a naibii creatura

am ramas prost azi...interzis, fara cuvinte, fara vlaga si cu picioarele tremurand...

...am vazut-o pe fata cu care voiam sa ma duc la Madame Butterfly.

Doamne cat de frumoasa e femeia asta, nu-mi vine sa cred! cand a intrat azi pe usa magazinului am ramas efectiv ca prostu', si cu gura cascata. nu stiam ca o sa vina si m-a luat astfel prin surprindere, pe loc transformandu-ma intr-un idiot.
am indrugat eu cateva cuvinte acolo insa fara a primi vreun feedback din partea ei.
in schimb, a naibii creatura de femeie ce e ea, era fara stare si se tot fataia nervoasa prin magazin sub privirile mele si uimirea-mi fara de margini in fata unei femei frumoasa. bine ca nu mi-a cazut limba peste chitanta pe care o scria maica-sa ca ma faceam naibii de ras, caci efectiv nu-mi venea sa-mi cred ochilor si scoteam sunete de uimire si cu voce tare mi se plimba limba-n gura printre cuvintele de admiratie la adresa ei. iar maicasa era chiar in fata mea :)

ce sa mai ma...zici ca n-ai avut noroc pe lume cand vezi o astfel de femeie cum se desfasoara pe sub ochii tai...trasa prin inel, trup in forma de clepsidra, bruneta cu parul ondulat, ochi energici, fundulet obraznic...exact genu' ala de femeie in fata careia eu sunt un neputincios cu genunchii moi.

luni ma duc peste maicasa si ii spun "cucoana, matale sa n-o mai aduci pe fieta aici ca ma bagi in boala! tu asculta bine la mine ca eu nu stiu ce fac daca o mai vad si apoi ma ai pe constiinta!" :D
ferice de ala care o are!

nema Mos Craciun anu' asta

anu' asta nu ma mai simt Mos Craciun si nici nu-mi mai vine sa ma dau drept el, asa cum am facut-o anul trecut.
e drept ca n-au venit sarbatorile si zapada, da' nu ma mai simt la fel ca anul trecut cand spiritul Craciunului era prezent in sufletul meu. anu' asta ma simt mai gol pe interior si mai singur in casa asta goala.nu-mi mai vine sa impodobesc casa, bradul si sa fac pe Mosul...

am baut o bere si astfel gandurile pe tema asta s-au dus si ele odata cu berea-n stomac si nu mai stiu tot ce voiam sa scriu, ca de ceva zile ma tot gandesc de ce nu mai am eu chef de Sarbatorile astea...

si oricum, din cauza cicatricei de pe nas nu mai pot sa fac pe Mosul ca p'asta n-am cum s-o ascund si imediat s-ar prinde smecherii aia mici cum sta treaba :D

citate (XXXVI)

apropo de prietenii astia ai mei care ma vor de Revelion si pe care eu i-am refuzat, mi-am adus aminte de un citat (al carui autor nu-l cunosc):

"Toti imi vor binele, dar eu nu mi-l las luat."

daca voi ma vreti, eu nu va vreu

trei grupuri de prieteni ma vor de Revelion. unii la Rasnov, unii in Bulgaria si altii prin Europa. insa eu nu vreau pe nicaieri.
nu, nu-i vorba ca nu-i vreau pe ei (titlul l-am scris asa doar ca sa dea bine), ci pur si simplu n-am chef sa ma trambalez pe undeva. prefer sa stau linistit acasa, sa dorm si sa ma uit la filme. ce naibii atata tamtam pt o noapte?
nu ma duc nici pt ca nu vreau sa-mi cheltui banii aiurea pe plimbari deloc relaxante facute doar asa ca sa fiu in randul lumii si sa sarbatoresc cea mai overrated zi a anului (din punctul meu de vedere). anul trecut am fost cu oamenii care ma vor la Rasnov si chiar daca a fost fain eu nu m-am simtit bine. n-am gasit pe nimeni cu care sa stau intins pe covor, cu o bere in mana si cu mintea brambura si sufletul dezvelit. asa ca ce rost are sa ma mai trambalez si anu' asta pt ca oricum nu simt ca ceea ce vreau eu s-ar putea implini?!

io sunt lame

(Aerosmith - Cryin')

aoleo ce somn imi e...

