o las mai moale cu blogu'...ca sa nu ma ard, nu d'alta

mi-am luat modulator FM si flash usb de 4 gb ca sa am la atingerea unui buton toate muzicile faine.

am inceput serviciul si deja ma dor picioarele. azi, cea mai proaspata casatorita dintre colege ne-a anuntat ca e gravida in 2 luni :)

sambata am vazut un film superb, insa n-am avut timp si spatiu ca sa scriu despre el. Gegen die Wand (2004), film de nota 9! ...foarte frumos

sunt acasa cu sora-mea. deci ciuciu intimitate, deci rare postari, deci simple cuvinte...

si voi aia cu bloguri faine si prietene...nu mai scrieti fratilor atata ca pierd randul...

Vicky Cristina Barcelona (2008)

din pacate, am vazut filmu' asta aseara si de atunci si pana acum alte 3 filme, astfel ca emotiile si gandurile legate de el s-au cam evaporat si nu stiu cate de bine voi reusi sa le mai prind...

Vicky Cristina Barcelona (2008). Woody Allen stie sa scrie despre oameni si mai stie si sa faca filme despre ei. de data asta a facut un film despre oameni si dragostea erotica dintre ei, ca despre dragostea platonica ori nevrotica mai facuse. si i-a iesit bine, ca doar e Woody Allen, ce naiba.
Scarlett Johansson si prietena ei (logodita si cu un picior in fata altarului) sunt doua studente americance care vor sa-si petreaca vacanta in Barcelona. aici, Javier Bardem, care este un pictor sexy si plin de sarm, le propune sa petreaca un week-end la vila lui unde sa le arate picturi, sa bea vin si sa faca dragoste. acu'...ce fata i-ar putea rezista unui spaniol frumos, bine facut si cu vorba dulce? evident ca fetele or sa-l urmeze si rand pe rand or sa-i cada in brate. numai ca Javier tocmai a divortat de Penelope Cruz, si ea pictorita insa tare dusa cu capul, care o sa reapara in viata lui. normal ca o sa se lase cu scantei, cu tulburari sentimentale, cu saruturi lesbi si nevroze marca Woody Allen. astfel ca americancele vor gusta pe deplin din pasiunea latina si se vor arde in focul ce pune in miscare viata si dragostea latinilor. mai nasol e ca nu vor intelege nimic din asta, sunt prea americanizate ca sa priceapa.
filmul este asadar despre bucuria de a trai viata si despre pasiunea cu care dragostea se implineste. te deconecteaza de la viata cotidiana, te umple de culoare, de muzica si de frumos. are filmul niste peisaje si decoruri de-mi venea sa ma tai cu lama si sa urlu ca de ce nu sunt si eu acolo. foarte frumos din punct de vedere vizual acest film.
actorii sunt draguti, imaginile arata bine, actiunea este intriganta, amuzanta si te binedispune, astfel ca filmul nu trebuie ratat sub nici o forma.
i-am dat nota 8!

======================================

am observat o chestie interesanta cand filmul s-a terminat. oricat de mult mi-ar placea mie Woody Allen si cat de interesante sunt filmele lui pt mine, in momentul in care acestea se termina nu prea am motive sa raman pe ganduri asa cum mi se intampla cu altele. s-a terminat filmul, s-a terminat si starea pe care o atinsesem de-a lungul filmului.

La marche de l'empereur (2005)

film de dragoste documentar si lipsit de fictiune despre pinguinii imperiali: March of the Penguins (2005).
realizat de niste oameni care au indurat cea mai dura clima de pe Glob pt a-l realiza si narat de Morgan Freeman, documentarul prezinta procesul de imperechere al pinguinilor si chinurile prin care trec pt a se inmulti. multi spun ca pingunii nu au sentimente, ca totul e instinct. insa documentarul prezinta lucrurile mai romantat, ca si cum pingunii ar face dragoste si nu doar implinirea unor instincte. momentul in care doi pinguni se imperecheaza mi s-a parut la fel de suav precum cel dintre doi oameni. poate ca si regizorul a contribuit la asta, insa nimeni nu i-a impins pe pinguini de la spate sa se mangaie si sa se priveasca dragastos.
documentarul este astfel foarte frumos si chiar degaja caldura, desi a fost filmat la Polul Sud unde se ating temperaturi de -58 grade Celsius. este interesant, iti pune emotiile in functiune si te induioseaza, si-ti cultiva cultura generala.
la fel de interesant precum documentarul mi s-ar parea unul "Making Of". pe de o parte ma uitam la pinguini si pe de alta ma uitam la cadrele care le-au fost trase si la regia din spatele lor: frumoase, inedite, ca dintr-un film artistic cu oameni. cred ca a s-a dus o munca incredibila in spatele camerei pt a putea furniza astfel de cadre cu animale, si la -58 de grade.
i-am dat nota 8!

