e mai mult de-o luna de cand n-am mai dat pe aici. s-a schimbat si anul intre timp.
dar si eu m-am schimbat putin. am devenit mai pragmatic si am renuntat la a ma "lamenta" pe blog (si-n suflet) in favoarea unor activitati mai practice legate de filme (vizionare, cautare, aranjare).
fata de omul care eram acum un an, m-am transformat, m-am schimbat. in ceva mai bun as spune eu, in ceva mai rau ar putea spune altii. am retrogradat dragostea dintre nevoile principale ale vietii mele. nu mai e pe 1, nici macar pe 2, poate pe 3, 4 incolo... pot sa traiesc foarte bine si fara ea. si chiar simt asta cu adevarat, fara a ma minti eu pe mine insumi. am ajuns sa fiu egoist si self-centered pana intr'acolo incat sa simt ca a avea pe cineva langa mine ar insemna sa-mi deturnez fondurile, energia si actiunile menite a ma face pe mine fericit. si n-as mai fi astfel fericit decat pe jumatate, si ar trebui sa tin cont si de ce vrea ea si alte faze d'astea.
in fine...eu stiu ce vreau si caut, si nu trebuie sa ma justific pt asta.
...si vreau sa vina primavara, sa plec la munte.
duminică, ianuarie 10
sa mai sterg si eu praful
joi, septembrie 17
planuri de vacanta
maine e posibil sa plec pt ultima oara la munte, pe anu' asta. vine frigu', vin ploile si zapada, iar eu nu sunt pregatit tehnic pt asa ceva.
in schimb, o sa ma apuc de scoala de soferi profesionisti si de sala, caci la primavara vreau sa incep sa ma catar si trebuie sa fiu in forma.
...si sa-mi achit datoriile :D
vineri, septembrie 11
anx sing munt
un sentiment de anxietate ma incearca si o angoasa ma raceste. maine voi pleca la munte. singur. si se pare ca de data asta voi reusi. nu gandul ca voi pleca singur imi tulbura entuziasmul, ci singuratatea cu care plec.
duminică, septembrie 6
cautand una alta
mi-a prins bine tura asta in Ciucas, caci a maturat praful pe care Olimpul il asternuse peste sufletul meu. frumusetile vazute mi-au readus aminte de ce imi place la munte si ce tot caut eu in sus si-n jos pe dealuri.
si n-am gasit.
chiar daca m-am straduit sa nu-mi pese.
iar acum am impresia ca simt ce inseamna "dezamagire".
vineri, septembrie 4
sâmbătă, august 29
la munte, pe Olimp, la mare
hai ma sa zic totusi cateva cuvinte despre muntele Olimp, daca RT n-am reusit sa fac.
in primul si in primul rand, adevarat a grait cel care a spus ca "la muntele laudat sa nu te duci cu (ruc)sacul".
deloc, dar absolut deloc nu mi-a placut pe Olimp. si acum, la fix o saptamana de cand am coborat de pe varful Mytikas (2.918 m), simt acelasi gust amar pe care pustiul de pe munte l-a lasat in mine. acu'...nu pot sa ma cert cu Zeus si sa-l iau la rost ca de ce a facut Olimpul arid, sterp si monoton, dar pot sa-mi dau cu parerea si sa spun ca pe "Muntele Zeilor" n-am vazut nici macar un sfert din frumusetea pe care am vazut-o in oricare bucatica de Carpati in care am fost.
muntele asta nu mi-a oferit nici o priveliste, nici un moment de admiratie, nici un moment de bucurie. n-am vazut o floare frumoasa, n-am auzit un clinchet de apa, n-am vazut culori care sa-mi ia ochii si nici un moment nu mi-am dorit sa raman acolo pt totdeauna, asa cum deseori mi s-a intamplat in muntii patriei noastre.
dar, in schimb, dupa ce am coborat de pe munte, am descoperit marea...
