teoria conspiratiei contemporane

Adi s-a apucat sa scrie despre lumea in care traim. primul episod, Rusia

scriere strecurata prin fisura unui dop

m-am prostit de tot. nu ca as fi fost eu foarte inteligent, dar de data asta chiar ma simt prost. nu mai reusesc sa leg doua cuvinte cu noima pe blogu' asta, nu mai reusesc sa-mi focusez atentia doar pe una dintre temele care-mi trec prin cap de-a lungul zilei. faza e ca nu reusesc sa mai mai adun, sa ma regasesc. de obicei, in momentul in care ma asez la calculator cu intentia de a mai scrie ceva, toate gandurile mele sunt vraiste, fiecare printr-un colt al mintii mele. dar stiu subiectul, stiu ideile generale pe care le-am gandit despre un anume lucru si odata ce-mi gasesc intimitatea si-mi creez pofta de a scrie, imi vine usor sa-mi aduc aminte toate gandurile, sa le adun si sa le dau o forma cat de cat ok. insa, acum, nu prea mai reusesc sa-mi adun gandurile. ma trezesc ca scriu cu spor despre un subiect si dintr-o data imi dau seama ca nu mai am cuvinte, ca nu mai stiu ce sa scriu, chiar daca eu aveam in cap tot postul.
ma oftica treaba asta! ma oftica deoarece pt mine scrisul e important...asa cum reusesc eu s-o fac, bine - rau, frumos - urat, bun - prost, cel putin o fac si-mi place ceea ce iese. acum nici nu prea o mai fac, nici nu-mi mai iese si nici nu prea mai imi place.

cred ca pt prima data simt ca exista adanc ascunsa in sufletul meu o problema pe care eu nu reusesc s-o numesc, careia nu reusesc sa-i gasesc geneza, factorii care o declanseaza si "medicamentul" care o vindeca. cred despre mine si sustin cu tarie ca ma cunosc foarte bine, ca stiu din ce "ingrediente" sunt facut, cum au fost ele combinate si care e reteta pt a gati ceva fain din acestea. se pare ca de data asta nu mai stiu nimic.
adevaru' adevarat e ca m-a dat peste cap noua mea postura in cadrul familiei. nu-mi doream asta, nu aveam nevoie de ea si nici nu prea vreau sa-i fiu credincios. tocmai cand incepusem sa-mi castig independenta, sa devin si eu un om liber, sa-mi pun visurile in aplicare, a trebuit sau am fost nevoit sa-mi schimb prioritatile. eu nu prea mai sunt o prioritate pt mine. mama si cu sora-mea ma intereseaza acum mai mult, mai ales mama.
cred totusi ca "dopul" asta care s-a pus in mine si care nu-l mai lasa sa iasa la suprafata pe eu-l meu interior, e de fapt un dop facut din bani. suna aiurea ca eu sa nu mai pot iesi la lumina din cauza banilor, dar cam asa este. sunt singurul salariat al familiei, singura sursa de venit...asta pana o sa inceapa mama sa primeasca pensie si sora-mea o sa plece la Bucuresti, unde probabil o sa se angajeze ca sa-si produca singura banii. pe de o parte incerc sa-mi fac si poftele mele, pe de alta parte incerc sa fac si poftele familiei (facturi, mancare) si mai incerc si sa pun un ban de-o parte. treaba asta din urma nu prea-mi iese mai deloc.
chiar daca au trecut abia cinci saptamani de cand ma aflu in aceasta noua postura, ma tot gandesc cu groaza la urmatoarele saptamani ce or sa vina. "daca pierdem banii pe care-i avem?", "daca mama n-o sa ia pensie?", "daca sora-mea n-o sa se angajeze?" sunt intrebari pe care mi le pun tot timpul si la care mai mereu gasesc raspunsuri negative. incerc sa fiu realist, sa nu ma pierd cu firea si cu visarea, si aceste raspunsuri sunt rezultatul incercarii mele. stiu ca nu-mi face bine sa ma gandesc la toate astea deoarece mai mult imi fac rau si ganduri negre, pt ca n-am eu de unde sa stiu cum o sa fie viitorul si ce-or sa faca fetele astea...dar, n-am cum sa nu ma gandesc la asa ceva. inevitabil imi aduc aminte de acele intrebari pomenite mai sus in momentul in care intru pe usa, acasa. cred ca atunci se produce acea explozie care-mi arunca in toate partile ideile si gandurile pe care mi le facusem de-a lungul zilei.

aseara am visat cu bratele. le-am avut tot timpul strans incolacite pe trupul ei. ii mangaiam capul, o sarutam pe crestet si o strangeam puternic la pieptul meu ca s-o simt aproape si cumva s-o zidesc in mine ca sa nu mai plece si sa fim tot timpul impreuna. poate mai frumos decat ceea ce se intampla in sufletul meu in acel moment, cand in sfarsit ma simteam fericit, erau zambetele pe care le primeam, acceptarea pe care i-o citeam in ochi, siguranta pe care mi-o oferea trupul ei ce se mula pe bratele mele si le lasau sa-l ocroteasca.
am spus acum ceva vreme ca "ochii care n-au stiut sa ma priveasca se uita", dar se pare ca ironia sortii a facut sa fie exact pe invers de cum ma asteptam sa se intample. nu trece ora sau chiar minut fara sa nu ma gandesc la intamplari frumoase cu acei ochi si la ceea ce eu am vazut in ei. poate ca si in lipsa de altceva ma gandesc la ei, cine stie...

of, viata!

evrika! am gasit!
acum stiu de ce pe 1 martie e Ziua femeilor...pt ca atunci incepe primavara, d'aia! si, asemenea florilor, femeile devin mai colorate, mai parfumate si isi deschid petalele ca sa se vada pistilul. ca te duci intr-o piata de flori, ca te duci in piata centrala a orasului, tot aia e. intorci capu' in stanga si-n dreapta cautand cea mai frumoasa floare, cel mai frumos ambalaj, cel mai placut miros si cel mai "sanatos" buchet care sa reziste cel putin 3 zile.
ce sa mai incolo si-ncoace...de 3 zile am innebunit! si eu si femeile astea, care imediat ce a dat primavara semn ca soseste, cum au si aruncat hainele groase si monotone de iarna, lasand sa se vada frumusete de forme ce au stat atatea luni scunse sub haine neinteresante. pantalonii s-au transformat in fuste, cizmele in pantofi, gecile in bluze mulate pe forme. si sa nu mai spun ca parul le flutura prin vantul asta cald si dezmortitor si aducator de astenie. ce sa mai...viata grea pe noi barbatii. grea, frustranta si periculoasa :(
pai cum sa nu fie grea daca de la prima ora a diminetii, cand nici n-apuci sa faci bine ochi, iti e dat sa vezi o pereche de picioare lungi pana-n gat si acoperite de o simpla fustita, mai lunga-n spate decat in fata?! pai cum sa nu fie frustranta viata de barbat cand te uiti la picioarele respective, la gagica ce le are in posesie si realizezi ca nu poti sa te atingi de ele decat prin viol (exclus!), flirt si persuasiune (cam complicat in situatia respectiva!) ori platind (no money!) ?! cum sa nu fie periculos cand toata faza se petrece in timp ce tu esti la volan, ea pe strada si daca intorci prea mult capu' poti s-o belesti (masina, viata etc.) ?! ...nasol de tot, mai ales ca asta e doar inceputul zilei.
de 3 zile incoace ma confrunt cu astfel de situatii. se spune ca de-a lungul vietii un barbat petrece aproximativ 1 an din viata admirand femeii. eu imi pierd 5! de dimineata pana seara tot admir la femeile care-mi ies in cale. adevaru' e ca ma plimb mult si am astfel ocazia sa-mi clatesc ochii cu tot felul de femei: mai frumoase, mai putin frumoase, mai tinere, mai milf. adevaru' e ca mie si imi cam plac toate (inafar' de alea urate!)...si nu ca n-as fi pretentios (ha ha ha!!!), dar privitul e gratis si gasesc eu ceva sa-mi placa chiar si la femeile mai putin frumoase. dar, sincer sa fiu, mi s-a cam luat. cum am zis si mai sus, e greu, e frustrant si, mai ales, e periculos....sa tot fie vreo 3 faze cand puteam sa fac accident din cauza ca "boul" din fata mea a franat in timp ce eu ma uitam lung dupa vreo gagica :P

dar, ma consolez si-mi revin atunci cand vad gagici bune cu etichete lipite pe talpile incaltarilor >:)
nu suport sa vad asa ceva si, oricat de buna ar fi o gagica, o ignor imediat ce vad ca tinuta si efortul ei este "manjit" de o pata alba ce se afla exact sub minunatia de trup pe care l-am admirat cu o secunda inainte. in momentu' in care vad o gagica frumoasa, bine aranjata, dichisita, cu un mers in ciuda pulii, dar cu etichete pe talpi, imediat imi iau ochii si gandu' de la ea deoarece e doar o parvenita ce s-a "aruncat" in tinuta aia hot mai mult pt a atrage privirile decat pt a fi frumoasa. iar cum mie imi plac femeile frumoase...
etichetele alea nedezlipite nu sunt deloc dragute si imi demonstreaza mie ca tipa respectiva e fashion victim, ca s-a imbracat frumos doar de dragul privirilor pe care le atrage tinuta ei si nu de dragul tinutei in sine, de frumusetea outfit-ului. s-a comportat ca si strutul care crede ca daca-si ascunde capul in nisip nu-l mai vede nimeni. "ce, daca etichetele alea nu se vad cand te uiti la pantofi, asta inseamna ca ele nu se vad deloc? ba se vad, si chiar urat de tot! e ca atunci cand esti imbracata elegant si-ti curge rimelu' pe fata."
...sa nu mai spun ca mi-a fost dat sa vad gagici si cu cate 2-3 etichete d'alea galbene/verzi/portocalii lipite. bleah!
bine ca nu sunt toate asa. stiu o fata care se incalta cu lumina stinsa ca sa nu vad eu ca poarta sosete la cizme :)

margareta

si pt ca tot vine primavara, si pt ca tot voiam eu o schimbare, mi-am pus floare :) "that's so gay!" ar zice sora-mea, "asta e, mie imi place!" i-as raspunde eu :D
floarea respectiva e o margareta fotografiata de mine intr-o curte din Bran, anu' trecut cand am coborat de la Vf. Omu. mie imi plac margaretele foarte mult, insa nu stiu sa spun si de ce... pur si simplu m-a lovit acum doi ani ideea ca florile mele preferate sunt margaretele. de unde a venit acest gand, cu ce scop si cu ce semnificatie, habar n-am! stiu doar ca oriunde vad margarete sau flori asemanatoare ma opresc sa le admir.
pt ca tema asta nu-mi permite sa stilizez headeru' asa cum vreau eu, am lasat-o fleoşc acolo.
ce-mi place la floarea din fotografie e ca seamana cu o roza a vanturilor :)

meteorologi nasoi

bine, nu mai e cazu' acum pt ca vine primavara, dar asta iarna tare m-au enervat astia de la radio, din ziare si de la TV, astia de prezinta vremea... NUMAI IDIOTI! imi vine sa-i injur si sa-i strang de gat! mor cand ii aud spunand ca "vremea va fi mai buna. se incalzeste". cum naibii sa fie mai buna? cum naibii sa fie vremea asta mai buna cand avem temperaturi de primavara in miezul iernii, iar la vara o sa murim cu limbile scoase din cauza caldurii?!!? cum poti sa fii atat de ipocrit incat iarna sa te bucuri ca e cald si vara sa spui ca e atat defierbinte afara incat e mai bine sa stai in casa unde e racoare? cum poti sa fii atat de imbecil incat iarna sa te bucuri ca exista incalzire globala si vara s-o scuipi in bot pt ca te frige?
intr-un fel, e corect sa te bucuri cand de la rece treci la cald, dar au trecut vremurile cand intre frig si caldura exista un echilibru si te bucurai de amandoua in proportii oarecum egale.
nu e de ajuns ca astia se bucura, da' ii si mai invata pe altii ca e bine sa fie temperaturi de 15 grade in miezul iernii. deci, sa-i dam in continuare cu poluarea, sa hranim incalzirea globala ca sa fie cat mai cald iarna, sa ne fie bine, ca noi suntem niste sensibili si nu putem suporta temperaturi normale de 0-3 grade. mi-e sila! in loc sa-i invete pe oameni ce e aia incalzire globala, de ce iarna nu mai e atat de frig pe cat era normal, de ce vara e seceta, meteorologii nostri se bucura si spun ca vremea e frumoasa. e frumoasa pe naibii! cu cat e mai cald acum, cu atat ne va fi mai cald la vara.
eu unu' nu ma bucur deloc cand aud cat de frumoasa va fi vremea :(

masinile Domnului

daca ieri am vazut masina lui Iisus, azi am vazut masinile celor credinciosi Lui:

come live with me

citam ieri ca lumea bea vodca, dar nu pt gust. asa e!

