sola perduta abbandonata

frumoasa femeie, frumoasa voce, frumoasa arie, frumoasa muzica, frumoasa interpretare

imi doresc sa ma fii nascut prost

gandesc in timp ce plang, gandesc in timp ce fac sex, gandesc in timp ce gandesc, gandesc in timp ce muncesc, gandesc in timp ce urlu, gandesc in timp ce arunc pamant in groapa, gandesc in timp ce dansez, gandesc in timp ce ma uit la film, gandesc cand nu trebuie sa gandesc, gandesc cand ma ploua si ma bate vantul, gandesc cand urc pe munte.

oare cand n-o sa mai gandesc si o sa ma las prada emotiilor si o sa traiesc in bataia vantului si o sa las ploaia sa ma ude fara ca eu sa ma mai gandesc la toate astea? ratiunea e cel mai bun prieten al meu, insa e atat de parsiv incat mi-o trage pe la spate de fiecare data cand mi-e lumea mai draga. sa renunt la el nu pot, sa ma cert cu el nu pot. as putea sa-l aburesc dandu-i alcool sa bea, dar ar trebui sa devin un alcoolic si nu vreau asta, chiar daca Ben Sanderson e unul din eroii mei.
cea mai tare faza cu mine si mintea mea s-a intamplat acum 8 ani cand am plans pt ultima oara (exceptand acest an care nu vreau sa se puna). stateam pe canapea, plangeam, ma tanguiam, si ma gandeam ca am deranjat carpeta aia, sau cum naibii ii zice, de peste canapea. si plangeam si aranjam la carpeta si radeam de mine cat pot fi de penibil, ca nici sa mai vaicaresc cum trebuie nu sunt in stare.
mi-ar fi bun un Fight Club, dar mi-e frica sa nu ma lovesc prea rau si apoi sa stau prin spitale. n-am bani de spagi si nici sa ma ploconesc nu-mi place. ca asa mi-ar face foarte bine o bataie...adrenalina, refulare, descatusare, instincte, putere. bataia ar fi cea mai potrivita si chiar mai buna decat sexul.

si cum am ajuns eu sa ma gandesc la astea?
am ramas mut de uimirea in fata fotografiei unei fete frumoase cu parul negru ondulat si pielea neteda.
da, imi place fata, as vrea sa fiu cu ea. si de-as fi, as face ceva cu ea, m-as putea eu pierde printre buclele ei, m-as putea eu tavali pe pielea ei? nooo, pt ca nu m-as putea abtine sa nu gandesc, si as omori astfel orice urma de pasiune, de simtire din mine.

mai bine ma nasteam prost...ma multumeam cu ce primeam, nu cautam sa am mai mult si mai bun, luam lucrurile asa cum erau si nu mai gandeam asupra lor.
vad acum ca am mai scris despre asta. naravul din fire nu are lecuire, ce sa-i faci?! prost n-am devenit de atunci si pana acum, dar am devenit searbad iar asta e si mai nasol decat a nu fi prost.
am asa o stare de sedare sufleteasca, dar fata de aia care sunt setati de narcotice eu unu' ma pot misca, ma pot da jos din pat, pot alerga. am energie in trup, dar avand sufletul sedat nu-mi mai vine sa ma misc in nici o directie.

din pacate, eu nu ma pot pierde...

dilema ochilor mei

ma intreb cat din ceea ce vad in fata ochilor e inchipuire si cat e realitate...

el aici, ea acolo | eu cu mine

pe mine ma doare cand prietenii mei sufera. iar acum astia doi trebuie sa se separe. ea va pleca in alt oras sa munceasca un job fain iar el va ramane la locul lui. sau va pleca si el dupa ea. lucru care m-ar intrista si mai mult, ca e nasol sa ai prietenii la mare distanta de tine.
si beau bere si ma oftic pt ei acum. si ma pun in pielea lui si traiesc ce traieste si el, ca sa simt si eu cum e viata. iar asta ma oftica in plus. de parca nu-mi era d'ajuns ca ma gandeam la cum or sa mearga ei d'acum incolo, cum or sa se certe, cum or sa se mai iubeasca si cat...
sunt prietenii mei si ma doare cand vad ca sufera. dar ma doare si pt ca strica ceva ce eu nu am dar pretuiesc. sunt si eu un pic egoist...
ma gandesc ca asta va fi un test pt ei si o buna ocazie de a invata sa comunice. daca distanta ii va despartii inseamna ca sunt slabi ori ca nu sunt facuti unul pt altul. cel putin asa imi spune mie ratiunea, ca simtirea nu stie cum e cu astea.

