin s-o fac cu stil, nu?! Doamne cat de mult ma poate enerva acest subiect!!!!!!!

una e sa mori pt ca ti-a dat unu' in cap pe strada si alta e sa mori ca n-ai avut grija de sanatatea ta. in primul caz se cheama ghinion iar in al doilea se cheama prostie. iar Dumnezeu n-are deloc a face cu prostia, SA FIE CLAR!!! Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga si-n sac!

uite, sa zicem ca pe mine ma doare acum un picior. ce ar fi mai bine, sa ma rog si sa spun Tatal Nostru pana imi dispare durerea ori sa ma duc imediat la un doctor? oare cum ma ajuta pe mine rugaciunile, vine Duhul Sfant peste mine si ma vindeca? hai s-o vad si p'asta!
data viitoare cand ma va durea ceva ma voi ruga pana va disparea orice urma de durere. sa vad eu atunci cate rugaciuni trebuie sa zic, cat de intens trebuie s-o fac si ce anume trebuie sa spun ca sa vina Duhul Sfant peste mine si sa-mi ia durerea. tare sunt curios... si parca mai curios sunt daca ma si voi vindeca in acest fel, ca daca nu merge si ajung sa-mi taie piciorul pt ca nu m-am tratat la timp, ce-o sa mai zic atunci? cu ce rugaciune imi va creste piciorul la loc? o sa zic ceva de genu' "Dumnezeu nu exista pt ca uite nu mi-a vindecat piciorul?" in niciun caz n-o sa spun asemenea prostie pt ca eu cred in Dumnezeu, dar faza e ca nu cred ca prostul.

iarasi ma apuca nervii cand ma gandesc la discutia purtata cu colegele mele si cum incerca cea mai breaza dintre ele sa ma convinga ca asa e ca ea. eu am tacut din gura si n-am comentat, ca era vizibil faptul ca nu-mi accepta parerea. iar ea e femeie matura, a trait mai multi ani decat mine si stie mai bine, iar eu un mucos nu pot sa-i spun ei cum stau treburile... cam asta era atitudinea ei si daca as fi continuat sa-mi sustin parerea si s-o argumentez, in mod sigur s-ar fi lasat cu scandal.

faza de azi e un bun exemplu din categoria "eu nu mai am incredere in nimeni". iar oamenii astia maturi care zic ca le stiu pe toate se uita ciudat la mine, cand le spun asta, si imi spun ca sunt un tip mediocru.

Vibram FiveFingers KSO :X

uite ultima chestie pe care mi-a picat boala: Vibram FiveFingers KSO :X



am gasit si de unde sa-mi cumpar asa ceva. gata! acum stiu ce voi primi de ziua mea :D

ata ete

imi e din ce in ce mai clar ca nu voi mai pleca in concediu. masina n-am vandut-o si decat sa ma imprumut de la mama, mai bine imi bag un bat in fund si fac altceva. daca mama imi da banii trebuie apoi sa ma justific la sora-mea si la mamaie ca ce fac eu cu atatia bani si ca de ce dau banii pe cort pt ca oricum nu stau mai mult de 2 saptamani si n-are rost sa investesc banii in ceva ce voi folosi atat de putin :| decat sa-mi pun 3 femei pe cap mai bine ma duc in continuare la serviciu.

pana la urma cred ca asta o sa fac, o sa-mi vad de serviciu si o sa astept un moment oportun si plin de bani ca sa plec pe undeva. ma gandesc ca dupa ce vand masina totusi sa-mi cumpar echipamentul pe care il doresc, ca nu se stie ce-o sa fie in viitor. dar, ma mai gandesc si ca daca eu imi cumpar astea acum si o sa le folosesc abia la anu', pana atunci or sa apara chestii noi si mai bune si mai indicat ar fi sa pastrez banii ori sa-i duc la banca si cand va fi cazul sa plec sa-mi cumpar ce trebe.

mda...deci luni ma duc pana la Bucuresti iar de marti incolo intru in concediu...

