teoria conspiratiei contemporane

Adi s-a apucat sa scrie despre lumea in care traim. primul episod, Rusia

scriere strecurata prin fisura unui dop

m-am prostit de tot. nu ca as fi fost eu foarte inteligent, dar de data asta chiar ma simt prost. nu mai reusesc sa leg doua cuvinte cu noima pe blogu' asta, nu mai reusesc sa-mi focusez atentia doar pe una dintre temele care-mi trec prin cap de-a lungul zilei. faza e ca nu reusesc sa mai mai adun, sa ma regasesc. de obicei, in momentul in care ma asez la calculator cu intentia de a mai scrie ceva, toate gandurile mele sunt vraiste, fiecare printr-un colt al mintii mele. dar stiu subiectul, stiu ideile generale pe care le-am gandit despre un anume lucru si odata ce-mi gasesc intimitatea si-mi creez pofta de a scrie, imi vine usor sa-mi aduc aminte toate gandurile, sa le adun si sa le dau o forma cat de cat ok. insa, acum, nu prea mai reusesc sa-mi adun gandurile. ma trezesc ca scriu cu spor despre un subiect si dintr-o data imi dau seama ca nu mai am cuvinte, ca nu mai stiu ce sa scriu, chiar daca eu aveam in cap tot postul.
ma oftica treaba asta! ma oftica deoarece pt mine scrisul e important...asa cum reusesc eu s-o fac, bine - rau, frumos - urat, bun - prost, cel putin o fac si-mi place ceea ce iese. acum nici nu prea o mai fac, nici nu-mi mai iese si nici nu prea mai imi place.

cred ca pt prima data simt ca exista adanc ascunsa in sufletul meu o problema pe care eu nu reusesc s-o numesc, careia nu reusesc sa-i gasesc geneza, factorii care o declanseaza si "medicamentul" care o vindeca. cred despre mine si sustin cu tarie ca ma cunosc foarte bine, ca stiu din ce "ingrediente" sunt facut, cum au fost ele combinate si care e reteta pt a gati ceva fain din acestea. se pare ca de data asta nu mai stiu nimic.
adevaru' adevarat e ca m-a dat peste cap noua mea postura in cadrul familiei. nu-mi doream asta, nu aveam nevoie de ea si nici nu prea vreau sa-i fiu credincios. tocmai cand incepusem sa-mi castig independenta, sa devin si eu un om liber, sa-mi pun visurile in aplicare, a trebuit sau am fost nevoit sa-mi schimb prioritatile. eu nu prea mai sunt o prioritate pt mine. mama si cu sora-mea ma intereseaza acum mai mult, mai ales mama.
cred totusi ca "dopul" asta care s-a pus in mine si care nu-l mai lasa sa iasa la suprafata pe eu-l meu interior, e de fapt un dop facut din bani. suna aiurea ca eu sa nu mai pot iesi la lumina din cauza banilor, dar cam asa este. sunt singurul salariat al familiei, singura sursa de venit...asta pana o sa inceapa mama sa primeasca pensie si sora-mea o sa plece la Bucuresti, unde probabil o sa se angajeze ca sa-si produca singura banii. pe de o parte incerc sa-mi fac si poftele mele, pe de alta parte incerc sa fac si poftele familiei (facturi, mancare) si mai incerc si sa pun un ban de-o parte. treaba asta din urma nu prea-mi iese mai deloc.
chiar daca au trecut abia cinci saptamani de cand ma aflu in aceasta noua postura, ma tot gandesc cu groaza la urmatoarele saptamani ce or sa vina. "daca pierdem banii pe care-i avem?", "daca mama n-o sa ia pensie?", "daca sora-mea n-o sa se angajeze?" sunt intrebari pe care mi le pun tot timpul si la care mai mereu gasesc raspunsuri negative. incerc sa fiu realist, sa nu ma pierd cu firea si cu visarea, si aceste raspunsuri sunt rezultatul incercarii mele. stiu ca nu-mi face bine sa ma gandesc la toate astea deoarece mai mult imi fac rau si ganduri negre, pt ca n-am eu de unde sa stiu cum o sa fie viitorul si ce-or sa faca fetele astea...dar, n-am cum sa nu ma gandesc la asa ceva. inevitabil imi aduc aminte de acele intrebari pomenite mai sus in momentul in care intru pe usa, acasa. cred ca atunci se produce acea explozie care-mi arunca in toate partile ideile si gandurile pe care mi le facusem de-a lungul zilei.

