citate (IV)

cand iubesti o femeie iti place de ea ca un canibal ce-si devoreaza victima, incepand din varful degetelor de la picioare si savurand-o de-a lungul pulpelor pana primprejurul labiilor si-n adancimea vaginului plonjand de pe crestele sanilor pana pe gat si printre firele-i de par aruncandu-te pe maini si degetele acestora direct de pe crapaturile buzelor.

freakin' myself out

am capiat frate cu blogu' asta. m-a apucat damblaua sa-l inscriu pe trafic.ro (in continuare nu-mi merge smecheria asta) si pe FeedBurner. acu' am ajuns pe blogu' unui taiwanez care si-a tunat bloggeru' in fel si chip. am ajuns la el via Nihasa, care are si el blog personalizat 8->

Jesus! I don't need all that! pana la urma o sa-mi fac cont doar pe Site Meter.

Fa yeung nin wa (2000)

nu l-am vazut azi, nu l-am vazut ieri...dar de 3 ori pana acum incat nu puteam sa nu salvez primele mele cuvinte despre acest film:

"Besame, besame mucho, besame como si fues la ultima ves". melodia asta nu apare in film, dar de cateva zile o tot ascult si fredonez. iar ieri, am vazut un film care parca e trup si suflet din ea...mai mult din armonia si atmosefera ei.
filmul in cauza este In the Mood for Love (2000). ingredientul principal, ingredientul minune al acestui film este viziunea artistica a lui Kar Wai Wong. imi place sa spun ca este un film de regizor. abia apoi urmeaza muzica, jocul actorilor si dialogurile, in alcatuirea filmului. scenariul nu este unul complicat, dialogurile nu fac abuz de cuvinte, fiind de o simplitate inteligenta, actorii nu au avut parte de roluri care sa-i solicite foarte mult, iar de o muzica mai buna nu cred ca putea filmul sa aiba parte. peste toate astea vine sensibilitatea artistica si ingeniozitatea regizorala a lui Kar Wai Wong.
exista filme care te bulverseaza, care te lovesc tare de tot in simturi si perceptie abia la final (Vanilla Sky, The Others, Saw). experienta vizionarii lui In the Mood for Love este un continuu fight club cu simturile si ratiunea ta. daca te mai gandesti si la altceva inafara de film, daca ti ochii inchisi mai mult timp atunci cand clipesti, te-ai pierdut. filmul se joaca cu tine, nu te lasa sa te gandesti la ale tale, te obliga sa fii atent asupra lui...practic, esti "sclavul" lui pe toata durata-i. nu poti sa treci peste el fara sa fii foarte atent la detalii, daca vrei sa intelegi ce se intampla (mai mult in prima jumatate). la prima vedere, succesiunea scenelor, alegerea cadrelor si felul in care dialogurile se completeaza cu acestea, iti dau senzatia de un usor haos. parca nu e facut cum trebuie acest amestec iti vine sa spui, dar daca iti dai seama de existenta armoniei cu care cele trei ingrediente au fost amestecate, vei avea sigur o revelatie. ce bine ca exista butonul "back"!
filmul este despre o poveste de dragoste dintre doi soti care au fost incornorati de cei cu care s-au casatorit, formandu-se astfel un patrulater heterosexual.
dragostea, in acest film, e una superioara, la nivel intelectual si respectual (de la "a respecta" ). as fi vrut s-o numesc platonica dar, desi nu se vede asta in film, cred ca cei doi s-au sarutat si si-au spus "te iubesc" (...atunci cand eu am clipit prea mult sau cand camera s-a intors prea repede). dragostea reiese doar din tandretea impreunarii degetelor, din solitudinea cuplului, din simplitatea plina de intelesuri a vorbelor pe care cei doi si le spun, din romantismul ploii si din senzualitatea muzicii.
principalul factor prin care filmul te introduce "in the mood for love" este o "bucata" muzicala care apare din cand in cand, la un interval de... (caci nu am reusit sa stabilesc o corelare intre ea si actiunea filmului). in primul rand e vorba de o vioara, care printr-un usor ritm de tango (...zic eu) opreste timpul si dilateaza actiunea, totul intamplandu-se intr-un ritm aparent lasciv. in al doilea rand, cealalta muzica a filmului (trei piese in spaniola), prin caracterul ei latin, adauga patos in sentimentele de "dragoste superioara" ale celor doi. desi se repeta de multe ori de-a lungul filmului, vioara nu deranjeaza deloc, nu duce la monotonie pt ca este pur si simplu senzuala, intravenoasa si de un erotism ascuns pe care il simti de fiecare data cand o auzi
ritmul erotic al viorii este dublat de doamna Chan in rochiile ei. (cred ca) in film au fost folosite in jur de 100 de rochii diferite, dar cu acelasi design, pt a pune in valoare forma trupului si senzualitatea acestei femei. de multe ori m-am pierdut in culorile rochiilor, nu mai sesizam cand acestea se schimbau...o incantare pt un ochi de artist, o desfatare pt un ochi de barbat rafinat.

