miercuri, decembrie 26

filme de vazut (II)

Sweeney Todd: The Demon Barber of Fleet Street (2007) - Tim Burton, Johnny Depp, Helena Bonham Carter...

Miss Pettigrew Lives for a Day (2008) - pare sa fie un film funny

21 (2008)
- film de actiune bazat pe fapte reale

Look (2007) - parca l-as vedea si nu prea. mi se pare interesant pt ca e filmat in totalitate cu camere de supraveghere

Juno (2007) - o fetita ramane gravida si doreste sa patreze copilul

Bella (2006) - o poveste de dragoste curata

Hancock (2008) - supererou vagabond si smecher

WALL·E (2008) - mi se frange inima cand ma uit la Wall.E...sper sa aiba happy-end

The Forbidden Kingdom (2008) - Jet Li + Cichi Chan

Drillbit Taylor (2008) - Owen Wilson

The Darjeeling Limited (2007) - tot Owen Wilson

The Accidental Husband (2008) - comedioara cu Uma Thurman

marți, decembrie 25

citate (III) si eterna stralucire a unei minti neprihanite

doua citate din Eternal Sunshine of the Spotless Mind (2004),

"If only I could meet someone new. I guess my chances of that are somewhat diminished, seeing that I'm incapable of making eye contact with a woman I don't know."

"Why do I fall in love with every woman I see who shows me the least bit of attention?"

citate care mie imi plac foarte mult si in care se ascunde o mare parte din existenta mea de pana acum. daca pe primul l-am descoperit abia adineauri, cand cautam transcrierea corecta, pe al doilea l-am remarcat inca de la prima vizionare a filmului. atunci, pe moment, am simtit o lovitura urmata de lumina si durere. imi place cand aud cum se exprima in cuvinte ceea ce eu simt, constientizez si pt care nu gasesc formula corecta sub care sa scot din mine ceea ce ma doare. o boala se trateaza mai usor atunci cand pui diagnosticul. am simtit in acel moment ca de fapt eu sunt Joel si ca ceea ce el spune sunt de fapt cuvintele mele. mi se pare trist momentul in care ajungi sa realizezi ca te indragostesti de toate femeile care se uita la tine. deocamdata nu e vorba de admiratie (era excelent daca puteam vorbi despre asta) ci e vorba despre tristete, singuratate, neimplinire, lupta. dupa o lupta cu singuratatea, o astfel de concluzie te tranteste atat de tare pe scaun incat anumite pasaje ale vietii ti se deruleaza in fata ochilor. cum ceea ce te loveste te face mai puternic, o astfel de lovitura, si un diagnostic pus, nu poate decat sa prinda bine.
ce bine ar fi daca asta nu s-ar mai intampla, daca acest citat nu ar mai fi atat de concludent. pe bune de nu m-as simti mai linistit! si cum sa nu ma simt cand as avea astfel un "inamic" mai putin?!

asta ascult acum si-mi face placere (I)

Tapinarii - "Tatuaj"

M-ai lasat singur
intr-o lume urata si rea care-mi vrea sufletul.

M-ai lasat cu mine si cu cei care ma iubesc pentru ca vad in mine ceva ce nu e.

Te-ai lasat pe tine dusa de valul libertatii impuse de altii.

M-ai lasat sa ma lupt cu mine si cu soarta asta pierduta in mine.

M-ai lasat in mine, cu mine ci cu ochii mei pierduti in tine.

Mi-ai lasat o betie de cuvinte si-un vis ca o mangaiere a ta.

Te vei pierde in mine, candva, din nou, ca o adiere a ceea ce a fost sau nu

Ai ramas ca un tatuaj facut la betie pe care sunt mult prea rebel sa-l sterg.

M-ai lasat in mine cu mine si cu ochii mei pierduti in tine

Ai ramas ca un tatuaj facut la betie pe care sunt mult prea rebel sa-l sterg...

3:10 to Yuma (2007)


3:10 to Yuma (2007) nu e un film foarte inteligent. ii lipseste logica, substanta, uniformitatea, umorul. e slab, ce sa mai! habar n-am ce cauta in Topul IMDB. i-am dat nota 6.
ca western e ok, dar ca film e tare nasol. in timp ce-l urmaream mi-am adus aminte de 300 (2006), de cat de penibil a putut sa fie acel film.
firul narativ al "Yumei" e intrerupt si innodat de multe ori de-a lungul filmului. se intampla tot felul de chestii care in mod normal nu si-ar avea locul in logica firului narativ, dar care se intampla no matter what. regia e slaba! voiam sa spun de scenarist ca e slab si n-a stiut sa-l indrume pe regizor, dar cum acest film e un remake, in mod clar regizorul e de vina. atat a putut el.
de cate ori ma uit la un film ma pun in pielea personajelor, imi gasesc un loc in desfasurarea actiunii. daca intr-adevar as fi fost un personaj in acest film, ori filmu' ar fi fost mai complex ori ar fi durat o jumatate de ora. si asta pt ca as fi fost cel mai inteligent d'acolo si daca s-ar fi procedat asa cum gandeam eu actiunea ar fi fost redusa la jumatate. personajele sunt proaste rau de tot.

