citate (XIII)

"Fericirea e reala numai cand e impartasita."
- Into the Wild (2007)

"E o anume placere sa fii prin padurile fara poteci;
E o anume incantare sa fii pe tarmul singuratic;
E o lume, unde nimeni nu patrunde,
In adancurile marii, cu muzica in ragnetele ei:
Nu-l iubesc pe Om mai putin, ci pe Natura mai mult..."
- Lord Byron

beautiful team

imi placea sa ascult piesa asta cand ma gandeam la tine si la ce "echipa frumoasa" am putea face si la cat de "dulce" esti. acum o ascult pt ca imi place si pt ca inertia ma indeamna sa-mi aduc aminte de tine.



The Rolling Stones - Love is Strong

Love is strong and you're so sweet
You make me hard you make me weak
Love is strong and you're so sweet
And some day, babe we got to meet

A glimpse of you was all it took
A stranger's glance it got me hooked
And I followed you across the stars
I looked for you in seedy bars

What are you scared of, baby
It's more than just a dream
I need some time
We make a beautiful team
Beautiful team

Love is strong and you're so sweet
And some day, babe we got to meet
Just anywhere out in the park
Out on the street and in the dark
I followed you through swirling seas
Down darkened woods with silent trees

Your love is strong and your so sweet
You make me hard you make me weak

I wait for you until the dawn
My mind is ripped my heart is torn
And love is strong and your so sweet
Your love is bitter it's taken neat

citate (XII) si mult misoginism

"Iti multumesc mama ca nu m-ai facut fata!"
- asa imi place sa zic atunci cand imi dau seama ca e mai bine sa fii baiat

"Femeia e cea mai a dracu' creatura de pe fata pamantului."
- asa zicea tata cand avea de-a face prea mult cu o femeie

de fiecare data cand mama vorbeste cu o femeie, aia trebuie s-o faca pe mama sa planga. n-am pomenit cat de insensibile pot fi...chiar sadice! au o curiozitate in ele de-a dreptul nesimtita, de-ti spun si te intreaba lucruri care n-au cum sa nu te rascoleasca si sa te stoarca de lacrimi. se vaita la tot felul de lucruri importante sau chiar neimportante, de ajungi sa le crezi ca oricat de mult efort ai depune totul va fi in zadar.
vorbesc aici despre alea batrane, ca fetele astea mai tinerele sunt parca mai cu capu' pe umeri.
...si eu ma mai mir de ce pe crucile din cimitir am vazut aproape numai barbati, iar la tara sunt o groaza de vaduve...tocmai pt ca femeile au daru' asta de a te bate la cap pana nu mai poti.

oricat de mult mi-ar placea mie femeile, nu ma pot abtine sa nu fiu misogin si sa nu le inghit unele rautati si capricii.

later: si, ca sa fie treaba treabă, tocmai am incheiat pe mess o discutie cu o fata care incerca sa-mi aline durerea (pe care credea ea ca o simt). intentiile ei au fost bune, dar tot incerca sa ma lumineze despre starea de soc in care ma aflu si despre cat de greu o sa ne fie. nu zic ca nu asa o fi si ca asa o sa se intample...dar de ce trebuie sa stiu eu asta? la ce imi ajuta? de ce trebuie sa stau tot timpul cu gandul la ziua cand o sa inceapa sa ne mearga rau? ce folos are sa fac asta?
inteleg ca e in natura femeilor sa se planga si sa spuna ce au pe suflet, dar de ce nu au si ele un pic de tact si de intelepciune atunci cand fac asta? atunci cand un om e mai trist decat tine, nu e deloc frumos sa pui tristetea ta peste a lui si sa-i spui lucruri deprimante.
le inteleg pe femei atunci cand se plang si au impresia ca viata e grea, dar nu pricep de ce trebuie sa-mi inoculeze si mie aceasta idee... oare ele nu-si dau seama ca in astfel de momente starea mea de spirit trebuie sa fie una optimista si nu de resemnare, asa cum reiese din plansetele lor? oare chiar nu realizeaza ca atunci cand ii spui unui om "sa vezi tu ce greu o sa-ti fie" nu-i faci deloc bine ci, dimpotriva, ii retezi aripile cu care el se chinuie sa se ridice si sa treaca peste tristetea momentului? poate asa gandesc ele, ca daca se plang la tine si te avertizeaza despre cum o sa suferi mai tarziu cand o sa-ti revii din soc, vorbele astea iti vor deschide ochii asupra realitatii...care realitate oricum e nasoala, de ce sa o faci si mai nasoala?

mai da-o in puii mei de treaba ca am ajuns sa vorbesc mult si prost, exact ca unele dintre ele.

