eu cu mine

am revenit!

primul lucru care-mi vine in minte cand ma gandesc la asta e un citat din Eugen Barbu (sau cine o fi zis): "Daca eram fericit, nu as fi fost atat de creativ". m-am intors pt ca am simtit nevoia de a scrie, am simtit nevoia de a scrie pt ca am ceva de spus, am ceva de spus pt ca asta simt si simt asta pt ca am fost si sunt nefericit.
intr-o oarecare masura pot spune ca m-am regasit, ca m-am intors la omul pe care-l pierdusem acum 7 ani. a fost nevoie sa ma indragostesc ca sa-mi aduc aminte cum e sa simti ceva in suflet, inafar' de bataia vantului.
mai sus am scris ca "(...) sunt nefericit"...nu e chiar asa, am spus-o doar ca sa dea bine cu citatul pe care tocmai il folosisem :P . chiar daca mi se implinesc sau nu visurile, chiar daca sufar sau nu, eu intotdeauna raspund "Bine!" atunci cand sunt intrebat "Ce faci?" si gasesc motive de a zambi. atata timp cat pot zambi nu am de ce sa spun "sunt nefericit".