citate (XXIII)

"Ce poate fi mai plăcut şi mai simplu decât să fii sincer, totdeauna liniştit, împăcat cu tine însuţi, neavând nici de ce te teme, nici ce inventa?"
- Francois Fenelon (citat gasit la TLP)

qestii random

vineri, in timp ce vorbeam cu sora-mea la telefon si stateam in coloana ca sa intru in oras, am vazut o imagine care m-a lasat cu gura cascata. o gagica buna conducea un tir.............adica o fata cam de varsta mea conducea ditamai tiru'.......adica o fata draguta, blonda, cu parul drept si lung pana la nivelul sanilor si cu ochelari de soare la ochi era la volanul unui Renault Premium.....adica, ce sa mai, gagica aia conducea ditamai tiru' in timp ce eu ma plictiseam intr-o Dacia camioneta :|
...nu m-oi face eu ma sofer de tir si o sa-i dau blitz-uri lu' gagica asta de la Dumagas si lu' blonda ailalta de la Lazar Company?!

Puck ma sfatuieste sa nu arunc lucrurile vechi de la tara. sunt de acord cu ea. dar oare oi m-ai avea ce sa pastrez cand sora lu' tata se duce pe fiece zi acolo si mai imprumuta definitiv si fara stirea noastra cate ceva?

ziceam acu' cateva zile ca de la Roaccutane mi se curata fata de cosuri da' mi se si usuca in acelasi timp. am cam rezolvat problema asta. cum? cu Unguent cu extract total de galbenele. medicu' imi recomandase o crema buna, Clean-Ac, care contine apa termala de nu-stiu-unde si e speciala pt tratamentele anti-acnee. intr-adevar, dupa ce-mi dau cu crema asta fata imi devine mai elastica, tenul mai mobil si pot deschide gura ca sa mananc, dar costa o galagie de bani si efectul nu e de lunga durata. am dat pe ea 48 de lei, in timp ce crema cu galbenele costa 2 lei si are acelasi efect ca si ea, inca si mai bun. de cand imi dau cu galbenele mi-au disparut ranile pe care le aveam la gura si cicatricele de pe maini. de 8 lei mi-am mai luat si Gel cu galbenele care e transparent, se absoarbe repede in piele, da' parca nu e la fel de bun ca si crema. ce e naspa la crema e ca trebuie frecata mult pe fata pana sa intre in piele, ca daca nu intra lasa fata lucioasa si cremoasa. dar are un miros foarte placut de-mi vine sa-mi dau mereu cu ea.
saptamana asta sper sa ajung la doctor sa-l intreb daca galbenelele sunt contraindicate in tratamentul cu Roaccutane, ca sa nu fac totusi vreo prostie. bine ca nu ma insor in urmatoarele luni, ca nici copii nu am voie sa fac in timpul tratamentului :D