Earth (2007)

nu prea stiu cum sa introduc documentarul Earth (2007). el in sine este un mix facut din toate episoadele serialului "Planet Earth" (2006) difuzat de Discovery Channel, dar si o incercare de alarmare asupra efectelor pe care incalzirea globala o are asupra animalelor. astfel ca filmul Earth este in ansamblu o prezentare a faunei Globului, prezentand totodata si trei familii de animale care se lupta cu efectele incalzirii globale.
filmul este foarte bun pt copii scolari, care invata despre animale si despre mediul inconjurator. imaginile te poarta pe tot Globul prezentand fauna locurilor pe care ti le arata, scene din viata animalelor si imagini absolut superbe si incantatoare cu frumoasa noastra planeta.
asadar, documentarul este o buna ocazie pt iubitorii de natura sa-si delecteze ochii si sufletul. iar iubitorii de munte vor avea onoarea sa vada primele imagini filmate din aer cu muntii Himalaya. cei care nu vor ajunge niciodata acolo vor simti intr-un fel cum e sa fii egal cu Everestul :)
i-am dat nota 8!

Taxi 4 (2007)

o alta laba de film, Taxi 4 (2007).
slab slab slab, foarte slab! lipsit de umor, lipsit de celebrele cascadorii cu masini care au facut cunoscuta seria Taxi, lipsit de orice farama de profunzime.
bine cel putin ca nu e prost. este un film slab, dar nu este prost. asa ca in lipsa de orice altceva poate fi urmarit cu usurinta, doar ca asta inseamna sa pierzi 91 de minute din viata, minute pe care nu le vei mai recupera vreodata.
filmu' asta poate fi comparat cu o ciocolata de menaj ordinara. ai pofta de ciocolata dar nu gasesti nimic altceva decat cea mai slaba ciocolata de menaj. e dulce, are o farama de cacao in ea, nu te doare capul din cauza ei, dar tot nu se compara cu ciocolata adevarata.
i-am dat nota 5! pt ca 5.5 nu se poate iar 6 ar fi fost prea mult.

House of Sand and Fog (2003)

din onoare, doi oameni se bat pe o casa, House of Sand and Fog (2003).
pt ea, casa respectiva este casa pe care a mostenit-o de la tatal ei, casa pt care el a muncit 30 de ani de zile ca s-o plateasca si casa pe care ea a pierdut-o in fata statului din cauza ca nu si-a putut plati taxele. si ce e mai dureros e ca a pierdut-o din greseala, din cauza prostiei statului si din cauza indolentei ei. in schimb, pt el casa inseamna oportunitatea de a strange bani pt educatia baiatului (vrea s-o cumpere ieftin si s-o vanda scump) si pastrarea cu demnitate a statutului de conducator al familiei. pt fiecare in parte casa inseamna viata si nici unul nu e dispus sa renunte la ea, astfel ca-si vor face rau unul altuia pana cand lucrurile o vor lua razna de tot. ei isi fac rau, dar in esenta sunt oameni buni care doar lupta pt supravietuire, astfel ca filmul nu are personaje negative si de aceea devine greu sa te imparti intre ei.
de mult timp nu am mai empatizat cu personajele unui film si am suferit impreuna cu ele, de mult timp nu mi-am mai dorit ca filmul sa se termine cat mai repede, exact in momentul in care lucrurile mergeau bine si sa nu se mai intample ceva rau, caci presimteam ceea ce va urma. dar bineinteles ca filmul n-a tinut cont de mine si si-a vazut in continuare de treaba. dupa ce s-a terminat m-am intins pe canapea, mi-am pus mainile pe cap si cu ochii pierduti intr-un punct fix de pe tavan mi-am luat un moment de respiro. aveam nevoie de asta pt a putea accepta deznodamantul si a trece peste el.
din pacate pt film, regizorul nu s-a putut ridicat la inaltimea actorilor si al scenariului, care daca n-ar fi jucat atat de bine filmul ar fi fost un fiasco, o drama rasuflata. actorii te seduc cu talentul lor, povestea la fel pt ca e interesanta si astfel te captiveaza pana la sfarsit si de aceea treci cu vederea modul slab in care au fost construite personajele.
i-am dat nota 8!