despre ce e filmu':

Ben Wade (Russell Crowe) are o banda de 7 pistolari smecheri cu care a reusit sa fure vreo $500.000 din banii pt constructia cailor ferate. Dan Evans (Christian Bale) e un barbat familist, onest si cu principii. din pacate e dator la un mahar din sat si asta ii da foc la hambar. cum asta nu era de ajuns, toate vitele fug d'acasa pe camp. plecat sa le caute, Evans si cei doi baieti ai lui vad cum Ben Wade tocmai jefuieste o diligenta plina cu bani.
primul mister al filmului: Wade se foloseste de vitele lui Evans ca sa puna mana pe diligenta. intrebarea este, el le-a furat sau pur si simplu le-a gasit p'acolo si s-a folosit de ele? daca le-a furat, inseamna ca tot el a dat foc hambarului. sau era pe mana cu maharul caruia Evans ii era dator si fiecare si-a luat partea?
Wade ii vede pe cei trei, le ia caii si îi lasa in pustiu. astia dau peste singurul supravietuitor al jafului si il ajuta sa ramana in viata. intre timp, si pt ca orice succes trebuie udat, cei 7 cu Ben Wade in frunte se duc sa se cinsteasca. dar nu inainte de a-i pacali pe serif si reprezentantul cailor ferate, care astepta banii, sa se duca la locul faptei. bun, dupa ce-si impart ei banii fiecare pleaca la treaba lui lasand-ul pe sefu' lor sa bea in continuare. acum urmeaza un moment placut si frumos al filmului: apare prima femeie din acest film care e foarte frumoasa si gratioasa in a-si etala feminitatea. normal ca ea cade prada farmecelor lui Wade. ăsta are un fel al lui de a cuceri femeile, le zice ceva de o cantarea cu ochi verzi dintr-un oras pe unde a fost el. din raspunsul vag al femeii s-ar putea intelege oarecum ca ea are o slaba legatura cu cantareata in cauza.
Wade isi face de cap cu tanti asta timp in care serifu' si oamenii lui isi dau seama ca au fost pacaliti si se intorc in oras. cu "ajutorul" lui Dan Evans reusesc sa-l prinda destul de usor pe cel mai temut raufacator al acelor vremuri. nu tu impuscaturi, nu tu batai, pur si simplu il salta ca din oala. sa fii fost eu Ben Wade, cel care impusca oameni cu "Mana lui Dumnezeu" (asa il chema pe pistolul lui), m-as fi simtit prost de-a binelea sa fiu prins atat de usor.
imediat se alcatuieste un comitet de insotire care sa-l duca in gara din Contention si sa-l urce in trenul de 3 si 10 spre puscaria din Yuma (de unde si titlul filmului). comitetul e alcatuit din: Evans, supravietuitorul jafului, doctorul veterinar care l-a salvat pe cel de dinainte, reprezentantul cailor ferate...si cred ca astia sunt toti.
Charlie Prince, cel mai loial om al lui Ben Wade, observa toata treaba asta si asteapta, de undeva de pe un deal, momentul propice in care sa-si salveze seful. ca sa-l pacaleasca comitetul face o schema:
(al doilea mister/moment penibil al filmului) il aduc pe Wade la casa lu' Evans intr-o diligenta si fac ei astfel incat Charlie Prince sa creada ca in diligenta care va pleca mai departe e chiar seful lui iar oamenii care au ramas se vor duce in casa, ca sa se petreaca. interesant e ca faza se petrece cu spatele la Charlie Prince (ce-o fi vazut asta numai el stie) iar dupa ce diligenta pleaca Wade e escortat pana in casa ca un raufacator ce este. adica astia il tin strans de maini ca sa nu fuga, el poarta aceleasi haine, doar ca are o alta palarie pe cap, iar Charlie Prince nu se prinde deloc de schema astora si pleaca sa urmareasca diligenta :|
in casa, Wade o vrajeste si pe nevasta lu' Evans folosind aceeasi faza cu dansatoarea cu ochi verzi. de data asta ramanem nu impresia ar fi posibil ca ea sa fie intr-adevar femeia pe care ăsta o cauta (ce treaba asre asta cu actiunea, nu stiu).
intr-un final pleaca toti inspre Contention. pe drum sunt nevoiti sa foloseasca o scurtatura prin teritoriul apaşilor. noaptea, vreo trei dintr-astia s-apuca sa-i impuste. Evans e ranit iar Wade are grija ca cei trei sa nu-i mai supere d'acum incolo.
din nou avem parte de un moment lame: Evans sta ranit in bratele lu' fiso (care fugise d'acasa sa-i prinda din urma) si in loc sa-i dea lu' Wade
cheile de la catuse, el le arunca. asta se enerveaza si ii da un sut in meclă din care cauza asta lesina. cand se trezeste ia-l pe Wade de unde nu-i...el fugise binemersi cu cai cu tot. acu', intrebarea este cum a reusit asta sa fuga si ce naibii au facut ceilalti oameni de nu l-au oprit? doar plecasera sa-l duca la puscarie, trebuiau sa nu-l scape din ochi...dar el pleaca ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat.