joi am vazut o faza tare misto cu pensionari. eu eram in masina parcat pe o strada cu prioritate din oras, aproape de intersectia cu o alta strada care se facea in dreapta mea. trebuia sa ma duc la banca. peste strada asta traversa un pensionar, in timp ce un al doilea pensionar, care avea si o umbrela in mana, era pe trotuarul celalalt avand si el aceeasi intentie. in locul respectiv nu exista trecere de pietoni. o masina condusa de o femeie vine in forta, franeaza in fata pensionarului si incepe sa-l claxoneze. acesta se enerveaza, grabeste pasul la insistentele zgomotului deranjant facut de femeie si incepe s-o bodoganeasca. la fel si celalalt pensionar, solidarizand cu colegul lui de varsta isi ridicase umbrela si, gesticuland cu ea prin aer, o certa pe soferita.
conform legii, soferita nu gresise pt ca p'acolo nu era trecere de pietoni si nici pensionarul nu se asigurase daca vine vreo masina sau nu. insa, conform legii bunului simt, soferita gresise flagrant. tocmai pt ca nenea ala are o viteza de deplasare invers proportionala cu varsta, pt ca poate o avea probleme cu inima si niste zgomote puternice si iritante l-ar putea speria si pt ca nenea ala, la varsta lui, i-ar putea fi bunic soferitei. chiar daca ea avea dreptate, nu se face sa claxonezi un batranel care traverseaza strada, nu e frumos.
dar nu asta m-a impresionat pe mine, ci pensionarii in sine. mi-a placut atat de mult cum gesticula nenea ala cu umbrela, incat mi-a venit sa spun "iubesc pensionarii". dar cum eu nu folosesc acest cuvant decat atunci cand trebuie si cui trebuie, am renuntat la a mai spune asta...asa sunt eu, mai habotnic in ale dragostei. a fost foarte haioasa faza cu cei doi batranei care o certau pe soferita aceea impertinenta. mi-am adus aminte de toti pensionarii pe care-i cunosc si pe care i-am vazut si mi-am dat seama de ce imi plac.
sunt altfel de oameni decat noi astia mai tineri. nu se grabesc, sunt respectuosi, onesti, justitiari, cred in valorile morale. ca mi-am adus aminte...acu' vreo 2 saptamani ziceam ca am vazut doi soferi cum se bateau. cine s-a bagat sa-i desparta? ...un pensionar! un biet batranel care ar fi putut lesina daca primea o palma din partea celor doi iritati. si cum spuneam, ei isi traiesc viata dupa alte principii decat astea contemporane, care principii sunt mult mai sanatoase decat ale noastre.
imi place cand vad oameni in varsta mergand incet pe strada, poate si pt ca nu pot mai repede sau pt ca nu au de ce. sau nu se grabesc pt ca nu sunt obisnuiti sa faca asta, pt ca atunci cand au fost ei tineri altfel se scurgea timpul si stateau parca sa adulmece viata si nu sa o traga pe nas ori sa si-o bage prin vene cum facem noi astazi. nu ma refer la droguri, ci la rapiditatea cu care incercam sa facem cat mai multe in viata, sa experimentam cat mai devreme cat mai felurite aspecte ale vietii. d'aia ei s-au dezvirginat la 20 de ani si noi facem copii la 13.
imi mai place cand vad femei in varsta imbracate elegant. nu pot spune despre ele ca sunt hot ori ca sunt bune, dar sunt mai frumoase stilistic decat multe din pupezele si pipitele de care nu mai ai loc pe strada. chiar daca sunt imbracate simplu, perfectiunea detaliilor si asortarea hainelor le face sa creasca in ochii mei mai mult decat o pipiţă.
respectul meu pt pensionari vine si din respectul lor general. pensionarii, in general, sunt oameni respectuosi cu care e o placere sa discuti sau sa-i vezi in actiune. ei ar trebui sa ne aduca aminte ca nu grosolania, impertinenta si nesimtirea conteaza in viata, atunci cand o luam de pe aratura dusi de valul "realitatii". da, realitatea e ca traim in secolul super vitezei in care cel mai bun castiga, dar nu asta conteaza cu adevarat in viata, ci felul in care o facem. cat mai corect, cat mai onest si cat mai frumos.
stiu ca am fost selectiv si am facut o descriere romantica a pensionarilor, pt ca ei nu sunt intotdeauna asa cum am scris eu...dar cand sunt, ne bat la fund rau de tot si ar trebui sa ni se inroseasca obrajii de rusine.

leapsa naufragiata

m-o "lepşuit" Puck (de ce m-o fi ales pe mine, nu stiu. poate pt ca raspund la toate lepsele si is mai activ pe blog...). zice ea sa spun ce mesaj as trimite eu daca as fi naufragiat pe o insula.

