afaceristu' lu peste

eu niciodata n-o sa am succes in afaceri, n-o sa fac inginerii financiare si n-o sa castig bani altfel decat prin munca. de ce?
1) pai eu cand ma uit la bani vad niste simple hartii pe care le dau ca sa am ceea ce-mi doresc, asa ca sa dau 3 hartii ca sa am un aparat de tuns barba (cum mi-am luat astazi) mi se pare un schimb foarte avantajos;
2) am prostul obicei de a amesteca sentimentele cu afacerile, caci nu pot sa nu ma gandesc afectiv si la cel din fata mea, asa ca mai bine las de la mine ca sa iasa treaba si sa fim toti multumiti;
3) am eu niste fixuri ale mele conform carora lucrurile care-mi plac trebuie sa fie perfecte, ca altfel ma deprim si le le arunc la gunoi.

astfel se face ca, mai mult din cauza motivelor 1 si 3, am incheiat o afacere foarte neprofitabila financiar, dar care totusi imi aduce satisfactie pt ca-mi rezolva o problema.
eu am cumparat o camasa cu 25 de lei. am stramtat-o de 2 ori, pt care am platit inca 25 de lei, insa tot nu a iesit asa cum voiam eu. i-am mai si schimbat nasturii, care n-au costat decat 1 leu, dar pe care am mai si muncit ca sa-i cos. am facut astfel ca aceasta camasa sa valoreze aprox 50 de lei, insa tot nu-mi place cum vine pe mine asa ca n-o port si mi-e ciuda din cauza asta.
intre timp au venit reducerile, asa ca aceeasi camasa nu mai costa 25 de lei ci 12,5, adica la jumatate. si pt ca-mi place atat de mult m-am gandit sa profit de ocazie si sa-mi mai iau una la fel, dar pe care s-o stramtez din prima asa cum trebuie, ca s-o mai frec p'ailalta inca o data parca nu-mi mai vine...pai ce camasa mai e aia frecata, rasfrecata si iarasi frecata?!
de aceea am zis sa i-o vand lu' domnu' ginere la incredibilul pret de...10 lei :||| atat a propus el si io ca sa scap de ea i-am dat-o cu cat a zis ca sa nu-mi mai bat capul si sa-mi pot lua una noua. toata "afacerea" asta ma va costa pe mine 50-10+12,5+10, adica 62,5 lei...echivalentul a 5 camasi =))

dar ce mai conteaza banii cand eu ma aleg astfel cu o camasa care-mi place si care mai si vine bine pe mine?! iar cand ma gandesc ca asta e doar un moft ca sa am si eu haine elegante chiar daca n-am unde si cand sa le port, ma apuca rasu' :))

later edit:
pana la urma a cazut afacerea, camasa e prea mica de el. dupa ce ca e marimea S si am mai si stramtat-o, camasa e mare de mine si mica de el...asta asa ca sa-mi dau seama cat de slab sunt ori cat de mult m-am "micsorat".
si inca ceva, ce n-am spus de la inceput...asta e prima camasa pe care am cumparat-o, ca apoi mi-am mai luat inca 4 (patru) la fel, de culori diferite bineinteles :)) astfel ca acum am in sifonier 5 (cinci) camasi din acelasi model si probabil ca daca or sa mai scoata si alte culori o sa mi le iau si p'alea, desi habar n-am cand o sa le port. iar daca ma mai si ingras, adio camasi ha ha ha!!!

banii nu sunt decat niste hartii de care ma folosesc pt a obtine ceea ce-mi doresc, astfel ca nu mi-e greu sa le dau pt a avea ceea ce am nevoie. bine...ma inteapa atunci inima cand imi dau seama cate hartii am pierdut, dar imi trece in ziua de salariu cand primesc altele (dar asta nu inseamna ca as avea salariu mare!).

slow dance in a burning room!

(John Mayer - Dancing in a Burning Room)

pt ca undeva in lumea asta mica e o fata care vrea sa danseze intr-o camera in flacari, pt ea as vrea sa aprind speranta, cu ea sa-i dau foc la camera ca sa poata dansa asa acum isi doreste, iar apoi sa parjolesc usa cu tot cu zidul de la intrare. si cand toate astea vor fi implinite sa-i las cea speranta aprinsa ca sa-i lumineze calea...

dorinta de copil

(metal for babies - November Rain (from Guns 'N' Roses) )

o dorinta placuta si totodata interesanta m-a stapanit pe ziua de azi...

mi-am dorit sa ma joc cu un copil, sa ma uit la el cum e fericit si sa-l privesc cum creste.

imi doresc atat de mult ca doamna mireasa sa ramana gravida, incat nu ma pot abtine sa nu aduc subiectul in discutie de fiecare data cand ne intalnim, desi stiu ca nu-i face deloc placere sa vorbim despre asta; in ultimu' timp am inceput totusi sa fiu mai ponderat si sa inteleg ca pe criza asta e nasol sa aduci copii pe lume. si asta pt ca una din cele mai mari dorinte ale mele e sa ma puna nasul copiilor lor. nimic pe lume nu m-ar incanta in acest moment mai mult decat sa fiu nasul copiilor prietenilor mei. cred ca as avea grija de doamna mireasa si as rasfata-o la fel cum as face-o cu mama copiilor mei :P

tot azi am aflat ca sotia unui coleg de serviciu este gravida cu al doilea copil. m-am bucurat nespus de mult pt colegul meu, insa n-am avut ocazia de a-l felicita in mod personal caci nu era prin zona. m-am bucurat si pt ca fetita lor va avea un partener de joaca :)

tocmai am adormit-o pe sora-mea cu melodia asta :)

mda...

s-au despartit. ea a plecat in timp ce el dormea.

din ce vorbesc acum cu el imi dau seama ca nu vor mai fi impreuna. poate ca e mai bine asa, caci dupa o relatie de genu' asta fiecare isi gaseste adevarata jumatate cu care va fi pe deplin fericit...chiar daca el imi spune ca ea era "ea".

daca voi ma vreti, eu nu va vreu

trei grupuri de prieteni ma vor de Revelion. unii la Rasnov, unii in Bulgaria si altii prin Europa. insa eu nu vreau pe nicaieri.
nu, nu-i vorba ca nu-i vreau pe ei (titlul l-am scris asa doar ca sa dea bine), ci pur si simplu n-am chef sa ma trambalez pe undeva. prefer sa stau linistit acasa, sa dorm si sa ma uit la filme. ce naibii atata tamtam pt o noapte?
nu ma duc nici pt ca nu vreau sa-mi cheltui banii aiurea pe plimbari deloc relaxante facute doar asa ca sa fiu in randul lumii si sa sarbatoresc cea mai overrated zi a anului (din punctul meu de vedere). anul trecut am fost cu oamenii care ma vor la Rasnov si chiar daca a fost fain eu nu m-am simtit bine. n-am gasit pe nimeni cu care sa stau intins pe covor, cu o bere in mana si cu mintea brambura si sufletul dezvelit. asa ca ce rost are sa ma mai trambalez si anu' asta pt ca oricum nu simt ca ceea ce vreau eu s-ar putea implini?!