obsesie _^_

n-am mai scris in ultimul timp pt ca nu mi-a mai stat mintea si nici n-am mai avut despre ce sa o fac. tot timpul cat stau la calculator navighez internetul in lung si-n lat in cautare de corturi, de review-uri si tot felul de informatii utile. nu mi-a mai stat mintea la altceva (bine...cu exceptia unui singur lucru :P)
am o noua obsesie asadar pe care sper s-o materializez cat mai perfect cu putinta.

Umberto D. (1952)

desi e greu de urmarit la inceput pt ca e plictisitor iar povestea se dezvolta anevoios, Umberto D. (1952) reuseste pana la final sa devina un film placut, emotionant si surprinzator de intrigant. emotia pe care o degaja filmul e cel mai puternic atu al acestuia, asta in opinia mea, caci deloc nu m-a impresionat jocul actorilor iar regia mi s-a parut chiar necioplita (cu sensul de neretusata, nerafinata). actorii nu mi s-au parut credibili, dar nici teatrali nu au fost, ceea ce mie imi place pt ca vreau ca filmele pe care le vad sa reflecte cat mai mult realitatea si nu sa vad personaje care in viata reala ar fi imposibil de reprodus. probabil ca asa erau italienii prin anii '50, iar acum mie imi vine greu sa-i inteleg ca un om al secolului XXI ce sunt.
povestea e simpla si impresioneaza mai mult prin simbolistica actiunilor si a gesturilor personajelor decat prin tehnici teatrale. Umberto D. este un batran pensionar care nu mai are bani sa plateasca chiria si din aceasta cauza risca sa ajunga in strada impreuna cu simpaticul si credinciosul lui caine Flike. batranul trece prin clipe de disperare si de neliniste sufleteasca si incearca sa recurga la diferite mijloace pt a iesi cu bine din aceasta situatie.
pe la sfarsit, cand situatia lui Umberto devine tot mai grea si filmul antrenant, m-am trezit parca si am inceput sa ma uit cu alti ochi si sa simt compasiune pt personaj. incepusem astfel sa traiesc filmul si sa-mi placa sa-l vizionez.

m-am cam contrazis in ceea ce am spus si asta pt ca desi actorii nu m-au incantat iar regia nu m-a impresionat, filmul mi-a ajuns totusi la suflet. probabil n-am reusit sa ma pun pe aceeasi lungime de unda cu arta cinematografica a acelor ani, folosita in film, si de aceea am acum pareri contradictorii. povestea e actuala si astazi, asa ca nu mi-a fost greu sa o inteleg si sa-mi placa.

Umberto D. este un film ce merita vazut si un must see pt cinefili.
i-am dat nota 8!

Obsluhoval jsem anglického krále (2006)

adica I Served the King of England (2006), ecranizare dupa Bohumil Hrabal. cum eu nu citesc, ci doar ma uit la filme, nu pot sa spun despre acest scriitor decat ca am auzit despre el cum ca ar fi unul foarte bun. iar asta se vede si cu ochiul liber urmarind acest film.
e a doua oara cand il vad pt ca la prima vizionare am fost obosit si a trebuit sa-l inchei inainte de final. insa nici de data asta nu am reusit sa gasesc cuvintele potrivite care sa descrie filmul si cu care sa pot contura o relatare a acestuia, si asta pt ca acesta mi se pare a fi mai inteligent decat mine. e un film alegoric si d'aia eu nu stiu cum sa-l iau si sa-l descos ca sa pot spune ca l-am priceput cu adevarat.
ce am inteles din el e ca Hitler si ideile lui despre rasa ariana au fost niste rahaturi si ca in viata nu conteaza banii si bogatia, ci doar sa fii fericit. aceste idei si multe altele despre viata, societate, statut si dragoste sunt prezentate de film intr-un mod foarte fabulos, alegoric, amuzant si totodata serios. e un mix de multe genuri si subtilitati acest film, astfel incat fiecare vede si intelege ceea ce-l duce capul.
regizorul a manuit foarte bine povestea si cu ajutorul actorului principal (care este de-a dreptul savuros in rolul lui) a reusit sa creeze un film artistic demn de aplaudat si de dat ca exemplu in fata porcariilor care se fac astazi la Hollywood. cu toate ca a fost realizat doar acum 3 ani, in 2006, ai impresia ca acesta ar fi de cand lumea intrucat are acel farmec si acea inocenta a filmelor vechi si bune asa cum se faceau odata.
zic eu ca I Served the King of England e un film ce nu ar trebui ratat de oamenii care au habar de cultura si care nu se lasa impresionati cu usurinta.
i-am dat nota 8!