aseara am visat cu bratele. le-am avut tot timpul strans incolacite pe trupul ei. ii mangaiam capul, o sarutam pe crestet si o strangeam puternic la pieptul meu ca s-o simt aproape si cumva s-o zidesc in mine ca sa nu mai plece si sa fim tot timpul impreuna. poate mai frumos decat ceea ce se intampla in sufletul meu in acel moment, cand in sfarsit ma simteam fericit, erau zambetele pe care le primeam, acceptarea pe care i-o citeam in ochi, siguranta pe care mi-o oferea trupul ei ce se mula pe bratele mele si le lasau sa-l ocroteasca.
am spus acum ceva vreme ca "ochii care n-au stiut sa ma priveasca se uita", dar se pare ca ironia sortii a facut sa fie exact pe invers de cum ma asteptam sa se intample. nu trece ora sau chiar minut fara sa nu ma gandesc la intamplari frumoase cu acei ochi si la ceea ce eu am vazut in ei. poate ca si in lipsa de altceva ma gandesc la ei, cine stie...

of, viata!

evrika! am gasit!
acum stiu de ce pe 1 martie e Ziua femeilor...pt ca atunci incepe primavara, d'aia! si, asemenea florilor, femeile devin mai colorate, mai parfumate si isi deschid petalele ca sa se vada pistilul. ca te duci intr-o piata de flori, ca te duci in piata centrala a orasului, tot aia e. intorci capu' in stanga si-n dreapta cautand cea mai frumoasa floare, cel mai frumos ambalaj, cel mai placut miros si cel mai "sanatos" buchet care sa reziste cel putin 3 zile.
ce sa mai incolo si-ncoace...de 3 zile am innebunit! si eu si femeile astea, care imediat ce a dat primavara semn ca soseste, cum au si aruncat hainele groase si monotone de iarna, lasand sa se vada frumusete de forme ce au stat atatea luni scunse sub haine neinteresante. pantalonii s-au transformat in fuste, cizmele in pantofi, gecile in bluze mulate pe forme. si sa nu mai spun ca parul le flutura prin vantul asta cald si dezmortitor si aducator de astenie. ce sa mai...viata grea pe noi barbatii. grea, frustranta si periculoasa :(
pai cum sa nu fie grea daca de la prima ora a diminetii, cand nici n-apuci sa faci bine ochi, iti e dat sa vezi o pereche de picioare lungi pana-n gat si acoperite de o simpla fustita, mai lunga-n spate decat in fata?! pai cum sa nu fie frustranta viata de barbat cand te uiti la picioarele respective, la gagica ce le are in posesie si realizezi ca nu poti sa te atingi de ele decat prin viol (exclus!), flirt si persuasiune (cam complicat in situatia respectiva!) ori platind (no money!) ?! cum sa nu fie periculos cand toata faza se petrece in timp ce tu esti la volan, ea pe strada si daca intorci prea mult capu' poti s-o belesti (masina, viata etc.) ?! ...nasol de tot, mai ales ca asta e doar inceputul zilei.
de 3 zile incoace ma confrunt cu astfel de situatii. se spune ca de-a lungul vietii un barbat petrece aproximativ 1 an din viata admirand femeii. eu imi pierd 5! de dimineata pana seara tot admir la femeile care-mi ies in cale. adevaru' e ca ma plimb mult si am astfel ocazia sa-mi clatesc ochii cu tot felul de femei: mai frumoase, mai putin frumoase, mai tinere, mai milf. adevaru' e ca mie si imi cam plac toate (inafar' de alea urate!)...si nu ca n-as fi pretentios (ha ha ha!!!), dar privitul e gratis si gasesc eu ceva sa-mi placa chiar si la femeile mai putin frumoase. dar, sincer sa fiu, mi s-a cam luat. cum am zis si mai sus, e greu, e frustrant si, mai ales, e periculos....sa tot fie vreo 3 faze cand puteam sa fac accident din cauza ca "boul" din fata mea a franat in timp ce eu ma uitam lung dupa vreo gagica :P