videoclipu' asta e foarte bolnav, iar melodia e ucigatoare. ma duce cu gandu' la Leaving Las Vegas, la euforie, la inecarea necazurilor si de aici la liniste si fericire.
insa cand imi aduc aminte ca stomacul meu e sensibil la inecuri d'astea, uit ce am scris mai sus. oricum, eu nu mai suport vodca.

Versuri:

It don't matter, when you turn
Gonna Survive, you live and learn
I've been thinking about you, baby

By the light of dawn,
A midnight blue ... day and night ... I've been missing you.
I've been thinking about you, baby.
Almost makes me crazy,
Come and live with me.

Either way, Win or Lose,
When you're born into trouble,
You live the blues,
I've been thinking about you, baby.
See it almost makes me crazy

Times, Nothing's right, if you ain't here
I'll give all that I have, just to keep you near
I wrote you a letter, I tried to, make it clear
You just don't believe that i'm sincere
I've been thinking about you, baby.
(woohoooo hoooo)

Plans and schemes, hopes and fears
Dreams that deny, for all these years
I, I've been thinking about you, baby
Living with me, wow

I've been thinking about you, baby
Makes me wanna [hoooo, hoooo,hoooo,hoooo]
Yeah, yeah, yeah

Times, Nothing's right, if you ain't here
I'll give all that I have, just to keep you near
I wrote you a letter, darling, tried to make it clear,
But you just don't believe that I'm sincere

I've been thinking about you, baby
I want you to live with me, wow
I've been thinking about you, baby
I want you to live with me

OI SUS

cel mai tare numar de inmatriculare ce mi-a fost dat sa vad vreodata, XX 01 SUS :)
asta se poate citi XX 0I SUS, adica XX 0 ISUS ;) faza misto e ca masina era parcata in apropierea unei biserici.
da' mai bine nu ii punea 11 SUS, adica II SUS, IISUS, ca sa fie cat mai corect?

superextrahiperpolimegafantastic

atunci cand imi place ceva cu adevarat, atunci cand simturile mele sunt incantate pe deplin, atunci cand cuvintele sunt de prisos pt a face o descriere, nu-mi place sa folosesc superlative ori grade de comparatie. imi place sa folosesc cuvinte simple, asa cum sunt ele de la mama lor si fara inflorituri. nu-mi place sa le imbrac cu poleiala lui "cel mai..." ori "extraordinar de...".
atunci cand simt aceasta nevoie de simplitate inseamna ca oricat de puternic as incerca sa fac un cuvant, el nu va putea descrie ceea ce eu simt si incerc sa spun. cateodata, cuvintele chiar nu sunt de ajuns ori sunt prea slabe pt a descrie ceea ce eu traiesc atat de puternic in sufletul meu. asa ca nu mai are niciun rost sa ma pierd in superlative si prea-mariri si mai bine spun ce gandesc, fara ocolisuri. o spun cat se poate de sincer, cred pe deplin in semnificatia cuvintelor si apas pe fiecare litera a acestora.
"te iubesc", "esti frumoasa", "e bun", "imi place" sunt astfel de cuvinte. ce rost are sa spun "te iubesc extraordinar de mult" sau "esti cea mai frumoasa" ori "e nemaipomenit de bun" si "imi place superextrahiperpolimegafantastic de mult"?!
oamenii incearca sa epateze, sa se evidentieze ori sa scoata in fata ceea ce ei simt, si astfel au ajuns sa faca abuz de superlative si termene de comparatii. oriunde te uiti vezi ca ceva este "cel mai extraordinar de bun" lucru care ti-a fost dat sa intalnesti, niciun altul nu-i ca el, "e cel mai unic". pt ca oamenii, lucrurile sunt intr-o continua schimbare se creeaza situatii in care "cel mai extraordinar de bun" e depasit de un altul "si mai extraordinar de bun"...si astfel se ajunge la o competitie, uitandu-se de esenta lucrurilor si de punctul din care s-a plecat.

nu-mi place cand aud "te iubesc foarte mult" si alte prea-mariri ale acestui cuvant frumos. insasi declaratia "te iubesc" ar trebui sa fie suficienta si indeajuns de puternica incat cel care o spune sa se faca inteles si cel care o primeste sa aiba siguranta ca e iubit. s-a abuzat prea mult de "te iubesc" si de alte cuvinte cum sunt cele pe care le-am bolduit mai sus, incat s-a ajuns ca acestea si multe altele sa-si piarda sensul, esenta, originea si sa fie stalcite in fel si chip.
datorita folosiririi lor excesive, cuvintele care descriu sentimente au ajuns sa nu mai fie bagate in seama daca nu au si superlative adaugate lor. adevarul din spatele cuvintelor a fost mutilat.
perceptia oamenilor a fost denaturata, un simplu "te iubesc" nu mai e credibil. cine aude o astfel de declaratie nu o crede decat daca e de la "te iubesc foarte mult" in sus.
mie mi s-a intamplat o astfel de situatie. bine...nu cu "te iubesc", dar cu "imi place" si "esti frumoasa". i-am spus unei fete "imi place noua ta coafura, iti sta bine, e frumoasa", la care ea mi-a raspuns "doar atat ai de spus?!". bineinteles ca a trebuit sa mai adaug si "foarte mult" si "e cea mai" ca sa ma creada...chiar daca eu ii spuneam din suflet ca e frumoasa.
in scris mi se pare ok ca superlativele sa fie folosite, altfel nu ne-am mai putea face intelesi. dar, in viu grai e mai usor. ne ajuta gesturile, tonalitatea vocii, privirea sincera.

traim intr-o lume superficiala, luminata mai mult de stralucirea banului decat de lumina adevarului si a virtutilor. incet incet ne-am departat de originea fericirii, de originea dragostei si a vietii si am adoptat "mutatiile" facute acestora fara a ne mai intreba daca e bine sau rau si fara a ne mai gandi la sensul lor adevarat.

P.S.: ce faci atunci cand simti ca iubesti si mai mult decat atunci cand ai spus ca iubesti foarte mult?

citate (XX)

"Vodca asta are un gust groaznic, dar cred ca nimeni nu o bea pentru gust."
- My Blueberry Nights (2007)

asta ascult acum si-mi face placere (IV)

Cat Power - The Greatest


melodia e de pe coloana sonora a filmului My Blueberry Nights (2007), despre care am vorbit mai jos.
imi place piesa pt ca e linistita, suava, melancolica si buna de facut dragoste pe ea.

My Blueberry Nights (2007)

am asteptat cu nerabdare sa vad ultimul film al lui Kar Wai Wong. am ales cu atentie momentul cand acest lucru avea sa se intample. am vrut ca totul sa iasa bine si filmul sa ma incante.

WKW nu si-a pierdut stilul odata cu My Blueberry Nights (2007). si-a pastrat culorile, efectele de camera si unghiurile, si-a pastrat dragostea si prisma prin care o reflecta, si-a pastrat muzica. dar, cu toate astea, a facut o schimbare. de data asta personajele lui vorbesc engleza si nu mai au ochii oblici. filmu' asta e ceva nou pt el. a pastrat reteta dar i-a schimbat ingredientele. momentan, pt ca nu am vazut decat jumatate din film, "placinta cu afine" e la fel de savuroasa ca si celelalte delicatese ale lui.
m-am oprit cu vizionarea pt ca voiam sa fac o pauza, sa lungesc clipele in care acest film ma incanta. nu vreau sa-l sorb intr-o clipita si apoi el sa ramana doar o amintire placuta a senzorilor mei. vreau sa reusesc sa pastrez starea de beatitudine, de betie, de relaxare pe care el mi-o ofera.
mai devreme am citit o noapte din viata cu Melanie a lu' Zully. mi-a placut scrierea si am zis sa-i prelungesc incantarea simturilor pe care a trezit-o in mine, urmarind acest film de Kar Wai Wong. si am reusit!
pana acum imi place filmul pt ca are actori frumosi. oamenii frumosi si buni sunt ca soarele intr-o zi de primavara, te incalzesc si-ti cresc speranta de fericire. Norah Jones e o fata de care m-as putea indragosti. are buze carnoase frumos conturate, piele de culoarea unei cacao cu mult lapte, voce dulce si placuta, prezenta dragalasa, candidă si incantatoare. Jude Law e barbat si nu-mi place sa vorbesc despre el. dar e frumos in draci. iar Rachel Weisz...o, Doamne, cum arata Rachel Weisz! cu formele ei puse in evidenta de rochiile lungi pana la genunchi si mulate, rochii ce se cer sfasiate si aruncate in foc pt a nu mai putea acoperi niciodata trupul frumos conturat care se ascunde in spatele lor, cu parul ondulat, nevopsit, tuns pana la urechi si aparent nearanjat (doar eu pot intelege de ce am facut aceasta precizare), cu gatul plin de o goliciune ce se intinde pana spre decolteu si care creeaza pofte, cu sanii ei binecrescuti ce se intrevad doar cu ochii imaginatiei, cu mersul ei gratios, cu farmecul si feminitatea ce-i raman in urma exact ca un parfum. o, Doamne!

am terminat de vazut filmul. mi-a placut! ma bucur ca WKW nu m-a dezamagit cu aceasta incercare a lui de a face un film in engleza, desi am auzit numai comentarii negative legat de asta.