(deja incep sa ma plictisesc sa tot scriu despre fazele astea penibile)

in fine...ajung ei la Contention unde va avea loc punctul culminant al prostiei filmului. cum necum, Wade intoarce armele impotriva bandei lui care venise sa-l scape si se suie singur in trenul care trebuie sa-l duca la puscarie. ce l-a motivat, de ce si-a impuscat amicii, probabil nu vom afla vreodata.
cred ca filmu' asta ne ia de prosti pe noi cei care-l privim pt ca nu ne ofera motivele pt care multe dintre fazele din film se intampla. pur si simplu noi trebuie sa credem si sa luam de bun ceea ce se intampla si sa nu ne indoim de ceva. ori, "ma indoiesc deci gandesc" spune o vorba desteapta...si cum filmu' asta nu ne lasa sa gandim, in mod clar el este facut pt prosti si pt cei care vad filmele doar ca pe un motiv de a manca popcorn.
cum am spus si mai sus, ca western este bun. muzica, decorurile, personajele, impuscaturile sunt ca in filmele western alea vechi, originale. daca s-ar mai face un western in care sa gasim toate acestea dar cu o actiune mai inteligenta decat cea din filmul mai sus "varsat", am putea spune ca acest gen renaste si tinerii de azi se pot bucura la cinematograf asa cum au facut-o parintii nostri.

luni, decembrie 24

filme de vazut (I)

Love in the Time of Cholera (2007) - imi place cum suna "How long would you wait for love?" si imi lasa impresia unui film liric asa cum imi place mie.

I Am Legend (2007) - "The last man on earth is not alone"...nice shit!

Cidade dos Homens (2007) - Cidade de Deus a fost fain, asta cum o fi?

No Country for Old Men (2007) - ( filmu' asta e deja pe locu' 14 in topu' IMDB :| ) e facut de fratii Coen si asta m-a convins fara alte argumente

Man in the Chair (2007) - tre' sa fie un film bun, simt asta!

Jumper (2008) - intotdeauna mi-a placut sa ma duc acolo unde mi-am dorit

Rambo (2008) - b-)

Mos Craciun cu snur la gat

sunt in concediu! vreau harduri ca sa fac raid!

sambata a fost ultima zi de serviciu pe anu' asta. am incheiat-o printr-un inventar si o "serbare" in atelier cu baietii d'acolo. a fost circ si s-a facut jaf! mancarea a fost mai multa decat puteam duce, bautura la fel desi pt unii era deja prea multa. saracu' nea Gica, la varsta lui a ajuns sa rada aia de el p'acolo. el a fost organizatorul si sufletul acestei "serbari" (cum imi place mie sa-i zic :p ). era foarte fericit ca reusise sa intinda masa si sa stranga oamenii din firma sa se bucure alaturi de el. de aceea cred ca era cel mai "fericit" om de la masa. ceilalti au observat cu siguranta acest lucru si incepusera sa-l incurajeze. insa nu stiu care era motivul lor pt care ii tot spuneau "asa, nea Gica!", "hai, nea Gica!", "zi-le, nea Gica!"...il indemnau sa se bucure sau vroiau pur si simplu sa se amuze pe seama lui. ca la orice petrecere, cel mai beat d'acolo devine by default amuzamentul celorlalti, dar cum noi suntem oameni de seama (sefi, directori, oameni cu facultati si pretentii) si formam un colectiv, toata lumea se "bucura" pt buna-dispozitie a bietului om care bause prea multa tărie.
cel putin stiu ca mi-a facut placere sa mananc.