The Tango Lesson (1997)

nu prea conteaza cum te arati, nu prea conteaza cat vorbesti, nu prea conteaza mai nimic atunci cand faci ceva din suflet. singurul lucru important e sa ai cat mai multa incredere in ceea ce faci, pt ca daca tu esti un om bun si ceea ce urmeaza sa faci va iesi bun.

poate mai mult decat filmul in sine, The Tango Lesson (1997), m-a impresionat faptul ca regizoarea, Sally Potter, e si scenarista si actrita principala in acest film. inseamna ca ea l-a vrut cu tot dinadinsul si a crezut in acest film. ori asta ii asigura respectul meu instant. apreciez oamenii care fac ceea ce cred si cred in ceea ce fac.
chiar daca actrita Sally Potter nu a stralucit deloc si a fost mai tot timpul fadă, chiar daca scenarista Sally Potter nu m-a convins ca Sally si Pablo se iubesc iar regizoarea Sally Potter mi-a lasat uneori impresia ca filmul se va incheia in urmatoarele 3 minute, acesta merita vazut iar efortul ei apreciat. de aceea nici nu ma leg foarte tare de calitatea filmului. poate si pt ca nu am avut subtitrate toate dialogurile (si am inteles astfel doar jumatate din cat s-a vorbit) nu am reusit sa-l "patrund" asa cum ar trebui. starea pe care vizionarea lui ti-o lasa si munca din spatele lui conteaza.
povestea e simpla: o scenarista vrea sa invete tango si apeleaza astfel la un renumit dansator cu care va avea o relatie lunga si interesanta, pana cand o vor pecetlui cu un lung sarut.
pt a aprecia arta, dansul, filmul, tango-ul, simturile trebuie sa-ti fie in flacari iar in suflet sa-ti arda flacara pasiunii care sa-ti dea energia si puterea de a intelege arta si de a-ti misca picioarele si trupul in ritmul muzicii. daca asta exista in sufletul fiecarui om care se uita la The Tango Lesson, atunci filmul va fi apreciat.
pe mine ma intereseaza foarte mult cu ceea ce raman in urma vizionarii unui film, ce sentimente imi transmite mie "bucata de arta" pe care tocmai am admirat-o. daca ma simt bine, atunci si filmul e bun si nu ma mai intereseza cum au jucat actorii, ce a scris scenaristul sau ce mi-a aratat regizorul. de aceea nici nu critic prestatia lu' Sally Potter, a avut greselile ei dar cu toate astea a reusit sa faca in film care sa ma miste. un rol important l-a jucat si muzica, dansul si expresivitatea celor care l-au infaptuit.
simt nevoia sa ma repet si sa ma justific...daca as fi avut parte de o titrare completa probabil ca altfel as fi vazut filmul.

"You have to be calm to be strong, you have to be slow to be quick. You should do nothing when you dance."

aberatii

iar imi fuge mintea prin cap. am o stare d'aia de excitare fizica si una de oboseala mentala. e cam nasol cand ambele stari se intampla in acelasi timp. nu stiu ce sa scriu, nu stiu ce muzica sa ascult, nu stiu ce sa mananc. as fi iesit cu N&E la un restaurant, sa mananc o ciorba de burta, dar tocmai am aflat ca ei au alte pofte, incompatibile cu a mea.
mi-am adus aminte ca am niste pian de Debussy si i-am dat drumu' sa cante. dar parca tot jazz-ul ar merge mai bine acum. ma oftica hardu' asta de 80 ca e prea mic, si Mosu pt ca nu vrea sa-mi ia unu' mai mare, offf...
si ma mai enerveaza mirosul papucilor de la mamaie. imi plac mie mirosurile naspa, da' asta ma indispune.

in fine...azi mi-am luat doua perechi de blugi (200 lei), i-am dus la scurtat (15 lei), mi-am facut pensie obligatorie la ING si mi-am mai luat doi coţei (15 lei).

neah...nu prea sunt in forma...

am incercat sa bag blogu' pe trafic.ro da' imi tot zice sa-l verfic si din alta retea decat asta prin care ies acum. probabil o fi de la setarile pe care le-am facut dar la care acum am renuntat si poate oi reusi sa aflu si eu cati oameni intra aici (daca reusesc sa faca asta).