dar, ma consolez si-mi revin atunci cand vad gagici bune cu etichete lipite pe talpile incaltarilor >:)
nu suport sa vad asa ceva si, oricat de buna ar fi o gagica, o ignor imediat ce vad ca tinuta si efortul ei este "manjit" de o pata alba ce se afla exact sub minunatia de trup pe care l-am admirat cu o secunda inainte. in momentu' in care vad o gagica frumoasa, bine aranjata, dichisita, cu un mers in ciuda pulii, dar cu etichete pe talpi, imediat imi iau ochii si gandu' de la ea deoarece e doar o parvenita ce s-a "aruncat" in tinuta aia hot mai mult pt a atrage privirile decat pt a fi frumoasa. iar cum mie imi plac femeile frumoase...
etichetele alea nedezlipite nu sunt deloc dragute si imi demonstreaza mie ca tipa respectiva e fashion victim, ca s-a imbracat frumos doar de dragul privirilor pe care le atrage tinuta ei si nu de dragul tinutei in sine, de frumusetea outfit-ului. s-a comportat ca si strutul care crede ca daca-si ascunde capul in nisip nu-l mai vede nimeni. "ce, daca etichetele alea nu se vad cand te uiti la pantofi, asta inseamna ca ele nu se vad deloc? ba se vad, si chiar urat de tot! e ca atunci cand esti imbracata elegant si-ti curge rimelu' pe fata."
...sa nu mai spun ca mi-a fost dat sa vad gagici si cu cate 2-3 etichete d'alea galbene/verzi/portocalii lipite. bleah!
bine ca nu sunt toate asa. stiu o fata care se incalta cu lumina stinsa ca sa nu vad eu ca poarta sosete la cizme :)

margareta

si pt ca tot vine primavara, si pt ca tot voiam eu o schimbare, mi-am pus floare :) "that's so gay!" ar zice sora-mea, "asta e, mie imi place!" i-as raspunde eu :D
floarea respectiva e o margareta fotografiata de mine intr-o curte din Bran, anu' trecut cand am coborat de la Vf. Omu. mie imi plac margaretele foarte mult, insa nu stiu sa spun si de ce... pur si simplu m-a lovit acum doi ani ideea ca florile mele preferate sunt margaretele. de unde a venit acest gand, cu ce scop si cu ce semnificatie, habar n-am! stiu doar ca oriunde vad margarete sau flori asemanatoare ma opresc sa le admir.
pt ca tema asta nu-mi permite sa stilizez headeru' asa cum vreau eu, am lasat-o fleoşc acolo.
ce-mi place la floarea din fotografie e ca seamana cu o roza a vanturilor :)

meteorologi nasoi

bine, nu mai e cazu' acum pt ca vine primavara, dar asta iarna tare m-au enervat astia de la radio, din ziare si de la TV, astia de prezinta vremea... NUMAI IDIOTI! imi vine sa-i injur si sa-i strang de gat! mor cand ii aud spunand ca "vremea va fi mai buna. se incalzeste". cum naibii sa fie mai buna? cum naibii sa fie vremea asta mai buna cand avem temperaturi de primavara in miezul iernii, iar la vara o sa murim cu limbile scoase din cauza caldurii?!!? cum poti sa fii atat de ipocrit incat iarna sa te bucuri ca e cald si vara sa spui ca e atat defierbinte afara incat e mai bine sa stai in casa unde e racoare? cum poti sa fii atat de imbecil incat iarna sa te bucuri ca exista incalzire globala si vara s-o scuipi in bot pt ca te frige?
intr-un fel, e corect sa te bucuri cand de la rece treci la cald, dar au trecut vremurile cand intre frig si caldura exista un echilibru si te bucurai de amandoua in proportii oarecum egale.
nu e de ajuns ca astia se bucura, da' ii si mai invata pe altii ca e bine sa fie temperaturi de 15 grade in miezul iernii. deci, sa-i dam in continuare cu poluarea, sa hranim incalzirea globala ca sa fie cat mai cald iarna, sa ne fie bine, ca noi suntem niste sensibili si nu putem suporta temperaturi normale de 0-3 grade. mi-e sila! in loc sa-i invete pe oameni ce e aia incalzire globala, de ce iarna nu mai e atat de frig pe cat era normal, de ce vara e seceta, meteorologii nostri se bucura si spun ca vremea e frumoasa. e frumoasa pe naibii! cu cat e mai cald acum, cu atat ne va fi mai cald la vara.
eu unu' nu ma bucur deloc cand aud cat de frumoasa va fi vremea :(

masinile Domnului

daca ieri am vazut masina lui Iisus, azi am vazut masinile celor credinciosi Lui:

come live with me

citam ieri ca lumea bea vodca, dar nu pt gust. asa e!

