ai avut dreptate desteapto

da, ai avut dreptate! chiar ma alintam, desteapto...

desi n-am vrut sa recunosc asta cand am raspuns la mail, stiam in adancul sufletului ca are dreptate si ca eu nu am curajul s-o recunosc. e oarecum dampulea sa te alinti cu niste invective, da' uite ca eu am facut-o =))
:(
nu mai intru in detalii pt ca mi-e rusine :P

acu' o sa ma duc sa mananc, sa ma spal, sa iau masina, s-o incarc si dup'aia sa ma trezesc pe la 3 ca sa plec la 4 la Bucuresti. si dupa ce termin toate alea ma intalnesc cu sora-mea, ii dau ce-i trebuie si ma intorc acasa. si acasa o sa fac la fel, o sa mananc, o sa ma spal si o sa stau nitel la calculator inainte de a pica obosit...si in tot acest timp o sa astept sa mi se iveasca ocazia sa-i spun "nu, nu am chef azi".

vorba cantecului "cred c-am adunat vreo 300 de ieri"...

flori trimise la birou

daca adineauri am scris la ora 19:00 despre cum ma uit eu la ceas numai la fix, postu' asta il scriu la 20:00 :))

rasfoind folderul cu pozele pe care le-am facut cu telefonul, am dat si peste asta:


pe 17 septembrie anul trecut eu cumparam aceste flori. si multumirile au sunat in felul urmator: "te rog sa nu-mi mai trimiti niciodata flori la birou!" :))

asta ascult acum si-mi face placere (v) - stepping stone

(Duffy - Stepping Stone)

noua mea melodie preferata! imi place, as asculta-o over and over again.
fara nicio legatura cu versurile, asociez melodia cu o plimbare facuta noaptea tarziu pe o alee luminata cu lumina galbena si plina cu frunze cazute si uscate. si afara e frig si eu port palton iar ea se cuibareste in bratele mele si mergem asa peste frunze, calcandu-le si ascultandu-le cum se crapa, amandoi avand in suflet o atmosfera calda, linistita si domoala, asa ca melodia si asa cum bratele mele o simt pe ea.

fredonez piesa asta de vreo cateva zile si abia acum imi dau seama si ce spun versurile.
...acelasi zambet ironic rasare acum pe fata mea :D

I remember way back, way back when
I said I never wanna see your face again
And I knew, oh yes, I knew I couldn't control myself

But I will never be your stepping stone,
Take it all or leave me alone.
I'm standing upright on my own!

You used to call me up from time to time
And it would be so hard for me not to cross the line,
The words of love lay on my lips just like a curse
And I knew, oh yes, I knew they'd only make it worse.

And the less you give, the more I want so foolishly.

e fix! ma iubeste cineva :))

cand eram eu mic circula o superstitie cum ca daca te uiti la ceas la fix te iubeste. cine, nu stiu, da' important e ca te iubeste.
daca ceasul biologic a inceput sa-mi sune, ceasul "social" (ca altfel nu stiu cum sa-i zic) merge ca uns. din 18 ore cate le stau treaz pe zi, 10 tot le vad cand incep. nu stiu cum naibii reusesc dar de fiecare data cand ma uit la ceas e fix, hh:00. cred eu ca ceva in mine ticaie si cand se apropie de 3600 de ticaieli da drumu' la alarma.
acu'...io am priceput cam care-i faza de ma uit eu la ceas numai la fix, da' oare ma si iubeste cineva? hmmm...

A Room with a View (1985)

n-am putut sa vad A Room with a View (1985) pana la capat. atat e de prost incat mi s-a facut sila de el. povestea in sine e frumoasa (asta cred eu, pt ca filmul nu mi-a insuflat deloc aceasta idee) si decorurile sunt faine iar costumele bine lucrate. cam atat m-a atras la filmu' asta, ca in rest totul suge. muzica apare atunci cand e mai putin cazul, actiunile personajelor nu sunt suficient motivate, in sensul ca un personaj face ceva, are un anumit comportament insa filmul nu-i ofera si motivele pt care el face ce face. asta m-a enervat cel mai tare la film plus unele defecte regizorale. parca pasaje aleatorii din carte au fost luate, ecranizate si puse pe pelicula pt a face acest film. nu exista logica intre scene, montajul parca e facut dupa o noapte de betie si din dorinta de a termina cat mai repede cu el pt a mai putea trage o dusca.
singurul lucru cu adevarat bun din film este jocul actoricesc al lui Daniel Day Lewis. incredibil cat de mult se poate transforma acest om pt a juca un rol.
cum am spus, nu am putut vedea filmul pana la capat. unele scene le-am vazut pe fast forward in speranta ca filmul se va termina cat mai repede si voi putea totusi spune ca l-am vazut pe tot. dar chiar si asa, nu am putut! acum vad ca a mai fost si nominalizat la Oscar, chiar la mai multe categorii. nu le-a castigat decat pe cele care n-au nicio legatura cu arta cinematografica in sine, adica a luat premii pt decoruri :)), dar si pt scenariu adaptat, care in opinia mea e de tot rahatu'.
i-am dat nota 6!