pleasure delayer

cel mai nasol lucru acum e ca nu mai am nici o directie spre care sa ma indrept. merg fara tinta si asta nu-mi place. nu ca nu m-as descurca, ca am mai trecut prin asta, doar ca nu-mi place. sa mergi asa a prost e pierdere de timp. eu nu pot trai fara tinte pe care sa le ating. trebuie sa am tot timpul varfuri pe care sa le ating, frumuseti pe care sa le descoper de dupa dealuri inalte, raiuri spre care sa inot. asta e situatia ideala, ca eu asa am mai trait si fara tinte d'astea. m-am concentrat pe alte alea.

inca ceva...cred ca datorita placerii atingerii acestor tinte sunt eu un pleasure delayer. cu cat aman mai mult momentul culminant al actiunii, cu atat mai mare este placerea. si tot d'aia imi este frica sa actionez atunci cand am emotii, pt ca exista posibilitatea ca eu sa pierd tinta si sa nu mai am spre ce alerga. asa, daca nu actionez si doar imi traiesc emotiile, am totusi ce face si nu ma simt gol pe deplin. fara tinta, fara drumul spre tinta, viata e pustiu...

oarecum despre timiditate

chiar daca eu am inceput blogu' asta pt a-mi insemna toate trairile si sentimentele, eu tot in suflet mi le pastrez. mie oarecum lene sa ma apuc sa le scriu, ma multumesc cu gandul ca le am acolo si stiu de ele si nu ma mai apuc sa le si transcriu. sunt puturos, stiam asta. dar uite ca de data asta sunt atunci cand chiar n-ar trebui. sunt multe lucruri la care eu ma gandesc si pe care le simt si ar fi bine pt mine sa le scriu, caci asa, asternand cuvintele unele dupa altele as putea ajunge mai usor pana in inima subiectului si as vedea ce si cum e acolo.

azi, in timp ce doamna imi dadea vestea cea proasta, ma treceau toate caldurile de pe lumea asta. tremuram de emotie si de oftica si-mi simteam pielea fierbinte. mi-am pastrat calmul si am ascultat ce avea doamna sa-mi spuna.
am incercat astfel un lucru nou pt mine, preluarea conducerii asupra emotiilor mele. cu emotiile tocmai asta e faza, se napustesc asupra ta si te controleaza precum un sclav. dar daca nu le bagi in seama si analizezi rational situatia in care te afli ai mai multe sanse de a nu le cade sclav si de a fi tu insuti conducatorul propriului eu.
caci pana la urma ce sunt emotiile astea? frici...care frici sunt doar perceptii personale si foarte subiective asupra subiectului care creeaza teama. tensiunea emotionala care te apasa in momentul fricii te face sa-ti pierzi ratiunea si de aici apar si probleme cauzate de emotii. pur si simplu eu pierd simtul realitatii atunci cand am emotii, dar daca ma detasez oarecum de situatie si incerc sa readuc ratiunea in mintea mea sedata de frica, atunci lucurile devin mai usoare. analizez frumos situatia, vad cum stau lucrurile si imi dau seama ce trebuie sa fac si ce nu. simplu!
bine...e usor de spus, dar cand te trec toate caldurile si ai gura inclestata e mai greu sa faci ce spune teoria. insa asta e singura metoda prin care se poate depasi momentul. ori asta, ori nereusita.

fluturele are in continuare doua aripi, doar ca acum bate numai din una

eu am crezut ca daca tanti nu a mai zis nimic de prietenul fetei insemna ca nu-l mai are si ca drumul catre ea e liber. da' uite ca nu e asa, ca ea inca e cu el si d'aia nu poate sa mearga cu mine la opera.
ata ete...

dar amuzant mi se pare mie ca maicasa n-a vorbit despre ea ca si cum ar fi deja luata. eu stiam ca fata are gagic, si ca purtam acelasi nume, dar daca n-a mai pomenit de el si a mai si prezentat-o ca fiind disponibila eu am zis ca momentul e oportun pt a incerca ceva. doar e maicasa, trebuia sa stie ca fata ei are pe cineva si sa-mi spuna de la inceput ca nu se poate. ea mi-a spus doar ca e posibil sa nu se poata din cauza deplasarilor pe care fata le are de facut, nicidecum din cauza prietenului ei :D cine stie...poate tanti ma si vedea ginerele ei, ca si-asa ne intelegem noi foarte bine :P

un fluture are doua aripi

acum 20 de minute imi sarea inima din piept si imi doream sa fiu beat. din cauza unui telefon.

m-am chinuit vreo 30 de minute ca sa dau un telefon ce n-a durat mai mult de 30 de secunde.