Jesus! parc-aş fi un emo kid, asa suna randurile de mai sus :))

Asphalt Tango (1996)

imi place Nae Caranfil. pt mine Filantropica (2002) e cel mai bun film romanesc pe care l-am vazut pana acum, chiar si decat 432 (2007). Nae Caranfil imi pare un regizor si un scenarist witty, cu umor si deşteptăciune in acelasi timp. de aceea stiam ca si Asphalt Tango (1996) o sa-mi placa. nu e un fil la fel de bun ca cele mai sus amintite, dar e ok.
nu-mi pare a fi un film elaborat, nu cred ca s-a lucrat mult la el...nu-mi lasa impresia de profesionalism asa cum observ la filmele straine. in schimb, regia si scenariul sunt cele care-l salveaza si care il scot in fata.
din pacate, am observat si in acest film tipologia actorului romanesc, care nu se transpune in pielea personajului, care isi recita liniile pt ca asta e pus sa faca, care nu transmite niciun pic de chemistry. cel mai bun joc actoricesc l-a avut Charlotte Rampling. Florin Calinescu si Bebe Cotimanis nu au ajuns la nivelul d-nei Charlotte, dar au fost credibili. Mircea Diaconu si-a reprezentat bine personajul, dar parca tot am zarit un pic de ezitare pe fata lui. cand spun "joc actoricesc bun" inseamna ca daca ma intalnesc pe strada cu actorul care m-a facut sa spun asta, el se va comporta exact ca in film, el de fapt s-a jucat pe el, personajul din film e a doua lui natura si de aceea pe strada va fi la fel de natural ca si pe televizor/ecran de cinematograf.
filmul e bun...nu te plictiseste, te face sa te transpui in poveste, sa-ti alegi personajul preferat si sa-i tii pumnii celui pe care l-ai ales. filmele care reusesc sa faca asta se pot numi pe buna dreptate filme.

Charlotte Rampling a jucat in acest film la varsta de 50 de ani...si vai cat de bine arata! e genu' acela de femeie care te invata ce-i feminitatea, care poate subjuga un barbat cu farmecele ei dar care cu usurinta va fi dominata intr-un tango. imi place foarte mult coafura ei din film...

Must Love Dogs (2005)

imediat dupa 1408 am vazut Must Love Dogs (2005), cu frumoasa Diane Lane. filmu' e o comedioara romantica ce poate fi vazuta oricand, in orice conditii si de oricate ori. imi plac filmele de genu' asta care-mi aduc aminte de primavara, de soare, de flori, de parfum si de viata frumoasa. nu e un film foarte complex, nu e un film cu pretentii, ci e un film menit sa aduca soare acolo unde e frig si culoare acolo unde totu' e tern. din categoria asta de filme mai fac parte Elizabethtown (2005), Hitch (2005), Under the Tuscan Sun (2003), In America (2002) si cred ca ar mai fi cateva dar nu mi le amintesc acum. Must Love Dogs nu e un film pt cei care nu iubesc cainii, pt cei care nu reusesc sa vada frumusetea din cauza gunoaielor din ochi, pt cei care nu cred ca viata poate fi si frumoasa.
i-am dat nota 8.

1408 (2007)