Lord of the Flies (1963)

mi se pare greu sa faci un film numai cu copii si cred ca d'aia Lord of the Flies (1963) nu mi s-a parut un film foarte bun. e plictisitor pe la inceput si nu raspunde la multe intrebari care incep cu "de ce...?".
cartea nu am citit-o, dar cred ca filmul m-a ajutat suficient de mult incat sa-mi fac o idee corecta asupra subiectului. mai ales spre sfarsitul acestuia cand baietii incep sa devina salbatici de-a dreptul.
filmul e bun doar ca sa-ti faci o idee asupra cartii si sa-ti pui intrebari asupra comportamentului uman. si pt ca subiectul cartii este unul interesant, si filmul reuseste sa fie, insa doar atat.
i-am dat nota 7!

Happy-Go-Lucky (2008)

Happy-Go-Lucky (2008), Poppy-goes-smiling, I-go-crazy :D
Poppy e o invatatoare in varsta de 30 de ani, o guraliva, o zambareata, o petrecareata, o optimista, o plina de viata. ea e personajul principal si filmul prezinta o bucata din viata ei, cine e Poppy, ce face si cum face. per ansamblu, englezoaica Poppy e un fel de Amelie, doar ca frantuzoaica era ceva mai linistita si mai cuminte. Poppy e buna la suflet, ii place sa rada mult, nimic nu o poate intrista, vede viata in culori, insa nu stie cand sa se opreasca, cand trebuie sa fie un adult si nu un copil.
filmul m-a lasat cu putin gust amar, caci spre final am ajuns s-o dispretuiesc pe aceasta femeie careia prea i se rupea de reguli si de bun simt in avantul ei entuziast prin viata. bun...inteleg ca viata e frumoasa, ca e bine sa zambesti, ca trebuie sa ramai un copil orice ar fi, dar nici chiar asa sa iei mainile de pe volan si sa ti se rupa de ce te invata instructorul auto la prima ora de condus. in momentul in care Poppy s-a suit in masina de scoala am spus "gata! Poppy draga, mataluta ai intrecut masura. ai inceput sa ma enervezi". intr-un fel, i-a prins bine paruiala si cearta pe care i-a aplicat-o instructorul, ca a pus-o pe ganduri si a mai trezit-o la realitate. nu poti sa te comporti ca un copil chiar asa tot timpul. sa fii matur inseamna sa stii cand poti sa te joci si cand trebuie sa fii serios.

filmul e ok el asa, insa naravul lui Poppy e cel care te face sa placi filmul sau nu. daca iti place de ea o sa-ti placa si filmul, daca nu nu. pana la urma, mi-a placut filmul si nu l-as ocoli daca as avea ocazia sa-l revad.
i-as fi dat 7,5, dar cum asta nu se poate i-am dat nota 7!

despre comedioarele romantice

sunt multi oameni care spun despre astfel de filme ca "nu respecta realitatea, in viata nu se intampla asa, n-are cum sa fie adevarat". pai si normal ca n-are cum sa fie (you stupid!), ca doar d'aia ala e film si viata e realitate...doooh! :lame:
dar viata poate sa fie la fel de frumoasa precum filmul, chiar daca nu totul va merge ca pe roate precum in scenariu, cel putin poate atinge aceeasi intensitate.
oamenii prefera sa se drogheze, sa ia pastile, sa se inece in alcool si alte rahaturi ca sa li se para viata mai frumoasa, in loc sa se uite la un astfel de film si sa duca o viata sanatoasa. cica e o prostie sa vezi o comedie romantica care pt 90 de minute te minte ca viata e frumoasa, care te tine departe de problemele tale si te umple de optimism, dar e ok sa-ti bagi in vena ca sa vezi elefantei mov si viata in roz... :stupid: ha ha ha si LOL
decat sa ma droghez, sa ajung un dependent si sa-mi vand viata pt o doza, prefer sa vad un film d'asta, sa ma incarc de optimism si sa sper in continuare ca maine dimineata ma voi trezi intr-un pat de femeie frumoasa si ca in camera va mirosi a mar si a zori si a tot ce-i mai bun intr-o casa (de la V.S.T. citire).
o bere din cand in cand mai merge (guilty :P ), dar sa-ti bei si mintile pt ca viata e de rahat nu merge absolut deloc.
eu ma uit suspect la oameni care spun ca nu le-a placut In America (2002), Must Love Dogs (2005), Elizabethtown (2005), Hitch (2005), The Accidental Husband (2008), Definitely, Maybe (2008), My Blueberry Nights (2007), Once (2006), The Holiday (2006), A Good Year (2006) si altele care or mai fi dar pe care nu mi le amintesc eu acum. cred ca oamenii respectivi au ceva de ascuns, un junghi ramas pe undeva si care ii doare de fiecare data cand vad un astfel de film. mi-e mila de ei...