vine o vreme in viata cand vrei sa fii sus pe creasta

pe la sfarsitul anului trecut ma gandeam eu ca anu' asta vreau sa-mi definitivez noul stil gorgeous si sa-mi iau geaca de piele cum am vazut eu in filme si sa ma imbrac fistichiu si sa moara lumea. pana la urma n-am mai reusit sa fac chestia asta, nu mai stiu ce am facut cu banii ca in vant nu i-am aruncat.
acum, insa, imi taraie fundul sa-mi iau echipament pt munte. asadar...adio geaca de piele si gorgeous, io vreau sa ma duc la munte sa stau 7 zile pe creasta si sa port doar 2 tricouri si 1 singura pereche de pantaloni (asa cum am facut acum doi ani cand am fost in Bucegi si apoi in Maramures). ca sa vezi asa cum se schimba omul si cum bate vantul prin prioritati si stiluri... :D
de vreo 3 zile tot stau cu nasul pe situri si forumuri cu echipamente, tot cantaresc ce e mai usor si mai bun, ce imi pot permite, pt ce trebuie sa strang bani. cand ma gandesc la cel mai fain cort pe care l-am gasit si care cantareste numai 1,36 kg, dar care costa aproape 400 de dolari, parca imi vine sa-mi vand trupul placerilor doamnelor generoase ca sa fac rost de bani si sa mi-l cumpar (oferte, careva? :P). de second job nu se poate pune problema din lipsa de timp iar de marire de salariu cam greu pe criza asta.

oricum...interesanta si amuzanta trecerea asta a mea de la geaca de piele la 2 tricouri :)

The Curious Case of Benjamin Button (2008)

se prea poate, zic eu, ca gusturile mele in materie de filme sa se fi rafinat de-a lungul timpului si experienta vizionarii a peste 1000 de filme sa inceapa sa-si spuna cuvantul. astfel ca nu pot sa mai inghit chiar toate gogosile pe care mi le vand filmele, am inceput sa devin mai critic, mai pretentios si mai greu de multumit.
asa se face ca aproape nici un film nou (facut in 2008) nu m-a incantat indeajuns de mult incat sa zic "wow! ce capodopera", nici macar filme de Oscar si alte premii. acum...n-o fi vina doar a gusturilor mele pretentioase pt faptul ca nu reusesc sa ma mai bucur asa cum trebuie de un film produs recent, dar nici filmele nu mai sunt ce-au fost, asa cum am mai spus-o. filmele sunt din ce in ce mai slabe si cu greu se mai poate vorbi de capodopere cinematografice, iar asta imi este din ce in ce mai clar. cel putin in America se intampla treaba asta, la Hollywood, ca in Europa si pe celelalte continente inca se fac filme bune care te lasa cu sufletul la gura sau care macar te trateaza corect.

*************

am vazut si eu The Curious Case of Benjamin Button (2008), o alta (asa zisa) minune cinematografica a anului trecut, un film care a rupt gura targului, care a facut sa se reverse rauri de popcorn & cola si voturi pe IMDB si bani pe bilete. Benjamin Button asta nu e altceva decat un film mare (ca sa nu-i zic direct "lung" si sa fiu rautacios) cu o poveste (hai sa-i spun) fabuloasa despre dragoste, despre timp si despre o viata traita deandoaselea. dupa ce s-a terminat filmul nu m-am simtit nici macar incantat, daramite mai destept, mai emotionat, mai cu o alta viziune asupra vietii. daca traiam la tara, dupa ce opream filmul ma duceam direct sa fac curat in grajd la vaca fara a simti vreun moment ca in ultimele 2 ore si jumatate din viata mea eu am vazut un film artistic. cam asa as putea rezuma experienta vizionarii filmului.
chiar daca povestea e destul de interesanta si captivanta, nu e atat de puternica incat sa lase in tine ceva din ea. e un film usor, asadar, care m-a impresionat doar prin durata, prin Cate Blanchett (:X), prin imagini si detalii, adica vizual. si cam atat, ceea ce nu e deloc ok pt un film care se vrea a fi mare. daca e sa mai fac o comparatie as spune ca Benjamin Button seamana cu un sandvis cu sunca lung de 13 km, ceea ce e impresionant intr-adevar, dar tot un sandvis cu sunca ramane.
din punct de vedere vizual filmul e dragut, e prezentabil si chiar ar merge pus unor pusti pe care vrei sa-i tii ocupati un timp indelungat. asta fiind cam singurul atu al filmului. poate si pt ca e lung acesta nu reuseste sa fie puternic si viguros pe toata durata lui, astfel ca din cand in cand mai are faze care te cam lasa in aer.

i-am dat nota 7!