videoclipu' asta e foarte bolnav, iar melodia e ucigatoare. ma duce cu gandu' la Leaving Las Vegas, la euforie, la inecarea necazurilor si de aici la liniste si fericire.
insa cand imi aduc aminte ca stomacul meu e sensibil la inecuri d'astea, uit ce am scris mai sus. oricum, eu nu mai suport vodca.

Versuri:

It don't matter, when you turn
Gonna Survive, you live and learn
I've been thinking about you, baby

By the light of dawn,
A midnight blue ... day and night ... I've been missing you.
I've been thinking about you, baby.
Almost makes me crazy,
Come and live with me.

Either way, Win or Lose,
When you're born into trouble,
You live the blues,
I've been thinking about you, baby.
See it almost makes me crazy

Times, Nothing's right, if you ain't here
I'll give all that I have, just to keep you near
I wrote you a letter, I tried to, make it clear
You just don't believe that i'm sincere
I've been thinking about you, baby.
(woohoooo hoooo)

Plans and schemes, hopes and fears
Dreams that deny, for all these years
I, I've been thinking about you, baby
Living with me, wow

I've been thinking about you, baby
Makes me wanna [hoooo, hoooo,hoooo,hoooo]
Yeah, yeah, yeah

Times, Nothing's right, if you ain't here
I'll give all that I have, just to keep you near
I wrote you a letter, darling, tried to make it clear,
But you just don't believe that I'm sincere

I've been thinking about you, baby
I want you to live with me, wow
I've been thinking about you, baby
I want you to live with me

OI SUS

cel mai tare numar de inmatriculare ce mi-a fost dat sa vad vreodata, XX 01 SUS :)
asta se poate citi XX 0I SUS, adica XX 0 ISUS ;) faza misto e ca masina era parcata in apropierea unei biserici.
da' mai bine nu ii punea 11 SUS, adica II SUS, IISUS, ca sa fie cat mai corect?

superextrahiperpolimegafantastic

atunci cand imi place ceva cu adevarat, atunci cand simturile mele sunt incantate pe deplin, atunci cand cuvintele sunt de prisos pt a face o descriere, nu-mi place sa folosesc superlative ori grade de comparatie. imi place sa folosesc cuvinte simple, asa cum sunt ele de la mama lor si fara inflorituri. nu-mi place sa le imbrac cu poleiala lui "cel mai..." ori "extraordinar de...".
atunci cand simt aceasta nevoie de simplitate inseamna ca oricat de puternic as incerca sa fac un cuvant, el nu va putea descrie ceea ce eu simt si incerc sa spun. cateodata, cuvintele chiar nu sunt de ajuns ori sunt prea slabe pt a descrie ceea ce eu traiesc atat de puternic in sufletul meu. asa ca nu mai are niciun rost sa ma pierd in superlative si prea-mariri si mai bine spun ce gandesc, fara ocolisuri. o spun cat se poate de sincer, cred pe deplin in semnificatia cuvintelor si apas pe fiecare litera a acestora.
"te iubesc", "esti frumoasa", "e bun", "imi place" sunt astfel de cuvinte. ce rost are sa spun "te iubesc extraordinar de mult" sau "esti cea mai frumoasa" ori "e nemaipomenit de bun" si "imi place superextrahiperpolimegafantastic de mult"?!
oamenii incearca sa epateze, sa se evidentieze ori sa scoata in fata ceea ce ei simt, si astfel au ajuns sa faca abuz de superlative si termene de comparatii. oriunde te uiti vezi ca ceva este "cel mai extraordinar de bun" lucru care ti-a fost dat sa intalnesti, niciun altul nu-i ca el, "e cel mai unic". pt ca oamenii, lucrurile sunt intr-o continua schimbare se creeaza situatii in care "cel mai extraordinar de bun" e depasit de un altul "si mai extraordinar de bun"...si astfel se ajunge la o competitie, uitandu-se de esenta lucrurilor si de punctul din care s-a plecat.