Perfect Partner Report

din cand in cand imi place sa mai fac un test pe Tickle. iete ce-mi iesi de data asta:

when it comes to dating, you are a Social Realist.

This means you have an outgoing nature that puts people at ease and can make you a magnet at social functions (hmmm...). Meeting new people is a source of fun and entertainment for you. During parties, you may find yourself in one in-depth conversation after another. You may also find that people open up to you about everything from past problems, to their secret dreams for the future. Your curiosity and interest in what makes people tick help make you a great conversationalist. The people you talk with appreciate a good listener, and you like getting a window into their inner workings. This approach can be a boost to your romantic life, since the more people you get to know, the more potential there is for finding that someone special.

Because you're typically not an impulsive romantic, you're unlikely to be overtaken by waves of emotion or swoon for a pretty face when first meeting someone. In matters of the heart, you tend to find that it's more fun to let things develop. After all, Rome wasn't built in a day, and a solid relationship won't be either. By taking it slow, not only do you learn things about potential partners and their interests, you can also enjoy getting to know yourself. This insight can only make you a better catch when you find "the one." In the meantime, the more people you meet, the more you can come to understand the world and your place in it.

Based on your answers to the test, we can also tell that you've often relied on destiny to guide your romantic life. Tending to sit back and let the universe do its work, you may expect that one day you'll simply bump into your ideal mate like lovers do in the movies. Perhaps you've even found yourself saying, "When the time is right, love will find me." Because of this approach, meeting new people can feel like a random event. So far your search for love has demanded that you be in the right place at the right time. Sometimes fate works like a charm. After all, your past relationships have probably come from places you'd never expect. Still, if you've failed to make a proactive plan to meet people up until now, you may have found that you've gone for long stretches without dating anyone at all. If you take just a little time and make just a little effort to direct your search a bit, you could increase your chances of meeting someone right for you.

posac

asta seara nu stiu ce sa scriu. sunt posac. nu am pofta de nimic si nici nu ma gandesc la ceva anume.
cat de curand o sa terminam si cu succesiunea iar apoi (cred ca) n-o sa ne mai ramana decat sa ne vedem de rutina zilnica. probabil ca o sa ne mai linistim. bine...o sa mai avem de facut pomeni atunci cand va fi cazul si sa stabilim soarta masinii si a "mosiei" de la tara, insa cred ca vom trece mai usor peste astea.
habar n-am ce va fi. nu asa voiam sa-mi fie acest an. aveam multe planuri si acum trebuie sa le aman. cred ca o sa stau linistit pana la toamna cand o sa plece sora-mea la facultate si o sa raman doar eu cu mama. poate o sa risc mai mult de atunci.

scriu acum numai ca sa ma aflu in treaba, ca mare inspiratie nu prea am.

nu stiu daca mi-ar fi fost mai bine, daca m-as fi simtit mai plin de vlaga avand langa mine si pe altcineva inafar' de mama si sora-mea, insa nu cred ca ar fi stricat. mai ales ca ziua o incep destul de energic, pt ca apoi sa-i ofer o incheiere posaca.

leapsa cu film

am primit de la Oceania o leapsa cu filme, care suna cam asa: "În care film te-ai simţi bine să trăieşti? Detaliază / explică în 2-3 fraze."
bine...filme d'astea in care mi-as dori sa traiesc sunt o groaza, sa fiu eu sanatos ca sa vad si mai multe. insa primul film care mi-a venit in minte e Meet Joe Black (1998). de cand l-am vazut mi-am spus ca o asa inmormantare vreau sa am si eu, sa-mi cante muzica (prefer Frank Sinatra - My Way), sa-mi vad copii realizati si ferciti, sa ma mai bucur inca o data de ei si apoi sa plec linistit si impacat din astă lume. totusi...n-ar strica nici o idila cum e cea dintre cele mai frumoase personaje din film :)
pt ca intrebarea ma duce mai mult cu gandul la un road movie sau cel putin la un film care se intinde pe o perioada mai lunga de timp, trebuie sa mentionez si Almost Famous (2000). multe n-ar fi de spus despre aceasta alegere. ce nevoie mai e de explicatii cand pustiul din film traieste, poate, aventura vietii sale?!
ar mai fi si Before Sunset (2004), iar dupa ce-l vad poate si Into the Wild (2007)...