Mos Craciun exista! de unde stiu?...pai am fost in pielea lui. tocmai la Vanju Mare, pe langa Drobeta Turnu Severin. ceea ce copii Nicoletei ma facusera sa uit, Catalin si Dănuţ mi-au reamintit: copii sunt frumosi si e o placere sa fii in preajma lor. s-au bucurat nespus de mult la vederea lu' Mosu, Catalin i-a cantat si i-a spus poezii iar Dănuţ i-a zambit cum nu se putea mai frumos. Catalin a promis ca o sa fie cuminte si n-o sa-si mai bata fratiorul iar Mosu l-a crezut :D
aoleo ce smecher e baiatu' asta :)) pe cat e de istet, pe atat e de smecher. bravo lui! sa-i dea Dumnezeu fericire si mult noroc.
mi-a placut sa ma joc cu ei, mai ales cu Dănuţ. chiar daca nu mai facusem asta pana acum, desi imi plac foarte mult copii, mi-a iesit bine. Elena mi-a zis ca trebuie sa ma simt bine deoarece Dănuţ nu se joaca cu oricine :> asa copii frumosi si isteti mi-ar placea si mie sa am...si oricui cred ca i-ar placea.
am avut emotii inainte sa intru in pielea Mosului. mi-era frica, ca o sa mi se plimbe limba in gura si n-o sa mai reusesc sa strig "Ho ho ho!!!" ma schimbam in masina si toti oamenii care treceau p'acolo se uitau. cel mai mult imi era teama sa nu ma vada vreun copil si sa-i stric perceptia despre Mosu...

duminică, decembrie 23

citate (II)

doua citate pe care le-am retinut de la o singura persoana:

"Cand ma analizez ma ingrozesc, cand ma compar ma linistesc."

si

"Am constiinta propriei valori."

nu vreau sa fiu perfect (II)

mi-am adus aminte de unde a plecat dorinta mea de a nu mai fi perfect si cum de s-a ajuns la concluzia ca un om perfect e un om singur.

vreau sa gresesc, vreau sa nu-mi fie rusine ca unele lucruri le fac un pic aiurea :p vreau sa fiu un om ca toti oamenii si daca gresesc sa nu cada cerul peste mine ci doar sa spun "sunt om, n-am cum sa nu gresesc". bineinteles, asta nu-mi da dreptul sa fac numai ce ma taie capul, bunul-simt guverneaza in continuare. doar ca, vreau sa nu mai stau incordat si cu frica de a nu gresi.
poate din cauza asta nici nu initiez contacte cu alti oameni, pt ca mi-e frica de judecata lor asupra mea. ar trebui sa nu-mi mai pese si sa fac ceea ce simt, atunci cand simt chiar daca nimeni nu ma va intelege. cel mai important lucru pe care trebuie sa-l fac e sa fiu egal cu mine insumi.
si ce daca gresesc?! sunt om! si mai presus de toate sunt un om bun si asta ar trebui sa conteze mai mult decat greselile pe care le mai fac.

sâmbătă, decembrie 22

cate zile (n-)am trait

daca cineva m-ar intreba cati ani am i-as raspunde in felul urmator:
"am 7 ani d'acasa dintre care 3 de camin si 1 de joaca, 8 de scoala generala, 4 ani de liceu profil real, 4 de facultate profil uman si doar 1 an de libertate".

bratara mea in jurul mainii tale

mi-e frig, mi-e foame, mi-e pofta de dulce iar albul asta al ferestrei in care scriu ma enerveaza. mi-am pus muzica for getting in the mood, the mood for blog writing. acum e Cesaria Evora cu "Besame Mucho" iar apoi Eric Clapton si "Wonderful Tonight". dar, atata timp cat imi va fi frig, greu voi intra in the mood.
incet incet revin la starea default de rece, de simplitate a sentimentelor, de ne-renegare a singuratatii si de continuare a drumului meu.
daca as putea picta acest moment, aceasta stare, as face un om cu rucsac in spinare, usor aplecat in fata sub greutatea "incarcaturii" si sprijinindu-se intr-un bat pe care il tine in mana dreapta. peste el si rucsac are trasa o pelerina care sa-l apere de ploaia mocaneasca ce cade de sus din cer. pe cap are o bascuta de pescar, in picioare bocanci si poarta pantaloni trei sferturi. cu pelerina aia pe el arata ca o broasca testoasa ce s-a ridicat in doua picioare. privirea nu-i este nici fericita dar nici resemnata. se uita in fata la drumul lung ce i se asterne inainte. nu-l deranjeaza ploaia, nu baga in seama noroiul care-i ajunge pe picioare atunci cand calca apasat in drumul moale. nu e trist dar nici fericit, e doar un om obisnuit cu acest gen de drum. afara nu e soare dar nici frig, culorile sunt in nuante de gri.

