doua saptamani mai tarziu

acum 14 zile aratam asa
acum 7 zile asa
iar acum asa

tinand cont de faptul ca m-a lovit o masina si am avut 2 cusaturi eu zic ca nasul meu se prezinta bine acum. si Owen Wilson are nasul bulit si tot e hot si are succes, iar eu sunt mai prejos decat el? hmmm...n-as prea zice :D

se repara el cu crema de galbenele. acu' tre' sa mai scap de punctele negre cu care am ramas si care de fapt sunt sange inchegat sub piele. ma doare nitel cand suflu nasul si cand ma lovesc accidental, dar eu zic ca in situatia data totul e ok :)

m-am nascut cu mir in frunte, ioc

e clar! cat de curand o sa mi se intample un love crush...
nu fall in love, ci crush in love...ca asa sunt eu fara mir in frunte si vlaga in curaj.

8½ (1963)

dupa ce am vazut La dolce vita am ramas perplex. era primul meu contact cu Fellini. stiam despre film doar titlul si faimoasa scena in care Sylvia danseaza in fantana. credeam despre film ca va fi la fel de amuzant si plin de viata precum dansul Sylviei. dar n-a fost sa fie asa, caci vreme de 3 ore a trebuit sa uit de mine si de tot ceea ce gandisem eu inainte despre film si sa las acele imagini alb-negru si aparent amare sa-mi arate despre ce e de fapt filmul. am ramas asadar cu un gust amar si cu mintea vraiste dupa ce am vazut La dolce vita. dar la ceva vreme dupa aceea am simtit cum in mine se naste o ciudata dorinta de a revedea filmul, de a trai inca odata acea stare de angoasa pe care am experimentat-o prima data. poate ca e o dorinta masochista de-a mea, nu stiu, dar simt cum parca acest film ma atrage inspre el asemeni unei corabii conduse inspre tarm de marinari vrajiti de cantecul unei sirene. e ceva cu filmele lui Fellini care ma atrage inspre ele.

privind Otto e mezzo (1963) am realizat de ce Federico Fellini este un geniu al cinematografiei. ca sa faci un astfel de film si in asemenea maniera trebuie sa fii cel putin genial, caci nu oricine poate sa-si materializeze demonii interiori si gandurile si angoasele intr-un film. cand faci un film trebuie sa fii stapanul tuturor celor care se vad si care stau in spatele filmului. ai de-a face cu oameni, cu scenariu, cu muzica, cu obiecte, cu efecte si trebuie sa fii in stare sa le manuiesti pe toate astfel incat filmul tau sa arate exact ceea ce ai gandit cu el. iar Otto e mezzo este unul dintre acele exemple de arta cinematografica. cand pictezi, esti de fapt stapanul pensulei si al culorilor, poti sa le invarti si sa colorezi panza exact asa cum vrei, totul se muleaza dupa dorintele tale. cand sculptezi, inlaturi cu grija materialul care sta deasupra operei tale. astfel, ca sa creezi arta trebuie sa fii un mic Dumnezeu pt a insufleti obiectele si a face capodopere din ele. dar ca sa faci film trebuie sa fii Dumnezeu insusi, sa fii stapanul celor vazute si nevazute caci altfel nu poti controla oamenii, natura, animalele si obiectele si nu le poti pune sa faca ce vrei tu.
trebuie sa fiu sincer si sa recunosc faptul ca acest film nu este chiar pe gustul meu, nu e genul meu de film. dar nu pot sa nu-i recunosc valoarea si sa nu ma inclin in fata lui Federico Fellini. nu-i genul meu pt ca nu prea ma dau in vant dupa filmele alegorice si supra-realiste, dar supra-realitatea din acest film e populata de oameni si nefiind astfel atat de diferita de realitatea cu care sunt eu obisnuit m-am adaptat repede la film si l-am urmarit cu placere.
in filmu' asta Fellini isi scoate creierul si sufletul, le pune pe platou, le diseca, dupa care aduce un proiector si o camera si striga "motor! actiune!". filmul este despre un regizor care sufera de un blocaj inspirational, de probleme personale si de presiune din partea producatorilor. iar aici apare si se desfasoara geniul Fellini care reuseste sa materializeze toate acestea si sa le faca sa se intrepatrunda astfel incat sa rezulte un amestec omogen. amesteca realitatea cu supra-realitatea, fantasmele cu personajele reale, visurile cu intamplarile adevarate totul inchegandu-se de minune. daca era bucatar si facea icre negre in mod sigur nu i s-ar fi taiat compozitia.