ieri mi s-a parut ok sa-i accept invitatia la teatru; dar azi nu mi s-a mai parut chiar asa. oricum, biletele le-am cumparat asa ca vreau nu vreau trebuie sa ma duc.
m-a certat doamna mireasa si s-a suparat pe mine de-mi venea sa-mi bag picioarele in el de teatru si sa nu ma mai duc nicaieri.
acum nici nu stiu de ce am acceptat, de ce am raspuns afirmativ. adevaru' e ca n-am nimic de pierdut, insa am spus ca n-o sa mai am de-a face cu ea si iata ca nu ma tin de cuvant. pai ce fel de om sunt eu daca una spun si alta fac?! de chestia asta mi-e cel mai rusine si ciuda ca am acceptat, pt ca astfel arat cat de neserios pot sa fiu.
in primul rand am acceptat pt a avea ocazia de a-i arata in fata ca imi merge bine si fara ea, ca m-am lecuit de ea, ca si eu pot fi gorgeous si ca domnul Cartarescu a avut dreptate cand a spus ca "acolo unde e o femeie minunata, e si unul satul de ea". am mai scris eu despre sentimentul de razbunare care zace in mine insa mi-e lene sa caut si sa fac linkuri.
ma duc sa ma razbun si sper din tot sufletul sa-mi iasa. bine, nu va fi o razbunare in adevaratul sens al cuvantului, ca nu-s un om rau, ci mai degraba o impunere de personalitate.

chiar acum simt asa o lehamite de ea si chiar un mic regret ca n-am refuzat-o asa cum imi promisesem ca voi face cu prima ocazie. din pacate, e in firea mea sa fiu bun si n-am ce-i face.

ce chestie...nu ne-am mai vazut de 3 luni (un anotimp intreg), niciunul nu si-a mai aratat interesul pt celalalt (eu cel mai mult, ca asa ea a mai dat un mail, un offline), insa luni vom merge la teatru, intalnire planificata exclusiv pe sms. sunt mai mult decat sigur ca pana atunci vom mai schimba maxim 2 sms-uri in care sa stabilim ora si locul intalnirii :))

later edit:
chiar ma gandeam ieri ce melodie ar merge cu aceasta faza si uite ca ea n-a intarziat sa apara, chiar azi in timp ce ascultam Guerilla. io n-am mintit cand am spus ca melodiile au ceva cu mine...

in puii mei, la naiba!

eram convins, eram sigur, eram precis, puteam sa jur ca asa se va intampla...ca eu ii voi spune ei adio si apoi ea va vrea sa ne vedem.
asa e dat sa fie, sa vrea sa ne vedem atunci cand lumea mea imi e mai draga. la fel s-a intamplat si cand mi-am luat bicicleta si m-a certat tata. imi reprosa el ca n-o sa ma mai vad cu lumea, ca o sa ma izolez din cauza bicicletei pt ca o sa stau tot timpul plecat cu ea si printre oameni ioc. chiar s-a suparat pe mine atunci, doua saptamani nu mi-a vorbit si nici nu-mi raspundea la salut. si dupa ce m-a certat pe mine tata ca de ce mi-am luat bicicleta si ca o sa devin un pustnic, dupa asta am primit un sms de la ea in care ma invita la un ceai. cam ca acum, imi scrie exact atunci cand e sa fie cu mai mare insemnatate ale ei cuvinte si invitatii.
de data asta vrea sa mergem la teatru. am primit mesajul in timp ce intram pe autostrada. m-am uitat repede peste mesaj, am remarcat cuvintele "vrei, teatru, furtunoasa, luni, la ce ora, costa biletul, sa mai fie", mi-am trecut ochii si peste numele destinatarului dupa care am iesit si am pus telefonul la locul lui.
primul instinct mi-a fost sa-i scriu inapoi ca "Da!", dar nu prea puteam ca trebuia sa conduc masina. primul meu instinct asta a fost, in puii mei, sa-i spun ca vreau sa merg chiar daca eu ei i-am spus adio, chiar daca ea m-a jignit si nu poate sa ma faca fericit. pur si simplu nu pot sa fiu rau cu oamenii care nu sunt rai cu mine in momentul respectiv. neavand de unde obtine un feedback negativ era cat pe ce sa-mi dau un petec si sa-l scot la inaintare pe pozitivul de mine. dar norocul meu a fost ca trebuia sa fiu atent in alta parte ca altfel stateam cu telefonul in mana si-i stergeam tastele de tot pana ii scriam ceva.
insa asa a trebuit sa stau cu sufletul mic si respiratia grea pana am ajuns acasa. imediat ce i-am vazut numele in capul mesajului mi s-a pus un nod in piept si am inceput sa respir mai greu si sa casc datorita lipsei de aer. tot drumul m-am gandit daca sa raspund si ce anume sa-i scriu. dar n-am mai facut-o. am profitat de situatie si am facut pe suparatul si inabordabilul. n-am mai sarit precum un caine la os.