nu-mi place cand aud "te iubesc foarte mult" si alte prea-mariri ale acestui cuvant frumos. insasi declaratia "te iubesc" ar trebui sa fie suficienta si indeajuns de puternica incat cel care o spune sa se faca inteles si cel care o primeste sa aiba siguranta ca e iubit. s-a abuzat prea mult de "te iubesc" si de alte cuvinte cum sunt cele pe care le-am bolduit mai sus, incat s-a ajuns ca acestea si multe altele sa-si piarda sensul, esenta, originea si sa fie stalcite in fel si chip.
datorita folosiririi lor excesive, cuvintele care descriu sentimente au ajuns sa nu mai fie bagate in seama daca nu au si superlative adaugate lor. adevarul din spatele cuvintelor a fost mutilat.
perceptia oamenilor a fost denaturata, un simplu "te iubesc" nu mai e credibil. cine aude o astfel de declaratie nu o crede decat daca e de la "te iubesc foarte mult" in sus.
mie mi s-a intamplat o astfel de situatie. bine...nu cu "te iubesc", dar cu "imi place" si "esti frumoasa". i-am spus unei fete "imi place noua ta coafura, iti sta bine, e frumoasa", la care ea mi-a raspuns "doar atat ai de spus?!". bineinteles ca a trebuit sa mai adaug si "foarte mult" si "e cea mai" ca sa ma creada...chiar daca eu ii spuneam din suflet ca e frumoasa.
in scris mi se pare ok ca superlativele sa fie folosite, altfel nu ne-am mai putea face intelesi. dar, in viu grai e mai usor. ne ajuta gesturile, tonalitatea vocii, privirea sincera.

traim intr-o lume superficiala, luminata mai mult de stralucirea banului decat de lumina adevarului si a virtutilor. incet incet ne-am departat de originea fericirii, de originea dragostei si a vietii si am adoptat "mutatiile" facute acestora fara a ne mai intreba daca e bine sau rau si fara a ne mai gandi la sensul lor adevarat.

P.S.: ce faci atunci cand simti ca iubesti si mai mult decat atunci cand ai spus ca iubesti foarte mult?

citate (XX)

"Vodca asta are un gust groaznic, dar cred ca nimeni nu o bea pentru gust."
- My Blueberry Nights (2007)

asta ascult acum si-mi face placere (IV)

Cat Power - The Greatest


melodia e de pe coloana sonora a filmului My Blueberry Nights (2007), despre care am vorbit mai jos.
imi place piesa pt ca e linistita, suava, melancolica si buna de facut dragoste pe ea.

My Blueberry Nights (2007)

am asteptat cu nerabdare sa vad ultimul film al lui Kar Wai Wong. am ales cu atentie momentul cand acest lucru avea sa se intample. am vrut ca totul sa iasa bine si filmul sa ma incante.

WKW nu si-a pierdut stilul odata cu My Blueberry Nights (2007). si-a pastrat culorile, efectele de camera si unghiurile, si-a pastrat dragostea si prisma prin care o reflecta, si-a pastrat muzica. dar, cu toate astea, a facut o schimbare. de data asta personajele lui vorbesc engleza si nu mai au ochii oblici. filmu' asta e ceva nou pt el. a pastrat reteta dar i-a schimbat ingredientele. momentan, pt ca nu am vazut decat jumatate din film, "placinta cu afine" e la fel de savuroasa ca si celelalte delicatese ale lui.
m-am oprit cu vizionarea pt ca voiam sa fac o pauza, sa lungesc clipele in care acest film ma incanta. nu vreau sa-l sorb intr-o clipita si apoi el sa ramana doar o amintire placuta a senzorilor mei. vreau sa reusesc sa pastrez starea de beatitudine, de betie, de relaxare pe care el mi-o ofera.
mai devreme am citit o noapte din viata cu Melanie a lu' Zully. mi-a placut scrierea si am zis sa-i prelungesc incantarea simturilor pe care a trezit-o in mine, urmarind acest film de Kar Wai Wong. si am reusit!
pana acum imi place filmul pt ca are actori frumosi. oamenii frumosi si buni sunt ca soarele intr-o zi de primavara, te incalzesc si-ti cresc speranta de fericire. Norah Jones e o fata de care m-as putea indragosti. are buze carnoase frumos conturate, piele de culoarea unei cacao cu mult lapte, voce dulce si placuta, prezenta dragalasa, candidă si incantatoare. Jude Law e barbat si nu-mi place sa vorbesc despre el. dar e frumos in draci. iar Rachel Weisz...o, Doamne, cum arata Rachel Weisz! cu formele ei puse in evidenta de rochiile lungi pana la genunchi si mulate, rochii ce se cer sfasiate si aruncate in foc pt a nu mai putea acoperi niciodata trupul frumos conturat care se ascunde in spatele lor, cu parul ondulat, nevopsit, tuns pana la urechi si aparent nearanjat (doar eu pot intelege de ce am facut aceasta precizare), cu gatul plin de o goliciune ce se intinde pana spre decolteu si care creeaza pofte, cu sanii ei binecrescuti ce se intrevad doar cu ochii imaginatiei, cu mersul ei gratios, cu farmecul si feminitatea ce-i raman in urma exact ca un parfum. o, Doamne!