pai...nu prea-mi vine niciunul in minte, asta pt ca nu stiu in ce situatie m-as putea afla pe acea insula. de un lucru sunt insa sigur, nu voi trimite un mesaj de genu' "salvati-ma!". probabil ca mesajul va fi ori cu vreo dorinta de-a mea legata de ceva care-mi lipseste de pe insula ori cu laude :D tare mult mi-ar placea sa fiu si eu Robinson Crusoe macar 3 luni din viata.
cum ziceam, mesajele ar depinde de situatie:
1) daca as fi un naufragiat ca Robinson Crusoe - "vreau ciocolata, 3 femei frumoase si voluptoase, 1 tona de prezervative, carti, 1 bax de pixuri si de caiete!"
2) daca as fi pe o insula ca in LOST, mesajele ar fi zilnice si daca ar fi puse cap la cap ar iesi din ele un blog de naufragiat- "azi 13 s-au intamplat..."
3) daca as avea cam tot ce-mi trebuie - "sunt naufragiat pe o insula pustie. cu mine mai sunt trei femei frumoase care-mi fac de mancare si-mi satisfac poftele sexuale. si am o tona de prezervative. ziua vanez, explorez insula, mai repar la casa pe care am construit-o si inot. seara citesc din sutele de carti cu care am naufragiat (impreuna cu o tona de prezervative si trei femei superbe care-mi fac toate poftele) si imi scriu memoriile. nu vreau sa fiu salvat, ci doar sa ma laud. spune-i tu lu' mama si lu' sora-mea ca sunt bine."

asa-mi vine cateodata

am visat aseara o fata frumoasa. avea parul drept si usor curbat pe forma capului, era tunsa scurt pana la urechi, avea tenul alb si curat, era cat mine de inalta, nu era nici slaba da' nici grasa, era numai buna de luat in brate ori de strans de dupa mijloc. era genul de fata cu care m-as uita la My Blueberry Nights intr-o garsoniera in timpul unei nopti racoroase de vara, cu usa de la balcon pe jumatate deschisa incat sa poata intra aerul rece d'afara, dar cu jaluzelele putin trase cat sa patrunda lumina portocalie de la lampile care lumineaza strada si sa lumineze camera ca sa ne putem vedea fetele, era genu' ala de fata cu care as asculta piesa asta intr-o leneveala deplina in bratele ei, fara cuvinte si prea multe gesturi. doar parfumul ei, muzica, lumina aia portocalie pe pereti, lenea mea si caldura ei pt mine. si apoi un somn lung, dulce si odihnitor urmat de V.S.T.

uncanny

imi placea sa ascult melodia asta cand ma jucam NFS si "vigoneam" cu masina cu 213 la ora prin oras. imi placea sa ma las condus de melodie, sa-mi ascund orice urma de frica, sa-mi anihilez simturile si sa calc pedala indiferent de consecinte. asta si "Caruso" le-am ales drept piesele pe care m-as sinucide la volan.

imi lasasem anul trecut o tema de rezolvat, si anume sa vorbesc despre uncanny. nu prea stiu eu cum s-ar defini exact cuvantu' asta, dar pt mine el caracterizeaza acea situatie in care, din senin si fara vreun aport din partea mea, se intampla ceva extraordinar care-mi schimba perspectiva intamplarii pe care tocmai o experimentez, lasandu-ma sa ma gandesc si la alte intelesuri ale intamplari si totodata de a crede ca divinitatea imi trimite un mesaj ascuns. e ca atunci cand vrei sa mananci struguri, dar uiti de asta pt ca stii ca n-ai de unde lua, si totusi vezi ca prin fata blocului trece o caruta din care un om striga "avem struguri! proaspeti si ieftini! cine mai doreste, cine mai pofteste?". cam greu o asemenea situatie se poate intampla, dar asta nu inseamna ca ea este imposibila.
astfel de situatii le-as putea incadra la "ironia sortii", dar cica le-ar zice uncanny. auzisem eu o data o definitie pe romaneste, dară asta a fost de mult si eu am uitat de atunci si pana acum. de obicei, mie mi se intampla asta cand sunt indragostit. si mai mereu se intampla cu melodii. adica eu sunt indragostit, ma gandesc intr-una la fata cu pricina si cand dau drumu' la radio ori ma duc undeva unde se asculta muzica, aud o melodie cunoscuta care-mi aduce aminte de ea. indiferent de cat de veche e melodia, de cat de comerciala si de cunoscuta e, eu o voi auzi atunci cand imi va fi lumea mai draga.
spre exemplu, dupa ce i-am dus ghiveciul cu "margarete wannabes" am dat drumu' la aparat unde cu stupoare am constatat ca se auzea "Life in mono". in viata mea nu mai auzisem melodia asta la radio. mi-am zis atunci ca o viata mono ma paste pt ca asta e semnul pe care mi-l transmitea melodia. dar eu n-am crezut pt ca imi pusesem sperante in acele flori...
apoi s-a mai intamplat cu piesa de mai sus. da ea search in winampu' meu dupa "This Love". "iti place?" o intreb, "da!" imi raspunde ea. "ce chestie...iti place, cauti si asculti de fata cu mine melodia ale carei versuri caracterizeaza cel mai bine ceea ce se intampla intre noi, sau intre mine si tine cel putin..."this love, this love is a strange love".
acum recent s-au mai intamplat niste uncanny-uri d'astea, ca d'aia am fost eu mai ravasit pana de curand si am zis ca alea's semne. ciuciu!