My Blueberry Nights e un film simplu, delicat, usor digerabil si haios, seducator si confortabil. <--- il ador pt asta. m-a facut sa ma simt bine in fotoliu, sa nu ma simt singur, m-a ajutat sa simt si sa apreciez lumina calda in care camera era "imbracata" de becul veiozei. noua mea veioza are un bec economic destul de puternic si cu o temperatura de culoare asemanatoare cu cea a luminii naturale, iar cand aceasta lumina ajunge pe peretii zugraviti intr-un alb-galbui usor palid ("jasmine" cica-i spune la culoare), camera prinde viata, caldura si pare a ma imbratisa confortabil.
My Blueberry Nights a fost cea mai buna alegere pt filmul de seara. m-am simtit atat de bine cu el incat n-am vrut sa-l mai las pt a ma afuma. odata ca m-a facut sa ma simt confortabil si apoi pt ca m-a incantat. e plin de culori calde, de liniste, de frumos, de fericire, de bunatate. nu exista niciun personaj rau ori vreo atitudine negativa. nimeni nu se grabeste si timpul parca sta in loc; poate ca si asta e unul dintre motivele pentru care am avut o experienta placuta in timpul vizionarii.
ce mi-a placut foarte mult la film si la WKW e ca nu arata si nu spune lucrurile pana la capat. iti hraneste intuitia si te lasa pe tine sa-ti dai seama de ceea ce se intampla, nu-ti ofera actiunea "motamo" (sau cum s-o scrie).
i-am dat nota 9!

smoke up your life

intr-o ora si ceva o sa "trebuiasca" sa ies in oras. vine un prieten din Bucuresti, cu gagica, si vrea sa ne vedem. parca n-as iesi, parca as mai vedea un film, ca s'asa n-am mai facut-o de mult. dar, cum nu e bine sa stai mult in casa, cred ca o sa ies.
insa nu-mi face deloc placere cand ma gandesc ca o sa mergem intr-un bar plin de fum. mi-e sila de fumul de tigara si de duhoarea pe care o imprima in haine. mi-e scarba si de pielea de pe mine, de parul din cap, de batista din buzunar si de chilotii din cur, ca pana si aia put a tigari, dupa o seara in oras.
poate ca as fi iesit mai des, poate ca viata mea sociala ar fi fost mai activa daca nu ar fi existat tigarile si duhoarea lor. poate ca nu as mai fi pierdut o prietena din cauza lor, prietena care nu a mai venit sa ne vedem pt ca nu putea fuma pe tren. pe langa faptul ca fumul de tigara imi face rau, ma mai si impute pana ajung sa nu ma mai suport eu pe mine.
nu-i inteleg pe fumatori cum se suporta, cum pot sta cu hainele pe ei dupa ce trag un pachet pe zi. au haine de unica purtare? masina lor de spalat merge non-stop?

ce bine ca tigarile or sa se faca 2 euro! poate asa vor fi mai putini fumatori...sau mai multi viciosi slabi de inger, de care sa rad ca-si iau tigari in loc de paine muhahaha >:)

citate (XIX)

"Viata e ceea ce faci din ea. Traiesti ceea ce esti sau esti ceea ce traiesti."

bagajul concediului douamiisapte

bagajul, rucsacul pe care-l duci in spinare intr-o drumetie, e foarte important. daca e prea greu te rupe de umeri, daca bagi in el prea multe chestii te oftici ca nu le folosesti pe toate, daca iei prea putine te plangi ca nu ai. anu' trecut nu am mai facut greseala de acum doi ani cand rucsacul meu a cantarit 19 kg (!!!). atunci, nefiind obisnuit cu el si cu mersu', a trebuit sa mai renunt la haine si sa le las in Alba-Iulia si chiar sa-l pitesc pe sub niste tufe, cu riscul de a nu-l mai gasi vreodata.
rucsacul de 19 kile l-am avut in Apuseni, ca apoi, in Retezat, mi-am luat mult mai putine catrafuse si am zburdat pe stanci mai ceva ca o capra neagra.

pt ca anu' trecut aveam de gand sa stau cat mai mult timp plecat d'acasa, sa ma duc in Bucegi si de acolo in Maramures, dar sa nu car ca bou' ditamai rucsacu', mi-am facut bagaju' cu multa strictete. presupun ca a avut maxim 15 kg...
mi-am pus 3 tricouri, 2 rosii si unu' de camuflaj. tricourile rosii fac parte din costumatia mea de drumetie inca din Apuseni. de la cata transpiratie a fost pe spatele meu, rucsacul si-a lasat amprenta pe ele si s-a format astfel o zugraveala verzuie cu care eu ma mandresc pt ca e dovada efortului depus de-a lungul drumetiilor :D tricoul de camuflaj l-am folosit la tinuta de somn, purtandu-l pe dedesubt. cele 2 tricouri rosii le-am purtat alternativ, o zi unu' o zi celalalt. seara, cand ma schimbam, intindeam tricoul purtat peste rucsac si-l lasam la uscat si la aerisit. somnul mi l-am facut in trening, chiar in pantalonii si bluza cu care sunt imbracat in acest moment, cand scriu aceste amintiri. am avut si 2 bermude, dintre care cred ca am purtat doar una. pantaloni lungi am avut doar o singura pereche (au fost pantaloni de "bun", de iesit in oras, dar pt ca sunt usori, comozi si cat de cat impermeabili i-am sacrificat si le-am dat o utilizare mult mai buna). i-am purtat in fiecare zi. dimineata, cand era mai frig, trageam pantalonii peste bermude si umblam asa pana se incalzea si trebuia sa-i dau jos ca altfel nu se mai putea. bine, pe munte i-am imbracat tot timpul, dar suflecati trei sferturi, ca de la atata mers ma incalzeam. pt ca n-am vrut sa-mi iau cureau la mine (ca sa mai elimin din greutate) a trebuit sa-mi strang pantalonii cu o chinga elastica verde (d'aia rotunda si cu capete in forma de carlig, pt sustinut bagaje) de aveam eu agatata pe rucsac in jurul izoprenului. mi-a iesit foarte bine improvizatia :) in Bucegi, unde a fost frig, am purtat pe cap o cagula. inca de cand am cumparat-o din Europa am zis ca-mi va prinde bine pe munte. si asa s-a intamplat: ori o trageam pe toata peste fata, nas si gura, ori o purtam in doua si-mi tinea foarte bine de cald la chelie. am mai avut si o sapcalie alba pe care am folosit-o in Maramu'. pt a ma apara de ploaie si vant mi-am luat un poncho si o geaca de fas (Nike, subtirica, usurica, oarecum impermeabila si buna pe vant. si ea a fost de "bun"). poncho-ul a fost de tot rahatu', s-a rupt inca de la prima purtare (a fost d'ala de 7 lei, de la Gipo). pt a ma incalzi, am folosit si polarul din dotare; mi-a prins bine, ca la cabana Babele era tare frig in camera. sosete am avut cate o pereche pt fiecare zi si chiloti cam la fel. pt maini mi-am luat 2 perechi de manusi (d'alea elastice din piata), unele cu degete si altele fara. astea au fost hainele.
multe dulciuri si chestii de glojdoreală am avut la mine: bombonele Granini cu visine si mere (care s-au topit, unele, si s-au lipit in capac), ciocolata amaruie, Ritter, Milka Enjoy, smochine, seminte decojite, batoane Q-Form. de mancare mi-am luat pateu Scandic, fasole la cutie Scandic, castravete, cascaval, paine, apa plata Borsec (cea mai buna!) si alte chestii pe care nu mi le mai amintesc. bine, asta e mancarea cu care am plecat, ca pe drum mi-am mai luat eu si alte alea. eram foarte interesat sa mananc ceea ce aveam la mine, ca sa mai scap de greutate :D
servetelele de unica folosinta n-aveau cum sa lipseasca din rucsac. n-as fi rezistat fara ele! seara, cand ma schimbam, imi faceam "baie" cu asa ceva :D
am mai avut: 2 bricege (unu' normal si unu' d'ala cu lingurita si furculita), piatra de lins (o aveam in eventualitatea in care ramaneam fara apa, ca e bine sa-ti freci limba de o piatra ca sa-ti dispara senzatia de sete), sfoara, petarde (ca sa bag frica-n urs), pungi (in care tineam hainele murdare si tineam gunoiul), sapun, pasta de dinti, prosopel, piatra ponce, incarcatorul de telefon, izopren, spray impermeabilizator pt bocanci, lanterna si bateriile, aparatul foto pe care l-am purtat agatat de gat si borseta cu telefonul, portofelul si bricegele.
in picioare am avut bocancii mei dragi. pt ca am mari probleme cu pietricele de pe drum, mi-am facut niste parazapezi din material de fas pe care le-am purtat infasurate peste glezna si bocanc, ca sa nu-mi mai intre tot felu' de chestii in bocanci si sa ma opresc la fiecare kilometru ca sa-i scutur.
pana in Maramures, unde am adaugat la acest bagaj si un cort de vreo 4-5 kg, nu am simtit mare greutate. pe munte mi-a fost usor sa urc, sa topai si sa merg lejer.

per ansamblu, pot spune ca mi-am facut bagajul cum trebuie. m-am folosit de aproape tot ce am bagat in rucsac. e posibil sa fii uitat cateva din qestii...

mintea de pe urma: am uitat sa scriu si de steguletul pe care l-am purtat la gat si pe care il iau dupa mine cand plec la drum. steguletul e un mic tricolor al Romaniei, e de fapt un batic pe care-l port in jurul gatului ca sa nu-mi fie frig. il port la gat precum pistolarii din Vestul Salbatic.

astenie si vis

gataaa...astenia de primavara a venit!
a venit si ma tot strange in brate pana nu mai am putere. ca niciodata pana acum, ma simt obosit, mi-e somn, iar somnul pe care-l dorm e mult mai dulce. tare nimerit ar fi "niste" sex in perioada asta de relaxare mentala. sunt tare aerian si la fel de uituc, ca anu' trecut pe vremea asta :P

de-a lungul zilei imi trec prin cap tot felul de idei despre pareri despre care-as scrie. dar spre seara isi parasesc cuibul si zboara te miri unde. nu stiu cum sa fac, ca tare mult mi-ar placea sa ma duc si eu intr-un pelerinaj d'asta ca al lui Zully. 45 de zile de concediu nu mi-ar da sefa sub nicio forma (zic eu), iar bani nu stiu daca as avea. tare frumos suna "45 de zile de mers pe jos, cu rucsacu' in spinare, prin pustietate, cu somn la cort ori sub cerul liber" :) vis, nu alta! nu prea stiu eu multe despre acest pelerinaj, "el Camino de Santiago", dar ideea de a merge vreme de atatea zile prin pustietate, de a-mi testa limitele si de a gusta aluatul din care-am fost plamadit, ma excita fara masura de mult :)

juma' de zi libera

voiam sa scriu ceva inteligent, dar mi-a zburat ideea.

fost-am azi la Bucuresti. pt o treaba de 10 min, cat a durat sa iau un act, mi-am luat liber de la serviciu jumatate de zi. si a fost bine. m-am plimbat, am stat de vorba cu un om liber, am admirat rochii de mireasa si m-am gandit ce frumos ar fi fost daca si "etalonul" frumusetii, elegantei, rafinamentului si feminitatii ar fi fost prezent.
pt a 4-a oara am fost si am dansat. de data asta mi-am facut abonament. am trecut la bachata, sau cum s-o scrie. din pacate, stiu sa dansez doar de unul singur. deh...a lot of practice makes it perfect :(
mama nu a mai plans astazi :)

iarasi sunt obosit si mi-e somn. hmmm...

citate (XVIII)

"Lose yourself, find yourself, nothing to prove to nobody else."
- Soulfly - "Carved Inside"

tampoane parfumate

e mult text, literele sunt imense, multe cuvinte sunt pocite si scrise aiurea, unele expresii sunt intr-o limba ciudata iar per ansamblu e greu de citit si, pt unii, greu de digerat...dar odata ce te obisnuiesti cu stilul, cu umorul, cu trivialitatile, odata ce ajungi sa parcurgi textul cu acea viteza cu care a fost scris si incepi sa creezi imagini cu faptele si descrierile pe care le citesti, n-ai cum sa nu ramai captivat de tampoanele parfumate si sa nu citesti pana la capat ce a scris Abjectu. mai ales ca finalul te nauceste si te pune pe ganduri. pana si autorului ii vine sa se injure pt ce a putut sa faca si recunoaste ca a gresit.
"tampoanele parfumate" merita citite pt ca, asa cum si Abjectu a fost luat la palme de morala povestii, asa si fiecare dintre noi merita un rand de astfel de palme, cel putin o data pe saptamana.
"tampoanele parfumate" sunt despre eternul feminin.