The Accidental Husband (2008)

chiar ma asteptam sa vad un film prost, slab si asa mai departe, insa The Accidental Husband (2008) n-a fost nici pe departe asa. a fost un film dragut, dulce, frumos, amuzant si plin de viata. cam asa cum trebuie sa fie o comedioara romantica.
Uma Thurman e un psiholog care are o emisiune la radio in care le sfatuieste pe femei cum sa-si traiasca relatiile amoroase. e un fel de "stie-tot" al dragostei. numai ca din cauza sfaturilor ei o ascultatoare se desparte de iubitul ei, un vasnic pompier, carismatic, amuzant, sarmant si copilaros barbat (cam asa cum le place femeilor, desi ele nu vor sa recunoasca). suparat fiind, acesta i-o coace falsificandu-i dosarul de la starea civila, casatorind-o cu el. cum tipa mai are 2 saptamani pana la nunta cu barbatul visurilor ei, trebuie sa faca tot posibilul ca sa divorteze de "sotul" ei. numai ca acesta e exact barbatul de care ea are nevoie si nu stie. si uite asa incep sa se complice lucrurile, sa devina haioase, amoroase si pline de viata :)
mie mi-a placut foarte mult filmul, m-a umplut de o frumoasa stare de bine, cum imi place mie sa spun. e un film pozitiv, frumos, dragut, amuzant si plin de sperante. si pe langa asta, e si un film bine facut, corect. n-am observat chestii aiurea, replici si faze nelalocul lor. actorii arata foarte bine, decorurile asemenea, iar muzica e faina. e un film frumos din toate punctele de vedere.
numai oamenii uraciosi l-ar putea numi prost, numai cei carora le e frica si rusine sa recunoasca ca o floricica ii sensibilizeaza ar putea sa spuna ca acest film e urat.
e un film foarte bun pt fetele care prefera sa manance ciocolata ori inghetata la televizor :)
i-am dat nota 8!

am uitat sa scriu despre clisee.
bineinteles ca filmul e facut dupa clisee, nici n-avea cum altfel ca doar nu e un film cu pretentii la care regizorul sa-si fi stors creierii sa scoata ceva genial. insa filmul nu pacatuieste pt ca a folosit clisee deoarece a facut asta cu un bun simt artistic.

asa...ca de inceput de an + asta ascult acum si-mi face placere (XI)

(Yasmin Levy - Una noche mas)

prima obsesie muzicala pe anu' asta, prima bere, primele suferinte, primele sincope, primele saruri in ochi (la apa n-am dat drumul inca), prima dorinta de a inchide blogul si prima puternica vointa de singuratate, de alienare si izolare.
ma uit la degetele mele cum stau suspendate deasupra tastaturii...ce sa spun? ce sa scriu sa fie bine? ma uit la sticla cea verde de langa mine. inchid ochii. misc din sprancene pe ritmul muzicii si imi reglez respiratia. vreau un reportofon cu doua mufe intracraniene, ca sa nu mai fiu eu nevoit sa vorbesc ori sa ma ascult si apoi sa incerc sa reproduc fidel, sa faca el treaba direct ca sa iasa bine.
scriu fara rost, scriu dampulea, scriu in virtutea inertiei. ma astept sa descopar nirvana prin scris, dar nu voi putea reusi asta. luciditatea nu poate fi anihilata. atemporalitatea nu poate fi castigata. detasarea nu poate fi indusa. ameteala nu poate sa faca toate astea. ea doar ma masturbeaza si atat.
vreau garsoniera mea si o lada cu bere!
nu sunt un betiv, ci doar un fraier in cautare de senzatii ametite si ezoterice.

cat de fragil sunt!
ce scriam azi-noapte si ce scriu acum... :)) daca as fi fost un taran la plug as fi arat toate brazdele din sat, numai p'a mea nu. as fi facut treaba, nimic de zis, insa io ce as fi recoltat la toamna?

chitara canta, coardele se onduiesc. melodia reincepe. mai trag aer in piept si incerc sa suflu cuvinte cu rost. nu stiu ce zice tanti aia acolo, da' simt ca zice de mine. sau cel putin pt mine.

oamenii sunt fraieri, se mint singuri. ce naibii or vedea la mine, nu stiu?!

voi scoate negrul de pe blog. vreau sa-l fac un verde praz foarte deschis.

inchid ochii si-mi musc buza de jos. io singur...

nu vreau sa ma mai vezi. mi-e rusine de mine cand vin la tine.
da, e un rau necesar, dar e totusi un rau. e bine 13 minute si apoi e rau 13 zile, si ceva.
sexul e nimic pe lumea asta, afectiunea e totul, dragostea e viata.
singuratatea de unul singur e mai onorabila decat singuratatea in doi.

berea s-a terminat. mai ascult melodia o data, mai mananc o friptura si ma bag la film.
"Viata mea fara mine"...

