incep sa simt singuratatea ca pe un fior rece care ma strabate si-mi da senzatia de fier prin vinele mele. ma simt rece pe interior, ma simt greu, ma simt blocat, ma simt gol, ma simt neajutorat, ma simt neimpartasit, ma simt neputincios.
m-am aruncat peste tastatura cu gandul de a da afara din mine tot golul...
...insa nu a durat foarte mult senzatia. as mai spune ceva si nu stiu ce. iar daca stiu ce e, nu prea-mi vine sa spun. nu vreau sa devin disperat si sa-mi scriu in gura mare lipsurile.
na ca am si eu orgoliul meu! anu' trecut ma tineam sus si tare ca eu nu am orgoliu, ca am onoare sau ceva de genu' asta, iar acum nu scriu din orgoliu, sau cum i-o zice...
ma simt obosit si plictisit. cred ca o sa mai citesc.
vineri, februarie 15
life in mono
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
singuratatea hmmm…si ce daca? de ce sa evitam singuratatea? singuratatea ne face sa gandim, ne ofera timp de reflectie. sigur ca singuratatea cronica e indezirabila dar singuratatea care apare din cand in cand e un fel de a te cunoaste,de a te descoperi,de a sta putin cu tine insuti.
RăspundețiȘtergeresunt total de acord cu tine...dar ce e prea mult, strica!
RăspundețiȘtergere