mama voastra de cosuri ,,|,,

mi-au reaparut cosurile :(
sunt din nou hidos :((

am terminat tratamentul cu Roaccutane, care trebuia sa fie the ultimate shit in fighting pimples, si iata ca n-a avut niciun efect. am cheltuit cate 150 de roni/luna vreme de 6 luni (150x6=900 !!!) ca sa ajung de unde am plecat. e drept ca pe toata durata tratamentului pe fata mea nu a mai rasarit niciun cos si am avut tenul as clean as baby ass si am fost frumos si mi-am tras ocheade cu o groaza de gagici, dar trebuia naibii ca efectul sa tina si dup'aia, nu sa dispara dupa 2 luni de la incetarea tratamentului :((
dammit!!! *&^%$#@&%*$#&* ,,|,, olo /:)
tocmai ce m-am barbierit si am fata de parca as fi bolnav de pojar :(((((

the thrill is gone

(B.B. King - The Thrill is Gone)

asta ascult eu acum, singur, la ceas de seara...caci vorba cantecului, when you're born into trouble you live the blues.

nu pot totusi sa nu remarc versurile melodiei, directia in care se indreapta, ironia acestora, ironia sortii si ironia zambetului ce tocmai a rasarit pe fata mea b-)

The thrill is gone, the thrill is gone away,
You know you done me wrong,
And you're gonna be sorry some day.

The thrill is gone, it's gone away from me,
I know I'll still go on,
Some way.

The thrill is gone, the thrill is gone for good,
And someday I'll be over you,
Just like a good man should.

I'm free, free, free, I'm free from your spell,
And now that it's all over, baby,
All I can do is wish you well.

that's what I'm saying now, but I dont't know if the thrill is gone for good...

bagamias ceva in ea de viata

e prima data cand imi vine sa urlu si sa nu-mi fie rusine sa spun "bagamias pula in ea de viata!"

bagamias pula in ea de viata! de ce a trebuit sa fie asa? de ce a trebuit sa ramana acasa doar eu si cu mama si sora-mea la Bucuresti? ma uit la rucsac si-mi dau seama ca il am degeaba, ca eu nu mai pot pleca nicaieri sau daca plec musai sa ma intorc repede. mama nu poate sa ramana singura acasa iar sora-mea nu stiu inca daca o sa se poata tina singura la facultate. cum naibii sa mai plec eu acum si sa le las singure? bagamias pula!

placerile zilelor

singurele mele placeri au ajuns sa fie intoarcerea acasa de la serviciu, scrisul pe blog si cititul din "Eseuri de indragostit".
dupa o zi de munca nu vreau decat sa ma odihnesc, sa scriu pe blog pt ca in sfarsit am parte de conditiile optime pt a face asta, si sa mai citesc despre cum traiesc doi oameni indragostiti. cel putin din carti sa aflu si eu cum e. nu degeaba i-am spus eu atunci lui C ca mai bine sa aiba cu cine sa se certe decat sa nu aiba pe nimeni.

imi pare rau!

simt nevoia sa-mi cer scuze si aici, nu ca asta ar putea remedia cumva situatia.
nu trebuia deloc sa te sun, cu atat mai putin avand acel motiv. probabil ca ti-am facut ceva ce eu in mod sigur urasc sa mi se intample. imi pierdusem mintile pt o clipa dar mi-au revenit in momentul in care ai raspuns si mi-am dat seama ca am gresit.
injura-ma pana nu mai poti, caci o merit!

de pe culmile disperarii inapoi la vale

pana in urma cu cateva minute eram aproape de culmile disperarii.
le tot urcam incet incet si chiar ma gandeam ca am mai fost p'acolo, stiu cum e, si de aceea urcusul n-ar trebui sa mi se mai para greu. dar nu e chiar asa usor sa urci pe culmile disperarii! odata pt ca stii deja traseul si dupa ce l-ai urcat de o groaza de ori te plictiseste teribil si te enerveaza sa o iei tot timpul pe acolo, si apoi pt ca traseul nu e tocmai usor. chiar daca ai urcat pe acolo de atatea ori drumul nu e deloc batatorit si mai dai de bolovani, de gropi, de limbi de foc si tot felu' de rahaturi d'astea de care te impiedici si cazi si-ti strici sanatatea si-ti pierzi parul si faci ulcer si blestemi.
deci nu e deloc usor sa urci pe culmile disperarii, dupa ce ca e plictisitor mai e si dificil. pt ca am mai facut traseul asta de cateva ori pana acum si de fiecare data am coborat teafar, stiu din start ca odata ce m-am apucat de urcat o sa-mi fie greu, dar o sa fiu linistit dupa ce termin. ajung in varf si d'acolo ma arunc direct in marea linistii unde imi trag sufletul si ma pregatesc pt o noua ascensiune, atunci cand va fi cazul.