...de-as mai intalni una ca tine...

via Puck.

concediu douamiisapte, Bucegi

anu' trecut am reusit de mi-am oferit un concediu asa cum imi doream. nu a iesit el concediul de vis, da' cel putin am facut cam tot ce-mi propusesem. am fost pe munte, am facut agroturism, am fost singur cu rucsacu' in spinare, am cheltuit cat mai putini bani.
in lipsa de alte idei si din dorinta de a pastra undeva amintirea vacantei din 2007, mi-am zis sa ma apuc sa mi-o reamintesc si s-o notez aici, ca sa nu se piarda.

concediul a inceput cam pe la ora 18, intr-o zi de vineri. data calendaristica nu o mai tin minte exact, stiu doar ca era pe la inceputul lui septembrie. am plecat mai devreme de la serviciu, am fugit pana acasa unde ma astepta rucsacu' in care mai trebuia sa bag neste chestii. ma grabeam pt ca trebuia sa prind ultimu' maxi-taxi de Bucuresti. trebuia sa dorm la un prieten d'acolo pt ca, a diua zi de dimineata aveam tren de Busteni. ajuns acasa, am tras pe mine costumatia de drumetie, am pus rucsacu' in spinare, mi-am luat la revedere de la ai mei, tata mi-a mai dat niste bani si dus am fost. aveam sa ma mai intorc peste aproximativ 2 saptamani. aveam la mine vreo 500 roni si cam 30 de bonuri.
in statie m-am intalnit cu N. maxi-taxiul era full, loc ciuciu. nu stiu din ce motiv, toti pasagerii au trebuit sa se mute intr-un altul. eu, care sunt mai de buna credinta, am asteptat ca toti pasagerii care erau in celalalt sa se mute in astalaltul si apoi sa vorbesc cu soferul, ca poate m-o lua si pe mine in picioare. "poate imi ia mai putini bani", mi-am zis. insa N, care e mai descurcaret el asa, mi-a bagat rucsacu' cu forta in maxi de n-a mai putut soferu' sa comenteze ceva. m-am suit, am gasit loc, am platit biletu' intreg si am pornit spre Bucuresti. cu N ma intalnisem ca sa-mi dea camera foto, ca era sa uit...o Sony nu foarte desteapta, da' buna pt imortalizat diverse chestii.
ajuns la C, prietenu' din Capitala, mi-am facut dus si am mancat. ce aveam eu si niste caracatite micute de le avea asta in frigider, cu un sos verde si foarte picant. m-am culcat si m-am mai trezit abia cand a venit el cu gagica lui. insa eram prea chiaun de somn ca sa fiu lucid, asa ca n-am priceput mare lucru din conversatia pe care am purtat-o. m-am trezit pe la ora 5, cred. l-am admirat pe C cum dormea cu mana pe iubita lui, cum a sarutat-o dulce atunci cand s-a dat jos din pat sa ma conduca.
m-am dus la metrou. ajunsesem inaintea lu' C. credeam ca gresisem peronul, da' l-am sunat s avad pe unde e si mi-a confirmat ca eram unde trebuia. am facut atunci prima poza din cele 1000 cate am facut in tot sejurul. a venit si d-ul C, am luat metroul, ne-am intalnit cu O si, din Gara de Nord am luat trenul.
nu mai stiu sigur ce tren a fost. am uitat de atunci si pana acum. din cate reusesc sa-mi aduc aminte, l-am schimbat mai tarziu cu unul de Busteni. era tren personal, din ala cu 2 etaje. noi am stat la etajul superior, la inaltime. eram imbracat cu bermude si mi se cam facuse frig. asa ca am tras pe mine pantalonii lungi...si am umblat asa, in costumatia asta, bermude pe sub pantaloni lungi, pana m-am intors acasa :D ma mai schimbam doar seara, la culcare.
uitandu-ma la datele pozelor pe care le-am facut atunci, am descoperit cand s-a intamplat prima zi a calatoriei, pe 19 septembrie :> vremea nu se arata foarte confortabila. crucea de pe Caraiman era invelita in nori iar aerul de la poale, din Busteni, era rece. am tras pe mine minteanu' lu' O. ca sa nu-mi mai dau jos rucsacul, mi l-am tras pe maini, purtandu-l astfel cu spatele in fata. eram precum un cavaler in armura :D
in gara ne-am "imprietenit" cu un cuplu bucurestean. o gagica cu gura mare si un tip ok, cu paru' lung. ea s-a bagat in seama cu noi, intrebandu-ne ce itinerariu avem, pe unde vrem s-o luam, cum ar fi mai bine sa procedeze...chestii si balarii. de voie de nevoie, pana la urma ne-am cuplat cu ei si i-am lasat sa mearga in preajma noastra. ne-am oprit la un market de unde ne-am mai luat niste provizii. mi-am luat neste bomboane d'alea cu cocos si rom si o sticla de Alexandrion, ca sa ne incalzim. am mai stat nitel la taclale cu cei doi si am inceput sa urcam spre telecabina.
nici macar 300 de metri nu am urcat, ca porumbeii au si dat semne de oboseala. s-au codit ca nu stiu daca sa mearga pe traseul nostru, ca nu stiu ce si nu stiu cum. am facut schimb de numere de telefon, ne-am luat la revedere si am inceput sa urcam. traseul se anunta unul periculos, dificil si totodata pitoresc.
din fericire, la urcare nu am avut problemele pe care le intampinasem cu un an inainte, cand am urcat pt prima oara pe Apuseni. de data asta ma simteam mai usor, mai in forma. de la inceput m-am postat in fata grupului, asa cum imi place mie. la inceput am urcat prin padure...poteci, copaci, verdeata, cruci. o faza faina s-a intamplat la o trecere pe marginea prapastiei (pe partea dreapta a drumului, pe urcare, era o vale destul de abrupta). trebuia sa coboram o panta de aproximativ 1 metru avand ca punct de sustinere iarba dimprejur. terenul era alunecos, iar panta avea in componenta ei niste radacini mari de copaci. trebuia asadar sa ne tinem de iarba si sa coboram in echilibru pe acele radacini. m-am avantat primul, lasandu-mi rucsacul la C. aveam de gand sa trec in partea cealalta si apoi C sa-mi arunce rucascul. dar...O a gasit mai in stanga noastra niste trepte special amenajate ca drumetii sa ocoleasca zona periculoasa :))
intamplarea asta a fost nimic pe langa ce putea sa fie urmatoarea. m-am oprit nu stiu ce sa-mi fac. am pus jos rucsacul, mi-am scos sapca de pe cap si mi-am desfacut borseta in care aveam telefonul proaspat cumparat, portofelul cu actele si banii, briceagul si piatra mea de lins (am citit eu intr-un manual de supravietuire ca atunci cand ti-e sete si n-ai apa e bine sa lingi o piatra. prin Apuseni mi-am gasit una numai buna de frecat pe limba :P). cum am spus mai sus, in dreapta noastra aveam tot timpul o vale destul de abrubta. nu stiu cum am putut sa fiu atat de nerod atunci, dar mi-am pus rucsacul chiar pe marginea prapastiei. si borseta peste el. evident ca ceva trebuia sa cada. s-a dus borseta ca era mai mica, mai rapida si mai pretioasa.
timp de cateva secunde am ascultat cu sufletul la gura cum borseta mea fosneste frunzele peste care trece in caderea ei nebuna. aluneca si tot aluneca, se ducea jos la vale si odata cu ea telefonul meu cumparat in rate, 70% din banii mei de drumetie, actele si tot ce mai aveam eu in ea. mi-am oprit si respiratia ca sa aud mai bine cum borseta mea se duce in hău...pana cand s-a oprit. am strigat dupa C si O sa se opreasca si m-am dus dupa ea. am coborat incet, pe fund si sprijinit in maini. am luat-o prin invaluire, nu m-am dus direct spre ea, de teama sa nu provoc vreo alunecare de teren care s-o duca jos de tot. draguta de ea se oprise intr-un pomisor. am reusit de am prins-o si pana sus la rucsac am strans-o bine in maini. scapasem usor. dar, pt ca orice medalie are si reversul ei si pt ca legea muntelui spune ca acesta trebuie sa-si ia tribut, mi-am uitat sapca in acel loc :D nu m-am mai intors dupa ea ca sa nu mai pierd timpu'. le-am trimis un SMS celor doi cu care ne intalniseram la gara, rugandu-i sa-mi recupereze sapca in caz ca aveau s-o vada. aveam sa-i rasplatesc la Cabana Babele cu niste Alexandrion.
cu inima impacata si cu o buna invatatura de minte, am iesit din padure unde am dat de piatra muntelui. locul respectiv avea si un lac micut in care se strangea apa ce cadea din munte. am luat o mica pauza pt a mai manca un sandvis si pt a admira frumusetea locului. am incercat eu sa fac niste poze artistice, insa cu multa lipsa de talent :D ca era sa uit...am dat si peste o cruce acolo :(
in continuare, traseul se arata la fel inclinat.

Neogen sux!

iote ce spam am primit de la Neogen ( foto ). cica "Ciumpanela Hello (monicasexoral)" doreste sa fim prieteni pe Neogen. io nici macar nu am cont la clubul lor si ei imi trimit mail, iar daca am cont pe vreun site Neogen, in niciun caz nu e facut pe adresa de mail la care am primit eu spamul. mailu' e d'ala trimis automat de sistemul lor, ca doar vine de la o adresa la care nu se poate raspunde.
saraca fata, cum se folosesc nesimtitii astia de ea... :(

sclavii banilor in numele dragostei

de ce toata lumea uraste Valentine's Day? sau, cel putin, noi romanii de ce facem asta? am observat ca exista o ura nationala impotriva acestei sarbatori, pe motiv ca ar ucide Dragobetele nostru national si ca ne-ar face sclavii vanzatorilor de flori, inimioare si pluşuri.

ce vina are aceasta sarbatoare? Valentine's Day e Ziua Indragostitilor. nu stiu daca e recunoscuta la nivel mondial, insa tinand cont de amploarea pe care a luat-o aceasta, as putea spune ca e chiar Ziua Internationala a Indragostitilor. adica mai toti indragostitii din lume, pe 14 februarie (de ziua lu' mamaie :P), isi serbeaza dragostea. ce e rau in asta?
cum ziceam, Valentine's Day e Ziua Indragostitilor, ziua oamenilor care se iubesc, ziua dragostei, ziua fericirii in doi, ziua sufletelor pereche. este ziua in care cel mai frumos sentiment uman posibil e sarbatorit de oamenii de pe aceasta planeta. o sarbatoare este un prilej de bucurie, de celebrare a unui lucru frumos, de demonstrare a respectului fata de acesta. ce e rau in asta?
avem Ziua Copilului, avem Ziua Femeii si avem si Ziua Indragostitilor. nu stiu sigur, insa am impresia ca ele ar fi sarbatori internationale celebrate de toti oamenii Pamantului. cu cat mai multi, cu atat mai bine! de ce sa nu se bucure toti oamenii, in acelasi moment, de un lucru frumos, de ce sa nu sarbatoreasca ei toti acea stare de gratie pt care se nasc si mor (= dragostea) ? ce e rau in asta?
sunt curios daca cineva va gasi vreodata un raspuns la intrebarea "ce e rau in a face bine, in a face ceva frumos?" si sa vorbeasca strict despre subiectul in sine si nu de probleme si chestii adiacente.

