insemnari de rahat

oare cum reusesc oamenii de scriu mult pe blog sa scrie mult, sa scrie tot ce gandesc?
sa-mi bag picioarele daca eu reusesc sa fac chestia asta. si m-am gandit zilele astea la multe chestii pe care as fi vrut sa le despic in scris, da' uite ca nu am starea necesara pt a mai face asta.
si uite asa marile enigme ale lumii raman neelucidate :D

mai jos am incercat sa scriu neşte chestii despre job, despre cum ma simt eu bine acolo desi nu castig suficienti bani, cum imi fac eu treburile in timp ce ar trebui sa le fac pe ale serviciului si alte chestii d'astea...insa n-am reusit sa-mi adun gandurile alea pe care le am eu cand sunt la munca si realizez ca ma pot considera un angajat fericit, asa ca am scris un rahat de insemnare.

o sa ma duc sa mananc, poate o sa-mi fac si ciocolata de casa, o sa vad un film si pun pariu ca dup'aia o sa-mi revin da' n-o sa mai am unde sa ma manifest pt ca o sa vina sora-mea gramada ca sa invete pt bac :D

patu-i cald la munca si eu somnoros

trai neneaca pe banii firmei

tare sunt curios cata vreme o sa mai muncesc eu la actualu' job. m-am obisnuit si m-am complacut atat de mult in atmosfera de aici incat nu-mi mai vine sa plec. chiar daca salariul e mic, ma multumesc cu celelalte beneficii pe care le am si mai uit ca banii nu-mi ajung sa-mi iau tot ce vreau. am telefon de serviciu de pe care sun cand am eu chef si pe cine am chef, in limita bunului simt bineinteles. telefonu' asta m-a ajutat sa-mi rezolv multe probleme pe gratis, ca daca sunam dupa al meu plateam o groaza de bani pe facturi. am masina la dispozitie pe toata durata zilei si astfel ma plimb prin oras cu sacu' de cartofi, cu baxu' de pulpe si cu pungile cu mezeluri dupa mine in timp ce rezolv si problemele de serviciu dupa care am plecat.
am parte de multe beneficii esentiale si in plus d'asta ma si simt bine in fiecare zi cand intru pe usa si cand ies. mai am eu momente de ciuda si oftica atunci cand ma compar cu prietenii mei care castiga mult mai bine decat mine, da' imi trece repede cand realizez la sfarsitul zilei ca mai mult am umblat pt problemele mele personale decat pt cele legate de serviciu :D

cand mai primesc cate o invitatie la un job interview mi se face frica sa ma gandesc la plecare, sa dau vrabia din mana si sa renunt la pătuţu călduţ d'aici :D o sa mai stau pana o sa gasesc ceva care sa-mi placa cu adevarat.

ce rahat de insemnare :))

de ce? de ce ea? de ce naibii?

si totusi...de ce?

de ce?...pt ca am intalnit o suma de diferente pe care nu le-am gasit si nici aflat la vreo fata sau vreun om de pana acum. si pe care le-am descoperit una cate una pana mi-au dat lumea peste cap, cam ca picaturile chinezesti pe fruntea mea as putea spune.

s-au dus vremurile alea bune

comportamentul meu e ca o reactie la comportamentul celor din jur.

nu-mi place sa fiu rau si indiferent si cu nebagare de seama si neatent si fara chef si sa ma comport altfel de cum simt si de cum ar fi normal sa fie...dar asa imi vine sa fiu.

ganduri random de seara

(Lenny Kravitz - If You Can't Say No)

imi place sa am emotii, sa-mi simt inima mica mica si cum da sa sara din piept pt ca si ei, ca si mie, ii este teama de ce o sa se intample, de realitate. probabil ca realitatea asta iminenta ma face sa-mi placa emotiile, pt ca realitatea inseamna viata iar viata inseamna ca traiesc.
cand eram mai mic fugeam de emotii. le simteam cum pun stapanire peste mine si de frica sa nu gresesc ori sa ma fac de ras din cauza lor renuntam la orice, imi bagam picioarele si plecam. acum le infrunt si e tare placut. simt asa un pic de adrenalina prin venele mele de la lupta cu emotiile si asta ma face sa ma simt bine :D

la ora asta mi-e foame si am pofta de cartofi prajiti. mama, dupa ce a bodoganit in felul ei caracteristic ca e 11 jumate si cum sa mai mananc eu cartofi prajiti la ora asta, s-a induplecat sa-mi faca. las' mama ca asa ai si tu o ocupatie in plus si mai uiti de ... . mi-a zis sa ma insor ca sa-mi faca nevasta poftele, ca asa imi zicea si tata sa pun mana sa ma insor si sa nu mai stau la mana lu' mama. as fi putut sa mi fac si eu, da' daca tot nu stau singur in casa si mama tre' sa se mai gandeasca si la alte alea, de ce sa nu-mi faca ea?! si in plus d'asta, habar n-am cand si daca o sa ma insor eu :D
eu...eu cu ochii mei de copchil si cu o atitudine joviala, sincera si deloc matura in lumea asta serioasa, eu sa ma insor si sa fac copii? ;))

wallpapere (III)

vaca cu oras in background

oare cum se va termina? si cand?