in drum spre casa mi-am luat niste beri cu care m-am ametit si d'aia acum nu mai stiu sa mai scriu :D oricum mi-e si foarte somn.

lectie de simetrie

m-a invatat pe mine mama (ca ea a lucrat in comert la viata ei) cum sa alfu ce soseta imi este buna...indoi soseta de la varf la calcai, strang pumnul drept si il pun peste soseta. daca soseta e cat pumnul atunci imi este buna.
interesanta si adevarata treaba asta :)

dup'aia mi-am adus eu aminte ca de fapt pumnul mainii e cat inima, deci cu alte cuvinte inima e cat soseta aia indoita si cat jumatate din laba piciorului. mi s-a parut interesanta simetria asta, ca mie imi plac simetriile, cum noi oamenii avem inima cat o soseta indoita.
la o adica, putem umbla cu inima si in sosete ca are loc si si poate sta foarte bine..

t

(Timpuri Noi - Tata)

fost-a ce a fost

(Gipsy Kings - Trista Pena)

ce a fost...a fost...

a fost si nu va mai fi, sunt sigur de asta.
a fost frumos, a fost minunat, a fost pt prima data...dar n-a fost sa fie.
ma bucur ca n-a fost asa cum a fost atunci cand am crezut ca e prima data. atunci m-am inselat, dar acum cand a fost sa fie a doua oara, din toata fiinta am fost sigur ca de fapt e prima. n-a fost sa fie pe deplin, dar totusi pt mine a fost ceva mai mult decat a fost. a fost prima data si cred cu tarie ca a fost pe bune. am fost tot timpul atent sa nu repet ce a fost odata, atunci cand m-am inselat. poate ca si de data asta am fost mai visator decat realitatea si am crezut ca prin puterea vointei aceasta va deveni asa cum imi doream. dar chiar daca n-a fost sa fie asa, eu sunt convins ca asupra realitatii mintea mea a fost lucida. poate ca am fost prea increzator in puterea a ceea ce a fost in sufletul meu si de aceea am crezut ca va fi sa fie. dar iata ca n-a fost asa.
tot ce mai conteaza acum e ca a fost, si nu pt ca a fost prima data cand eu am fost, ci pt ca acum cand nu a fost sa fie, acum eu m-am indragostit pt prima oara.

ce o sa mai fie, nu stiu. dar in mod sigur va fi ceva mai frumos decat ce a fost acum, sunt sigur si de asta. caci scarile au fost facute pt a fi urcate si inca nu am ajuns in varf ca sa trebuiasca sa le cobor, iar eu intotdeauna am fost genul de om caruia ii place sa urce si sa mearga in fata si care rar se intoarce pe unde a mai fost.

poate ca ar trebui sa schimb tagul acesta in "fosta significant other"...

doua saptamani mai tarziu

acum 14 zile aratam asa
acum 7 zile asa
iar acum asa

tinand cont de faptul ca m-a lovit o masina si am avut 2 cusaturi eu zic ca nasul meu se prezinta bine acum. si Owen Wilson are nasul bulit si tot e hot si are succes, iar eu sunt mai prejos decat el? hmmm...n-as prea zice :D

se repara el cu crema de galbenele. acu' tre' sa mai scap de punctele negre cu care am ramas si care de fapt sunt sange inchegat sub piele. ma doare nitel cand suflu nasul si cand ma lovesc accidental, dar eu zic ca in situatia data totul e ok :)

m-am nascut cu mir in frunte, ioc

e clar! cat de curand o sa mi se intample un love crush...
nu fall in love, ci crush in love...ca asa sunt eu fara mir in frunte si vlaga in curaj.