1408 (2007) e un film horror, de groaza. am realizat ca eu nu prea am vazut filme d'astea. inafar' de The Exorcist (1973) nu-mi amintesc sa fii vazut vreun alt film cu fenomene paranormale. adevaru' e ca nu prea ma dau in vant dupa genu' asta de filme. si stiu si de ce: ca sa-mi placa un film el trebuie sa poata fi transpus in realitate ori sa aiba o logica solida. cum la filmele paranormale prima regula nu prea poate fi aplicata, ramane cea de-a doua.
in cazul lui 1408 nu prea am avut de ce sa ma plang. o singura chestie n-am priceput-o. de ce Mike Enslin (John Cusack) se sperie atat de tare dupa ce ii cade fereastra pe mana?! el, ditamai distrugatoru' de mituri paranormale se sperie de o zgarietura intr-atat incat sa-si abandoneze misiunea? nu prea mi se pare ok. ţipă, se vaicareste si spune incontinuu "gata, renunt!", ca apoi sa loveasca in usa cat poate el de tare cu mana la care tocmai se lovise. faza asta nu prea da bine la credibilitatea personajului.
cam asta ar fi singura obiectie pe care am s-o fac filmului. in rest, e un film horror ok. adica are faze care te baga in sperieti, care te fac sa zici "oh shit!", iar actiunea e de asa natura ca te face sa te intrebi "asta se petrece in real sau in imaginar, hmmm...?".
1408 e o camera de hotel in care multe lucruri spooky s-au intamplat. Mike Enslin face pe dracu'n patru ca sa se cazeze in camera asta si in loc sa dea de dracu' da de fie-sa, fata lui cea care murise. in camera se vor intampla tot felul de chestii ciudate si paranormale. dar, ele chiar se intampla in camera sau in mintea personajului? toate fazele astea mi-au lasat impresia ca ele ar fi de fapt refulari ale suferintei pierderii fiicei sale. si tind sa cred ca asa este.
chiar daca e un film de groaza nu m-a speriat mai deloc. adevaru' e ca nu l-am vazut noaptea, cand era mai propice pt el, ci dupa-amiaza :D i-am dat nota 7.

filme de vazut (II)

Sweeney Todd: The Demon Barber of Fleet Street (2007) - Tim Burton, Johnny Depp, Helena Bonham Carter...

Miss Pettigrew Lives for a Day (2008) - pare sa fie un film funny

21 (2008) - film de actiune bazat pe fapte reale

Look (2007) - parca l-as vedea si nu prea. mi se pare interesant pt ca e filmat in totalitate cu camere de supraveghere

Juno (2007) - o fetita ramane gravida si doreste sa patreze copilul

Bella (2006) - o poveste de dragoste curata

Hancock (2008) - supererou vagabond si smecher

WALL·E (2008) - mi se frange inima cand ma uit la Wall.E...sper sa aiba happy-end

The Forbidden Kingdom (2008) - Jet Li + Cichi Chan

Drillbit Taylor (2008) - Owen Wilson

The Darjeeling Limited (2007) - tot Owen Wilson

The Accidental Husband (2008) - comedioara cu Uma Thurman

citate (III) si eterna stralucire a unei minti neprihanite

doua citate din Eternal Sunshine of the Spotless Mind (2004),

"If only I could meet someone new. I guess my chances of that are somewhat diminished, seeing that I'm incapable of making eye contact with a woman I don't know."

"Why do I fall in love with every woman I see who shows me the least bit of attention?"

citate care mie imi plac foarte mult si in care se ascunde o mare parte din existenta mea de pana acum. daca pe primul l-am descoperit abia adineauri, cand cautam transcrierea corecta, pe al doilea l-am remarcat inca de la prima vizionare a filmului. atunci, pe moment, am simtit o lovitura urmata de lumina si durere. imi place cand aud cum se exprima in cuvinte ceea ce eu simt, constientizez si pt care nu gasesc formula corecta sub care sa scot din mine ceea ce ma doare. o boala se trateaza mai usor atunci cand pui diagnosticul. am simtit in acel moment ca de fapt eu sunt Joel si ca ceea ce el spune sunt de fapt cuvintele mele. mi se pare trist momentul in care ajungi sa realizezi ca te indragostesti de toate femeile care se uita la tine. deocamdata nu e vorba de admiratie (era excelent daca puteam vorbi despre asta) ci e vorba despre tristete, singuratate, neimplinire, lupta. dupa o lupta cu singuratatea, o astfel de concluzie te tranteste atat de tare pe scaun incat anumite pasaje ale vietii ti se deruleaza in fata ochilor. cum ceea ce te loveste te face mai puternic, o astfel de lovitura, si un diagnostic pus, nu poate decat sa prinda bine.
ce bine ar fi daca asta nu s-ar mai intampla, daca acest citat nu ar mai fi atat de concludent. pe bune de nu m-as simti mai linistit! si cum sa nu ma simt cand as avea astfel un "inamic" mai putin?!

asta ascult acum si-mi face placere (I)

Tapinarii - "Tatuaj"

M-ai lasat singur intr-o lume urata si rea care-mi vrea sufletul.

M-ai lasat cu mine si cu cei care ma iubesc pentru ca vad in mine ceva ce nu e.

Te-ai lasat pe tine dusa de valul libertatii impuse de altii.

M-ai lasat sa ma lupt cu mine si cu soarta asta pierduta in mine.

M-ai lasat in mine, cu mine ci cu ochii mei pierduti in tine.

