miercuri, decembrie 10

in puii mei, la naiba!

eram convins, eram sigur, eram precis, puteam sa jur ca asa se va intampla...ca eu ii voi spune ei adio si apoi ea va vrea sa ne vedem.
asa e dat sa fie, sa vrea sa ne vedem atunci cand lumea mea imi e mai draga. la fel s-a intamplat si cand mi-am luat bicicleta si m-a certat tata. imi reprosa el ca n-o sa ma mai vad cu lumea, ca o sa ma izolez din cauza bicicletei pt ca o sa stau tot timpul plecat cu ea si printre oameni ioc. chiar s-a suparat pe mine atunci, doua saptamani nu mi-a vorbit si nici nu-mi raspundea la salut. si dupa ce m-a certat pe mine tata ca de ce mi-am luat bicicleta si ca o sa devin un pustnic, dupa asta am primit un sms de la ea in care ma invita la un ceai. cam ca acum, imi scrie exact atunci cand e sa fie cu mai mare insemnatate ale ei cuvinte si invitatii.
de data asta vrea sa mergem la teatru. am primit mesajul in timp ce intram pe autostrada. m-am uitat repede peste mesaj, am remarcat cuvintele "vrei, teatru, furtunoasa, luni, la ce ora, costa biletul, sa mai fie", mi-am trecut ochii si peste numele destinatarului dupa care am iesit si am pus telefonul la locul lui.
primul instinct mi-a fost sa-i scriu inapoi ca "Da!", dar nu prea puteam ca trebuia sa conduc masina. primul meu instinct asta a fost, in puii mei, sa-i spun ca vreau sa merg chiar daca eu ei i-am spus adio, chiar daca ea m-a jignit si nu poate sa ma faca fericit. pur si simplu nu pot sa fiu rau cu oamenii care nu sunt rai cu mine in momentul respectiv. neavand de unde obtine un feedback negativ era cat pe ce sa-mi dau un petec si sa-l scot la inaintare pe pozitivul de mine. dar norocul meu a fost ca trebuia sa fiu atent in alta parte ca altfel stateam cu telefonul in mana si-i stergeam tastele de tot pana ii scriam ceva.
insa asa a trebuit sa stau cu sufletul mic si respiratia grea pana am ajuns acasa. imediat ce i-am vazut numele in capul mesajului mi s-a pus un nod in piept si am inceput sa respir mai greu si sa casc datorita lipsei de aer. tot drumul m-am gandit daca sa raspund si ce anume sa-i scriu. dar n-am mai facut-o. am profitat de situatie si am facut pe suparatul si inabordabilul. n-am mai sarit precum un caine la os.

in drum spre casa mi-am luat niste beri cu care m-am ametit si d'aia acum nu mai stiu sa mai scriu :D oricum mi-e si foarte somn.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

fii sincer(a)!