Mos Craciun cu snur la gat

sunt in concediu! vreau harduri ca sa fac raid!

sambata a fost ultima zi de serviciu pe anu' asta. am incheiat-o printr-un inventar si o "serbare" in atelier cu baietii d'acolo. a fost circ si s-a facut jaf! mancarea a fost mai multa decat puteam duce, bautura la fel desi pt unii era deja prea multa. saracu' nea Gica, la varsta lui a ajuns sa rada aia de el p'acolo. el a fost organizatorul si sufletul acestei "serbari" (cum imi place mie sa-i zic :p ). era foarte fericit ca reusise sa intinda masa si sa stranga oamenii din firma sa se bucure alaturi de el. de aceea cred ca era cel mai "fericit" om de la masa. ceilalti au observat cu siguranta acest lucru si incepusera sa-l incurajeze. insa nu stiu care era motivul lor pt care ii tot spuneau "asa, nea Gica!", "hai, nea Gica!", "zi-le, nea Gica!"...il indemnau sa se bucure sau vroiau pur si simplu sa se amuze pe seama lui. ca la orice petrecere, cel mai beat d'acolo devine by default amuzamentul celorlalti, dar cum noi suntem oameni de seama (sefi, directori, oameni cu facultati si pretentii) si formam un colectiv, toata lumea se "bucura" pt buna-dispozitie a bietului om care bause prea multa tărie.
cel putin stiu ca mi-a facut placere sa mananc.

Mos Craciun exista! de unde stiu?...pai am fost in pielea lui. tocmai la Vanju Mare, pe langa Drobeta Turnu Severin. ceea ce copii Nicoletei ma facusera sa uit, Catalin si Dănuţ mi-au reamintit: copii sunt frumosi si e o placere sa fii in preajma lor. s-au bucurat nespus de mult la vederea lu' Mosu, Catalin i-a cantat si i-a spus poezii iar Dănuţ i-a zambit cum nu se putea mai frumos. Catalin a promis ca o sa fie cuminte si n-o sa-si mai bata fratiorul iar Mosu l-a crezut :D
aoleo ce smecher e baiatu' asta :)) pe cat e de istet, pe atat e de smecher. bravo lui! sa-i dea Dumnezeu fericire si mult noroc.
mi-a placut sa ma joc cu ei, mai ales cu Dănuţ. chiar daca nu mai facusem asta pana acum, desi imi plac foarte mult copii, mi-a iesit bine. Elena mi-a zis ca trebuie sa ma simt bine deoarece Dănuţ nu se joaca cu oricine :> asa copii frumosi si isteti mi-ar placea si mie sa am...si oricui cred ca i-ar placea.
am avut emotii inainte sa intru in pielea Mosului. mi-era frica, ca o sa mi se plimbe limba in gura si n-o sa mai reusesc sa strig "Ho ho ho!!!" ma schimbam in masina si toti oamenii care treceau p'acolo se uitau. cel mai mult imi era teama sa nu ma vada vreun copil si sa-i stric perceptia despre Mosu...

citate (II)

doua citate pe care le-am retinut de la o singura persoana:

"Cand ma analizez ma ingrozesc, cand ma compar ma linistesc."

si

"Am constiinta propriei valori."

nu vreau sa fiu perfect (II)

mi-am adus aminte de unde a plecat dorinta mea de a nu mai fi perfect si cum de s-a ajuns la concluzia ca un om perfect e un om singur.

