de fiecare data cand am pofta sa stau cu cineva de vorba ea e prima persoana la care ma gandesc. si ultima! ea care, desi e cu muuult mai mare decat mine, a stiut sa ma asculte si sa-mi fie un bun confident. mi-e dor de ea sa o aud, mi-e dor de vocea ei la telefon, mi-e dor de prietenia noastra.
de ce a disparut, numai ea stie. eu pot doar sa banui ca a plecat pt ca eu devenisem ceea ce amandoi ne doream, insa cu alta.
mai traieste? e ok? e cu cineva? de un an si ceva ma tot gandesc la asta. desi stiam ca numaru' ala de-l aveam eu nu mai e demult pus in functiune, azi am sunat-o din nou. si spre uimirea mea telefonul a sunat. a raspuns insa o voce de barbat care nu stia nimic despre fata pe care o cautam eu :(
o sa incerc o smecherie zilele astea... :)
am incercat. n-a mers.
marți, august 19
D
scris de 1307 la ora 2:14:00 a.m.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
fii sincer(a)!