abia acum, dupa ce am vazut si Otto e mezzo imi dau seama care-i treaba cu filmele lui Fellini. mie imi place arta si iubesc frumosul, iar filmele lui imi ofera din plin ceea ce imi place si iubesc. iar aceste filme nu mi se ofera pur si simplu asemeni unei femei frumoase si goale care imi spune "ia-ma, sunt toata a ta!", ci se joaca cu mine, ma intriga si ma aţâţă sa le descopar valoarea.

i-am dat nota 9!

sper sa fii spus tot ce am gandit despre acest film...

some mornin' inspiration

(Led Zeppelin - Babe, I'm Gonna Leave You)

fuck yeah! >:)

Garden State (2004)

n-am rezistat sa vad decat primele 40 de minute din Garden State (2004). as fi putut continua in virtutea dorintei de a fi capabil si deschis sa vad orice film, dar am simtit cum pur si simplu imi irosesc viata in fata acestui film. timp de 40 de minute nu s-a intamplat absolut nimic, iar ceea ce am vazut era prea patetic si anost pt ca lucrurile sa se indrepte si dupa cele 40 de minute.
poate ca asta e un film bun, tinand cont de nota si comentariile favorabile de pe IMDB, dar eu unul refuz sa mai cred pe cuvant un film care are pretentia de a fi bun si care nu se justifica deloc. la fel cum e si The Godfather, care e un film frumos intr-adevar, dar nici chiar cel mai bun film facut vreodata ori alte superlative d'astea.
i-am dat nota 5!

In Search of a Midnight Kiss (2007)

minunat minunat minunat minunat minunat In Search of a Midnight Kiss (2007) !!!
ma bucur tare mult ca nu am pastrat filmu' asta pt Revelion ca sa-l fi vazut atunci. ar fi fost prea dureros pt mine sa fii facut asta atunci. caci filmu' asta e minunat si amuzant si seducator si heartbreaking.
un baiat singur si ratat, asa ca mine, scrie la misto un anunt pe un site de intalniri. dar totusi o tipa il suna si ii cere sa se intalneasca cu ea in ziua de Anul Nou. fata e foarte draguta, frumoasa, destepta, parasita, dezolata si nervoasa pe barbati. pt a nu fi singura de Anul Nou a contactat 3 tipi din care urmeaza sa-si aleaga companionul. il alege pe baiatul cel ratat, care se dovedeste a fi un tip amuzant, spontan, copilaros, sensibil si dragut la fel ca ea. cei doi isi vor petrece astfel intreaga zi si noapte de Anul Nou, iar totul va fi absolut minunat caci cei doi se vor intelege de minune si nivelul chimiei dintre ei va fi unul ridicat.
intr-o relatie, cele mai frumoase clipe sunt cele de inceput, atunci cand partenerii se seduc unul pe celalalt, cand se cunosc, cand se tachineaza si pierd notiunea timpului. iar filmul acesta reuseste pe deplin sa capteze aceste momente.
orice as spune in favoarea lui ar fi de prisos caci nu cred sa reusesc sa spun exact cat de bun e si astfel nu as face altceva decat sa scriu ore in sir fara a spune ceva concret. pur si simplu filmul e bun! e bine scris, frumos regizat si interpretat.
i-am dat nota 10!

in search of a lifetime kiss

ADIO!

oricum nu cred ca tu pe mine m-ai fi putut face fericit...

poate gasesc si o melodie care sa mearga cu asta :)

...de ce nu chiar aceasta:

(Scorpions - Wind of change)

Mos Nicolae nu mai exista

si ca ziua de azi sa fie intr-adevar o zi de pomina, azi mi-am dat seama ca pt prima data in viata mea la mine nu va mai veni Mos Nicolae :(
Mosul meu Nicolae nu mai exista, el nu mai e decat in poze, decat in visele mele, in suspinele mele, in sunetul sirenei de la ambulanta si intr-o arzatoare dorinta de imbratisare ce exista in bratele mele.

si nici Mos Craciun nu va mai exista de acum incolo, baga-mi-as pula!!!

offf...

cateva minute mai tarziu:
acu' daca Mos Nicolae nu mai exista, a ramas Baba Nicolae (sau Blonda Nicolae) sa-i tina locul :D
astfel ca acum am mai adaugat o ciocolata la rezerva mea de ciocolati, am baut pt prima data Tedi iar maine dimineata voi manca iaurt cu fructe si apoi in casa va mirosi a mandarine :))

faza zilei

o faza foarte tare mi s-a intamplat astazi.
de fapt, cam toata ziua a fost diferita de majoritatea zilelor din acest an. m-am plimbat in lung si-n lat cu masina, am prins 160 km/h cu Jumperu, am stat in aglomeratia din Bucuresti, toata ziua am mancat doar turta dulce si un mar, am fost la tara, am condus 2 masini, am facut vreo 550 km si am ajuns acasa pe la 23:30. adica am fost la Calarasi, apoi cand mi-am dus colegii acasa am umblat pe drumuri nestiute de mine pana atunci, am ajuns aproape de tara (satul natal al lui tata) si astfel mi-am adus aminte de primele mele drumuri cu masina.

faza aia tare mi s-a intamplat pe autostrada in timp ce depaseam o masina. inainte de a depasi masina respectiva am stat ceva vreme in spatele ei. prin luneta murdara am vazut asa o lumina mare, alba si dreptunghiulara. mi-am zis ca o fi vreun display ceva, de dimensiuni foarte mari fata de ce stiam eu. in momentul in care am depasit masina am vazut si despre ce era vorba.
m-am bagat frumos in depasire si cand am trecut pe langa masina respectiva am vazut cum un penis mare si erect era capturat de gura unei domnisoare...
adica tipii care statea pe bancheta din spate aveau un laptop in brate si se uitau la un film porno. "i-a uita-ti-va ba la astia cum se uita la filme porno!", am exclamat :D. evident ca trebuia sa ma mai uit odata, caci nu se stia cand voi mai avea ocazia sa vad asemenea grozavie, niste tipi care se uita pe laptop la filme XXX intr-o masina pe care eu o depasesc.
astfel ca am depasit repede masina si am trecut in fata ei pe banda 1. am redus viteza astfel incat masina respectiva sa ma depaseasca si dupa ce a trecut in fata mea m-am bagat din nou in depasire. de data asta ceva mai incet si cu mai multa atentie. m-am pus paralel cu masina astfel incat sa pot vedea laptopul si m-am uitat si eu cu baietii la film, atat cat mi-a permis traficul. am vazut astfel ca buzele cele hulpave apartineau unei domnisoare blonde, tanara si complet epilata inghinal. parea a fi destul de stramta, deci trebuia sa fie unul din primele ei filme. n-am putut sa merg multa vreme in paralel cu ei, dar daca ar fi avut si ei luneta mai curata as fi putut vedea chiar tot filmul, sau cat s-au uitat baietii la el...ca pana la urma au inchis laptopul :(

din pacate sunt prea obosit si surmenat ca sa fac o cronica mai pe indele a zilei de astazi. mi-am adus aminte ca de dimineata cand am plecat la serviciu afara era primavara, iar intr-o zi de primavara din luna Decembrie eu am facut o groaza de chestii si de drumuri si am mai si vazut un film porno intr-o masina alaturi de care mergeam pe autostrada cam cu 110-120 km/h :))