misomascul...sau cum i-o zice

beau bere pt gagici (Redd's), ragai ca un porc micii pe care i-am mancat acu' cateva ore si ma gandesc la femei. bine...cand nu ma gandesc eu la femei?! :) pana si-n ultimul meu post m-am gandit la femei.
mi-am adus aminte de o faza care s-a petrecut la firma de 1 Martie, de Ziua Femeilor. a venit un baiat si le-a adus flori fetelor, cate un buchet de 3 trandafiri pt fiecare in parte. baiatu' asta e tinerel, directoras la firma lu' soacrasa, vorbeste frumos si respectuos, e aranjat, gelat, cuviincios, intr-un cuvant, spilcuit. mie nu-mi lasa impresia ca ceea ce face si felul in care se prezinta e unul natural, ci mai degraba impus de situatia de director si ginere in care se afla. dar nu asta conteaza. le-a dat el buchetele si fetele mele au cazut pe spate: "ca ce baiat dragut, ca ce cuminte e el si cum ne-a adus flori, ca sa te duci sa-i duci si lui marfa (pt ca mi-a dat flori)" ziceau si gandea una dintre ele. diferenta dintre aceasta vizita si celelalte ale baiatului e ca de data asta le-a adus flori, ca daca nu erau buchetele fetele nu observau ce baiat gingas e el. dar nu despre asta vreau sa vorbesc acum, nu am de gand sa fiu misogin si sa vorbesc despre cat de mult cresti in ochii femeilor cand le faci un favor tangibil, ci vreau sa fiu "misomascul" (de la misogin) sau cum i-o zice barbatului care are ceva cu barbatii.
a trecut ziua de 1 Martie. ieri, baiatu' asta s-a dus cu o femeie de la mine de la firma ca sa ia marfa pt el. cum noi nu aveam masina ca sa o luam de la depozit si apoi sa i-o livram lui, drumul a fost scurtat astfel ca s-a dus el la depozit ca sa ia marfa impreuna cu femeia de la mine de la firma. pt ca tanti asta ii vindea lui marfa, tot ea trebuia sa i-o si dea. nu am nimic de comentat aici pt ca asta e un lucru normal, ca vanzatoru' sa dea marfa clientului.
dar...tot tanti asta i-a si incarcat astuia marfa in masina. adica tanti asta si-a suflecat manecile, a pus mana pe cutiile cu marfa, mari si grele, si i le-a bagat lu' baiatu'-care-a-adus-flori-de-1-Martie in masina, in timp ce el "a stat ca directorul si s-a uitat", dupa cum s-a exprimat mai apoi biata femeie.
iar aici incep eu sa ma revolt si sa fiu "misomascul": oricat de director ai fi, oricat de spilcuit si oricate buchete de flori ai da, inainte de toate astea esti barbat si trebuie sa fii respectuos cu o femeie. nu poti sa stai cu mainile-n san si sa te uiti cum o doamna se lupta cu marfa ca sa-ti incarce tie masina. oricat de director si de bine imbracat era baiatu' asta, nu cred ca murea daca-si sufleca manecile si o ajuta pe femeie sa incarce masina. sau il punea pe sofer sa faca asta in locul lui...caci, da!, mai era un barbat cu el si amandoi au stat si s-au uitat cum colega mea munceste pt ei, fara insa a-i da o mana de ajutor. halal barbati!
mi-am exprimat indignarea fata de colega mea argumentand ca "inainte de a fi director, respectivu' e barbat" la care ea a raspuns "oare?". doar atat a avut de spus dupa ce a i-au curs transpiratiile (de munca) pt un barbat. ma asteptam sa fie mai revoltata decat mine, dar n-a fost asa. probabil a acceptat situatia de vanzator-client si a facut abstractie de situatia femeie-barbat.