cine vrea, poate s-o preia. e bine sa te gandesti si la "problemele" pe care le ridica astfel de lepse :)

puck jubjub google

mi-a placut foarte mult ce a scris Puck in "do you google me?". i-am citit postul de vreo cateva ori pt ca pur si simplu nu ma puteam satura doar dintr-o lectura. imi place cand oamenii sunt sinceri, cand reusesc sa-si scrie gandurile atat de bine incat sa simt emotiile traite de ei...dar mai ales imi place cand observ ca si femeile iubesc.

fuck me up

azi mi-am adus aminte de piesa asta de mai jos. am intrat pe mess de la serviciu si aveam salvat un status mai vechi d'al meu, de anul trecut, de pe vremea cand incercam sa-i transmit mesaje "subliminale" ca sa afle cum trebuie sa procedeze cu mine.
"pick me up, fuck me up and steal my records" e statusu' in cauza. l-am pus si azi, desi nu mai era cazu'. mesajul e inca valid, asa ca l-am lasat acolo...poate ca intereseaza pe cineva.
mi-a placut melodia de la a doua vizionare a filmului Elizabethtown (un film care are menirea de a aduce speranta si fericirea in sufletele oamenilor visatori). la prima vizionare nu am remarcat piesa. insa a doua oara mi s-a parut interesanta, chiar daca nu pricepeam versurile. imi placea vocea tipului si felul in care se căznea sa cante, ritmul lent dar cu fluctuatii de stare. am downloadat melodia, am ascultat-o mai atent si am avut o revelatie..."as vrea sa vii si sa ma scoti afara, sa ma bati la cap, sa-mi arunci jucariile si sa mai faci asta de cateva ori". mi-am dat seama ca asta vreau, de asta am nevoie si asa vreau sa se intample lucrurile.



Ryan Adams - "Come Pick Me Up"

When they call your name
Will you walk right up
With a smile on your face
Or will you cower in fear
In your favorite sweater

With an old love letter
I wish you would

I wish you would
Come pick me up
Take me out
Fuck me up
Steal my records
Screw all my friends
They're all full of shit
With a smile on your face
And then do it again

I wish you would
When you're walking downtown
Do you wish I was there
Do you wish it was me
With the windows clear and the mannequins eyes

Do they all look like mine
You know you could
I wish you would
Come pick me up
Take me out
Fuck me up
Steal my records
Screw all my friends behind my back
With a smile on your face
And then do it again

I wish you would
I wish would make up my bed
So I could make up my mind
Try it for sleeping instead
Maybe you'll rest sometime
I wish I could

cat costa o biserica?

mai e ceva sacru pe lumea asta? mai exista puritate, inocenta, valori morale? in adancul sufletului meu stiu ca raspunsul este pozitiv, vreau si sper ca asa sa fie, chiar daca ce am in fata ochilor ma impinge vertiginos spre un raspuns negativ.
mi-a fost dat azi sa vad o imagine din Biblie. cea cu Iisus si negustorii din templu. bine, ce am vazut eu e doar pe jumatate din ceea ce s-a intamplat acum mii de ani. am vazut doar negustori in templu. am vazut un adevarat bazar la Manastirea de la Curtea de Arges. tot felul de obiecte de cult si chestii care ar putea avea legatura cu religia si credinta in Dumnezeu se vand acolo (nu in Manastirea facuta de Mesterul Manole, unde exista o fata ce taie bilete de vizitare pe 5 lei, ci in biserica unde se afla moastele Sfintei Filofteia).
bazaru' asta e exact in incinta bisericii, la intrare, si e tot atat de lung cat si biserica in sine, unde se tin slujbele. erau mai multi oameni la cumparaturi decat la rugaciune...sub forma de ingramadeala si zgomot. intr-un lacas de cult ar trebui sa domine piosenia si smerenia, nu banii si ceea ce se face cu ei. eu am cumparat doar lumanari, pt ca voiam sa le aprind si pt ca mi s-au parut cele mai nimerite obiecte ce pot fi comercializate intr-o biserica. sincer sa fiu, am simtit un oarecare sentiment de sila cand am vazut ce e acolo. cu o asemenea imagine inca de la intrare, nu am mai simtit niciun pic de evlavie in mine si pornire spre cele Dumnezeiesti. ca sa te rogi, sa vorbesti cu Dumnezeu trebuie sa fii intr-o anumita stare; cel putin eu asa cred. si cum sa te mai gandesti la ce ai de vorbit cu Domnul cand nici gandurile tale nu ti le mai auzi? am spus "Doamne-ajuta!", m-am inchinat si am iesit numaidecat din biserica. prefer sa vorbesc cu El acasa, pe strada sau oriunde in alta parte unde pot avea linistea necesara pt a face asta, dar nu in acea casa a Lui.
la poarta exista un magazin de unde se pot face cumparaturi cu caracter religios, dar acest butic era mai gol decat bazarul din biserica. de ce trebuie sa existe doua puncte de desfacere, dintre care unul chiar in casa lui Dumnezeu, nu stiu. oricat de mare ar fi cererea si oricat de importanti ar fi acei bani pt consolidarea Manastirii, nu e deloc crestineste si de bun-simt sa schimbi bani in acelasi loc in care, cu mii de ani in urma, dupa cum sta scris in Biblie, Iisus i-a izgonit pe cei care pangareau casa Tatalui Sau.
tot la poarta Manastirii, un preot sfintea masinile proprietarilor doritori de bunastare Dumnezeiasca pe sosele. acestia se uitau cu un ochi la popa care le stropea tapiteriile cu aghiasma si cu celalalt la masina, in timp ce se inchinau de zor. e chiar amuzant sa te uiti la un om care se inchina cu ochii la o masina :) cu treaba asta, sfintirea masinilor, sunt cat de cat de acord. mi se pare ok sa incerci sa alungi relele ce se pot abatea asupra obiectului cu care parcurgi mii de kilometri, departe de casa si de familie.

