The Man Who Cried (2000)

nu vreau sa cred asta, dar femeile nu sunt bune ca regizori. cel putin asta ma face sa cred Sally Potter cu al ei The Man Who Cried (2000). mi s-a parut un film slab. un film care incearca sa fie o capodopera, care incearca sa fie bun pe mai multe planuri, dar pt ca incearca prea multe nu reuseste sa faca ceva calumea. in timp ce-l vizionam ma intrebam "ce vrea sa spuna filmu' asta? ce vrea sa demonstreze? care e subiectul lui?". nu prea am gasit raspunsuri.
poate e prea subtil pt intelectul meu ca eu sa-l inteleg, nu zic nu. dar am vazut o groaza de filme (asta fu al 898-lea, indexat) si am ochiu' si spiritu' format pt a ma lasa impresionat de un film.
filmu' are muzica buna, cuvinte putine si actiune nu foarte complicata. probabil ca Sally Potter a incercat sa faca ceva ce lui Kar Wai Wong ii reuseste, sa impresioneze sufletul pana-i creste aripi si zboara. spre deosebire de ea, WKW pastreaza acelasi ritm pe toata durata filmului, in timp ce Sally are cresteri si descresteri de ritm incat nu ajungi sa te simti confortabil cu o anumita stare, ca imediat te arunca intr-o alta.
personajele sunt slabe iar povestea nu e indeajuns de puternic motivata ca sa existe. cel mai bun lucru din film e muzica.
i-am dat nota 6.