o faza oarecum asemanatoare s-a intamplat si cu un coleg d'al meu. el statea si fuma si se uita la ceilalti cum descarca masina cu marfa. el se ocupa cu munca pe teren si noi ceilalti cu vanzarea marfii. eu eram in masina, despaletam si dadeam marfa la mana iar colegii mei, printre care si doua fete, o descarcau. si pe unii si pe altii ne treceau transpiratiile in timp ce colegu' asta fuma. una dintre fete s-a plans ca-i dau prea multe cutii si nu poate sa le duca. auzind asta, colegu' zice "bai, in loc sa cari tu cutiile o lasi pe Nicoleta sa se munceasca. tz tz tz!!!", in timp ce-si continua tigarea si privitul la noi. chiar daca a facut pe lupul moralist, chiar daca tot timpul cat si-a fumat tigara s-a uitat la noi si implicit la cele doua fete cum cara marfa si nu a miscat un deget ca sa le ajute, opinia lui nu conteaza pt ca baiatu' asta plescane in timp ce mananca.

citate (XXII) - misoginistic

"Cei slabi de inger nu vor patrunde in vecii vecilor in necrutatoarea si meschina imparatie a iubirii, pentru ca femeile se daruiesc numai barbatilor indrazneti, asteptand de la ei sa le insufle acea siguranta de sine dupa care tanjesc atata pentru a infrunta viata."
- Gabriel Garcia Marquez - "Dragostea in vremea holerei"

am gasit citatul asta subliniat pe carte. alte dungi de pix nu am mai vazut, doar astea. cine, dar mai ales de ce, a vrut sa tina minte aceste vorbe? a spus "wow!" atunci cand le-a citit?
eu unu' nu prea am fost surprins pt ca stiam treaba asta. am simtit-o pe pielea mea, ca sa fiu mai exact. poate si d'aia incerc sa nu mai fiu Mr. Nice Guy, chiar daca nu prea-mi iese...caci "naravul din fire nu are lecuire".
as avea multe de spus pe subiectul asta, insa mi-au fugit ideile. una dintre acestea e ca nu prea trebuie sa le lasi pe femei sa aleaga pt ca ele oricum nu stiu ce vor si nici sa le oferi libertate deoarece se vor speria si nu vor stii cum sa procedeze cu ea.

citate (XXI)

"Nu regret nimic. Mai vreau!"
- ultimele mele cinci cuvinte, care-as vrea sa fie.

mai bine mai multe femei decat o femeie multa

de azi, mama e pensionara! ma bucura tare mult vestea asta pt ca vom avea un al doilea venit lunar care va intra in casa in mod sigur. mi-a mai luat o piatra de pe inima treaba asta.

ca tot am uitat sa scriu...sambata am furat/gasit o minge de fotbal. cand m-am dus la cimitir am vazut langa terenul de fotbal din apropiere o minge parasita. mi-am zis ca la intoarcere o sa le spun baietilor care faceau antrenament in acel moment ca una din mingiile lor e in spatele pomilor de langa teren. dar, cand m-am intors, am vazut ca exista posibilitatea de a ajunge la minge si de a pune mana pe ea. trebuia doar sa deschid o poarta...ceea ce am si facut. am bagat mingea intr-o punga de o aveam in mana, am inchis poarta si mi-am vazut de drum in continuare. am trecut cu punga in mana pe langa fotbalisti si nu m-a intrebat nimeni nimic. daca se uitau in directia mea, in momentul in care mi-am insusit mingea, ma puteau vedea foarte bine. dar, cum nimeni nu m-a urmarit, am profitat de ocazie si m-am facut astfel cu o frumoasa minge de fotbal.
...astept acum ca legea compensatiei sa vina si sa-si ia birul :D