ma uit la ea si-mi dau seama ca nu e chiar cea mai frumoasa fata din lume si nici cel mai frumos om, ca nu intotdeauna si nu din orice unghi imi place de ea, ca in ochii ei nu vad mereu paradisul, ca niciodata n-am stiut cat de catifelata ii e pielea ori cat de frumosi sunt sanii ei goi...dar, chiar si asa, eu de ea m-am indragostit, despre ea imi place sa spun ca e minunata si ca pe masura trupului ei bratele mele par a fi croite.

puncte puncte

maine se face o saptamana de cand n-am mai scris pe blog. nu ca n-as fi avut ce scrie, da' n-am avut timp si spatiu.

iar astazi cand am ocazia nu prea stiu despre ce sa scriu. am asa un mic nerv in gura si o usoara lipsa de aer in plamani. sunt confuz si oftez.

am dat drumu' la tv ca sa ma uit si eu la meci.

ce-am mai observat eu la mine lately

(KoRn - Thoughtless)

rand pe rand mi-am eliminat fricile, temerile si issues-urile.
bineinteles ca nu le-am facut la timpul lor, n-am fost atat de destept, le-am facut cand am crescut mai mare (as putea spune chiar "mult prea mare") si m-am mai maturizat si eu.
insa nu am scapat de un singur issue si anume "frica de oameni". nu stiu daca asta e denumirea cea mai buna, insa cam la asta se rezuma. mie imi este frica de ochii oamenilor, imi este frica sa nu ma fac de ras. n-am reusit niciodata sa-mi dau seama cum de m-am pricopsit cu beleaua asta. probabil m-am nascut cu ea...asa mi-o fi fost dat...fuck me if I know :|
agorafob nu ma simt a fi, insa nu-mi place sa merg prin mijlocul unei piete pline de oameni, ori pe mijlocul bulevardului pe unde se plimba toata lumea. merg pe margine ori ocolesc numai ca sa nu traiesc eu senzatia aia ca toata lumea se uita la mine si ma analizeaza. acum am devenit mai relaxat cu treaba asta, daca vreau pot sa merg linistit si fara sa-mi pese p'acolo pe unde sageteaza oamenii cu privirea. insa nu ma simt asa tot timpul, caci de multe ori ma trezesc pe marginea bulevardului si nu prin mijlocul lui.
un motiv pt care procedez astfel ar fi si linistea pe care mi-o ofera un traseu intim, lipsit de priviri iscoditoare si pe care pot sa merg asa cum vreau, sa ma gandesc la ce-mi place si sa fac ceea ce simt. ciudat e, si asta m-a pus pe ganduri asta seara, ca nici cand sunt insotit nu ma simt mai in siguranta. desi "unde-s doi puterea creste" eu tot simt ca lumea se uita la mine, ma judeca, iar daca nu corespund ma va si arata cu degetul...
chestia asta mi se intampla doar prin locurile alea unde lumea se plimba, ca asa de la scara pana la ghena de gunoi n-am treaba ori cand sunt prin oras in interes de serviciu. cand stiu eu ca ma plimb pe undeva cu sute de oameni pe langa mine, atunci incep piticii mei sa se trezeasca si sa faca pe nebunii.
un alt motiv pt care nu-mi place sa merg prin mijlocul pietei ori al bulevardului e ca nu-mi face placere sa dau nas in nas cu oameni cu care nu am ce vorbi. eu nu prea ma lipesc de oameni si nici oamenii nu par sa se lipeasca de mine. in plus d'asta nici nu-mi plac discutiile alea clasice pe care le au oamenii care nu s-au mai vazut de mult timp "ce mai faci? pe unde mai esti? trebuie sa ne mai vedem etc." daca chiar vroiam sa ma mai intalnesc cu omul respectiv ramaneam prieten cu el ori nu ma feream de el pe strada. nu ca as avea ceva de ascuns ori ca mi-ar fi rusine sa-i raspund, dar nu-mi place falsitatea discutiilor de genu' asta purtate doar de dragul de a fi purtate si fara niciun interes personal. nu-mi place sa fiu manierat daca nu simt asta. si in plus d'asta ma plictisesc sa dau aceleasi raspunsuri tot timpul, chiar daca am parte de astfel de intalniri doar 1 data pe luna.