cu Valentine's Day la romani tocmai asta e problema, chestiile adiacente care au aparut pe langa aceasta sarbatoare: cumparaturile dedicate, sufocarea Dragobetelor, sarbatorirea "obligatorie" a Zilei de catre toti indragostitii. nu cred ca toate astea fac parte din sarbatoare si nu cred ca celebrarea Zilei Indragostitilor presupune intocmai asa ceva... cum ziceam si cand am vorbit despre romani si Romania, ce vina are aceasta sarbatoare, frumoasa in esenta ei, de am ajuns sa ne batem joc de ea...si sa o mai si ponegrim pt asta?
cum am spus si mai sus, Valentine's Day e sarbatoarea internationala a dragostei...iar Dragobete e sarbatoarea nationala a dragostei. avem astfel de-a face cu o sarbatoare globala si una locala. ce e rau in a sarbatori de doua ori? nu cred ca interzice cineva bucuria de a celebra acelasi lucru de doua ori. o data sarbatorim cu fratii nostri pamanteni iar a doua oara cu fratii nostri romani. e ceva rau in asta?

da, e rau cand ajungem sa uitam Dragobetele si sa abandonam spiritul national in favoarea unuia importat. dar nu trebuie sa fim atat de habotnici si sa scuipam ceva venit din afara doar pt ca nu e ceva d'al nostru, national. Valentine's Day nu ne face niciun rau, asa ca il putem adopta fara probleme. noi romanii am adoptat o groaza de rahaturi venite din afara (fast-food, pron, emo, droguri etc.), insa cand vine vorba de a aduce si un lucru bun (in esenta lui) ne apucam sa scuipam si sa aruncam cu noroi, ca noua nu ne trebuie asa ceva.
globalizarea ne va cuprinde fie ca vrem sau nu, nu prea avem cum sa ne punem in fata ei si sa o oprim. dar o putem controla! suntem un popor de smecheri, dar cand vine vorba sa facem si ceva frumos din smechereala, ne-o tragem in gura unii altora. daca tot suntem smecheri, de ce nu am adopta Valentine's Day si am adapta-o la spiritul nostru national? bun...pe 14 februarie sarbatorim dragostea impreuna cu europenii, asiaticii si americanii, iar peste 10 zile, de Dragobete, sarbatorim dragostea intre noi, romanii. nu e vorba doar de a impaca si capra si varza, ci de a ne bucura mai mult. nimeni si nimic nu ne poate distruge spiritul si identitatea nationala atata timp cat noi nu vrem si nu permitem asta. si ce daca sarbatorim si Valentine's Day si Dragobetele? scrie undeva ca asta ne face mai prosti, ca din cauza asta ne vom iubi tara mai putin?

in loc sa ne batem cu pumnii in piept ca o sarbatoare importata o sufoca pe cea nationala, in loc sa facem pe patriotii in fata unei probleme minore de identitate nationala, mai bine am deschide bine ochii si am vedea ca subiectul ales pt a epata de nationalism nu e cauza problemelor acestei tari. e foarte usor sa-ti concentrezi atentia si ura asupra unei probleme minore decat asupra celei care doare cu adevarat.
asa ca sa nu mai aruncam vina asupra Valentine's Day, ca nu din cauza acestei sarbatori fug romanii la munca in alte tari, nu din cauza ei tinerii se pisa pe tricolor si-si baga pula in ea de tara si nu din cauza ei dragostea a devenit o marfa de schimb.

Valentine's Day a fost doar pretextul ca toate astea sa se intample. oamenii care au facut si fac asa ceva sunt de vina. Valentine's Day e doar o sarbatoare, o chestie ce nu poate fi nici materializata si nici atinsa, o chestie la care se poate renunta oricand daca toti oamenii s-ar decide sa faca asta, o chestie ce a fost inventata pt a fi un prilej de bucurie. cum poate fi vinovata o chestie care nu exista decat in mintile oamenilor si care nu obliga in niciun fel la supunere? oamenii care au calcat in picioare insasi esenta ei, sarbatorirea dragostei, si s-au folosit de Ziua Indragostitilor ca sa-si vanda marfa si sa dea vina pe ea pt globalizare si alte rahaturi, acesti oameni trebuiesc injurati si scuipati. ei sunt vinovatii, din cauza lor o sarbatoare frumoasa a ajuns sa fie sinonima cu vanzarile masive de obiecte ce ar trebui sa simbolizeze dragostea.
ei sunt vinovati, ei si cei care le-au cazut victime. totusi...nu putem pur si simplu sa dam vina pe o biata sarbatoare pt ca indragostitii trebuie sa-si cheltuie banii pe cadouri. nu-i pune nimeni sa faca asta, legea nu-i obliga si nici nu vor ajunge in iad daca pe 14 februarie nu-si varsa salariul in buzunarele comerciantilor de "iubire materializata".
ce frumos ar fi daca le-am trage o mare muie celor care au ciopartit dragostea de amorul marketingului si care ne indeamna sa cumparam mai mult pt ca asa vom iubi mai bine. bine ar fi sa-i aducem in genunchi in fata noastra, in pozitia de felatie, atunci cand vom renunta la serviciile lor, cand vom celebra iubirea asa cum se cuvine.

dragostea trebuie simtita, traita si aratata asa cum e ea: frumoasa, fericita, calda, linistita, simpla, colorata, inmiresmata, dulce, nabadaioasa si cum o mai fi ea. nimic nu poate inlocui lipsa ei, nici un lan de trandafiri, nici o masina luxoasa, nici un sex oral ca la carte, nici chiar sarbatorirea Zilei Indragostitilor, NIMIC!

leapsa cu mancare jenanta

o alta leapsa de la Oceania, "leapşă gastrojenantă" cum ii spune ea. despre ce e vorba: pai

"Care este situaţia gastronomico-alimentară cea mai jenantă prin care aţi trecut? Ce au experimentat cel mai scârbos dinţii gurii dumneavoastră?
Care au fost motivele de icter şi de hepatită prin care aţi trecut?"

pai...eu mi-s "robul pantecului", cum obisnuia sa-mi spuna o prietena. adica sunt un gurmand inrait, imi place sa mananc, sa savurez bucate, sa incerc mereu feluri noi si ciudate, sa descopar mancaruri care mai de care mai apetisante. asa ca mari probleme nu am avut in a ma bucura de mancarea ce mi-a fost pusa in fata pana acum.
cand eram mai mic aveam probleme in a savura hrana pe care mi-o dadeau parintii mei. spre exemplu, nu puteam suporta ciorba de burta...iar acum mananc si doua portii atunci cand ma duc la restaurant si imi place cum o fac. mai sunt mancaruri pe care eram obligat sa le mananc iar acum ma delectez cu ele de voie buna. am trecut peste sila pe care mi-o provocau atat vederea cat si mirosirea lor, am gustat din ele, mi-am lasat papilele sa decida si am ajuns la concluzia ca mancarurile respective sunt bune si pot fi mancate.
pana la urma, nu cred ca exista o mancare naspa, ci doar mod de abordare gresit asupra ei. sobolanul cred ca are carne gustoasa din moment ce in Asia oamenii il mananca in mod obisnuit. cand o sa am ocazia o sa incerc sa vad cum e.

si, ca sa raspund totusi la intrebari, cea mai jenanta situatie gastronomico-alimentara prin care am trecut a fost cu o budinca facuta de mamaie. eram mititel atunci. am mancat-o si dup'aia mi s-a facut rau. cred ca am si vomitat, nu mai stiu. insa am ramas cu un gust naspa si o stare de voma care imi vin mereu atunci cand ma gandesc la acel moment sau cand vad o budinca. nici nu am mai avut ocazia de a incerca una, dar cred ca acum nu mi se va mai parea atat de naspa.
o mica problema o mai am cu matele fierte. in fiecare an, cand taiem porcu', mama si cu sora-mea fierb matele si le mananca. mirosul este foarte nasol si pregnant, intr-atat incat ma descurajeaza si nu mai ajung sa le gust. am mancat mate fripte, chişcăre, dar fierte nu. o sa le incerc si p'astea, candva.
deocamdata, tot astept sa primeasca fudulii si momite la restaurantele pe la care mai merg, pt ca de fiecare data cand le vad in meniu si le cer, ei nu le au :(

Things We Lost in the Fire (2007)

inca un film regizat de o femeie...Things We Lost in the Fire (2007) :D
nici asta nu e foarte convingator, in ciuda subiectului foarte bun si a prestatiei lui Benicio Del Toro.
filmul e despre doi oameni care ajung sa fie mai apropiati din cauza disparitiei unui om foarte important din vietile lor, sotul si cel mai bun prieten. ei ii este greu sa stea singura iar lui ii este greu sa stea fara droguri. durerea ii uneste si unul pe altul se ajuta sa depaseasca momentul critic din viata lor.
frumoasa poveste, nu?! dar pacat ca e slab folosita. personajelor le lipseste motivatia propriilor actiuni. desi povestea le da tot dreptul sa actioneze asa cum o fac, actiunile lor nu par a se indrepta spre ceea ce ei ajung sa faca si sa spuna, dar cu toate astea se intampla. ori asta nu prea e ok deoarece e vorba de un film si nu de o carte. trebuie ca si jocul actorilor si regia sa confirme si sa convinga spectatorul asupra dramei povestii, nu doar povestea in sine. multa tristete e in aer atunci cand moare cineva drag, dar disparitia unui om nu face o poveste de film mai buna. faptele si intamplarile reusesc sa fie mai convingatoare decat personajele.
filmul nu trebuie totusi ratat. are atuurile necesare pt a fi vizionat alaturi de cineva drag, eventual in brate: muzica buna, melancolie, tristete, oameni frumosi, soare si caldura, bunastare.
i-am dat nota 7.

life in mono

incep sa simt singuratatea ca pe un fior rece care ma strabate si-mi da senzatia de fier prin vinele mele. ma simt rece pe interior, ma simt greu, ma simt blocat, ma simt gol, ma simt neajutorat, ma simt neimpartasit, ma simt neputincios.
m-am aruncat peste tastatura cu gandul de a da afara din mine tot golul...

...insa nu a durat foarte mult senzatia. as mai spune ceva si nu stiu ce. iar daca stiu ce e, nu prea-mi vine sa spun. nu vreau sa devin disperat si sa-mi scriu in gura mare lipsurile.
na ca am si eu orgoliul meu! anu' trecut ma tineam sus si tare ca eu nu am orgoliu, ca am onoare sau ceva de genu' asta, iar acum nu scriu din orgoliu, sau cum i-o zice...

ma simt obosit si plictisit. cred ca o sa mai citesc.

citate (XVII)

"Unde-s doi puterea creste."
- Hora unirii

can I hold you?

mi-a placut melodia asta de la prima auditie, care s-a intamplat sa fie pe Guerilla, la fel ca si astazi (adica acum doua zile, cand m-am apucat prima data sa scriu asta). auzisem de Tracy Chapman si de "Talkin' Bout a Revolution", dar nu ascultasem si altceva de la ea. cum am spus, piesa asta, "Baby Can I Hold You", mi-a placut de la prima auditie. eram vrajit de vocea calda si linistita a acestei fete, ma ungea pe suflet si mi-l calma. am reusit sa fiu atent si la versuri...
..."wow!", am spus. nu-mi venea sa cred ce-mi auzeau urechile. fata asta renunta la orice declaratie de dragoste, la orice vorba de impacare in favoarea cuvintelor "iubito, pot sa te tin in brate?". m-a frapat pragmatismul cu care ea cerea sa auda vorbe concrete, ce se pot materializa in actiuni imediate, in loc de vorbe dulci si pareri de rau. isi iarta partenerul pt ca nu poate sa-i spuna "te iubesc" si "imi pare rau", trece peste orgoliul propriu si nu cere decat o imbratisare, o apropiere fizica, plina de caldura si completare.
dragostea nu sta in capricii, in "fa asta pt mine si te voi iubi", ci in iubirea propriu-zisa, in faptele dintre indragostiti si in sentimentele lor.

versurile:

Sorry,
Is all that you can't say.
Years gone by and still
Words don't come easily,
Like sorry, like sorry.