Easy Virtue (2008)

imi e din ce in ce mai clar ca nu se vor mai face filme asa cum erau odata si ca astea noi sunt tot mai slabe. din pacate si Easy Virtue (2008) a inceput ca un astfel de film, dar spre final s-a indreptat si m-a binedispus in cele din urma.
el se vrea a fi un film british despre o americanca nonconformista ce se casatoreste cu un tinerel englez provenit dintr-o clasica familie britanica. in sanul familiei sotului se va simti precum pestele pe uscat si va face tot posibilul pt a se scalda in ape mai linistite.
toate astea sunt prezentate intr-un mod tare previzibil si destul de teatral. pe sora-mea a distrat-o filmul si i-a placut pt ca, zice ea, "seamana cu o piesa de teatru comic". cam asa e, intr-o oarecare masura, insa actiunea previzibila ii mai taie din farmec. spre final a inceput sa-mi placa si mie, mai ales la scena tangoului (pt ca inima mea mai bate cateodata si in ritm de tango). un alt motiv pt care filmul nu mi-a displacut este si Jessica Biel, care a jucat la fel de bine si frumos precum arata, iar personajul lui Colin Firth a fost delicios de ironic si acid.
probabil ca daca o sa mai am ocazia sa-l revad, n-o voi rata, pt ca desi filmul nu impresioneaza, cel putin face sa treaca timpul mai repede si mai usor.
i-am dat nota 7!

din putul gandirii admiratiei

Women - available in all kinds of shapes and colors, scents and fillings, on your local streets.

treispe aprilie

azi...azi eu am vazut muntii!
ieri am trecut prin acelasi loc si nu i-am vazut, dar azi, astazi i-am vazut si m-am bucurat de imaginea lor. cred ca se vedea chiar creasta Fagarasului, unde visez eu sa fiu la vara. le-am facut si poza (cu telefonul), ca prea frumos se vedeau :)
iar la o ora dupa ce am facut pozele i-am mai vazut o data, din alta pozitie si la fel de frumosi :x


tot astazi, eu mi-am simtit sufletul.
cu toate ca am habar de el si stiu ce-i place si ce are nevoie, de foarte putin ori pana acum l-am si simtit, am constientizat ca el e viu si ca exista in mine. a trebuit sa fiu impresionat ca sa pot simti asta.
dupa ce am desfacut cadoul, vreme de cateva minute n-am mai stiut ce sa spun, taceam pur si simplu si ma minunam si ma miscam cu incetinitorul pt ca toate functiile imi erau reduse la tacere, ceva cald se ridica din mine, ma topea si ma facea sa fiu inert.

everybody's replaceable (?) (!)

am avut saptamana asta o revelatie cum ca nimeni nu este de neinlocuit, ca in locul unui om de langa tine poti oricand gasi (daca ai si noroc) pe cineva care sa-l suplineasca cu succes...sau cel putin sa nu-i plangi lipsa pt ca oricum poti sa traiesti si fara el.

nu am experienta de viata asa ca ma abtin sa continui cu gandurile asupra acestei idei.

sa va ia gaia ba, astia responsabili cu drumurile din Romania

un bun motiv de a regreta faptul ca traiesc in Romania este starea deplorabila a drumurilor :(

salariile sunt alea care sunt, benzina costa cat costa, intretinerea masinii si taxele pt a o detine necesita si alea destui bani...iar cand te hotarasti totusi sa pleci undeva cu masina iti piere tot cheful pt ca drumurile noastre sunt execrabil de proaste.
vreau si eu sa plec cu masina, sa ma duc undeva unde sa ma simt bine si sa nu mai stau degeaba in casa.
asta e acuma, cat o costa platesc si stiu ca ma simt bine (chiar daca nu prea mai am bani). dar cand ma gandesc cat de prost e drumul pe care voi merge imi vine sa ma iau cu mainile de par, pe bune. dupa ce ca dau banii pe benzina si ce mai trebuie la masina, dup'aia trebuie s-o mai si repar daca Doamne-fereste mi se strica intr-un crater de pe sosea...