daca toatea astea se intampla intr-o biserica, atunci eu de ce ma mai mir ca babele alea de pe la tara se cred mai tari decat Dumnezeu si infaptuiesc religia dupa bunul lor plac, ca tot ce e sacru au "spurcat" cu rautatea si superstitiile lor?

nu poti sa-ti bati joc chiar asa de un lacas de cult, sa-l transformi intr-o sursa de venit, oricat de nobil ar fi scopul in care vor fi folositi banii. se pot pune buticuri la poarta bisericii, vizitele pot fi organizate astfel incat atmosfera de smerenie specifica locului sa nu fie alterata. oamenii oricum vor cumpara icoane kitsch si cruci de lipit pe parbriz, chiar daca nu o vor face direct din biserica, ci de la poarta ei. biserica ar trebui sa fie refugiul celor indepartati de la Domnul, sa fie locul in care oamenii sa-si gaseasca linistea si credinta in Dumnezeu. biserica nu trebuie sa fie un obiectiv turistic, un bazar cu marfa religioasa si un loc de bon ton. oricat de mareata, de frumoasa si de singulara ar fi o biserica, mie nu-mi face placere sa intru in ea in scop turistic. vizitarea unei biserci ar trebui sa se faca intr-un mod organizat, cu ghid si explicatii, cu indrumari de conduita, si nu ca un drum la piata!
religia ne invata ca trebuie sa fim oameni buni, sa respectam Cele 10 Porunci si sa nu indeplinim cele 7 pacate. in niciun caz nu ne povatuieste cum sa facem bani, pt ca banul e ochiul dracului.
poate ar fi trebuit sa fiu mai acid, sa arat cu degetul si sa scriu cu venin. dar, totusi, eu aici vorbesc despre biserica, despre Casa Domnului. nu pot chiar asa sa scriu dupa cum ma taie capul si sa balacaresc. trebuie sa ma las condus de bun-simt si de invataturile crestine atunci cand vine vorba de Dumnezeu...

trista pena

oricat de mult as incerca si as vrea sa nu se intample asta, de o saptamana incoace sunt afectat. viata mi s-a schimbat. desi nu vreau, incet incet ma schimb intr-un alt om. mai mult de nevoie decat din proprie initiativa. nu asa voiam sa se intample, dar cum nu pot schimba lucrurile, tre' sa intru-n hora si sa joc dupa cum canta muzica. mi-am adus azi aminte ca-mi promisesem ca pana in 2010 sa ajung in Brazilia. anul trecut ma gandeam ca e posibil sa-mi indeplinesc acest vis. acum, am dubii. nu zic ca e imposibil, doar ca imi va fi mult mai greu, daca nu chiar cu neputinta sa ajung in 2 ani acolo.
voiam sa plec d'acasa, sa devin autonom, independent si cu propria viata in bataia vantului. acum nu se mai poate. sunt raspunzator de inca cel putin o viata si nu prea-mi permit sa risc. de bine de rau, imi e chiar bine in situatia data. nu prea am de ce sa ma plang si as fi nerecunoscator daca as face-o. prietenii imi sunt aproape, asa cum imi doresc. chiar daca nu am parte si vreau din tot sufletul sa fiu tinut in brate, reusesc sa supravietuiesc. doar sunt obisnuit cu astfel de lipsuri...
"astazi sunt numai iubire" mi-a fost dat ieri sa citesc. m-au tintuit si m-au lasat fara grai aceste cuvinte. le-am tot repetat, cu voce tare, si ieri si azi, nevenindu-mi a crede ca ai spus cuvantul iubire. niciodata in viata mea nu te-am auzit vorbind asa, tu, prima fata de care eu m-am indragostit. ai renuntat la mine asa ca nu mai stiu ce gandesti, ce simti, ce mai faci. instinctul mi-a fost sa cred ca te-ai indargostit. oricat de mult ma doare sa stiu asta, ma bucur pt tine daca intr-adevar asa e. apoi am zis ca "de vina" ar fi vremea d-afara care imbie la astenie de primavara. oricum ar fi, iti doresc sa fii fericita si iubita. meriti asta din plin! chiar daca acum, mai mult ca niciodata, as fi avut nevoie de prezenta ta, sa stii ca iti doresc tot binele din lume alaturi de cine crezi tu de cuviinta. pacat ca nu sunt eu acela...
vor mai fi vreo 2 saptamani de umblat, de infruntat birocratia, dupa care ne vom linisti si ne vom aseza usor pe linia de plutire. ...asta o spun acum, ca cine stie ce ne mai poate rezerva viitorul.