am dansat azi cu o fata urata si grasa. sunt sensibil! nu-mi place sa am de-a face cu oameni pe care nu-i agreez, oameni care-mi provoaca dezgust si dispret. fata asta mi-a fost antipatica de la prima vedere. nu apucase sa faca nimic, dar in momentul in care m-am uitat la fata ei mi s-a facut imediat sila. are o fata de om arogant, dispretuitor, batjocoritor, sclifosit si rau. are nasul usor ascutit si in vant, ochi mici acoperiti pe jumatate de catre pleoape, care pleoape stau parca intinse de catre colturile ochilor. dupa ce ca are o fata cum o are, se mai si machiase astfel incat sa-si accentueze trasaturile rautacioase. si cum asta nu ar fi fost d'ajuns, mai e si grasa. arata ca o masa de carne urata si rea. daca nu avea alura de om rau, nu ma deranja ca e mai multa. am la serviciu o colega plinuta dar care e dulcica foc si cu care ma inteleg foarte bine.
pur si simplu nu-mi plac mie oamenii urati si carora li se citeste rautatea pe fata. nu-mi plac si nu-mi face placere sa port discutii cu ei ori sa ma aflu fata in fata cu acestia. tot timpul cat am dansat cu ea m-am uitat in jos pt ca nu ma puteam uita deloc la ea, in ochii ei. imi era frica ca daca o faceam avea sa citeasca pe fata mea dezgustul pe care ea mi-l provoca. chiar daca atunci cand a deschis gura si-a dat imediat arama pe fata si mi-a demonstrat ca ce vad pe fata ei se afla si in comportament, nu pot spune ca e un om rau. n-am avut conflicte, m-am inteles bine cu ea, chiar daca nu m-am putut uita in ochii ei si nu-mi place cum danseaza. habar n-am cum e ea cu adevarat. cred ca daca-i canti in struna ori esti foarte atent sa nu-i gresesti, se comporta frumos cu tine. dar nu ma intereseaza. nu-mi face placere sa dansez cu ea si voi incerca pe cat posibil sa ma feresc de asta.
dupa ce ca e multa, se mai si misca precum o halca de carne. nu e deloc usoara, se lasa greu si tot timpul am avut impresia ca parca as muta mobila prin casa. tre' sa recunosc ca miscarile ii ies foarte bine, ea e deja la avansati, dar nu se lasa condusa cum trebuie. cand o prindeam de dupa mijloc puneam tot timpul mana pe o bucata de grasime, de ziceam ca i-am prins sanul...dar ma dumiream repede pt ca o prindeam de spate si acolo nu sunt sani. transpirase sub brate si sub tate...ce sa mai, nasol de tot!
stiu ca nu-mi face onoare sa scriu aceste cuvinte si sa fiu rautacios cu defectele unui om, dar asta e impresia mea si am simtit nevoia s-o scriu. nu pot chiar asa sa fiu Mr. Nice Guy si sa inghit toate alea.

rom reclama romani Romania

nu stiu daca sa rad sau sa plang...

SAT AN e printre noi :-s

exista in Romania, in Satu Mare mai exact, o firma care se intituleaza SAT AN. nu mai conteaza denumirea completa de SC SAT AN IMPEX SRL atunci cand te cheama SAT AN. firma asta, numele asta, SAT AN, l-am vazut anul trecut in Carei (un frumos oras situat la vreo 60 de km de Satu Mare inspre Oradea) imprimat pe niste masini. din pacate nu am fost iute de mana ca sa le fac si poze, sa am dovada clara ca am vazut masini pe care scrie satAN si ca ele chiar exista in caz ca cineva ar avea dubii. logo-ul SAT AN este ceva de genul un "sat" scris mai mic si un "AN" mare si lipit de "SAT" (sau chiar invers, nu conteaza), astfel incat se poate citi cu usurinta "SATAN".
acu'...daca exista masinile Domnului si Loganul lui Iisus, de ce nu le-ar avea si raul pe ale lui?