1 ora am stat asa.

O zi buna de plaja (2008)

ultimu' film pe anu' trecut, O zi buna de plaja (2008). un scurt metraj romanesc, si unul bun de altfel.
io nu prea ma inteleg bine cu scurt metrajele, am mai spus-o, insa cu asta m-am inteles bine caci mi-a placut foarte mult. chiar daca am intuit desfasurarea actiunii si deznodamantul, asta nu m-a deranjat si m-am bucurat sa vad ca n-a calcat gresit si ca arata foarte bine, chiar occidental as putea spune. toata treaba cu filmuletu' sta in scenariu, ca el e cel care ii da valoare si savoare, astfel ca desi nu are multe replici reuseste sa fie haios tocmai prin acestea.
mi-ar fi placut sa fie scris de un necunoscut si astfel sa ne mai imbogatim cu inca un cineast bun, insa e scris de Catalin Mitulescu care nu e tocmai un necunoscut :)
i-am dat nota 9!

2009 - primele ganduri

daca nu-mi pomenea Oceania de bilant, nu cred ca-mi dadeam seama de ce in 2008 am iesit pe plus in ciuda inceputului de an pe care l-am avut. pana acum nu facusem un bilant al fostului an, ci doar am simtit eu ca a fost ok si asa a ramas. dar acum imi dau seama si de ce.
anul nu l-am inceput de la zero spre infinit, ci din partea stanga a lui si a trebuit astfel sa urc, sa tot merg pana trec de zero si ajung in dreapta lui, in partea cu plus. sa zic, ca am inceput anul de undeva de la -13 si astfel tot anul a trebuit sa trec de la minus la plus, sa urc de la -13 inspre 0 si de acolo mai departe.
iar 2008 mi-a fost un an bun tocmai d'aia, pt ca am reusit (mai mult sau mai putin) sa ma apropi de zero si chiar sa-l depasesc cu vreo trei procente, sa zic asa. adica is pe plus, de la -13 la +3 iar asta e cat se poate de ok in situatia care mi-a fost data. am marcat 16 puncte, nu doar 3.
chiar si dupa ce am terminat lista cu realizarile pe 2008 tot nu-mi dadeam seama de ce eu ma simt ca si cum as fi pe plus, in ciuda sentimentului de insucces pe care mi-l insufla recitirea realizarilor.

in alta ordine de idei, noul an se anunta a fi unul energic, cumpatat si curios (ca sa nu zic interesant, precum in celebrul blestem).
am inceput anul destul de frumos. am fost mai intelegator, mai ponderat si mai linistit la suflet decat m-as fi asteptat. n-am mai avut bani in buzunar, am uitat sa-mi iau portofelul...acu' sper ca totul e doar o superstitie si anu' asta voi avea bani in buzunar chiar daca nu am avut inca de la inceputul lui.
m-am pupat cu mama, ne-am imbratisat, ea a plans putin, am baut sampanie si apoi am mancat. totul a fost cat se poate de bine, in situatia data.
cred ca o sa ma insor, caci de 2 ori am auzit "Pusca si cureaua lata" dupa ora 12 :))
o sa practic mult head banging anu' asta, ca imedeiat ce am pornit calculatorul mi s-a facut pofta de Sepultura si de o ora tot asta ascult. probabil ca o sa merg si la razboi in ritmu' asta :))

in mod sigur, pe plan mondial, 2009 o sa fie un an interesant (precum in celebrul blestem). mi-am dat seama de asta uitandu-ma pe Eurosport. anu' asta Raliul Paris-Dakar se va tine intre Argentina si Chile...iar la Turul Frantei va reveni Lance Armstrong.
Raliul va trebui sa-si schimbe traditia din motive de securitate iar Lance se va intoarce probabil din motive de criza. o fi ramas baiatul fara bani si a zis sa mai pedaleze cateva milioane.

sa ne radem, ce sa mai...ca de nu, naibii ne mananca.