vreau sa gresesc, vreau sa nu-mi fie rusine ca unele lucruri le fac un pic aiurea :p vreau sa fiu un om ca toti oamenii si daca gresesc sa nu cada cerul peste mine ci doar sa spun "sunt om, n-am cum sa nu gresesc". bineinteles, asta nu-mi da dreptul sa fac numai ce ma taie capul, bunul-simt guverneaza in continuare. doar ca, vreau sa nu mai stau incordat si cu frica de a nu gresi.
poate din cauza asta nici nu initiez contacte cu alti oameni, pt ca mi-e frica de judecata lor asupra mea. ar trebui sa nu-mi mai pese si sa fac ceea ce simt, atunci cand simt chiar daca nimeni nu ma va intelege. cel mai important lucru pe care trebuie sa-l fac e sa fiu egal cu mine insumi.
si ce daca gresesc?! sunt om! si mai presus de toate sunt un om bun si asta ar trebui sa conteze mai mult decat greselile pe care le mai fac.

cate zile (n-)am trait

daca cineva m-ar intreba cati ani am i-as raspunde in felul urmator:
"am 7 ani d'acasa dintre care 3 de camin si 1 de joaca, 8 de scoala generala, 4 ani de liceu profil real, 4 de facultate profil uman si doar 1 an de libertate".

bratara mea in jurul mainii tale

mi-e frig, mi-e foame, mi-e pofta de dulce iar albul asta al ferestrei in care scriu ma enerveaza. mi-am pus muzica for getting in the mood, the mood for blog writing. acum e Cesaria Evora cu "Besame Mucho" iar apoi Eric Clapton si "Wonderful Tonight". dar, atata timp cat imi va fi frig, greu voi intra in the mood.
incet incet revin la starea default de rece, de simplitate a sentimentelor, de ne-renegare a singuratatii si de continuare a drumului meu.
daca as putea picta acest moment, aceasta stare, as face un om cu rucsac in spinare, usor aplecat in fata sub greutatea "incarcaturii" si sprijinindu-se intr-un bat pe care il tine in mana dreapta. peste el si rucsac are trasa o pelerina care sa-l apere de ploaia mocaneasca ce cade de sus din cer. pe cap are o bascuta de pescar, in picioare bocanci si poarta pantaloni trei sferturi. cu pelerina aia pe el arata ca o broasca testoasa ce s-a ridicat in doua picioare. privirea nu-i este nici fericita dar nici resemnata. se uita in fata la drumul lung ce i se asterne inainte. nu-l deranjeaza ploaia, nu baga in seama noroiul care-i ajunge pe picioare atunci cand calca apasat in drumul moale. nu e trist dar nici fericit, e doar un om obisnuit cu acest gen de drum. afara nu e soare dar nici frig, culorile sunt in nuante de gri.

"ochii care nu se vad se uita dupa cel putin un an" mi-a spus. ochii care nu m-au privit cu compasiune ii uit mai repede decat oricare ochi, sa stii tu! ieri, cand am oprit sa mananc mici, am vazut o fata si o femeie frumoasa. am realizat ca-mi plac femeile cu pielea usor alba, cu parul saten si ondulat si cu o privire sincera. imi plac tare mult aceste femei! mi-ar placea sa cunosc vreo cateva, sa stau de vorba cu ele. imaginea lor, felul in care ele arata in ochii mei ma linisteste, ma odihneste. femeia pe care am vazut-o avea bratara la mana si inel pe deget. acum am inteles de ce poarta femeile bijuterii, pt a nu fi monotone. altfel se vede pielea frumoasa a mainii unei femei daca ai si alte tentatii asupra carora sa-ti arunci ochii. alergi cu privirea cand asupra inelului, cand pe mana alba, curata si placuta la atingere asemeni cearceafului alb, luminos, de pe patul unei femei frumoase intr-o dimineata insorita de primavara. e placuta aceasta cursa, aceasta aventura care te poarta de pe traseul dificil si dur la atingere al bratarii pe pielea femeii unde te simti ca intr-o plimbare cu barca pe un lac linistit. suna foarte plastic ce am incercat eu sa descriu, dar atat de placut atunci cand se intampla.