ma simt de parca mai am un pic si intru in depresie. pe bune! chiar daca nu simt nevoia de concediu m-am obisnuit cu ideea unei perioade libere si plina de libertate incat imi vine sa urlu de ciuda ca nu pot sa fac ce vreau cu ea :((

daca tot nu plec la munte mi-ar placea sa lenevesc pe undeva, in NICIUN CAZ la mine acasa, si sa ma uit la filme, sa filosofez, sa mananc, sa beau bere si sa vegetez ca leguma de dimineata pana seara. asta ar fi asa, un concediu hedonist, lasciv, puturos si taaare inactiv fizic. de crezut sau nu, pt mine asta inseamna distractie si chiar mi-as lua liber de la serviciu ca sa fac asa ceva.

si inca ceva, ce-mi mai trecuse mie prin cap. daca nu-mi iau echipament, cu banii aia sa ma tatuez. vreau sa-mi fac pe mana stanga, deasupra cotului, un cerculet cu un 13 in el.

timpi morti in campul muncii

aflandu-ma azi pe la sefa in birou, m-a intrebat "n-ai mai plecat dincolo? mi-a zis mamaie ca te-ai plans la ea cum ca nu te-am fi lasat noi. nu e adevarat".
a trecut atata vreme de cand am fost la ea sa-i spun ca vreau sa demisionez, incat am uitat de subiectu' asta. am vorbit pana la urma si cu nenea la care voiam sa plec si mi-a zis ca sefii mei n-au mai fost de acord cu plecarea mea, chiar daca in prealabil sefa spusese ca n-o intereseaza ce fac eu si unde ma duc. adevaru' e undeva la mijloc si pe mine putin ma mai intereseaza. oricum, "demisia" apare acum destul de des prin gandurile mele >:)
imi si imaginez momentul in care o sa ma duc la sefa in birou si o sa-i pun pe masa demisia mea. trebuie sa am mare grija cum il premeditez pt ca vreau sa-l savurez pe deplin. nu cred ca va exista vreo marire de salariu care sa ma motiveze sa raman si chiar daca va fi o voi refuza cu mare placere si cu dintii la inaintare: "neah! :D"

ca mi-am adus aminte...azi m-a blocat unu' cu masina pe santier. avea de descarcat neste chestii si treaba parea sa dureze destul de mult. si-a cerut scuze omu' pt ca ma tinea din treaba dar mi-a zis "stai linistit, banii tot aia sunt". si chiar asa e, de ma spetesc de nu ma spetesc banii tot aia sunt la sfarsit de luna. asa ca azi mi-am luat libertatea de a pierde vremea cu gratie in timpul serviciului. intr-un an si jumatate de activitate cred ca e prima oara cand fac chestia asta. asa ca am stat in masina vreo jumatate de ora pana sa-si termine ala masina de descarcat. apoi am fost cu Jumperu la service unde am pierdut si p'acolo cam o ora. daca pana acum chemam vreun coleg sa vina sa ma ia ca sa ma intorc la serviciu si sa nu stau degeaba, astazi n-am mai facut-o. dupa ce am terminat cu masina m-am si plimbat nitel prin oras cu mirii, pe unde aveau ei treaba.
si uite asa eu m-am intors la serviciu pe la ora 12 sau 13.

spre uimirea mea am observat saptamana asta ca in timpul programului nostru de 10 ore exista multi timpi morti.
de fiecare data cand ma intorc de pe unde sunt plecat imi spun colegii "vai ce nebunie a fost astazi". uite ca saptamana asta am avut ocazia sa observ mai bine cum decurge aceasta nebunie. si cum sa decurga? un aflux mare de clienti vreme de 1 ora sau 2, marfa de descarcat si receptionat cam intr-o ora si atat. iar de la ora 16 si pana la 18 relaş cat cuprinde. ieri spre exemplu ne uitam pe situri de cazare in Sinaia si o colega suna sa afle tarifele ca sa se duca in week-end.
iar saptamana trecuta eu am fost plecat in deplasari de luni pana joi si am mai si facut ore suplimentare. iar eu la volan nu-mi permit sa am timpi morti, ca daca-i am ii am pt totdeauna.
timpi morti mai au si oamenii din atelier, ca astia fumeaza cate o tigara pe ora. si de fiecare data isi iau pauza pt a face asta. se opresc din lucru, se invita la fumat si ies toti afara. 5-10 minute/ora tot le stau degeaba ca sa fumeze. iar la un program de 10 ore se aduna cam multi timpi morti. si cand e vorba sa faca ore suplimentare stramba din nas. stramba din nas, trag cate o tigare si beau un bidon de bere ca asa e obiceiul in atelier, dupa ce s-a terminat programul de lucru si incep orele suplimentare se da si drumul la dezmat.