Forgive me,
Is all that you can't say.
Years gone by and still
Words don't come easily,
Like forgive me, forgive me.

But you can say baby,
Baby can I hold you tonight,
Maybe if I told you the right words
At the right time you'd be mine.

I love you,
Is all that you can't say.
Years gone by and still
Words don't come easily,
Like I love you, I love you.

bloage de bloage

am votat la roblogfest:

cel mai bun blog: Piticu
cel mai bun blog personal: Adrian Ciubotaru
cel mai bun blog colectiv: sarcina in doi pt Baietel
cel mai bun blog nou: sarcina in doi pt acelasi Baietel
cel mai bine scris blog: Krossfire
cel mai bun blog de divertisment: Gogul Kaizer
cel mai bun blog de sport: Catalin Tolontan

situ' e naspa organizat pt ca nu pot sa-mi vad voturile intr-o pagina dedicata. daca am uitat cui am dat votu' la o anumita categorie tre' sa fac scroll peste 500 de bloguri si sa fiu atent unde am pus bifa.
am votat bloguri pe care eu le consider faine si pe care le am indexate deja, adica le-am pus in blogroll (dar cum mie nu-mi place acest cuvant, folosesc denumirea de "bloguri faine")

cel mai bun blog il are Piticu pt ca il updataeaza la ora/minut/secunda, pt ca nu e basinos, pt ca la el gasesc multe chestii interesante. aprecierea e din punct de vedere general.
cel mai bine scris blog reuseste sa tina Krossfire. munceste la el, se documenteaza si nu scrie aberatii.
cel mai bun blog personal e al lui Adrian Ciubotaru pt ca imi place ce scrie si pt ca cel mai bine scris blog fusese stabilit deja.
cel mai bun blog colectiv si cel mai bun blog nou e cel dedicat lui Baietel. imi place sa-i citesc pe cei doi viitori parinti, sa le simt bucuria, dezinvoltura si emotia de a avea un copil :)
cel mai bun blog de divertisment il avea Gogul Kaizer. de ceva vreme incoace nu prea mai imi place de el, a inceput sa devina monoton, repetativ si uneori plictisitor, mai ales ca a pus si o tema naspa. dar posturile lui vechi raman in continuare mai funny decat ce am mai gasit la altii.
cel mai bun blog de sport il face Tolontan. de cum intru la el ma captiveaza articolele lui, chiar daca nu ma pasioneaza subiectu'.

ar mai fi fost si altii de votat, dar cum nu au fost nominalizati, i-am ales pe cei mai buni dintre cei pe care i-am vazut pe liste.

citate (XVI)

"Vrei sa stii cum am reusit? Nu m-am gandit niciun moment la drumul de intoarce."
- Gattaca (1997)

run Cata, run

m-am plimbat azi pe Calea Mosilor. nu m-am dus la Bucur Obor sa-i iau lu' sora-mea bluza pepit, da' am ajuns totusi pana acolo. m-am plimbat mai mult in cautarea cartii lui Zully. de fapt...e gresit spus "m-am plimbat", mai corect ar fi "am alergat". am o viteza de mers extraordinara. si nu sunt singurul care a observat asta. ma si grabesc sa ajung acolo unde trebuie sa-mi fac treaba, dar si fug de privirile oamenilor...de parca ar sta cineva sa ma analizeze pe mine, pe strada, doh!. o sa incerc sa merg mai incet, mai apasat, sa nu mai fug. cateodata am impresia ca as putea merge pe apa, atat de repede merg incat nu as avea timp sa ma scufund. o sa merg mai incet si o sa incerc sa ma bucur mai mult de ceea ce vad, n-o s-o mai fac fugar. dar simt totusi ca pt a fi in stare de asa ceva, trebuie mai intai sa-mi gasesc linistea...
am vrut sa-mi iau un chebab de unde-mi lua tata de fiecare data cand veneam de la Europa. dar mi s-a parut extraordinar de scump, 11 lei :|
am gasit cartea, aveau un singur exemplar, primit ieri. primele cinci pagini le-am rasfoit pe drum, in timp ce "alergam". m-am si apucat sa o citesc. primele 50 de pagini, primele doua povesti si jumatate. imi plac, ma capteaza si-mi hranesc imaginatia. momentan, "Strugurii" sunt mai aproape de sufletul meu, decat "Noptile".

The Darjeeling Limited (2007)

film cu trei personaje idioate, film mistic, film in care India arata foarte frumos, film amuzant, film ciudăţel, film fain, The Darjeeling Limited (2007) film.
mai mult de atat nu stiu ce sa spun despre un film idioţel :P
i-am dat nota 8

citate (XV)

"E mai bine sa ai exact atat cat iti lipseste."
- Parazitii - "Categoria grea"

stuff-uri de azi si de maine

mi-am facut un obicei din a ma delecta, inainte de culcare, cu fotografiile de pe Pizdaus :)

maine ma duc cu masina prin Bucuresti. din pacate o sa mai fiu cu un coleg. poate reusesc totusi sa ajung in vreo librarie si sa ma uit de "Noptile" lu' Zully.

azi am fost pt a doua oara la cursurile de dans. am mai invatat pasi noi, dar am descoperit ca-mi este greu sa ma sincronizez cu altcineva (o sa mai revin asupra acestui fapt). cel putin am facut-o pe profesoara sa rada si sa se simta bine :D

pe luna ianuarie intretinerea e 530 lei, iar salariul meu 800. insa sper la 2 joburi faine si mai bine platite.

n-am mai citit "Idiotul" :(

Elizabeth: The Golden Age (2007)

iarasi scriu acum despre un film vazut aseara. imi pare rau ca n-am putut scrie atunci cand trebuia, pt ca e vorba de un film frumos pe care mi-ar fi facut placere sa-l insemnez asa cum simteam imediat ce il vizionasem.
despre Elizabeth: The Golden Age (2007) e vorba. un film care mi-a placut si pe care l-as revedea, un film bine facut, simplu, care nu se pretinde altceva decat e, un film onest. o fata mi-a spus ca asta e un film politic, eu spun ca e un film de dragoste.
regina Elizabeth a fost o femeie puternica. mi se pare greu sa fii regina (si a Angliei pe deasupra), sa fii femeie printre barbati si totusi sa iubesti si sa-ti pastrezi feminitatea. din film reiese ca Elizabeth a reusit asta, iar Cate Blanchett ne mai arata si cu cat stil a facut-o; as putea spune chiar ca m-am indragostit de Elizabeth, ori de Cate Blanchett...nu pot spune exact. mi-a placut femeia pe care am vazut-o in film, m-a atras pana m-a cucerit. o femeie frumoasa, puternica, dar totusi vulnerabila. imi place sa spun ca o femeie exista cu adevarat abia in momentul in care devine vulnerabila, cand se deschide ca o floare, dandu-si petalele la o parte si lasandu-si aroma sa fie adulmecata pe deplin.
principalul motiv pt care mi-a placut filmul a fost prestatia lui Cate Blanchett, femeia care m-a facut sa simt ce am spus adineauri. dar si filmul reuseste sa se ridice la acelasi nivel cu ea. unghiurile de filmare sunt atragatoare, costumele si decorurile cuceresc imediat ochii pasionati de frumos, iar drama povestii impresioneaza sufletul. de mult nu am mai vazut un film dramatic ca acesta, care sa fie dramatic prin el insusi, fara artificii, fara lacrimi in exces, fara sange varsat cu nemiluita. pot spune ca e un film timid, care se arata asa cum se simte: puternic si vulnerabil.
i-am dat nota 8.

citate (XIV)

"Totul se rezuma la perceptie."
- Alexunu

urma

imi place Urma. imi place mult de tot. inca de acum 3 sau 4 ani cand, la Cluj fiind, m-a rugat o fata sa-i downloadez de pe huburile de DC++ d'acolo. gasisem cateva melodii pe care le-am si ascultat, ca sa vad si eu despre ce e vorba.
era prin luna iulie, cand se dadea admiterea la facultatea de teatru. monitorul era in dreapta geamului prin care se vedeau pomi verzi si lumina calda a soarelui. toata camera era plina de lumina, culorile erau vii, totul in jur imi inspira optimism si pozitivitate. am ascultat o melodie, "After All" cred, si mi-a placut. am ramas impresionat de cat de multa primavara simteam in acea melodie, mai ales ca lumina calda de afara era toata peste mine. vocile vesele, calde, flautul zglobiu, ritmul linistit dar totusi jucaus ma binedispuneau cum nicio melodie pana atunci nu reusise. o stare de impacare ma cuprinsese. eram impacat, linistit, optimist si plin de viata.
asa ma simt si acum de fiecare data cand ascult piese Urma. cand nu stiu ce melodie sa pun, cand starea pe care o am nu-mi inspira nicio piesa care sa se asorteze, cand conduc, cand merg pe strada si ascult muzica la player, de fiecare data pun Urma in background si-mi gasesc linistea si soundtrack-ul pt actiunile mele.
nici acum nu inteleg versurile din multe melodii d'ale lor. poate ca nici nu mai conteaza cand muzica insasi ajunge la urechile mele si-mi inspira o stare pozitiva si placuta. insa cand trec peste muzica si-mi indrept atentia catre versuri, am surprize mai mult decat placute. cum s-a intamplat cu "Wishlist".
am ramas masca cand i-am citit versurile. nu-mi venea sa cred cat de mult sunt de acord cu fiecare cuvant scris acolo, poate doar cu "coffee" pt ca nu beau :) de atunci si pana acum am ascultat-o de sute de ori fara sa ma satur de ea macar o data. versurile ei sunt lista mea de "to do/find things" atunci cand ma trezesc dimineata si ies afara.

m-am apucat sa scriu asta datorita ultimei mele obsesii de la Urma, "What I Am" (piesa de mai sus). versurile nu au o mare importanta de data asta, nu atat de mult pe cat o au vocea puternica si apasata a celui care canta, care parca iti aduce aminte de toate cele rele care dor si care au stat amortite pe fundul sufletului, ritmul crescator de la calm la strigat si refulare, si mai apoi chitara ce linisteste si impaca un suflet aprins de durere, cauterizandu-i ranile.