io chiar sunt tanar

astazi m-am simtit si eu tanar, ca asa in general eu ma consider un batran si un ratat. dar cred ca pt prima oara azi mi-am simtit si eu varsta atat cat e ea si mi-am dat seama ca viata nu e pe sfarsite si ca mult mai am pana sa fiu batran.
am descoperit asta stand de vorba cu un nene pe care l-am luat la ocazie. nenea asta (38 de ani, burta, scund, job plin de deplasari) s-a apucat sa-mi povesteasca mie despre femeile pe care le are prin tara. cand s-a urcat in masina vorbea la telefon cu una dintre amantele lui si dupa ce a incheiat convorbirea s-a simtit dator sa-mi explice cu cine a vorbit si de ce mi-a zis sa tac din gura. a inceput asa un dialog tipic barbatesc despre femei, adica am discutat ca niste porci ce suntem fiecare despre femile lui si despre cum vede el treaba asta. io neavand ce povesti am tacut din gura si l-am ascultat.
mi-a spus omu' ca are o gagica in orasul natal, una la Iasi si una la Oradea, cum programeaza el intalnirile cu ele, cum le-a cunoscut, ce le face si tips & tricks :D

[ amantele n-ar trebui sa creada cand barbatii le spun ca nu vor povesti nimanui despre aventurile lor, pt ca asta nu se va intampla. poate ca le respecta intimitatea si nu vor vorbi despre ele cu prietenii, cu oamenii cunoscuti, dar strainilor in mod sigur le vor spune. la o bere, la un pahar de vorba cu un om pe care nu-l cunosti si pe care mai mult ca sigur ca nu-l vei revedea, e un prilej numai bun de a spune ce si cum si cu cine faci. felul in care o spun, respectul aratat amantei si amanuntele pe care le dau tin de fiecare barbat in parte. adica ori spun "ba ce bine m-am simtit cu aia si cum am facut sex" ori "frate ce am fututo p'aia, asa si pe dincolo". dar niciodata un barbat nu va vorbi despre iubita ori sotia lui. ]

cel mai mult mi-a povestit despre tipa de la Oradea, care e o bussines woman de 42 de ani, cu copil de 20 si cuplata cu un sofer de tir in varsta de 36 de ani care sta mult timp plecat in cursa. biata femeie n-are si ea cu cine sa faca sex, asa ca a pus ochii pe nenea asta pt ca i-a placut de el pe interior. si lu' nenea i-a placut de ea pt ca a vorbit frumos despre femeie si nu a facut-o curva sau mai stiu eu cum. am mers repede cu masina (130-150 km/h) asa ca n-am stat foarte mult la taclale.

insa mie mi-a fost d'ajuns ca sa trag concluzia ca totusi mai exista timp si ca n-au intrat zilele in sac asa cum credeam eu. adica io nu pot acum sa agat femei d'astea mai in varsta decat mine (ca astea-s cele mai adevarate femei) asa cum face nenea ala, ca io sunt prea copil pt ochii lor, dar cand voi ajunge si eu pe la 35 de ani asa sigur o sa fiu capabil. iar gandu' asta m-a bucurat pe mine si mi-a mai adaugat 10 ani la speranta de viata. ceea ce e un lucru bun, caci eu ma gandeam ca daca la 25 de ani nu sunt cel putin insurat, degeaba mai traiesc. dar uite ca poti avea bucurii si la 35 :D

later edit:
am uitat sa spun ca eu si cu nenea asta am cazut de acord ca cele mai bune si mai adevarate femei sunt cele trecute de 30-35 de ani. si asta pt ca acele femei sunt realizate, au scapat de fumurile de pitipoanca si stiu ce isi doresc si ce au nevoie.

