urma

imi place Urma. imi place mult de tot. inca de acum 3 sau 4 ani cand, la Cluj fiind, m-a rugat o fata sa-i downloadez de pe huburile de DC++ d'acolo. gasisem cateva melodii pe care le-am si ascultat, ca sa vad si eu despre ce e vorba.
era prin luna iulie, cand se dadea admiterea la facultatea de teatru. monitorul era in dreapta geamului prin care se vedeau pomi verzi si lumina calda a soarelui. toata camera era plina de lumina, culorile erau vii, totul in jur imi inspira optimism si pozitivitate. am ascultat o melodie, "After All" cred, si mi-a placut. am ramas impresionat de cat de multa primavara simteam in acea melodie, mai ales ca lumina calda de afara era toata peste mine. vocile vesele, calde, flautul zglobiu, ritmul linistit dar totusi jucaus ma binedispuneau cum nicio melodie pana atunci nu reusise. o stare de impacare ma cuprinsese. eram impacat, linistit, optimist si plin de viata.
asa ma simt si acum de fiecare data cand ascult piese Urma. cand nu stiu ce melodie sa pun, cand starea pe care o am nu-mi inspira nicio piesa care sa se asorteze, cand conduc, cand merg pe strada si ascult muzica la player, de fiecare data pun Urma in background si-mi gasesc linistea si soundtrack-ul pt actiunile mele.
nici acum nu inteleg versurile din multe melodii d'ale lor. poate ca nici nu mai conteaza cand muzica insasi ajunge la urechile mele si-mi inspira o stare pozitiva si placuta. insa cand trec peste muzica si-mi indrept atentia catre versuri, am surprize mai mult decat placute. cum s-a intamplat cu "Wishlist".
am ramas masca cand i-am citit versurile. nu-mi venea sa cred cat de mult sunt de acord cu fiecare cuvant scris acolo, poate doar cu "coffee" pt ca nu beau :) de atunci si pana acum am ascultat-o de sute de ori fara sa ma satur de ea macar o data. versurile ei sunt lista mea de "to do/find things" atunci cand ma trezesc dimineata si ies afara.

m-am apucat sa scriu asta datorita ultimei mele obsesii de la Urma, "What I Am" (piesa de mai sus). versurile nu au o mare importanta de data asta, nu atat de mult pe cat o au vocea puternica si apasata a celui care canta, care parca iti aduce aminte de toate cele rele care dor si care au stat amortite pe fundul sufletului, ritmul crescator de la calm la strigat si refulare, si mai apoi chitara ce linisteste si impaca un suflet aprins de durere, cauterizandu-i ranile.