Happy-Go-Lucky (2008)

Happy-Go-Lucky (2008), Poppy-goes-smiling, I-go-crazy :D
Poppy e o invatatoare in varsta de 30 de ani, o guraliva, o zambareata, o petrecareata, o optimista, o plina de viata. ea e personajul principal si filmul prezinta o bucata din viata ei, cine e Poppy, ce face si cum face. per ansamblu, englezoaica Poppy e un fel de Amelie, doar ca frantuzoaica era ceva mai linistita si mai cuminte. Poppy e buna la suflet, ii place sa rada mult, nimic nu o poate intrista, vede viata in culori, insa nu stie cand sa se opreasca, cand trebuie sa fie un adult si nu un copil.
filmul m-a lasat cu putin gust amar, caci spre final am ajuns s-o dispretuiesc pe aceasta femeie careia prea i se rupea de reguli si de bun simt in avantul ei entuziast prin viata. bun...inteleg ca viata e frumoasa, ca e bine sa zambesti, ca trebuie sa ramai un copil orice ar fi, dar nici chiar asa sa iei mainile de pe volan si sa ti se rupa de ce te invata instructorul auto la prima ora de condus. in momentul in care Poppy s-a suit in masina de scoala am spus "gata! Poppy draga, mataluta ai intrecut masura. ai inceput sa ma enervezi". intr-un fel, i-a prins bine paruiala si cearta pe care i-a aplicat-o instructorul, ca a pus-o pe ganduri si a mai trezit-o la realitate. nu poti sa te comporti ca un copil chiar asa tot timpul. sa fii matur inseamna sa stii cand poti sa te joci si cand trebuie sa fii serios.

filmul e ok el asa, insa naravul lui Poppy e cel care te face sa placi filmul sau nu. daca iti place de ea o sa-ti placa si filmul, daca nu nu. pana la urma, mi-a placut filmul si nu l-as ocoli daca as avea ocazia sa-l revad.
i-as fi dat 7,5, dar cum asta nu se poate i-am dat nota 7!