Mi-ai lasat o betie de cuvinte si-un vis ca o mangaiere a ta.

Te vei pierde in mine, candva, din nou, ca o adiere a ceea ce a fost sau nu

Ai ramas ca un tatuaj facut la betie pe care sunt mult prea rebel sa-l sterg.

M-ai lasat in mine cu mine si cu ochii mei pierduti in tine

Ai ramas ca un tatuaj facut la betie pe care sunt mult prea rebel sa-l sterg...

3:10 to Yuma (2007)

3:10 to Yuma (2007) nu e un film foarte inteligent. ii lipseste logica, substanta, uniformitatea, umorul. e slab, ce sa mai! habar n-am ce cauta in Topul IMDB. i-am dat nota 6.
ca western e ok, dar ca film e tare nasol. in timp ce-l urmaream mi-am adus aminte de 300 (2006), de cat de penibil a putut sa fie acel film.
firul narativ al "Yumei" e intrerupt si innodat de multe ori de-a lungul filmului. se intampla tot felul de chestii care in mod normal nu si-ar avea locul in logica firului narativ, dar care se intampla no matter what. regia e slaba! voiam sa spun de scenarist ca e slab si n-a stiut sa-l indrume pe regizor, dar cum acest film e un remake, in mod clar regizorul e de vina. atat a putut el.
de cate ori ma uit la un film ma pun in pielea personajelor, imi gasesc un loc in desfasurarea actiunii. daca intr-adevar as fi fost un personaj in acest film, ori filmu' ar fi fost mai complex ori ar fi durat o jumatate de ora. si asta pt ca as fi fost cel mai inteligent d'acolo si daca s-ar fi procedat asa cum gandeam eu actiunea ar fi fost redusa la jumatate. personajele sunt proaste rau de tot.

despre ce e filmu':
Ben Wade (Russell Crowe) are o banda de 7 pistolari smecheri cu care a reusit sa fure vreo $500.000 din banii pt constructia cailor ferate. Dan Evans (Christian Bale) e un barbat familist, onest si cu principii. din pacate e dator la un mahar din sat si asta ii da foc la hambar. cum asta nu era de ajuns, toate vitele fug d'acasa pe camp. plecat sa le caute, Evans si cei doi baieti ai lui vad cum Ben Wade tocmai jefuieste o diligenta plina cu bani.
primul mister al filmului: Wade se foloseste de vitele lui Evans ca sa puna mana pe diligenta. intrebarea este, el le-a furat sau pur si simplu le-a gasit p'acolo si s-a folosit de ele? daca le-a furat, inseamna ca tot el a dat foc hambarului. sau era pe mana cu maharul caruia Evans ii era dator si fiecare si-a luat partea?
Wade ii vede pe cei trei, le ia caii si îi lasa in pustiu. astia dau peste singurul supravietuitor al jafului si il ajuta sa ramana in viata. intre timp, si pt ca orice succes trebuie udat, cei 7 cu Ben Wade in frunte se duc sa se cinsteasca. dar nu inainte de a-i pacali pe serif si reprezentantul cailor ferate, care astepta banii, sa se duca la locul faptei. bun, dupa ce-si impart ei banii fiecare pleaca la treaba lui lasand-ul pe sefu' lor sa bea in continuare. acum urmeaza un moment placut si frumos al filmului: apare prima femeie din acest film care e foarte frumoasa si gratioasa in a-si etala feminitatea. normal ca ea cade prada farmecelor lui Wade. ăsta are un fel al lui de a cuceri femeile, le zice ceva de o cantarea cu ochi verzi dintr-un oras pe unde a fost el. din raspunsul vag al femeii s-ar putea intelege oarecum ca ea are o slaba legatura cu cantareata in cauza.
Wade isi face de cap cu tanti asta timp in care serifu' si oamenii lui isi dau seama ca au fost pacaliti si se intorc in oras. cu "ajutorul" lui Dan Evans reusesc sa-l prinda destul de usor pe cel mai temut raufacator al acelor vremuri. nu tu impuscaturi, nu tu batai, pur si simplu il salta ca din oala. sa fii fost eu Ben Wade, cel care impusca oameni cu "Mana lui Dumnezeu" (asa il chema pe pistolul lui), m-as fi simtit prost de-a binelea sa fiu prins atat de usor.
imediat se alcatuieste un comitet de insotire care sa-l duca in gara din Contention si sa-l urce in trenul de 3 si 10 spre puscaria din Yuma (de unde si titlul filmului). comitetul e alcatuit din: Evans, supravietuitorul jafului, doctorul veterinar care l-a salvat pe cel de dinainte, reprezentantul cailor ferate...si cred ca astia sunt toti.
Charlie Prince, cel mai loial om al lui Ben Wade, observa toata treaba asta si asteapta, de undeva de pe un deal, momentul propice in care sa-si salveze seful. ca sa-l pacaleasca comitetul face o schema:
(al doilea mister/moment penibil al filmului) il aduc pe Wade la casa lu' Evans intr-o diligenta si fac ei astfel incat Charlie Prince sa creada ca in diligenta care va pleca mai departe e chiar seful lui iar oamenii care au ramas se vor duce in casa, ca sa se petreaca. interesant e ca faza se petrece cu spatele la Charlie Prince (ce-o fi vazut asta numai el stie) iar dupa ce diligenta pleaca Wade e escortat pana in casa ca un raufacator ce este. adica astia il tin strans de maini ca sa nu fuga, el poarta aceleasi haine, doar ca are o alta palarie pe cap, iar Charlie Prince nu se prinde deloc de schema astora si pleaca sa urmareasca diligenta :|
in casa, Wade o vrajeste si pe nevasta lu' Evans folosind aceeasi faza cu dansatoarea cu ochi verzi. de data asta ramanem nu impresia ar fi posibil ca ea sa fie intr-adevar femeia pe care ăsta o cauta (ce treaba asre asta cu actiunea, nu stiu).
intr-un final pleaca toti inspre Contention. pe drum sunt nevoiti sa foloseasca o scurtatura prin teritoriul apaşilor. noaptea, vreo trei dintr-astia s-apuca sa-i impuste. Evans e ranit iar Wade are grija ca cei trei sa nu-i mai supere d'acum incolo.
din nou avem parte de un moment lame: Evans sta ranit in bratele lu' fiso (care fugise d'acasa sa-i prinda din urma) si in loc sa-i dea lu' Wade cheile de la catuse, el le arunca. asta se enerveaza si ii da un sut in meclă din care cauza asta lesina. cand se trezeste ia-l pe Wade de unde nu-i...el fugise binemersi cu cai cu tot. acu', intrebarea este cum a reusit asta sa fuga si ce naibii au facut ceilalti oameni de nu l-au oprit? doar plecasera sa-l duca la puscarie, trebuiau sa nu-l scape din ochi...dar el pleaca ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat.

