House of Sand and Fog (2003)

din onoare, doi oameni se bat pe o casa, House of Sand and Fog (2003).
pt ea, casa respectiva este casa pe care a mostenit-o de la tatal ei, casa pt care el a muncit 30 de ani de zile ca s-o plateasca si casa pe care ea a pierdut-o in fata statului din cauza ca nu si-a putut plati taxele. si ce e mai dureros e ca a pierdut-o din greseala, din cauza prostiei statului si din cauza indolentei ei. in schimb, pt el casa inseamna oportunitatea de a strange bani pt educatia baiatului (vrea s-o cumpere ieftin si s-o vanda scump) si pastrarea cu demnitate a statutului de conducator al familiei. pt fiecare in parte casa inseamna viata si nici unul nu e dispus sa renunte la ea, astfel ca-si vor face rau unul altuia pana cand lucrurile o vor lua razna de tot. ei isi fac rau, dar in esenta sunt oameni buni care doar lupta pt supravietuire, astfel ca filmul nu are personaje negative si de aceea devine greu sa te imparti intre ei.
de mult timp nu am mai empatizat cu personajele unui film si am suferit impreuna cu ele, de mult timp nu mi-am mai dorit ca filmul sa se termine cat mai repede, exact in momentul in care lucrurile mergeau bine si sa nu se mai intample ceva rau, caci presimteam ceea ce va urma. dar bineinteles ca filmul n-a tinut cont de mine si si-a vazut in continuare de treaba. dupa ce s-a terminat m-am intins pe canapea, mi-am pus mainile pe cap si cu ochii pierduti intr-un punct fix de pe tavan mi-am luat un moment de respiro. aveam nevoie de asta pt a putea accepta deznodamantul si a trece peste el.
din pacate pt film, regizorul nu s-a putut ridicat la inaltimea actorilor si al scenariului, care daca n-ar fi jucat atat de bine filmul ar fi fost un fiasco, o drama rasuflata. actorii te seduc cu talentul lor, povestea la fel pt ca e interesanta si astfel te captiveaza pana la sfarsit si de aceea treci cu vederea modul slab in care au fost construite personajele.
i-am dat nota 8!