pana mai ieri reusisem sa nu ma mai gandesc atat de mult la E...a. dar mi-am adus aminte cat de mult imi placea sa ma uit la mana ta subtire si cat de mult imi doream sa simt pe obrazul meu pielea ta alba si, probabil (pt ca n-am simtit-o niciodata, doar mi-am imaginat cum ar fi), catifelata. muream de placere cand vedeam ca porti bratara de la mine, iti vine atat de bine. acum inteleg de ce poetii foloseau fildesul ca termen de comparatie.
dar eu continui sa te uit si sa-mi aduc aminte mai mult de cat de usor ai renuntat la mine decat de tine, fata de care eu m-am indragostit. pt mine n-ai fost hot, sexy ori frumoasa...ai fost mai mult de atat, ai fost minunata. mi te inchipuiam ca o floare colorata de primavara, vesela si jucausa in bataia vantului, parfumata si delicata atunci cand o tii in mana. dar imaginea asta a palit iar floare a inceput sa se ofileasca. pt mine ai fost ca o primavara, ti-am spus asta dar nu cred ca ai bagat de seama, nu cred ca ai inteles.
nu mai am in mine trairile de acum cateva luni si cateva saptamani. mi-am ridicat rucsacul, l-am pus in spinare si am pornit din nou la drum, desi speram si-mi doream din tot sufletul sa nu mai fac asta. daca acum imi este usor sa merg inainte ti se datoreaza in mare parte tie. pt ca nu ai stiut sa primesti ceea ce ti-am oferit, pt ca nu ai stiut sa ai grija de mine...pt ca nu m-ai meritat! nu ma apasa nici un regret, am facut lucrurile asa cum am putut eu mai bine si asta ma face sa ma simt linistit si sa-mi vad in continuare de calatoria mea.

ma intreb cum o sa fie atunci cand te voi intalni din intamplare pe strada...o sa fie ca atunci cand imi placea sa ma uit la tine desi nu stiam cine erai?

nu creeed!!!

Metallhead zice ca la anu' o sa vina Coldplay in Romania, la B'estival, intre 4 si 6 iulie :|
asa ceva nu se poate, nu trebuie sa aiba loc, NU in week-endul cand Nick are nunta :(( nu pot sa cred :|
of Doamne!

oile si ciorapii lor

urasc ciorapii de dama cu model!
am observat ca din ce in ce mai multe femei poarta astfel de ciorapi, cu modele care de care mai ciudate. nu se mai vede pic de picior, de piele...numai si numai patrate si cercuri, ca si cum un pictor cubist le-ar fi spoit in sila cu pensula pe picioare. cel mai dureros e cand merg intr-un hypermarket si toate casieritele poarta astfel de kitch-uri, de dihănii...ca nu le pot spune altfel.
in loc sa-si arate picioarele si sa-i bage astfel pe barbati in boala, oile isi trag hidosenii d'astea pe craci si umbla mandre pe strada.
uratelor! fashion victims!

râsu' plânsu'

ma pot considera un om fericit. ma duc la serviciu de placere, ca sa uit ce ma doare si ce nu-mi place...

nu vreau sa fiu perfect

intotdeauna m-am pierdut in detalii si n-am mai avut in vedere esentialul. si asta din cauza incercarii mele de a fi perfect. tot ce fac e o incercare de creare a perfectului, tot ce fac trebuie sa fie bun si ireprosabil, mai ales ireprosabil!

acum, spre exemplu, incerc sa-mi mut blogul pe Wordpress. de ce? am vazut eu un blog facut la astia care avea o tema foarte misto: partea de jos a blogului, opusu' header-ului, continea toate informatiile care la mine sunt pe stanga. am incercat sa-mi fac blogul sa arate asa, dar a iesit un caca maca, asa ca m-am enervat si am zis ca renunt la Blogger si trec pe Wordpress pt ca acolo voi putea sa-mi fac blogul perfect. evident ca pe parcurs am si uitat de acel blog care-mi placuse, am uitat de unde plecasem, si m-am infundat printre detaliile alambicate ale Wordpressului.
si, ca sa-i fac in ciuda perfectionistului din mine, tot pe Blogger raman. neah! in your face! >:)
pacat ca aici nu gasesc optiunile de acolo...