No Country for Old Men (2007)

oare ce-as putea eu spune despre No Country for Old Men (2007)?
mi-au trebuit vreo 8 zile ca sa-l vad. nu ca ar fi un film lung sau greu de priceput ci, la prima vizionare, eram atat de obosit incat riscam sa adorm cu TV aprins. am oprit asadar vizionarea si am amanat-o pt o alta-data cand ma voi simti mai energic si in stare sa-l termin. asta s-a intamplat adineauri.
am avut o revelatie: filmul ar fi putut fi facut si de Tarantino, caci are ceva din nebunia lui, din spiritul lui cinematografic...personaje ciudate, vorbe cu talc, actiune alambicata. bine, filmu' asta nu e foarte incurcat, dar are un ritm atat de lent incat uiti de la mana pan' la gura care cum e faza si te trezesti ca nu pricepi nimic. mie asa mi s-a intamplat...nu stiu altii cum s-au descurcat, ca vad ca am vorbit la modul general.
ce m-a atras in primul rand la acest film e chiar ritmul foarte slow de care am vorbit mai devreme si care m-a impins spre acel somn de care am pomenit la inceput. adrenalina si emotiile pe care le simti cand vezi cum se desfasoara actiunea vin din insusi intamplarile care au loc si nu din vreun efect sonor ori vizual. as putea spune ca ce se intampla e oarecum natural, insa nu am avut niciodata de-a face cu arme de foc, mexicani, droguri, criminali nebuni si multi bani, asa ca ma abtin. in alcatuirea acestui film bun, caci este un film bun, pe langa ritmul cel lent si de mare efect trebuie sa mai adaug personalitatea personajelor si jocul actorilor care le-au personificat. personajele si actorii deopotriva sunt cat se poate de faini, de atragatori si de buni. fiecare personaj are cusurul lui, personalitatea sa care-l diferentiaza de ceilalti si totodata prostia fara de care el nu ar avea farmec. adica personajele au si bune si rele, nu exista super-eroi ci doar oameni obisnuiti care se intampla sa faca lucruri pe care alti oameni nu le-ar face in mod obisnuit.
o alta chestie interesanta e ca filmul asta nu are morala. dupa ce am vazut finalul mi-am dat seama de asta. la ce se refera titlul? pt ce a fost facut acest film? care e faza? in mod sigur ca nu am ajuns eu pana in esenta povestii si trebuie asadar sa-l revad cu o mai mare atentie.
filmu' asta nu e pt fanii popcorn. fratii Coen nu sunt prosti deloc si fac filme bune pline de subantelesuri care nu ies la iveala din prima. chiar daca pe multi i-a pus sau ii va pune in cur finalul si tot ceea ce a fost pana la el, acest film nu este deloc unul prost. e ca si femeia, tre' sa te tii mult de capu' ei pana sa intelegi ce vrea de fapt :D
i-am dat nota 9!

foto cat o mie de cuvinte. cuvinte despre concediu douamiisapte, Bucegi

"in continuare, traseul se arata la fel de inclinat."