The Man Who Cried (2000)

nu vreau sa cred asta, dar femeile nu sunt bune ca regizori. cel putin asta ma face sa cred Sally Potter cu al ei The Man Who Cried (2000). mi s-a parut un film slab. un film care incearca sa fie o capodopera, care incearca sa fie bun pe mai multe planuri, dar pt ca incearca prea multe nu reuseste sa faca ceva calumea. in timp ce-l vizionam ma intrebam "ce vrea sa spuna filmu' asta? ce vrea sa demonstreze? care e subiectul lui?". nu prea am gasit raspunsuri.
poate e prea subtil pt intelectul meu ca eu sa-l inteleg, nu zic nu. dar am vazut o groaza de filme (asta fu al 898-lea, indexat) si am ochiu' si spiritu' format pt a ma lasa impresionat de un film.
filmu' are muzica buna, cuvinte putine si actiune nu foarte complicata. probabil ca Sally Potter a incercat sa faca ceva ce lui Kar Wai Wong ii reuseste, sa impresioneze sufletul pana-i creste aripi si zboara. spre deosebire de ea, WKW pastreaza acelasi ritm pe toata durata filmului, in timp ce Sally are cresteri si descresteri de ritm incat nu ajungi sa te simti confortabil cu o anumita stare, ca imediat te arunca intr-o alta.
personajele sunt slabe iar povestea nu e indeajuns de puternic motivata ca sa existe. cel mai bun lucru din film e muzica.
i-am dat nota 6.

cele mai frumoase femei

in fiecare an imi place sa particip la "Topul celor mai sexy 100 de femei din lume" organizat de FHM. anu' asta vreau sa alcatuiesc cel mai bun top 10 pe care l-am facut pana acum si sa nu mai omit pe cineva. asa ca, de fiecare data cand voi vedea sau imi voi aduce aminte de o femeie frumoasa, o voi consemna aici.
primele 2 locuri sunt asigurate deja, Oana Cuzino si Angelina Jolie. oricat de mult mi-ar placea mie de Angelina, trebuie sa recunosc ca Oana Cuzino are ceva in plus fata de ea...are stil si forme mai implinite...si arata ca o adevarata doamna. pt mine, e o femeie in adevaratul sens al cuvantului: frumoasa, feminina, stilata, eleganta, cuceritoare =p~
pe urmatoarele locuri le voi aseza pe Cameron Diaz, Mihaela Radulescu, Monica Barladeanu, Kate Hudson si Diane Lane. deocamdata, nu stiu exact care va fi ordinea.

Sweeney Todd: The Demon Barber of Fleet Street (2007)

nu prea ma dau in vant dupa musicaluri. pana acum am vazut, cred, un singur astfel de film, Corpse Bride. nu stiu de ce, dar nu prea ma incanta ideea de film si dans in aceeasi compozitie, si de aceea m-am cam ferit sa vad astfel de productii. insa nu pt mult timp! imi plac filmele, imi place dansul, imi place muzica...de ce nu le-as vedea pe toate in acelasi loc sau cel putin in perechi de cate doi? bine...n-o sa ma apuc acum sa devorez musicaluri, ci vreau doar sa insemnez ca am renuntat la prejudecata mea despre filmele in care se canta. imi plac si nu ma voi mai feri de ele. acum mai trebuie sa vad si un film in care se danseaza.
Sweeney Todd: The Demon Barber of Fleet Street (2007) = musical regizat de Tim Burton, (evident) cu Johnny Depp si Helena Bonham Carter (mi-a placut de ea din Fight Club, iar acum inca si mai mult). la inceput am fost un pic reticent cand l-am auzit pe Johnny cum canta versuri fara rima, insa cu intonatie si patos. dar m-am lasat dus de val imediat ce l-am auzit pe Anthony Hope (Jamie Campbell Bower) cantand. nu stiu daca intr-adevar e vocea lui, da' e la fel de frumoasa si cristalina ca cea pe care poetul o compara cu trilul privighetorii. aceasta voce mi-a deschis ochii si sufletul si m-a facut sa las muzica sa ma invaluie.
nu pot spune ca am fost foarte impresionat de film (cam greu pe vremea asta), dar mi-a placut. e un film frumos, bine realizat, fain decorat si seducator cantat. chiar daca e un musical neobisnuit de sangeros si sadic, m-am obisnuit repede cu asta si m-am lasat fermecat de poveste si incantat de muzica.
i-am dat nota 10.

precoc

ma uitam mai devreme pe VH1 si am vazut videoclipul asta. mi-am adus astfel aminte ca Sabrina a fost prima mea fantezie sexuala :D
habar n-aveam atunci, la varsta aia (vreo 7-8 ani cred ca aveam), ce e aia erectie, ce e ala sex, de ce si cum se face...dar pe mine ma incanta intr-un mod neobisnuit de placut sa vad o tanti care-si arata nurii :)

Into the Wild (2007)

am asteptat cu nerabdare sa vad Into the Wild (2007). inca de cand am vazut trailerul am fost cucerit instant de subiectul filmului. n-avea cum sa nu se intample asta, caci este despre un tip care renunta la tot si incepe o viata noua, pe cont propriu, printre straini si prin natura. asta e si visul meu; simt/trebuie/imi doresc o astfel de aventura. am incercat ceva de genu' asta anul trecut, cand am fost in Maramures.
mi-am facut multe asteptari in ceea ce priveste filmul si nu am ramas deloc nesatisfacut. am vazut exact aventura la care ma gandeam si m-am simtit asa cum ma asteptam: si mai dornic de a trai in natura prin puterile mele.
Christopher McCandless, aka Alexander Supertramp, este eroul filmului. este tipul care dupa ce a terminat facultatea si-a donat economiile in valoare de $24.000, si-a aruncat toate actele de identificare, si-a pus rucsacul in spinare si a plecat in lume cu gandul sa ajunga in Alaska. vreme de doi ani de zile a calatorit, a muncit, s-a imprietenit cu straini si a fost liber. nu a depins de nimeni si nimic, a facut exact ce a vrut si cand a dorit, in concordanta cu ce a trait si a simtit. cel putin asta reiese din film.
scenariul este mai bun decat regia, in ceea ce priveste filmul. actiunea, aventura, mi-au luat ochii si nu am fost atent la modul in care acesta a fost facut. ca sa fiu sincer, nici nu m-a interesat. eu am fost cu ochii si sufletul pe ceea ce Supertramp traia, pt ca, asa cum am spus mai sus, in adancul sufletului simt si eu aceeasi chemare spre natura.

unii spun despre baiatu' asta ca a fost un inconstient si ca ce a facut el nu se poate chema aventura, ci mai degraba suicid. a fost un erou tipic romantic, asa ca trebuie judecat ca atare, romantic si nu rational. putini sunt cei care au curajul si vointa de a face si de a duce pana la capat ceea ce a reusit el.

nu conteaza cum mori, ci conteaza ce ai facut pana-n acea clipa. vorba aia, "din tot ce-am strans si-am adunat pe-acest pamant, m-am ales doar c-o lumanare si-un mormant".

citate (XIII)

"Fericirea e reala numai cand e impartasita."
- Into the Wild (2007)

"E o anume placere sa fii prin padurile fara poteci;
E o anume incantare sa fii pe tarmul singuratic;
E o lume, unde nimeni nu patrunde,
In adancurile marii, cu muzica in ragnetele ei:
Nu-l iubesc pe Om mai putin, ci pe Natura mai mult..."
- Lord Byron

beautiful team

imi placea sa ascult piesa asta cand ma gandeam la tine si la ce "echipa frumoasa" am putea face si la cat de "dulce" esti. acum o ascult pt ca imi place si pt ca inertia ma indeamna sa-mi aduc aminte de tine.



The Rolling Stones - Love is Strong

Love is strong and you're so sweet
You make me hard you make me weak
Love is strong and you're so sweet
And some day, babe we got to meet

A glimpse of you was all it took
A stranger's glance it got me hooked
And I followed you across the stars
I looked for you in seedy bars

What are you scared of, baby
It's more than just a dream
I need some time
We make a beautiful team
Beautiful team

Love is strong and you're so sweet
And some day, babe we got to meet
Just anywhere out in the park
Out on the street and in the dark
I followed you through swirling seas
Down darkened woods with silent trees

Your love is strong and your so sweet
You make me hard you make me weak

I wait for you until the dawn
My mind is ripped my heart is torn
And love is strong and your so sweet
Your love is bitter it's taken neat

citate (XII) si mult misoginism

"Iti multumesc mama ca nu m-ai facut fata!"
- asa imi place sa zic atunci cand imi dau seama ca e mai bine sa fii baiat

"Femeia e cea mai a dracu' creatura de pe fata pamantului."
- asa zicea tata cand avea de-a face prea mult cu o femeie

de fiecare data cand mama vorbeste cu o femeie, aia trebuie s-o faca pe mama sa planga. n-am pomenit cat de insensibile pot fi...chiar sadice! au o curiozitate in ele de-a dreptul nesimtita, de-ti spun si te intreaba lucruri care n-au cum sa nu te rascoleasca si sa te stoarca de lacrimi. se vaita la tot felul de lucruri importante sau chiar neimportante, de ajungi sa le crezi ca oricat de mult efort ai depune totul va fi in zadar.
vorbesc aici despre alea batrane, ca fetele astea mai tinerele sunt parca mai cu capu' pe umeri.
...si eu ma mai mir de ce pe crucile din cimitir am vazut aproape numai barbati, iar la tara sunt o groaza de vaduve...tocmai pt ca femeile au daru' asta de a te bate la cap pana nu mai poti.

oricat de mult mi-ar placea mie femeile, nu ma pot abtine sa nu fiu misogin si sa nu le inghit unele rautati si capricii.

later: si, ca sa fie treaba treabă, tocmai am incheiat pe mess o discutie cu o fata care incerca sa-mi aline durerea (pe care credea ea ca o simt). intentiile ei au fost bune, dar tot incerca sa ma lumineze despre starea de soc in care ma aflu si despre cat de greu o sa ne fie. nu zic ca nu asa o fi si ca asa o sa se intample...dar de ce trebuie sa stiu eu asta? la ce imi ajuta? de ce trebuie sa stau tot timpul cu gandul la ziua cand o sa inceapa sa ne mearga rau? ce folos are sa fac asta?
inteleg ca e in natura femeilor sa se planga si sa spuna ce au pe suflet, dar de ce nu au si ele un pic de tact si de intelepciune atunci cand fac asta? atunci cand un om e mai trist decat tine, nu e deloc frumos sa pui tristetea ta peste a lui si sa-i spui lucruri deprimante.
le inteleg pe femei atunci cand se plang si au impresia ca viata e grea, dar nu pricep de ce trebuie sa-mi inoculeze si mie aceasta idee... oare ele nu-si dau seama ca in astfel de momente starea mea de spirit trebuie sa fie una optimista si nu de resemnare, asa cum reiese din plansetele lor? oare chiar nu realizeaza ca atunci cand ii spui unui om "sa vezi tu ce greu o sa-ti fie" nu-i faci deloc bine ci, dimpotriva, ii retezi aripile cu care el se chinuie sa se ridice si sa treaca peste tristetea momentului? poate asa gandesc ele, ca daca se plang la tine si te avertizeaza despre cum o sa suferi mai tarziu cand o sa-ti revii din soc, vorbele astea iti vor deschide ochii asupra realitatii...care realitate oricum e nasoala, de ce sa o faci si mai nasoala?

mai da-o in puii mei de treaba ca am ajuns sa vorbesc mult si prost, exact ca unele dintre ele.

Perfect Partner Report

din cand in cand imi place sa mai fac un test pe Tickle. iete ce-mi iesi de data asta:

when it comes to dating, you are a Social Realist.

This means you have an outgoing nature that puts people at ease and can make you a magnet at social functions (hmmm...). Meeting new people is a source of fun and entertainment for you. During parties, you may find yourself in one in-depth conversation after another. You may also find that people open up to you about everything from past problems, to their secret dreams for the future. Your curiosity and interest in what makes people tick help make you a great conversationalist. The people you talk with appreciate a good listener, and you like getting a window into their inner workings. This approach can be a boost to your romantic life, since the more people you get to know, the more potential there is for finding that someone special.