in mod sigur cel mai greu job e cel pe care-l faci tu cu mainile si cu capul tau, si cati oameni atatea joburi grele. asa ca eu n-am niciun drept sa ma dau mai breaz decat colegii mei dar cand vad ca eu alerg de dimineata pana seara de n-am timp si loc sa mananc, parca ma apuca oleaca de nervi. in magazin e racoare pe canicula asta pe cand in masina e atat de cald de ma doare si capu' de la caldura reflectata de bord. iar de la cat am transpirat s-a albit naibii scaunu' de la Jumper de se vad astfel pe el niste dungi albe ce-mi inconjoara picioarele atunci cand ma asez.

eu sa fiu sanatos si fericit... :D

jelui-m-as si n-am cui, jelui-m-as muntelui

se pare ca simtirile mele au disparut, s-au atrofiat...altfel nu-mi explic de unde atata platitudine in mine, de unde atata lipsa de fond, de unde atata prostie. am mai spus-o, "I have lost may touch"...

de scris nu mai stiu sa scriu, de agatat nu mai imi arde, de futut nu prea, de filme mai putin ca inainte. oare ce imi mai ramane de facut?
e nasol atunci cand mintea vrea sa faca altceva decat doreste sufletul, dar asta e situatia...parca as fi legat de doi cai ce alearga in directii opuse. insa nu pot sa mai continui ca si pana acum, ma vad nevoit sa schimb foaia, sa dau militaria jos din pot si sa-mi iau atitudinea la palme, "bai fato, tu nu faci ce vrei din mine, auzi matale?"
si uite asa se face ca femeile imi strica mie viata :)) fie ca e vorba de atitudinea mea (ca "atitudine" e la feminin), fie ca e vorba de ea, iata ca viata mea e data cu curu-n sus din cauza lor.

de cand m-am nascut am fost un romantic. de vina or fi fost cartile de le-am citit in copilarie, ca ele mi-au dezvoltat imaginatia si simturile. citeam poezii si tot felu' de bezele pana ajunsesem sa ma identific cu ele si sa-mi doresc si eu lucruri ca cele pe care le citeam. si uite asa am ramas, asa am crescut 24 de ani tot idolatrizand si idealizand dragostea. obisnuiam sa spun ca ea e combustibilul motorului care ma pune in functiune. ca naibii, eu nu sunt un perpetuum mobile sa ma misc din nimic, am si eu nevoie de ceva acolo.

cineva candva mi-a spus sa am grija de sufletul meu. si apoi a plecat si nu ne-am mai vazut de-atunci, desi imi spusese ca ar vrea sa se mai intample. era o ea.
lumea imi spune ca sunt special, ca sunt unic, sa nu ma schimb, sa raman mereu asa si sa am grija de sufletul meu. dar uite ca eu nu mai vreau si chiar daca toata viata am avut picioarele incimentate in dragostea asta, acum incerc sa ma ridic si sa umblu, sa nu mai stau locului. numai ca cimentul e ciment si greu se mai iese din el. ceva tot trebuie sa sfasie si el si pt ca sufletul era cel mai incimentat dintre toate partile mele tocmai el a cazut la mijloc si din el am platit taxa de parasire.
ca o fi bine ca n-o fi, habar n-am. faza e ca eu incerc sa ma schimb si tocmai eu sunt cel care nu se simte bine. dar va trece asta cum trec toate, prin somn.

offf...ca mare nevoie se simte in sufletul meu de a pleca la munte...

si inca ceva...se spune ca ochii sunt oglinda sufletului. tare-as vrea sa dau peste cineva care sa-mi citeasca in ochi si apoi sa-mi spuna ce-a vazut, si nu doar "esti un copil".

searbad

daca pana acum ceva vreme imi cam placea de mine si de ce iesea din mainile mele aici pe blog, acum parca nu mai am o asa mare admiratie pt blogeru' de mine. am devenit tare searbad si lipsit de substanta.

I've lost my touch...

si nu neapart in blogging ci in mai multe alea. simt asa cum am devenit mai superficial de cat ma stiam odata si nici nu prea stiu cauza si rezolvarea.
mda...