...da ma, dupa atatia ani in care am stat departe de mare, de plaja si soare, cu bucurie si emotie am redescoperit ce inseamna sa te culci ud si sarat pe nisipul fierbinte si sa adormi uitand de griji si de orice efort depus, in timp ce sunetul valurilor te izoleaza de toate rahaturile ce ies din gurile oamenilor. "imi place la mare ca esti curat tot timpul, marea te spala si te sareaza", vorba cantecului...
a fost minunat la mare, pe plaja, in apa, pe nisip, sub soare, pe rogojina, pe burta, pe spate, pe pietricele, cu ochii la munte si langa cineva, totusi. atat de minunat incat parca am uitat complet de munte, iar acum tot ce-mi doresc e sa mai stau iar pe plaja, eventual intr-o casuta de paie ca in acelasi cantec. poate dau o fuga saptamana viitoare si comit astfel sacrilegiul de a da muntele pe mare si Ciucas pe Corbu :))
pai...cu atat m-am ales din calatoria la Olimp.
am fost la munte si m-am indragostit de mare, am urcat pe Olimp si mi s-a facut dor de Fagaras, am plecat doi si s-a intors fiecare cu pizda masii.
sâmbătă, august 8
luni, august 3
pe nemarcat
sa vedem ce-o sa iasa...
de data asta n-am mai vazut fluturi ca in Piatra Craiului, i-am simtit.
vineri, iulie 31
teh first one
se anunta a fi o tura interesanta, caci e prima pe care o organizez si o conduc.
sa vedem ce-o sa iasa...
duminică, iulie 26
la racoare
nici picat cu ceara n-o sa spun unde am fost de data asta!
nu vreau ca tot mai multi romani sa afle de acest loc frumos si salbatic, nu vreau ca apoi ei sa dea navala cu nesimtirea si gunoaiele lor. nu stiu cum naibii au ajuns acolo ori de unde le-a adus apa, caci eu am vazut bidoane goale de ulei de motor...
mai bine sa-l stie doar oamenii avizati, cu bun simt si respect pt natura si munte, ca altfel se alege prafu'.
vineri, iulie 24
yes mountain, no cry
afara-i cald si toropeala, la munte ii racoare...adica imi va fi racoare, ca sa fiu precis
miercuri, iulie 22
pe creasta in Piatra Craiului...doar partea sudica
pe creasta Pietrei Craiului fost-am dus de data asta.
din pacate, tura asta am inceput-o cu stangul, caci cu mana dreapta 2 beri am baut de stateam mai mult sa-mi analizez ameteala decat peisajul din jur. ma intrebam chiar ce caut eu p'acolo :D asta o sa-mi fie invatatura de minte sa nu mai beau la plecare, ci doar la sosire.
am fost placut surprins de parfumul care invaluie poalele acestui munte. e pur si simplu minunat sa te intinzi pe iarba si sa respiri aer curat si aromat cu un subtil parfum de garofita.
creasta Pietrei Craiului e un traseu foarte dificil. urci si cobori pana nu mai stii de tine, iar prin unele locuri poteca e atat de ingusta incat daca ai sta sa te gandesti "bai frate...in stanga e prapastie, in dreapta e prapastie" ar cam tremura chilotii pe tine. trebuie sa fii cu mare bagare de seama cand faci creasta. mi-am dat seama de asta abia la sfarsit, cand m-am gandit pe unde am trecut si mi-am imaginat ce s-ar fi putut intampla daca calcam gresit ori alunecam...brrr!
am facut doar partea sudica a crestei, pana la Refugiul Grind I, pt ca eram destul de obositi dupa prima zi, iar sa incepem ziua cu o urcare de la Refugiul Grind II pana la Varful La Om ar fi fost prea crunt. oricum, incepuse sa ploua si sa fulgere incat numai pe creasta nu ne doream sa fim in acele momente :D
de la dreapta la stanga aveam noi sa mergem
la apus, muntele se inroseste
undeva printre brazi e si Refugiul Stirlea
floricele parfumate
carare a la Piatra Craiului
asta-i grohotis pe care il aruncam ca nebunu' in aer :D
nu mi-a venit sa cred ca am intalnit margarete :X
Marele Grohotis
Poiana Ascunsa
