o noapte nefurtunoasa

ma bucur ca am fost sa vad teatru si tare placut m-a bucurat piesa. am ras strasnic, ca sa-i spun asa, insa nu am ras totusi la adevarata capacitate a rasului meu. n-ar fi fost frumos din partea mea sa-mi dau drumul la ras ca apoi incepea sala sa rada de rasul meu iar actorii sa-si piarda concentrarea. am fost eu odata la un film la care am ras pana n-am mai putut si pana la urma cei din sala n-au mai avut nici o treaba cu filmul si s-au pus pe ras de rasul meu :))
carevasazica, m-am simtit bine la piesa si m-am distrat. mi-au placut toti actorii, in special Mircea Rusu, caci toti au fost naturali si amuzanti. nu-mi amintesc sa fii citit piesa lui Caragiale asa ca nu stiu cat de fidel i-a fost scenariul, dar mi-a placut asa cum a fost...cu umor caragialesc si umor contemporan. a fost un mix reusit care doar pe cei mai pretentiosi din fire si scrobiti ii poate dezamagi.
evident ca vedeta a fost doamna Maia Morgenstern (i-as putea spune simplu Maia, insa ea ca femeie ma indeamna la respect). a jucat bine, evident, insa nu cred ca rolurile de comedie sunt atuul ei. nu pot spune ca nu m-a facut sa rad si sa ma simt bine (si inca cum), insa pe fata ei scrie seriozitate, scrie roluri dramatice de compozitie. corpul ei a fost mai comic decat fata-i, iar prezenta scenica mai amuzanta decat vocea-i. ma uitam la ea si imi doream ca publicul sa amuteasca, ceilalti actori sa se transforme in stane de piatra, luminile sa se stinga inafar' de una singura si ea sa recite cu patos o poezie ori sa fie un personaj d'al lui Shakespeare. ea este o femeie joviala si plina de viata si un actor talentat, insa mie mi-ar placea de ea mai mult intr-o drama decat intr-o comedie.
ce m-a disperat cel mai mult a fost publicul aplaudicios. de n-au aplaudat oamenii pana m-au scos din sarite. la orice chestie mai de ras cum incepeau sa bata din palme si sa intrerupa spectacolul. /:)

spectacolul a fost intr-adevar furtunos, insa intalnirea n-a fost deloc asa, a fost calma. ne-am vorbit de parca ieri ne-am fi vazut ultima data si nu acum un anotimp.
nu voi mai scrie nimic pt ca nu vreau sa trezesc amintirile si sa ma bantuie, in special amintirea lucrurilor tinute in frau. PUNCT.



cat de dus cu capul pot sa fiu! totul e numai si numai in capul meu, in spatele ochilor si nu in fata lor!
ce bine ca-i noapte si in curand ma voi culca. sa vina somnul si sa-mi spele capul!
dar sufletul nu vrea sa se culce, nu vrea el al naibii si tot cauta amintiri si melodii asortate lor.
si totul din cauza lucrurilor tinute in frau, ca daca drumul le-as fi dat poate altfel ar fi stat lucrurile.
dar nu, n-ar fi stat! ca se loveau de zidul ei si se rupeau in mii de bucatele si aschii care mi-ar fi intrat adanc in carne.
si d'aia ma doare pe mine capul acuma pt ca ma dau cu el in zidul ei. BUF! BUF! BUF!

io sunt lame

(Aerosmith - Cryin')

aoleo ce somn imi e...

ieri mi s-a parut ok sa-i accept invitatia la teatru; dar azi nu mi s-a mai parut chiar asa. oricum, biletele le-am cumparat asa ca vreau nu vreau trebuie sa ma duc.
m-a certat doamna mireasa si s-a suparat pe mine de-mi venea sa-mi bag picioarele in el de teatru si sa nu ma mai duc nicaieri.
acum nici nu stiu de ce am acceptat, de ce am raspuns afirmativ. adevaru' e ca n-am nimic de pierdut, insa am spus ca n-o sa mai am de-a face cu ea si iata ca nu ma tin de cuvant. pai ce fel de om sunt eu daca una spun si alta fac?! de chestia asta mi-e cel mai rusine si ciuda ca am acceptat, pt ca astfel arat cat de neserios pot sa fiu.
in primul rand am acceptat pt a avea ocazia de a-i arata in fata ca imi merge bine si fara ea, ca m-am lecuit de ea, ca si eu pot fi gorgeous si ca domnul Cartarescu a avut dreptate cand a spus ca "acolo unde e o femeie minunata, e si unul satul de ea". am mai scris eu despre sentimentul de razbunare care zace in mine insa mi-e lene sa caut si sa fac linkuri.
ma duc sa ma razbun si sper din tot sufletul sa-mi iasa. bine, nu va fi o razbunare in adevaratul sens al cuvantului, ca nu-s un om rau, ci mai degraba o impunere de personalitate.

chiar acum simt asa o lehamite de ea si chiar un mic regret ca n-am refuzat-o asa cum imi promisesem ca voi face cu prima ocazie. din pacate, e in firea mea sa fiu bun si n-am ce-i face.

ce chestie...nu ne-am mai vazut de 3 luni (un anotimp intreg), niciunul nu si-a mai aratat interesul pt celalalt (eu cel mai mult, ca asa ea a mai dat un mail, un offline), insa luni vom merge la teatru, intalnire planificata exclusiv pe sms. sunt mai mult decat sigur ca pana atunci vom mai schimba maxim 2 sms-uri in care sa stabilim ora si locul intalnirii :))

later edit:
chiar ma gandeam ieri ce melodie ar merge cu aceasta faza si uite ca ea n-a intarziat sa apara, chiar azi in timp ce ascultam Guerilla. io n-am mintit cand am spus ca melodiile au ceva cu mine...