ziceam ca pana in urma cu cateva minute eram aproape de culmile disperarii. cateodata, eu fac acest urcus in stilul melcului, adica urc ce urc si apoi alunec incet la vale ceea ce echivaleaza cu o usoara stare de liniste. daca acum cateva minute urcam croit spre culmile disperarii, acum am alunecat undeva pana pe la jumatatea drumului.
si asta pt ca am vorbit cu ea la telefon.
am vorbit, ca n-am mai facut-o de mult, am aflat ce gen de filme ii plac si inca ceva despre felul ei de-a fi. imi place de ea ca e directa si spune lucrurilor pe nume, dar sa o faca cu mai mult tact. si i-am spus asta si mi-am sustinut punctul de vedere chiar daca ea nu era de acord si mie imi era teama sa nu-mi inchida, ca asta e una dintre cele mai mari temeri ale mele, sa nu-mi taie macaroana si sa ne certam iarasi. dar am ramas prieteni si cred ca a si inteles ce i-am explicat, chiar daca nu i-a convenit ce i-am spus.
cateodata imi vine sa rad cand ma gandesc dupa curul cui m-am apucat sa stau si de cata rabdare si putere de munca e nevoie pt a vedea si fata, nu doar curul. chiar daca oamenii nu-s de acord cu treaba asta, mie asa mi se pare normal sa procedez cu cineva la care tin, mai ales ca persoana asta e si cea mai dificila din cate am cunoscut.

de la ce am plecat si unde am ajuns

simt asa un gol in stomac si ma cam si doare burta. probabil o fi de la prajiturile pe care le-am mancat asta seara in loc de mancare.
si simt golu' asta pt ca as vrea sa scriu si mai multe qestii p'aici, sa ma afund si mai adanc in sufletul meu si sa scot tot ce gasesc p'acolo si sa insir aici intr-o actiune nebuna de provocare si de acceptare a sortii si a rusinii, dar din pacate nu pot pt ca ceva ma tine. cred ca e vorba de orgoliul meu masculin si de timiditatea si paranoia mea nativa.

am pornit acest blog din dorinta de a scrie cat mai sincer si mai mult despre mine. sincer am fost dintotdeauna, dar de forat in mine asa cum voiam nu prea am facut-o. nu pot chiar asa sa ma insir p'aici. mi-e rusine ca ma citeste lumea si apoi ma arata cu degetul. nu ca mi-ar fi rusine cu qestiile despre care as vrea sa scriu ori ca as mentiona niste lucruri atat de abominabile incat as avea probleme daca le-as scrie, dar pur si simplu nu ma simt eu bine sa stiu ca oameni despre care n-am habar ajung sa stie despre mine niste qestii.
as putea inchide blogul, comentariile la posturile noi le-am inchis deja, dar nu prea imi face o asa mare placere incat sa merg pana la capat. sunt oarecum cu un pas pe pamant si unul in prapastie. imi place sa vad statisticile, sa vad cum intra lumea aici si citeste si revine, imi creeaza o senzatie de usurare, de liniste, ceva gen "uite ma ca nu esti prost si ca sunt oameni carora chiar le place de tine". e bine sa stii ca lumea te place si te accepta asa cum esti si te exprimi.
dar pe de alta parte as vrea si sa scriu niste qestii pe care sa nu le citeasca nimeni ori sa stiu eu ca nu le citeste nimeni. d'aia am si scris cu negru pe negru, tocmai ca sa fie greu de citit.

mi-e rusine sa recunosc ca sunt un prost pt ca m-am indragostit de ea si continui s-o fac, mi-e rusine sa recunosc ca intodeauna am trait in contratimp cu viata, ea inainte si eu in urma ei recuperand, mi-e rusine sa scriu si astfel sa recunosc adevaratele mele lipsuri, mi-e rusine sa recunosc cand sunt paranoic ori cand simt eu niste chestii si apoi nu pot sa mi le exprim din cauza aceleiasi rusini. probabil ca ai mei m-au facut din dragoste si rusine.

bine cel putin ca nu mi-e rusine sa recunosc faptul ca imi doresc foarte mult sa fiu tatic.
hmmm...oare mi-o suna ceasul biologic?

this is my new baby :X

asta e noul meu rucsac mic. l-am cumparat in locul celui care acum se odihneste in Raiul rucsacurilor. l-am luat de la Craimont si e fabricat de HiMountain. are 30 de litri, 2 compartimente, plus unul cu plasa, cu foarte multe locasuri pt tot felu' de rahaturi, catarame si fermoare YKK, husa de ploaie si destule chingi pe el. e mult mai smecher decat celalalt. vreun cusur nu i-am gasit pana acum. sa-l scot la plimbare si atunci vad eu ce si cum.
pana una alta, cand nu ma pozez cu el prin casa sau il tin in spate in timp ce ma dau pe net, l-am pus la loc de cinste in fotoliu :))