8½ (1963)

dupa ce am vazut La dolce vita am ramas perplex. era primul meu contact cu Fellini. stiam despre film doar titlul si faimoasa scena in care Sylvia danseaza in fantana. credeam despre film ca va fi la fel de amuzant si plin de viata precum dansul Sylviei. dar n-a fost sa fie asa, caci vreme de 3 ore a trebuit sa uit de mine si de tot ceea ce gandisem eu inainte despre film si sa las acele imagini alb-negru si aparent amare sa-mi arate despre ce e de fapt filmul. am ramas asadar cu un gust amar si cu mintea vraiste dupa ce am vazut La dolce vita. dar la ceva vreme dupa aceea am simtit cum in mine se naste o ciudata dorinta de a revedea filmul, de a trai inca odata acea stare de angoasa pe care am experimentat-o prima data. poate ca e o dorinta masochista de-a mea, nu stiu, dar simt cum parca acest film ma atrage inspre el asemeni unei corabii conduse inspre tarm de marinari vrajiti de cantecul unei sirene. e ceva cu filmele lui Fellini care ma atrage inspre ele.

privind Otto e mezzo (1963) am realizat de ce Federico Fellini este un geniu al cinematografiei. ca sa faci un astfel de film si in asemenea maniera trebuie sa fii cel putin genial, caci nu oricine poate sa-si materializeze demonii interiori si gandurile si angoasele intr-un film. cand faci un film trebuie sa fii stapanul tuturor celor care se vad si care stau in spatele filmului. ai de-a face cu oameni, cu scenariu, cu muzica, cu obiecte, cu efecte si trebuie sa fii in stare sa le manuiesti pe toate astfel incat filmul tau sa arate exact ceea ce ai gandit cu el. iar Otto e mezzo este unul dintre acele exemple de arta cinematografica. cand pictezi, esti de fapt stapanul pensulei si al culorilor, poti sa le invarti si sa colorezi panza exact asa cum vrei, totul se muleaza dupa dorintele tale. cand sculptezi, inlaturi cu grija materialul care sta deasupra operei tale. astfel, ca sa creezi arta trebuie sa fii un mic Dumnezeu pt a insufleti obiectele si a face capodopere din ele. dar ca sa faci film trebuie sa fii Dumnezeu insusi, sa fii stapanul celor vazute si nevazute caci altfel nu poti controla oamenii, natura, animalele si obiectele si nu le poti pune sa faca ce vrei tu.
trebuie sa fiu sincer si sa recunosc faptul ca acest film nu este chiar pe gustul meu, nu e genul meu de film. dar nu pot sa nu-i recunosc valoarea si sa nu ma inclin in fata lui Federico Fellini. nu-i genul meu pt ca nu prea ma dau in vant dupa filmele alegorice si supra-realiste, dar supra-realitatea din acest film e populata de oameni si nefiind astfel atat de diferita de realitatea cu care sunt eu obisnuit m-am adaptat repede la film si l-am urmarit cu placere.
in filmu' asta Fellini isi scoate creierul si sufletul, le pune pe platou, le diseca, dupa care aduce un proiector si o camera si striga "motor! actiune!". filmul este despre un regizor care sufera de un blocaj inspirational, de probleme personale si de presiune din partea producatorilor. iar aici apare si se desfasoara geniul Fellini care reuseste sa materializeze toate acestea si sa le faca sa se intrepatrunda astfel incat sa rezulte un amestec omogen. amesteca realitatea cu supra-realitatea, fantasmele cu personajele reale, visurile cu intamplarile adevarate totul inchegandu-se de minune. daca era bucatar si facea icre negre in mod sigur nu i s-ar fi taiat compozitia.

abia acum, dupa ce am vazut si Otto e mezzo imi dau seama care-i treaba cu filmele lui Fellini. mie imi place arta si iubesc frumosul, iar filmele lui imi ofera din plin ceea ce imi place si iubesc. iar aceste filme nu mi se ofera pur si simplu asemeni unei femei frumoase si goale care imi spune "ia-ma, sunt toata a ta!", ci se joaca cu mine, ma intriga si ma aţâţă sa le descopar valoarea.

i-am dat nota 9!

sper sa fii spus tot ce am gandit despre acest film...

some mornin' inspiration

(Led Zeppelin - Babe, I'm Gonna Leave You)

fuck yeah! >:)