traseul se pastra la fel de oblic si incepea sa devina mai frumos si mai pitoresc. incet incet urcam spre nori, ceata sau orice era fumu' ala alb si gros ce invelea crestele. la un moment dat am vazut o telecabina cum trecea pe deasupra noastra, la mare distanta, carand confortisti care fusesera deja acolo unde voiam noi sa ajungem. m-am simtit bine cand am vazut telecabina. eram bucuros ca sunt in stare sa fac ceva ce altii nu puteau sau nu voiau de puturosi ce erau. e bine sa stii ca nu esti puturos :) pt mine, a urca pe munte e usor, deloc obositor, nu-mi necesita multe resurse si parca as putea face asta over and over again. de aceea m-am simtit incantat cand incetasem a mai fi biped si ma foloseam de toate membrele si puterea ca sa urc, muntele ma voia si ma solicita cu toata fiinta mea.
inainte de asta am mai facut un mic popas pt a admira peisajul si ce lasasem in urma. eram oarecum prinsi la mijloc. in urma ramanea intunericul iar in fata ni se asternea o lumina mată. parca fugeam de ceva rau ce ne urmarea infricosator din urma pt a ne gasi salvarea in ceea ce speram sa fie un pat cald si o cana de vin fiert. ca sa ajungem acolo a trebuit sa ne cataram pe stanca, sa ne tragem in sus pe niste lanturi mari, reci si grele. am facut-o si p'asta. foarte greu nu mi s-a parut sa fii fost dar am facut-o sa fie distractiv. ne-am "pişat lanţ", am ras, ne-am pozat si ne-am mai destins. odata incheiata aceasta proba de maiestrie, am intrat definitiv in ceata. reusiseram sa ajungem intr-un loc frumos, colorat si bun pt a doua masa a zilei. de aici i-am trimis mesaj in care-i spuneam "wish you were here". C chiar m-a intrebat "ce faci? i-ai trimis mesaj?". "pai da, cum sa nu?! uita-te cat de fain e aici, si periculos. poate nici nu mai apuc sa ma intorc si s-o revad. e prea frumos aici ca sa ma bucur de unu' singur" mi-am zis eu, dar lui nu i-am mai spus.
m-am departat de ei, am grabit pasul si am luat-o mai repede inainte. imi placea la nebunie decorul, ceata, prapastia pe langa care treceam. am o pasiune pt ceata, nu stiu de ce. imi placea starea aia de liniste, de frig si umezeala, de frumuseti in fata ochilor, de singuratate, de descoperire, de nou, de nemaivazut. poate ca ma simteam la fel ca atunci cand, iarna, e foarte frig afara si tot ce imi doresc e sa intru in casa, sa ma lipesc de soba calda si sa ma molesesc. atunci, pe munte si prin ceata, cred ca-mi doream mai mult sa ajung in braţe, sa primesc o privire calda, sa ma odihnesc si sa spun cat de greu e rucsacul, cat de bine am urcat si cat de frumos a fost traseul. barbat fiind, gasesc o pasiune nebuna in a ma departa si apoi reveni cu toata dragostea si pasiunea. de fapt, acesta a si fost motivul acestui concediu prelungit si indepartat...
in drumul meu spre Babele am dat peste tot felu' de chestii interesante si ciudate: cruci, pampersi (adica scutece d'alea in care foc copii caca), desene voodoo si pantofari. p'astia din urma nu i-am mai pozat. erau un el si o ea care urcasera cu telecabina si din cauza euforiei pe care probabil ca o gasisera pe sus, se hotarasera sa coboare imbracati sumar si in pantofi cu toc. le-am povestit cum e traseul, le-am spus sa aiba grija si le-am urat drum bun. drept multumire am primit niste ochi dulci din partea baiatului :|
pt ca o luasem ca nebunu' inainte si nu mai stiam ce se intampla cu oamenii mei, am inceput sa strig dupa ei. imi raspundea doar ecoul si cateodata niste voci oarecum necunoscute. dupa ce am dat peste pantofari am aflat ca de fapt ei erau. am stat asadar pe loc, ca sa-i astept, mai ales ca pierdusem marcajul. a trebuit sa ma intorc din urcusul meu pe bolovani pt ca C gasise semnul undeva mai jos si la stanga de cum urcasem eu. pana la urma am ajuns la o cabana in constructie. salvamontistii care stateau aici ne-au umplut bidoanele cu apa si ne-au avertizat sa nu punem cortul pt ca n-avem voie sa facem asta intr-o rezervatie naturala. de la ei am aflat despre soarta prietenilor nostri care ramasesera in urma noastra. si-au dat rucsacele pe unul dintre salvamontisti ca sa urce cat mai lejer. ne-au mai spus sa avem grija la urs, pt ca tocmai ce trecuse prin fata cabanei cu cateva minute inainte
pana la cabana Babele nu mai aveam mult de mers. pacat totusi ca nu prea se vedeau marcajele, imprejurimile si drumul. infatisarea decorului m-a pus pe ganduri. oare cata viitura tre' sa fii trecut p'acolo incat acesta sa fie sapat in asemenea fel? nu stiu cate ore au trecut de cand am pus prima oara piciorul pe acest traseu, dar am ajuns intr-un final la cabana care se zarea cam greu de dupa un mic deal. am intrat, am pus jos rucsacele, ne-am luat de mancare si cate o cana cu vin fiert. tare bun a fost vinul...cald, dulce si euforic. dupa binemeritatul dar nu foarte bogatul ospat, am iesit afara ca sa-l sun pe tata si sa-i dau de veste despre cat sunt de teafar. ne-am dus apoi in camera unde ne-am tras sufletul si ne-am admirat urmele efortului.
asta pana cand a batut la usa prietena noastra.