Because you're typically not an impulsive romantic, you're unlikely to be overtaken by waves of emotion or swoon for a pretty face when first meeting someone. In matters of the heart, you tend to find that it's more fun to let things develop. After all, Rome wasn't built in a day, and a solid relationship won't be either. By taking it slow, not only do you learn things about potential partners and their interests, you can also enjoy getting to know yourself. This insight can only make you a better catch when you find "the one." In the meantime, the more people you meet, the more you can come to understand the world and your place in it.

Based on your answers to the test, we can also tell that you've often relied on destiny to guide your romantic life. Tending to sit back and let the universe do its work, you may expect that one day you'll simply bump into your ideal mate like lovers do in the movies. Perhaps you've even found yourself saying, "When the time is right, love will find me." Because of this approach, meeting new people can feel like a random event. So far your search for love has demanded that you be in the right place at the right time. Sometimes fate works like a charm. After all, your past relationships have probably come from places you'd never expect. Still, if you've failed to make a proactive plan to meet people up until now, you may have found that you've gone for long stretches without dating anyone at all. If you take just a little time and make just a little effort to direct your search a bit, you could increase your chances of meeting someone right for you.

posac

asta seara nu stiu ce sa scriu. sunt posac. nu am pofta de nimic si nici nu ma gandesc la ceva anume.
cat de curand o sa terminam si cu succesiunea iar apoi (cred ca) n-o sa ne mai ramana decat sa ne vedem de rutina zilnica. probabil ca o sa ne mai linistim. bine...o sa mai avem de facut pomeni atunci cand va fi cazul si sa stabilim soarta masinii si a "mosiei" de la tara, insa cred ca vom trece mai usor peste astea.
habar n-am ce va fi. nu asa voiam sa-mi fie acest an. aveam multe planuri si acum trebuie sa le aman. cred ca o sa stau linistit pana la toamna cand o sa plece sora-mea la facultate si o sa raman doar eu cu mama. poate o sa risc mai mult de atunci.

scriu acum numai ca sa ma aflu in treaba, ca mare inspiratie nu prea am.

nu stiu daca mi-ar fi fost mai bine, daca m-as fi simtit mai plin de vlaga avand langa mine si pe altcineva inafar' de mama si sora-mea, insa nu cred ca ar fi stricat. mai ales ca ziua o incep destul de energic, pt ca apoi sa-i ofer o incheiere posaca.

leapsa cu film

am primit de la Oceania o leapsa cu filme, care suna cam asa: "În care film te-ai simţi bine să trăieşti? Detaliază / explică în 2-3 fraze."
bine...filme d'astea in care mi-as dori sa traiesc sunt o groaza, sa fiu eu sanatos ca sa vad si mai multe. insa primul film care mi-a venit in minte e Meet Joe Black (1998). de cand l-am vazut mi-am spus ca o asa inmormantare vreau sa am si eu, sa-mi cante muzica (prefer Frank Sinatra - My Way), sa-mi vad copii realizati si ferciti, sa ma mai bucur inca o data de ei si apoi sa plec linistit si impacat din astă lume. totusi...n-ar strica nici o idila cum e cea dintre cele mai frumoase personaje din film :)
pt ca intrebarea ma duce mai mult cu gandul la un road movie sau cel putin la un film care se intinde pe o perioada mai lunga de timp, trebuie sa mentionez si Almost Famous (2000). multe n-ar fi de spus despre aceasta alegere. ce nevoie mai e de explicatii cand pustiul din film traieste, poate, aventura vietii sale?!
ar mai fi si Before Sunset (2004), iar dupa ce-l vad poate si Into the Wild (2007)...

cine vrea, poate s-o preia. e bine sa te gandesti si la "problemele" pe care le ridica astfel de lepse :)

puck jubjub google

mi-a placut foarte mult ce a scris Puck in "do you google me?". i-am citit postul de vreo cateva ori pt ca pur si simplu nu ma puteam satura doar dintr-o lectura. imi place cand oamenii sunt sinceri, cand reusesc sa-si scrie gandurile atat de bine incat sa simt emotiile traite de ei...dar mai ales imi place cand observ ca si femeile iubesc.

fuck me up

azi mi-am adus aminte de piesa asta de mai jos. am intrat pe mess de la serviciu si aveam salvat un status mai vechi d'al meu, de anul trecut, de pe vremea cand incercam sa-i transmit mesaje "subliminale" ca sa afle cum trebuie sa procedeze cu mine.
"pick me up, fuck me up and steal my records" e statusu' in cauza. l-am pus si azi, desi nu mai era cazu'. mesajul e inca valid, asa ca l-am lasat acolo...poate ca intereseaza pe cineva.
mi-a placut melodia de la a doua vizionare a filmului Elizabethtown (un film care are menirea de a aduce speranta si fericirea in sufletele oamenilor visatori). la prima vizionare nu am remarcat piesa. insa a doua oara mi s-a parut interesanta, chiar daca nu pricepeam versurile. imi placea vocea tipului si felul in care se căznea sa cante, ritmul lent dar cu fluctuatii de stare. am downloadat melodia, am ascultat-o mai atent si am avut o revelatie..."as vrea sa vii si sa ma scoti afara, sa ma bati la cap, sa-mi arunci jucariile si sa mai faci asta de cateva ori". mi-am dat seama ca asta vreau, de asta am nevoie si asa vreau sa se intample lucrurile.



Ryan Adams - "Come Pick Me Up"

When they call your name
Will you walk right up
With a smile on your face
Or will you cower in fear
In your favorite sweater

With an old love letter
I wish you would

I wish you would
Come pick me up
Take me out
Fuck me up
Steal my records
Screw all my friends
They're all full of shit
With a smile on your face
And then do it again

I wish you would
When you're walking downtown
Do you wish I was there
Do you wish it was me
With the windows clear and the mannequins eyes

Do they all look like mine
You know you could
I wish you would
Come pick me up
Take me out
Fuck me up
Steal my records
Screw all my friends behind my back
With a smile on your face
And then do it again

I wish you would
I wish would make up my bed
So I could make up my mind
Try it for sleeping instead
Maybe you'll rest sometime
I wish I could

cat costa o biserica?

mai e ceva sacru pe lumea asta? mai exista puritate, inocenta, valori morale? in adancul sufletului meu stiu ca raspunsul este pozitiv, vreau si sper ca asa sa fie, chiar daca ce am in fata ochilor ma impinge vertiginos spre un raspuns negativ.
mi-a fost dat azi sa vad o imagine din Biblie. cea cu Iisus si negustorii din templu. bine, ce am vazut eu e doar pe jumatate din ceea ce s-a intamplat acum mii de ani. am vazut doar negustori in templu. am vazut un adevarat bazar la Manastirea de la Curtea de Arges. tot felul de obiecte de cult si chestii care ar putea avea legatura cu religia si credinta in Dumnezeu se vand acolo (nu in Manastirea facuta de Mesterul Manole, unde exista o fata ce taie bilete de vizitare pe 5 lei, ci in biserica unde se afla moastele Sfintei Filofteia).
bazaru' asta e exact in incinta bisericii, la intrare, si e tot atat de lung cat si biserica in sine, unde se tin slujbele. erau mai multi oameni la cumparaturi decat la rugaciune...sub forma de ingramadeala si zgomot. intr-un lacas de cult ar trebui sa domine piosenia si smerenia, nu banii si ceea ce se face cu ei. eu am cumparat doar lumanari, pt ca voiam sa le aprind si pt ca mi s-au parut cele mai nimerite obiecte ce pot fi comercializate intr-o biserica. sincer sa fiu, am simtit un oarecare sentiment de sila cand am vazut ce e acolo. cu o asemenea imagine inca de la intrare, nu am mai simtit niciun pic de evlavie in mine si pornire spre cele Dumnezeiesti. ca sa te rogi, sa vorbesti cu Dumnezeu trebuie sa fii intr-o anumita stare; cel putin eu asa cred. si cum sa te mai gandesti la ce ai de vorbit cu Domnul cand nici gandurile tale nu ti le mai auzi? am spus "Doamne-ajuta!", m-am inchinat si am iesit numaidecat din biserica. prefer sa vorbesc cu El acasa, pe strada sau oriunde in alta parte unde pot avea linistea necesara pt a face asta, dar nu in acea casa a Lui.
la poarta exista un magazin de unde se pot face cumparaturi cu caracter religios, dar acest butic era mai gol decat bazarul din biserica. de ce trebuie sa existe doua puncte de desfacere, dintre care unul chiar in casa lui Dumnezeu, nu stiu. oricat de mare ar fi cererea si oricat de importanti ar fi acei bani pt consolidarea Manastirii, nu e deloc crestineste si de bun-simt sa schimbi bani in acelasi loc in care, cu mii de ani in urma, dupa cum sta scris in Biblie, Iisus i-a izgonit pe cei care pangareau casa Tatalui Sau.
tot la poarta Manastirii, un preot sfintea masinile proprietarilor doritori de bunastare Dumnezeiasca pe sosele. acestia se uitau cu un ochi la popa care le stropea tapiteriile cu aghiasma si cu celalalt la masina, in timp ce se inchinau de zor. e chiar amuzant sa te uiti la un om care se inchina cu ochii la o masina :) cu treaba asta, sfintirea masinilor, sunt cat de cat de acord. mi se pare ok sa incerci sa alungi relele ce se pot abatea asupra obiectului cu care parcurgi mii de kilometri, departe de casa si de familie.

daca toatea astea se intampla intr-o biserica, atunci eu de ce ma mai mir ca babele alea de pe la tara se cred mai tari decat Dumnezeu si infaptuiesc religia dupa bunul lor plac, ca tot ce e sacru au "spurcat" cu rautatea si superstitiile lor?

nu poti sa-ti bati joc chiar asa de un lacas de cult, sa-l transformi intr-o sursa de venit, oricat de nobil ar fi scopul in care vor fi folositi banii. se pot pune buticuri la poarta bisericii, vizitele pot fi organizate astfel incat atmosfera de smerenie specifica locului sa nu fie alterata. oamenii oricum vor cumpara icoane kitsch si cruci de lipit pe parbriz, chiar daca nu o vor face direct din biserica, ci de la poarta ei. biserica ar trebui sa fie refugiul celor indepartati de la Domnul, sa fie locul in care oamenii sa-si gaseasca linistea si credinta in Dumnezeu. biserica nu trebuie sa fie un obiectiv turistic, un bazar cu marfa religioasa si un loc de bon ton. oricat de mareata, de frumoasa si de singulara ar fi o biserica, mie nu-mi face placere sa intru in ea in scop turistic. vizitarea unei biserci ar trebui sa se faca intr-un mod organizat, cu ghid si explicatii, cu indrumari de conduita, si nu ca un drum la piata!
religia ne invata ca trebuie sa fim oameni buni, sa respectam Cele 10 Porunci si sa nu indeplinim cele 7 pacate. in niciun caz nu ne povatuieste cum sa facem bani, pt ca banul e ochiul dracului.
poate ar fi trebuit sa fiu mai acid, sa arat cu degetul si sa scriu cu venin. dar, totusi, eu aici vorbesc despre biserica, despre Casa Domnului. nu pot chiar asa sa scriu dupa cum ma taie capul si sa balacaresc. trebuie sa ma las condus de bun-simt si de invataturile crestine atunci cand vine vorba de Dumnezeu...