Ratatouille (2007)

rahat cu peste si Ratatouille (2007) asta.
ce naibii o fi in capul oamenilor de l-au dus pana pe locul 144 in topul IMDB, nu stiu. e un film de animatie obisnuit, cu nimic iesit din comun si cu nimic care sa-l recomande a fi un blockbuster, o capodopera sau macar un film bun. WALL-E e de cinspe catralioane de ori mai bun si mai frumos decat Ratatouille asta. nu zic ca n-ar fi un film ok, dar nici sa-l pui langa The General (1927) spre exemplu, care e pe locul 133, si care reuseste sa fie amuzant si distractiv chiar daca e un film mut.

cum cred eu ca s-a facut Ratatouille...ce si-au zis regizorii:
- hai sa facem un film animat cu un sobolan care stie sa gateasca.
- genial! niciodata in viata mea nu m-am gandit ca un sobolan ar putea gati.
- da, si pt ca sobolanii nu vorbesc si sunt prea mici pt a gati hai sa-i dam si un prieten uman caruia sa-i arate cum sa gateasca.
- aha! si ca sa fie filmul lung hai sa bagam si un personaj negativ ca sa avem si punct culminant si plot si ce mai trebuie.
- gata, asa facem!

se spune ca pofta vine mancand si ca oricine poate sa gateasca (mai degraba sa faca mancare). de acord cu ambele afirmatii, dar asta nu inseamna ca poti sa faci un film bun din mers, trebuie sa fii umpic genial ca sa-ti iasa asta, sa ai si talent pe langa vointa. de ce spun asta? pt ca filmu' parca e facut din mers asa, parca pt a bifa niste puncte forte ale scenariului si cam atat, cam ca atunci cand ai de strabatut un traseu cu marcaje si trebuie sa treci pe la fiecare in parte. asa si filmul...au fost stabilite niste scene care trebuiau sa existe in film, au fost desenate si apoi ca sa iasa treaba au mai desenat scene si pt umplutura.
cu ce e filmu' asta deosebit de alte filme de desene animate? cu un sobolan care gateste? da...e ceva la care nu m-am mai gandit si care n-am vazut pana acum.
...dar totusi vorbim despre desene animate aici, desene in care am vazut caini indragostindu-se si porci pilotand avioane, asa ca parca nu mai e ceva atat de extraordinar pana la urma.
Ratatouille e un film ok de vizionat, dar nu de revizionat si nici chiar atat de bun pe cat o spune calificativul IMDB. cei mici vor rade la urmaririle de care are parte sobolanul bucatar iar cei mari se vor bucura ca cei mici se simt bine. cam asa zic eu ca functioneaza filmu' asta.
i-am dat nota 7!

pana in 2010 mai sunt 2 ani

azi de dimineata io am visat ca plecam in Brazilia si o faceam asa, rebel. adica plecam d'acasa fara sa spun la nimeni, fugeam efectiv in Brazilia.

puterea de a ma lipsi

dupa 8 zile fara serviciu aproape ca mi-am pierdut instinctele si indemanarea profesionala. incredibil! am stat departe de serviciu doar 8 zile si azi mai ca ma intrebam ce naibii caut eu acolo si ce trebuie sa fac. interesanta treaba asta...
la fel de bine mi-am pierdut si instinctele sociale. dupa ce am stat atatea zile in casa si am iesit pe strada mi se parea ca toti oamenii sunt dubiosi, ca parca sunt prea multi. uitasem chiar si cum e sa admiri femeile de pe strada :))

observatiile astea doua imi dau mie de gandit si imi aduc aminte de o, sa-i zic asa, meteahna de-a mea. eu ma obisnuiesc foarte repede cu lipsa anumitor lucruri din viata mea. momentan n-am reusit sa ma lipsesc de acasa...insa nici nu prea am avut ocazia. chiar daca-mi sunt dragi bicicleta, rucsacul, blogul, pot sa traiesc si fara ele. as putea spune ca e ok treaba asta, da' mi se pare oarecum inuman sa te obisnuiesti cu lipsurile. la fel de bine pot sa stau si fara sa-mi vad prietenii si sora. daca eu stiu ca ei sunt bine imi e de-ajuns si nu tanjesc dupa o intalnire cu ei...asta pana cand chiar am nevoie de cineva care sa-mi fie alaturi.
sa fie asta un semn de egoism? hmmm...as cam zice ca da...