nu puteam sa avem si noi drumuri normale, omenesti, sa fim si noi fericiti cand calatorim in loc sa injuram si blestemam cand auzim cum paraie masina intr-o groapa?

sa-i fut in gura pe toti cei responsabili de drumurile proaste din Romania. multa muie si violuri anale!!!

asta ascult acum si-mi face placere (XIII)

(Lilly Allen ft. Mick Jones - Straight To Hell)

das is eine meine newen melodien preferaten :D
chiar daca nu pot fi de acord cu refrenul, mie imi place piesa si ma face sa ma simt bine :)

ca ciupercile dupa ploaie...

ce rost are sa mai scriu ca a venit din nou caldura, ca iarasi au aparut fetele?...

din nou am devenit un vultur cu ochii dupa prada :D
numai ca eu sunt un vultur pasnic, care se multumeste doar sa admire. nu-mi place sa fiu papagal, sa vorbesc neintrebat si sa ma bag in seama aiurea.

Machuca (2004)

filmu' asta, Machuca (2004), e despre viata politica si cea sociala din Chile in anii '70. nu este un film politic si nici nu analizeaza evenimentele care s-au intamplat in acei ani, el doar le prezinta obiectiv cu ajutorul a trei copii, eroii filmului. copiii astia vor sa se joace, sa invete si sa se distreze, insa politica le influenteaza vietile chiar daca ei n-au nici o treaba cu ea, ii invrajbeste si ii dezbina. cam asta e povestea filmului in cateva cuvinte, iar concluzia se intelege de la sine: politica e de rahat si toti oamenii sunt egali.
ideea filmului m-a incantat, intrucat mi se pare faina antagonia dintre copilarie si tot ceea ce tine de viata sociala si politica. numai ca filmul mi s-a parut a fi cam ciudat. parea a fi un film inteligent, facut cu cap, cu subtilitati...numai ca n-a fost tot timpul asa. a avut niste faze destul de tampe si deloc coerente cu actiunea care m-au scos din ritmul vizionarii si m-au indepartat de film. nici scenariul si replicile nu au fost foarte bine inchegate astfel incat sa formeze un tot unitar, s-au rostogolit precum o minge cu protuberante care nu poate sa ruleze uniform.
cel putin asa mi s-a parut mie filmul, ca io am observat chestiile astea. el nu ar fi un film urat si nici de ocolit.
i-am dat nota 7!

Dead Poets Society (1989)

sa se consemneze ca in week-end am vazut Dead Poets Society (1989), ca nu mi-a placut foarte tare, dar ca m-a impresionat si o sa fie unul din filmele pe care o sa le pun copiilor mei, caci e numai bun pt modelat mintile neprihanite ale tinerilor. carpe diem!

i-am dat nota 8!

record la somn + muriti ba, poluatorilor!

azi-noapte am stabilit un nou record personal: am dormit vreme de 14 ore si jumatate :D de ieri dupa-amiaza de la ora 15 pana azi la 5:30. as mai fi dormit pana pe la 7 asa, dar am zis ca mai bine folosesc timpul ramas pt a ma barbieri si primeni :P

+++++++++++++

cand am trecut pe langa bucatarie (ca sa ma duc in sufragerie sa-mi iau ustensilele) am simtit mirosul aerului care venea de afara prin geamul lasat crapat pe toata durata noptii...
asa ca, pe aceasta ocazie, doresc sa le urez tuturor celor care polueaza cu buna stiinta, care nu cred ca poluarea exista si sunt indiferenti fata de aceasta, sa le miroase gura asa cum mirosea aerul pe care l-am respirat eu de dimineata. pe toata durata zilei si indiferent de cate ori se spala pe dinti le doresc sa le miroase gura a aerul poluat pe care noi toti il bagam in plamani.
as dori sa le mai urez si alte alea legate de poluare, dar nu vreau sa fiu responsabil pt genocid.

The Reader (2008)