ca tot am adus vorba de oameni si de lipici... nici de geneza acestei chestii n-am habar, de ce mie nu-mi place sa ma lipesc de oameni, sa ma bag in sufletul lor ori sa tin cu dintii de o relatie? daca vad ca un om vrea sa vorbeasca cu mine sa se vada cu mine, iar pt mine omu' asta e ok, atunci sunt mari sanse sa devenim prieteni. dar daca nu simt din partea lui niciun interes pt mine eu nu fac nicio miscare pt a ne apropia, chiar daca mi-ar placea sa am o relatie cu el. dragoste cu forta nu se poate, neam! nu-mi place sa fortez nota atunci cand vine vorba de oameni cu care nu sunt prieten, mi-e frica sa nu exagerez si sa stric ceva. d'aia nici nu am multi prieteni si nu sunt un tip popular, ca nu-mi place sa ma bag aiurea in seama.

angel of mine

ieri a fost ziua Angelinei Jolie :X

acum cativa ani asteptam cu infrigurare ziua asta, insa acum era sa treaca pe langa mine fara ca eu macar sa stiu. bine ca i-am vazut ieri poza pe IMDB la sarbatoritii zilei.
a fost o vreme cand decupam toate pozele cu ea pe care le vedeam prin ziare si reviste. adunasem atat de multe incat mi-am luat un caiet d'ala mare cu multe foi ca sa bag pozele acolo si sa le conserv cat mai bine. nu m-am uitat niciodata peste ele, ca sa zic "uite dom'ne de ce am strans eu pozele astea". pur si simplu le decupam si le puneam in caiet numai ca sa le am caci ma incanta sentimentul de a avea cat mai multe poze cu Angelina. pozele pe care nu le puneam la caiet le lipeam pe interiorul usilor de la mobila.
dupa ce am luat calculator si am bagat internet nu m-am mai ocupat cu decupatul, ci cu salvatul tuturor pozelor cu Angelina peste care dadeam. imi pusesem in gand sa strang absolut toate pozele cu ea de pe internet :)) evident ca n-am reusit sa fac asta dar totusi am reusit sa adun vreo 7 giga numai de poze, ca asa am mai luat eu si filmulete si melodii si tot felu' de qestii utile sau inutile cu Angelina. multe certuri am avut cu sora-mea din cauza folderului "angel jolie" pt ca ocupa foarte mult spatiu comparativ cu tot folderul ei din calculator :P pana la urma le-am pus pe dvd si am pastrat doar ce era mai important.
acum nu mai am timp de cautat si salvat poze, insa ma mai uit din cand in cand pe theplace.ru sa vad ultimele noutati.

habar n-am de unde pasiunea asta a mea pt Angelina Jolie. pur si simplu mi-a placut de ea cand am vazut-o in videoclipul Anybody Seen My Baby al celor de la The Rolling Stones. dupa ce a trecut si euforia videoclipului (cea a melodiei ramanand totusi pregnanta peste actiunile mele) am cam uitat de ea, asta pana am vazut-o in nu mai stiu ce film, atunci producandu-se acea scanteie care m-a luminat si m-a facut sa spun "Angelina Jolie este cea mai frumoasa femeie din lume." devenise astfel "macheta" perfecta pt frumusetea feminina. am numit-o "angel of mine" si "angel jolie" si am inceput sa cred atat de mult in ea si-n frumusetea ei incat prietenii imi spuneau ca sunt un fanatic si ca eu nu-mi fac prietena pt ca visez la Angelina ori astept sa intalnesc o fata care sa semene cu ea. n-a fost chiar asa...caci eu nu cautam o copie fidela (I'm not that shallow!) ci o fata la fel de "fucked up" si de frumoasa ca ea.
daca stau eu sa ma gandesc bine, Angelina e genu' ala de femeie "doamna pe strada, gospodina in casa, mama devotata si curva in pat" ... deci :X

da sau nu?

- mai tii minte cand mi-ai spus ca prietenia mea e importanta pt tine si ca nu vrei sa o pierzi?
- da
- mai crezi in ce-ai spus atunci?
- da -> ok!
- nu -> foarte bine! caci deja simt ca nu mai are niciun rost sa ne vedem.