saptamana trecuta am avut revelatia asta cu "nu vreau sa fiu perfect". pt cineva care nu ma stie, dorinta asta a mea nu-l va misca deloc...dar, cineva care ma cunoaste (oare cine-i ala?) va ramane uimit. eu, sa nu mai vreau sa fiu perfect??? da, uite asa!
a fi perfect inseamna si a fi unic. ori perfect si unic nu e decat Dumnezeu, iar in ceruri nu e loc decat pt unul singur :D a fi perfect inseamna si a nu avea nevoie de ceva...un om perfect da la labă atat de bine incat nu mai simte nevoia de sex, un om perfect e atat de bun incat nu mai are nevoie de incurajari si de certitudinea celorlalti ca ceea ce a facut e bine, un om perfect uita sa traiasca pt ca e atat de ocupat si de concentrat sa nu greseasca, un om perfect nu-si va gasi niciodata jumatatea pt ca el e unic si desavarsit incat nu poate fi completat de altcineva (altfel n-ar mai fi perfect, nu?!). aici am vrut sa ajung, la singuratatea pe care mi-o poate oferi perfectiunea. nu vreau sa fiu perfect pt ca nu vreau sa fiu singur!
nu vreau sa fiu perfect dar caut pe cineva tot atat de perfect ca si mine :)

acest post nu e nici pe departe unul ireprosabil. ma enerveaza fontul asta cu care scriu acum (pt ca fontul care apare pe blog e diferit...cel putin asa mi se pare) si nu ma pot concentra intr-atat de mult incat sa scriu asa cum simt si cum vreau.
dar cine stie, poate pe mine ma lasa rece ceea ce am scris, dar pe un altul il va impresiona intr-un fel sau altul, incat sa spuna "imi place!", si astfel acest post sa fie mai perfect decat credeam eu. vroiam sa spun ceva inteligent, ca o concluzie, in incheiere, dar am uitat.

poate cu timpul voi reusi sa fac acea noua ordine dupa care sa ma ghidez. de aceea si vreau sa scriu aici, pt ca ma ajuta.

apartamentu' pulii

baga-mi-as pula in el de apartament cu 2 camere!
in viata mea n-o sa cumpar un apartament cu 2 camere!
de stiu ca n-o sa am copii, da' apartament cu 2 camere n-o sa iau nici batut!

citate (I)

"Cand nu vom mai fi copii vom fi murit de mult" - Constantin Brancusi

"Cine stie despre tine mai multe decat tu insuti, acela iti este superior" - Mircea Eliade

"Daca n-as fi avut simtul umorului m-as fi sinucis de mult" - Mahatma Gandhi

eu cu mine

am revenit!

primul lucru care-mi vine in minte cand ma gandesc la asta e un citat din Eugen Barbu (sau cine o fi zis): "Daca eram fericit, nu as fi fost atat de creativ". m-am intors pt ca am simtit nevoia de a scrie, am simtit nevoia de a scrie pt ca am ceva de spus, am ceva de spus pt ca asta simt si simt asta pt ca am fost si sunt nefericit.
intr-o oarecare masura pot spune ca m-am regasit, ca m-am intors la omul pe care-l pierdusem acum 7 ani. a fost nevoie sa ma indragostesc ca sa-mi aduc aminte cum e sa simti ceva in suflet, inafar' de bataia vantului.
mai sus am scris ca "(...) sunt nefericit"...nu e chiar asa, am spus-o doar ca sa dea bine cu citatul pe care tocmai il folosisem :P . chiar daca mi se implinesc sau nu visurile, chiar daca sufar sau nu, eu intotdeauna raspund "Bine!" atunci cand sunt intrebat "Ce faci?" si gasesc motive de a zambi. atata timp cat pot zambi nu am de ce sa spun "sunt nefericit".