in acele minute imi doream sa fiu ametit de bautura, imi scriam in minte scenariul convorbirii si cuvintele pe care aveam sa le spun, ascultam noua mea melodie de vena, ma uitam pe mess la statusul ei care parca se asorta cu al meu si imi faceam curaj sa dau naibii odata telefonu' ala ca doar nu era sa-mi ia cineva gatul pt asta. mai ramanea sa ma duc in fata oglinzii si sa repet scena pe care aveam s-o interpretez la telefon, dar cum gestul n-avea nici o relevanta, am repetat doar in minte: "alo, doamna G? sarumana, sunt eu C. doamna G, A i-ar placea sa mearga la opera? stiti...eu ma duc singur si ma gandeam, daca doriti si dumneavoastra, sa o invit pe A sa mearga cu mine..." nu stiam cum avea sa decurga discutia, asa ca n-am repetat decat aceste 37 de cuvinte.
si le-am repetat pana cand intr-un final m-am enervat si mi-am bagat picioarele si am apasat odata pe Call. am apasat, am asteptat sa sune, a raspuns doamna, eu am bagat textul, ea a raspuns, am convenit de comun acord asupra situatiei si am inchis. dupa care eu m-am linistit subit, am mancat niste ciocolata si m-am apucat sa scriu.

dupa cum spuneam, eu visez la fata unei colege de serviciu. ne-am vazut doar de doua ori in viata asta, odata am jucat perinita, cealalta data ne-am vorbit vreo cateva cuvinte...iar acum eu visez la ea. am tot vorbit despre ea cu maicasa pana cand am inceput sa fac scenarii in ceea ce o priveste pe ea, dar si pe mine impreuna cu ea, si mi-au placut atat de mult aceste scenarii incat am inceput sa visez la ea :D
si visez de mi s-au aprins calcaiele, ca d'aia m-am chinuit eu o juma de ora pana s-o sun pe maicasa, aveam emotiile alea pe care le am de fiecare data cand e vorba sa ies cu o fata :P
pana la urma totul a iesit cat se poate de bine. mama o sa vorbeasca cu fata si maine o sa ma anunte daca se poate sau nu :)

citate (XXXIV) din ciclul "cugetari personale"

"Dragostea incolteste in cap, creste in suflet, trece prin stomac si se duce pe p...a (cu Z sau L, in functie de om)."
- cugetarea ce-am cugetat azi de dimineata in timp ce ma spalam pe dinti

Transsiberian (2008)

nu i-am gasit nici un cusur lu' Transsiberian (2008). este echilibrat, bine facut, bine jucat, bine dozat. este un bun film de suspans care pe mine nu m-a dezamagit nici o clipa. nu a calcat stramb in nici o scena, nu a fost exagerat. mi s-a parut chiar real, natural, adica ce li se intampla alora in film i se poate intampla oricui si nu am gasit nici un argument contradictoriu la ideea asta.
i-am dat nota 8!

asta ascult acum si-mi face placere (VI)

(Gabriela Cilmi - Sweet About Me)

sweet about me...there's nothing sweet about me, yeah

super tare piesa, iar gagica e chiar misto. imi place! :)

cine naibii m-ar iubi pe mine?

acum doua trei zile, in timp ce coboram o panta intorcandu-ma cu masina la serviciu, mi-a trecut prin cap o intrebare: "ce fata s-ar indragosti de mine? ce fata m-ar iubi pe mine?". raspunsul a venit cat se poate de repede si natural...NICI UNA! pana am coborat panta stiam si motivele pt care asta se intampla si eram impacat cu ideea. nu e c-as fi intr-o faza depresiva ori ca sunt eu pesimist din fire (dimpotriva) de mi-am dat un asemenea raspuns, ci m-am analizat la rece, realist, si asa mi-a dat: nu sunt de indragostit, I'm not loveable.

who the fuck would love me?

eu daca as fi fata, eu nu m-as uita la mine (bine...eu dac'as fi fata, as fi lesbi :D). cum naibii sa ma uit eu ca femeie la un barbat ca mine?!
sunt timid si rusinos, uneori posac, sunt nesigur pe mine (mai bine spus "nesigur pe reusita actiunilor mele"), neindemanatic, lipsit de mandria aia care ii face pe barbati sa fie cocosi, nu-mi place sa agat si sa spun vorbe dulci femeilor cu scopul de a le vraji si ademeni in bratele mele, pot fi usor catalogat ca un om bleg si prostanac, sunt copilaros, nu sunt cult (lumea are impresia ca eu as fi inteligent, dar de fapt eu stiu multe si nimic cu adevarat...sunt un diletant, cu alte cuvinte), nu am chestii pe care sa le povestesc ori spune pt a intretine atmosfera, sunt plictisitor, nu eman masculinitate, testosteron, nu am un job serios, sunt prea sincer si ingenuu pt secolu' asta, sunt puturos, necurajos, nepriceput si cate si mai cate.

probabil ca va urma...

citate (XXXIII)

"O iubire pe care esti nevoit sa o pazesti cu atata strasnicie, nu reprezinta nimic. Dar tocmai asta n-au sa inteleaga niciodata oamenii cu adevarat gelosi."
- F.M. Dostoevsky