"ochii care nu se vad se uita dupa cel putin un an" mi-a spus. ochii care nu m-au privit cu compasiune ii uit mai repede decat oricare ochi, sa stii tu! ieri, cand am oprit sa mananc mici, am vazut o fata si o femeie frumoasa. am realizat ca-mi plac femeile cu pielea usor alba, cu parul saten si ondulat si cu o privire sincera. imi plac tare mult aceste femei! mi-ar placea sa cunosc vreo cateva, sa stau de vorba cu ele. imaginea lor, felul in care ele arata in ochii mei ma linisteste, ma odihneste. femeia pe care am vazut-o avea bratara la mana si inel pe deget. acum am inteles de ce poarta femeile bijuterii, pt a nu fi monotone. altfel se vede pielea frumoasa a mainii unei femei daca ai si alte tentatii asupra carora sa-ti arunci ochii. alergi cu privirea cand asupra inelului, cand pe mana alba, curata si placuta la atingere asemeni cearceafului alb, luminos, de pe patul unei femei frumoase intr-o dimineata insorita de primavara. e placuta aceasta cursa, aceasta aventura care te poarta de pe traseul dificil si dur la atingere al bratarii pe pielea femeii unde te simti ca intr-o plimbare cu barca pe un lac linistit. suna foarte plastic ce am incercat eu sa descriu, dar atat de placut atunci cand se intampla.

pana mai ieri reusisem sa nu ma mai gandesc atat de mult la E...a. dar mi-am adus aminte cat de mult imi placea sa ma uit la mana ta subtire si cat de mult imi doream sa simt pe obrazul meu pielea ta alba si, probabil (pt ca n-am simtit-o niciodata, doar mi-am imaginat cum ar fi), catifelata. muream de placere cand vedeam ca porti bratara de la mine, iti vine atat de bine. acum inteleg de ce poetii foloseau fildesul ca termen de comparatie.
dar eu continui sa te uit si sa-mi aduc aminte mai mult de cat de usor ai renuntat la mine decat de tine, fata de care eu m-am indragostit. pt mine n-ai fost hot, sexy ori frumoasa...ai fost mai mult de atat, ai fost minunata. mi te inchipuiam ca o floare colorata de primavara, vesela si jucausa in bataia vantului, parfumata si delicata atunci cand o tii in mana. dar imaginea asta a palit iar floare a inceput sa se ofileasca. pt mine ai fost ca o primavara, ti-am spus asta dar nu cred ca ai bagat de seama, nu cred ca ai inteles.
nu mai am in mine trairile de acum cateva luni si cateva saptamani. mi-am ridicat rucsacul, l-am pus in spinare si am pornit din nou la drum, desi speram si-mi doream din tot sufletul sa nu mai fac asta. daca acum imi este usor sa merg inainte ti se datoreaza in mare parte tie. pt ca nu ai stiut sa primesti ceea ce ti-am oferit, pt ca nu ai stiut sa ai grija de mine...pt ca nu m-ai meritat! nu ma apasa nici un regret, am facut lucrurile asa cum am putut eu mai bine si asta ma face sa ma simt linistit si sa-mi vad in continuare de calatoria mea.

ma intreb cum o sa fie atunci cand te voi intalni din intamplare pe strada...o sa fie ca atunci cand imi placea sa ma uit la tine desi nu stiam cine erai?

joi, decembrie 20

nu creeed!!!

Metallhead zice ca la anu' o sa vina Coldplay in Romania, la B'estival, intre 4 si 6 iulie :|
asa ceva nu se poate, nu trebuie sa aiba loc, NU in week-endul cand Nick are nunta :(( nu pot sa cred :|
of Doamne!

miercuri, decembrie 19

oile si ciorapii lor

urasc ciorapii de dama cu model!
am observat ca din ce in ce mai multe femei poarta astfel de ciorapi, cu modele care de care mai ciudate. nu se mai vede pic de picior, de piele...numai si numai patrate si cercuri, ca si cum un pictor cubist le-ar fi spoit in sila cu pensula pe picioare. cel mai dureros e cand merg intr-un hypermarket si toate casieritele poarta astfel de kitch-uri, de dihănii...ca nu le pot spune altfel.
in loc sa-si arate picioarele si sa-i bage astfel pe barbati in boala, oile isi trag hidosenii d'astea pe craci si umbla mandre pe strada.
uratelor! fashion victims!