mititica

week-endu' asta am fost la munte. ne-a dus sefa ca a fost ziua lu' sefu'.
am dormit in camera cu singura fata nemaritata (si singura pe deasupra) din firma, care e cu doar 1 an mai mare decat mine. evident ca baietii au inceput sa faca glume d'alea... :D cu ea n-am avut nicio treaba, ca daca era sa am, aveam treaba sa ma satur de un an si ceva de cand suntem colegi. in schimb, m-am intretinut cu fetita de 2 anisori a unui coleg. tind sa cred ca ma pricep la copii si ca o sa fiu un tata bun.
ea m-a agatat, ca sa zic asa. mititica cum e ea, a trecut ca un pitic dintr-o parte in alta a livingului atragand privirile tuturor oamenilor din camera. insa a preferat sa se uite la mine pe tot parcursul trecerii ei gratioase prin camera, chiar mi-a si zambit de parca ar fi vrut sa-mi faca cu ochiul. cand a reaparut in living a venit direct la mine si m-a intrebat intr-un mod absolut irezistibil "ce faci? ;;) ". n-aveam cum sa nu o bag in seama si sa nu-i fac pe plac. si pt ca eram cu tablele in fata am zis s-o distrez cu ele. am invatat-o sa faca trenulet, castel si piramida din piese, i-am aratat cum sa dea cu zarurile si dup'aia a facut si ea trenuletul ei...si tot asa pana ne-am imprietenit. a facut echipa cu mine la table, ea dand cu zaru' si eu mutand piesele. impreuna am fost de neinvins pt ca dupa ce a plecat sa manance n-am mai castigat nicio linie. mai toata seara am stat sa ma joc cu ea. chiar imi dadea indicatii cum sa ma joc si ce sa fac, "uite, tu fa trenulet ca eu fac pişici". doar ea stia ce facea acolo, ca pişici nu avea nicio legatura cu pisici, asa cum s-ar fi inteles. cand ma intorceam in camera de pe unde mai plecam eu ma chema repede "ce faci tu? vino aici!" si ma duceam repede ca doar nu era s-o refuz...bine, nici nu puteam ca era tare dragalasa cand ma chema. m-a facut sa rad pe cinste cand i-au dat mucisorii la nas. venea la mine si-mi arata "uite, mucisori" si dup'aia alerga de colo colo cu ei la nas fiind tare mandra ca i se preling mucisorii pe buze :)) cand a venit vremea de culcare mi-a zis sa ma culc cu ea si s-a asezat in bratele mele. n-am reusit totusi s-o adorm pt ca avea destula energie cat sa mai faca un trenulet si niste ture prin living.
taicaso chiar mi-a facut o oferta de a ma angaja sa-i fiu bona, iar colegii ziceau ca in sfarsit mi-am gasit si eu gagica :D adevaru' e ca mie imi plac copii, mai ales ca gandim la fel si imi e usor sa ma cobor la mintea lor :D insa nu reusesc sa-mi dau seama ce a vazut ea la mine de m-a simpatizat imediat ce m-a zarit. probabil s-o fi uitat in ochii mei de copchil (cum mi s-a spus ca am) si si-a dat seama ca eu sunt singuru' d'acolo cu care se poate juca.
ma distra cand ii auzeam pe colegi "i-auite ce bine se intelege cu ea. ce rabdare are si cum o asculta" "pai cum altfel sa te intelegi cu un copil oameni buni?" imi venea sa le zic. dar am tacut din gura ca deocamdata nu ma vad in masura de a da sfaturi cu privire la cresterea copiilor. imi venea sa-i spun lu' maicasa s-o lase mai lejer pe fetita atunci cand vroia sa faca ceva si sa n-o mai ameninte tot timpul ca-i interzice nu stiu ce chestii daca continua. probabil ca asa se cresc copii...nu stiu ce sa zic...
cand o sa am copii o sa-i cresc si o sa-i educ asa cum cred eu de cuviinta si n-o sa ma iau dupa gura lumii.

la fel de bine m-am inteles si cu Danut pt care am fost Mos Craciun anu' trecut. nici de el n-am habar de ce s-o fi jucat cu mine, mai ales ca maicasa zicea ca el nu se intelege decat cu anumite persoane.
insa ce am observat eu e ca ma inteleg astfel numai cu copii cuminti care nu sunt simandicosi, sclifositi si prost crescuti.

Colour Me Kubrick (2005)

deci John Malkovich joaca un personaj care pretinde a fi Stanley Kubrick... cum naibii sa nu fie misto filmu' asta? de cand am aflat de el am zis ca trebuie sa-l vad, Colour Me Kubrick (2005).
Stanley Kubrick este un regizor genial. asta e clar si nu mai necesita argumentare. pana acum n-am vazut niciun film biografic despre el desi sunt tare interesat sa vad de unde se inspira el, care e sursa geniului lui, cum face de face filme foarte bune, originale, grele si totusi capabile de a crea o atractie instanta. iar sa-l vad pe Malkovich interpretand un om care se da drept Kubrick nu poate fi decat o placere.
asta e tot farmecul filmului, nebunia si curajul personajului de a pretinde ca e un regizor cunoscut, fara insa a stii o boaba despre acesta, si felul in care Malcovich il interpreteaza. evident si muzica din filmele lui Kubrick prezenta aici (care te face sa-ti aduci aminte de filmele si opera lui si care-l acompaniaza pe dilău) da filmului un farmec fain de tot.
pe mine m-a binedispus filmul caci e bine jucat, e inteligent si m-a fact curios sa vad pana unde poate merge pacaleala.
i-am dat nota 8!