(deja incep sa ma plictisesc sa tot scriu despre fazele astea penibile)

in fine...ajung ei la Contention unde va avea loc punctul culminant al prostiei filmului. cum necum, Wade intoarce armele impotriva bandei lui care venise sa-l scape si se suie singur in trenul care trebuie sa-l duca la puscarie. ce l-a motivat, de ce si-a impuscat amicii, probabil nu vom afla vreodata.
cred ca filmu' asta ne ia de prosti pe noi cei care-l privim pt ca nu ne ofera motivele pt care multe dintre fazele din film se intampla. pur si simplu noi trebuie sa credem si sa luam de bun ceea ce se intampla si sa nu ne indoim de ceva. ori, "ma indoiesc deci gandesc" spune o vorba desteapta...si cum filmu' asta nu ne lasa sa gandim, in mod clar el este facut pt prosti si pt cei care vad filmele doar ca pe un motiv de a manca popcorn.
cum am spus si mai sus, ca western este bun. muzica, decorurile, personajele, impuscaturile sunt ca in filmele western alea vechi, originale. daca s-ar mai face un western in care sa gasim toate acestea dar cu o actiune mai inteligenta decat cea din filmul mai sus "varsat", am putea spune ca acest gen renaste si tinerii de azi se pot bucura la cinematograf asa cum au facut-o parintii nostri.

filme de vazut (I)

Love in the Time of Cholera (2007) - imi place cum suna "How long would you wait for love?" si imi lasa impresia unui film liric asa cum imi place mie.

I Am Legend (2007) - "The last man on earth is not alone"...nice shit!

Cidade dos Homens (2007) - Cidade de Deus a fost fain, asta cum o fi?

No Country for Old Men (2007) - ( filmu' asta e deja pe locu' 14 in topu' IMDB :| ) e facut de fratii Coen si asta m-a convins fara alte argumente

Man in the Chair (2007) - tre' sa fie un film bun, simt asta!

Jumper (2008) - intotdeauna mi-a placut sa ma duc acolo unde mi-am dorit

Rambo (2008) - b-)