nu-mi place sa fiu gica contra si nici sa ma pun "ca capra-n unghii" doar de amorul artei, nu-mi place sa ma ridic impotriva curentului de dragul de a fi diferit, de a nega ceea ce altii afirma, dar nici nu pot sa tac din gura cand sunt pus intr-o astfel de situatie.
de aceea, cu toata sinceritatea mea, trebuie sa spun ca The Reader (2008) este un film de cacat. bine...nu atat de "de cacat" pe cat sunt alte filme pe care le-am denumit astfel, insa nici un film bun nu mi s-a parut. el este doar un film slab si nu atat de naspet precum am zis mai devreme, dar pt ca toata lumea l-a laudat si apreciat si premiat si ridicat in slavi nu ma pot abtine sa nu-l terfelesc oleaca si sa-l trec prin kko doar ca sa am cu ce sa le dau pe nas celor care au pupat in fund acest film.
ca sa fiu corect, trebuie sa recunosc totusi ca filmul este cat se poate de vizionabil si de placut din punct de vedere artistic si vizual, insa foarte prost cand vine vorba de scenariu, de constructia personajelor, de motivatia actiunilor acestora si de veridicitate in cele din urma. mie nu-mi plac filmele care isi bat joc de inteligenta mea (aia care este :D), care nu sunt verosimile, care nu-mi ofera suficiente motive pt a empatiza cu personajele, pt a le place sau a le uri, filmele care ma lasa ca intrebari dar care nu-mi ofera suficiente indicii pt a gasi raspunsurile si ma lasa astfel in ceata facandu-ma efectiv sa ma simt prost :| , filmele care imi zic "tie iti va placea acest film pt ca asa trebuie si pt ca asa spun criticii".
ori oamenii chiar devin mai prosti ori marketingul este din ce in ce mai al dracu'...

as fi putut opri filmul in orice moment si sa-mi indrept atentia spre orice altceva, caci nici un moment nu as fi simtit regretul ca nu l-am terminat de vazut. asta am simtit cam pana pe la jumatate, pana cand personajul principal a mai crescut si si-a vazut iubita din tinerete acuzata de genocid, intr-un proces de razboi.
povestea filmului e una frumoasa, cu potential, insa tare slab exploatata de scenarist. spun "cu potential" pt ca aventura dintre un tanar de 15 ani (inteligent, destul de matur pt varsta lui, simpatic si spiritual) si o femeie pe la 35 de ani (misterioasa, sexuala, pasionata si impresionata de povestile cartilor) putea fi mult mai intensa si mai pasionala decat a fost ea prezentata in film.
pe toata durata vizionarii mi-am pus intrebarea "de ce?"...de ce ea pleaca? de ce ea nu spune adevarul? de ce nu-l spune el? de ce nu-i scrie? de ce de ce de ce??? din pacate, nici macar cand filmul s-a terminat nu a aparut cineva care sa-mi raspunda la intrebari. singurul raspuns pe care l-am putut gasi a fost "lucrurile s-au intamplat astfel pt ca asa trebuiau sa se intample ca sa iasa drama"...and this sux big time!
am mai vazut eu filme care te lasa cu intrebari, care te fac sa te apuci de par si sa-ti zgudui creierii capului in cautarea raspunsurilor, iar alea erau mult mai faine si mai bine facute decat The Reader. filmul e tare previzibil, abunda de clisee si nu are nimic special fata de alte drame, poate doar pe Kate Winslet (care isi merita Oscar-ul), si chiar daca vizual arata bine si poate fi numit dragut, tot nu e de ajuns. ...de ce ai emite pretentii de la un film obisnuit, cu nimic diferit fata de altele...?

i-am dat nota 7!

multe traieste cel care se scoala de dimineata

nu stiu daca asta inseamna sa-ti traiesti viata, dar mie imi place cand seara imi aduc aminte ce am facut dimineata si simt ca asta s-ar fi intamplat cu multe zile in urma, nu doar cu 13-14 ore inainte. simt astfel ca am avut o zi plina, iar cand imi aduc aminte cate evenimente notabile mi s-au intamplat sau cel putin cate chestii am facut de-a lungul zilei, ma simt foarte incantat :)
luni, spre exemplu, am luat la ocazie un german care venise sa viziteze Romania. avea doar un rucsacel in spinare, un dictionar de conversatie germano-roman si dorinta de a vedea Constanta. vreo ora cat am stat cu el i-am povestit despre romanii nostri badarani, despre Delta, Sighisoara, Sibiu, Cluj. nu mi s-a mai intamplat un astfel de lucru pana acum, asa ca il trec la categoria evenimente notabile. asta s-a intamplat pe la miezul zilei, ca ziua e lunga si nu se terminase inca. seara am reusit sa-mi calc pe principii, sa experimentez de dragul experimentului, sa fac niste ochi sa rada si altii sa planga.

concluzia e ca viata e al naibii de frumoasa si chiar traiesti ceea ce iti oferi.

cugetare

nu mai am nevoie de dragoste, pana in ziua in care o voi intalni.

cugetarea asta am avut-o acum cateva zile si nu azi, 1 aprilie...