nu-mi place sa fiu gica contra si nici sa ma pun "ca capra-n unghii" doar de amorul artei, nu-mi place sa ma ridic impotriva curentului de dragul de a fi diferit, de a nega ceea ce altii afirma, dar nici nu pot sa tac din gura cand sunt pus intr-o astfel de situatie.
de aceea, cu toata sinceritatea mea, trebuie sa spun ca The Reader (2008) este un film de cacat. bine...nu atat de "de cacat" pe cat sunt alte filme pe care le-am denumit astfel, insa nici un film bun nu mi s-a parut. el este doar un film slab si nu atat de naspet precum am zis mai devreme, dar pt ca toata lumea l-a laudat si apreciat si premiat si ridicat in slavi nu ma pot abtine sa nu-l terfelesc oleaca si sa-l trec prin kko doar ca sa am cu ce sa le dau pe nas celor care au pupat in fund acest film.
ca sa fiu corect, trebuie sa recunosc totusi ca filmul este cat se poate de vizionabil si de placut din punct de vedere artistic si vizual, insa foarte prost cand vine vorba de scenariu, de constructia personajelor, de motivatia actiunilor acestora si de veridicitate in cele din urma. mie nu-mi plac filmele care isi bat joc de inteligenta mea (aia care este :D), care nu sunt verosimile, care nu-mi ofera suficiente motive pt a empatiza cu personajele, pt a le place sau a le uri, filmele care ma lasa ca intrebari dar care nu-mi ofera suficiente indicii pt a gasi raspunsurile si ma lasa astfel in ceata facandu-ma efectiv sa ma simt prost :| , filmele care imi zic "tie iti va placea acest film pt ca asa trebuie si pt ca asa spun criticii".
ori oamenii chiar devin mai prosti ori marketingul este din ce in ce mai al dracu'...
as fi putut opri filmul in orice moment si sa-mi indrept atentia spre orice altceva, caci nici un moment nu as fi simtit regretul ca nu l-am terminat de vazut. asta am simtit cam pana pe la jumatate, pana cand personajul principal a mai crescut si si-a vazut iubita din tinerete acuzata de genocid, intr-un proces de razboi.
povestea filmului e una frumoasa, cu potential, insa tare slab exploatata de scenarist. spun "cu potential" pt ca aventura dintre un tanar de 15 ani (inteligent, destul de matur pt varsta lui, simpatic si spiritual) si o femeie pe la 35 de ani (misterioasa, sexuala, pasionata si impresionata de povestile cartilor) putea fi mult mai intensa si mai pasionala decat a fost ea prezentata in film.
pe toata durata vizionarii mi-am pus intrebarea "de ce?"...de ce ea pleaca? de ce ea nu spune adevarul? de ce nu-l spune el? de ce nu-i scrie? de ce de ce de ce??? din pacate, nici macar cand filmul s-a terminat nu a aparut cineva care sa-mi raspunda la intrebari. singurul raspuns pe care l-am putut gasi a fost "lucrurile s-au intamplat astfel pt ca asa trebuiau sa se intample ca sa iasa drama"...and this sux big time!
am mai vazut eu filme care te lasa cu intrebari, care te fac sa te apuci de par si sa-ti zgudui creierii capului in cautarea raspunsurilor, iar alea erau mult mai faine si mai bine facute decat The Reader. filmul e tare previzibil, abunda de clisee si nu are nimic special fata de alte drame, poate doar pe Kate Winslet (care isi merita Oscar-ul), si chiar daca vizual arata bine si poate fi numit dragut, tot nu e de ajuns. ...de ce ai emite pretentii de la un film obisnuit, cu nimic diferit fata de altele...?
i-am dat nota 7!
duminică, aprilie 5
The Reader (2008)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
da, am vazut si eu filmul. nici mie nu mi s-a parut cine stie ce. dar asta s-a intamplat poate pentru ca inainte am citit cartea. cartea e cu mult mai interesanta decat filmul. parerea mea...
RăspundețiȘtergerechiar ieri am sacrificat 2h si l-am vazut.
RăspundețiȘtergeresi eu mi-am pus intrebarile alea de care ziceai dar eu am ales sa-mi raspund de una singura:
de ce pleaca - de rusine! primise avansarea in post, o treceau la munca de birou si a preferat sa plece decat sa recunoasca ca nu stie sa citeasca. tot de rusine nu spune adevarul cand este acuzata ca ar fi scris raportul ala. de ce nu spune el? pentru ca nu e sigur ca ea nu-si merita soarta. pentru ca si el la randul lui o acuza... pentru ca alege sa ii respecte ei hotararea de a nu isi da in vileag handicapul. de ce nu-i scrie... pentru ca nu reuseste sa o ierte decat cand este prea tarziu.
Slabut filmul, dar nu regret alea 2h sacrificate.
mno, mie mi-a placut ideea si modul in care a fost realizata. mi s-a parut veridica. poate un pic prea mult pentru un film care ar trebui sa ne dea povesti frumoase si gata. si-am recunoscut niste personaje pe care le am si in jurul meu cu rusini din cele mai ciudate, care ar avea mai mult de castigat in a-si recunoaste incapacitatile...
RăspundețiȘtergeredeci cartea e buna, zici tu, atunci scenaristul chiar e nepriceput, zic eu :D
RăspundețiȘtergeresi eu mi-am oferit aceleasi raspunsuri, dons'oara cu corn, numai ca neavand certitudinea ca ele ar fi si corecte (din cauza ca filmul nu-mi ofera informatii care sa ma ajute sa mi le conturez asa cum trebuie) am preferat sa nu-mi mai raspund deloc. de ce sa ma mint?
Lollitta, si mie mi-a placut ideea tare mult, precum si realizarea. insa tot un film slab a ramas pt mine.
cat despre recunoasterea incapacitatilor...fiecare face asa cum il taie capul, iar daca filmul imi arata si de ce pe Hannah Schmitz o taie capul sa nu recunoasca, atunci mi s-ar fi parut mai bun.
nu trebuie totul justificat la sange zic io.
RăspundețiȘtergeree bine sa ramai si cu niste intrebari, un film nu se vrea o lectie, mai mult o ocazie sa-ti reevaluezi pozitia... sa te pui in locul personajelor si sa-ti raspunzi la intrebarile lor dupa cum te taie capul! :P
nici eu nu am zis ca ar fi trebuit sa justifice totul la sange, dar nici chiar asa sa te lase cu mintea vraiste si in cinspe mii de directii. asa oricine poate sa spuna ceva care sa te lase buimac, dar daca ceea ce spune nu te duce si la o concluzie inseamna ca si-a racit gura de pomana.
RăspundețiȘtergeredoua filme d'astea cu intrebari imi vin acum in minte: Three Colours: White (1994) si Ta'm e guilass (1997), filme care mi s-au parut mult mai faine decat The Reader.
p'astea nu le-am vazut inca. deci ma abtin ;)
RăspundețiȘtergere