pana una alta, mai ascult pt a mia oara melodia asta. miere pe sufletul meu, i-as putea spune. miere care ma tine lipit de scaun, ma linisteste si hraneste speranta din mine.

de o saptamana incoace nu mai sunt eu. o simt si o vad in ceea ce scriu pe acest blog. nu mai reusesc sa-mi adun ideile, sa le dau o forma si sa scriu despre ceea ce gandesc. asta ar fi cam cel mai coerent post al meu din ultimele zile.
si il scriu dupa trei beri...

orice as face, oriunde m-as duce, orice as spune si orice as auzi, simt nevoia de a-mi pune jos "rucsacul" si de a ma odihni. nu ca as simti ca nu l-as mai putea duce, dar am si eu nevoie de odihna. chiar daca, in aparenta am trait lejer, n-a fost si nu e deloc asa. sunt si eu om si am nevoile mele.
ziceam zilele trecute ca ma misc in viteza, atat fizic cat si spiritual. da! sunt in viteza pt ca alerg spre ceea ce-mi lipseste.
offf...

a opta minune a lumii

ce poate fi mai minunat decat o femeie frumoasa? ...o femeie frumoasa indragostita si iubita!

sa fii fericit C si sa ai grija de fata ta!

asta ascult acum si-mi face placere (III)

Liviu Vasilica - "Sui la deal cobor la vale"




Lele verde trei migdale
Sui la deal cobor la vale
Cu camasa alba floare.
Sui la deal cobor la vale
Cu camasa alba floare
Cusuta de-o fata mare
Cu margea la cheutoare,
Cu satin la coltisoare,
Of, of, of, of,
Cand ma vede daica moare

Si iar verde trei migdale
Sui la deal cobor la vale
Sunt fudul si ma tin mare.
Sui la deal cobor la vale
Sunt fudul si ma tin mare,
C-am pus lumea la mirare.
Am dreptul sa fiu fudul
Ca iubesc putin da' bun
Of, of, of, of,
Intorc fetele din drum mai.

Coborai din deal in vale
Ma-ntalnii cu mandra-n cale
Premenita ca o floare.
Premenita ca o floare
Se uita-n drumul al mare
Sa vada cum vin calare.
Ii fac semn pe ocolit
Sa vie unde-am vorbit
Of, of, of, of,
Sa ma satur de iubit mai
In crangul cu frunza deasa,
Nïmenea sa nu ne vaza,
Of, of, of, of
De rau sa nu ne vorbeasca.

leapsa cu cantareti

am preluat leapsa de la Krossfire, despre voci romanesti de exceptie. cum nu sunt un bun cunoscator al muzicii noastre nationale, ii pot enumera doar pe Liviu Vasilica si Mircea Vintila.
de ce ei doi?
pt ca imi place muzica populara si Liviu Vasilica o interpreteaza in asa fel incat nu pot sa nu misc din picioare, sa chiui si sa-mi doresc sa petrec atunci cand il ascult. melodiile lui imi intra pe sub piele si ma imbarbateaza atunci cand ma simt nasol. imi pun sangele in miscare si ma mobilizeaza.
Mircea Vintila, pt ca toate melodiile lui imi dau o stare de primavara. ma binedispune si imi aduce o stare de voiosie si de energie copilareasca. e ca un energizant al sufletului. melodiile lui si vocea intotdeauna fericita ma fac sa vad viata in culori, sa simt caldura si sa ma dezmortesc, asemeni naturii primavara.