oarecum despre timiditate

chiar daca eu am inceput blogu' asta pt a-mi insemna toate trairile si sentimentele, eu tot in suflet mi le pastrez. mie oarecum lene sa ma apuc sa le scriu, ma multumesc cu gandul ca le am acolo si stiu de ele si nu ma mai apuc sa le si transcriu. sunt puturos, stiam asta. dar uite ca de data asta sunt atunci cand chiar n-ar trebui. sunt multe lucruri la care eu ma gandesc si pe care le simt si ar fi bine pt mine sa le scriu, caci asa, asternand cuvintele unele dupa altele as putea ajunge mai usor pana in inima subiectului si as vedea ce si cum e acolo.

azi, in timp ce doamna imi dadea vestea cea proasta, ma treceau toate caldurile de pe lumea asta. tremuram de emotie si de oftica si-mi simteam pielea fierbinte. mi-am pastrat calmul si am ascultat ce avea doamna sa-mi spuna.
am incercat astfel un lucru nou pt mine, preluarea conducerii asupra emotiilor mele. cu emotiile tocmai asta e faza, se napustesc asupra ta si te controleaza precum un sclav. dar daca nu le bagi in seama si analizezi rational situatia in care te afli ai mai multe sanse de a nu le cade sclav si de a fi tu insuti conducatorul propriului eu.
caci pana la urma ce sunt emotiile astea? frici...care frici sunt doar perceptii personale si foarte subiective asupra subiectului care creeaza teama. tensiunea emotionala care te apasa in momentul fricii te face sa-ti pierzi ratiunea si de aici apar si probleme cauzate de emotii. pur si simplu eu pierd simtul realitatii atunci cand am emotii, dar daca ma detasez oarecum de situatie si incerc sa readuc ratiunea in mintea mea sedata de frica, atunci lucurile devin mai usoare. analizez frumos situatia, vad cum stau lucrurile si imi dau seama ce trebuie sa fac si ce nu. simplu!
bine...e usor de spus, dar cand te trec toate caldurile si ai gura inclestata e mai greu sa faci ce spune teoria. insa asta e singura metoda prin care se poate depasi momentul. ori asta, ori nereusita.