am terminat de vazut filmul. mi-a placut! ma bucur ca WKW nu m-a dezamagit cu aceasta incercare a lui de a face un film in engleza, desi am auzit numai comentarii negative legat de asta.

My Blueberry Nights e un film simplu, delicat, usor digerabil si haios, seducator si confortabil. <--- il ador pt asta. m-a facut sa ma simt bine in fotoliu, sa nu ma simt singur, m-a ajutat sa simt si sa apreciez lumina calda in care camera era "imbracata" de becul veiozei. noua mea veioza are un bec economic destul de puternic si cu o temperatura de culoare asemanatoare cu cea a luminii naturale, iar cand aceasta lumina ajunge pe peretii zugraviti intr-un alb-galbui usor palid ("jasmine" cica-i spune la culoare), camera prinde viata, caldura si pare a ma imbratisa confortabil.
My Blueberry Nights a fost cea mai buna alegere pt filmul de seara. m-am simtit atat de bine cu el incat n-am vrut sa-l mai las pt a ma afuma. odata ca m-a facut sa ma simt confortabil si apoi pt ca m-a incantat. e plin de culori calde, de liniste, de frumos, de fericire, de bunatate. nu exista niciun personaj rau ori vreo atitudine negativa. nimeni nu se grabeste si timpul parca sta in loc; poate ca si asta e unul dintre motivele pentru care am avut o experienta placuta in timpul vizionarii.
ce mi-a placut foarte mult la film si la WKW e ca nu arata si nu spune lucrurile pana la capat. iti hraneste intuitia si te lasa pe tine sa-ti dai seama de ceea ce se intampla, nu-ti ofera actiunea "motamo" (sau cum s-o scrie).
i-am dat nota 9!

smoke up your life

intr-o ora si ceva o sa "trebuiasca" sa ies in oras. vine un prieten din Bucuresti, cu gagica, si vrea sa ne vedem. parca n-as iesi, parca as mai vedea un film, ca s'asa n-am mai facut-o de mult. dar, cum nu e bine sa stai mult in casa, cred ca o sa ies.
insa nu-mi face deloc placere cand ma gandesc ca o sa mergem intr-un bar plin de fum. mi-e sila de fumul de tigara si de duhoarea pe care o imprima in haine. mi-e scarba si de pielea de pe mine, de parul din cap, de batista din buzunar si de chilotii din cur, ca pana si aia put a tigari, dupa o seara in oras.
poate ca as fi iesit mai des, poate ca viata mea sociala ar fi fost mai activa daca nu ar fi existat tigarile si duhoarea lor. poate ca nu as mai fi pierdut o prietena din cauza lor, prietena care nu a mai venit sa ne vedem pt ca nu putea fuma pe tren. pe langa faptul ca fumul de tigara imi face rau, ma mai si impute pana ajung sa nu ma mai suport eu pe mine.
nu-i inteleg pe fumatori cum se suporta, cum pot sta cu hainele pe ei dupa ce trag un pachet pe zi. au haine de unica purtare? masina lor de spalat merge non-stop?

ce bine ca tigarile or sa se faca 2 euro! poate asa vor fi mai putini fumatori...sau mai multi viciosi slabi de inger, de care sa rad ca-si iau tigari in loc de paine muhahaha >:)